Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

La rasa de caini Dandie Dinmont Terrier observam usor constructia scheletala aparte, denumita in limbaj de specialitate constitutie condrodisplazica. Dandie este un caine puternic, musculos, dar neajunsul este reprezentat de coloana vertebrala foarte lunga in raport cu dimensiunile membrelor. El are picioare foarte scurte, care preiau inegal efortul miscarilor si pun o presiune mare la nivelul coloanei.


Cainii din rasa Dandie Dinmont Terrier sunt foarte activi si cu un nivel ridicat de energie, in cea mai mare parte a vietii lor (destul de indelungata, in conditii normale). Coloana lor alungita, si asa intrebuintata serios atunci cand cainii alearga, sar, fac giumbuslucuri, se rostogolesc va fi fortata periculos de mult in cazul in care cainii ajung supraponderali. Iar de aici la tocirea sau fisurarea discurilor intervertebrale mai este doar un pas. Chiar in conditiile in care reusiti sa ii retineti pe micii vostri prieteni de la excese gastronomice, ei trebuie atent monitorizati pentru a nu executa prea des salturi peste obstacole, sarituri in si din pat sau fotoliu, coborarea treptelor abrupte, fugarirea pisicilor sau a altor animale peste borduri inalte si santuri.


Fiind un caine cu puternice instincte de vanatoare, Dandie Dinmont Terrier va rezista cu greu sa nu haituiasca animalele mici din jurul sau. Asta nu inseamna ca rasa Dandie Dinmont Terrier este reprezentata de caini fragili si delicati. Sunt fosti caini folositi la vanatoare robusti si rezistenti, dar excesul de zel in anumite activitati cu implicare fizica nu este recomandat. Cu atat mai mult trebuie sa fiti atenti la cainii crescuti in apartament.


Acestia, de-a lungul anilor, vor executa o serie de miscari mult mai redusa din gama celor recomandate (alergari in teren plan, plimbari pe distante lungi si activitati instinctuale in aer liber, cum ar fi sapatul la vizuina, inotul, cercetarea olfactiva a perimetrului), dar vor fi expusi unei serii semnificative de miscari total nerecomandate, favorizate de mediul in care cresc.

Ne referim aici la interiorul clasic al unei locuinte, unde voinicul de talie mica Dandie Dinmont Terrier este tentat sa urce pe fotolii sau canapele, sa sara peste tabureti sau diverse alte obstacole de natura casnica, sa alunece pe gresie ori parchet laminat, sa urce si sa coboare trepte abrupte. Coloana acelor caini de rasa Dandie Dinmont Terrier crescuti in apartament isi va pierde mult mai repede mobilitatea naturala, si riscul aparitiei unor probleme va fi mai mare. Este bine ca, dupa varsta de 6-7 ani, sa ajutati acesti caini sa depaseasca obstacolele mai inalte, sa ii coborati pe scari in brate, sa procedati la fel atunci cand doriti sa ii urcati in automobil etc. Si, mai ales, nu uitati, ajutati-i, printr-o atitudine echilibrata, realista si ferma, sa se mentina in limitele de greutate optime, altfel suferintele afectiunilor lor de coloana vor rezona si in sufletul vostru.






Articole pe aceeasi tema:
Dandie Dinmont Terrier – Caine de talie mica
Dandie Dinmont Terrier – Hranire fara excese
Dandie Dinmont Terrier – Dresaj perseverent si creativ
Dandie Dinmont Terrier – Probleme de sanatate curente
Poze cu caini de rasa Dandie Dinmont Terrier

POZE cu Caini Dandie Dinmont Terrier

Cainele de rasa Gordon Setter este un caine de vanatoare de talie mare, cel mai mare, practic dintre rasele Setter. La fel de sociabil si activ ca rudele sale Setter Englez si Setter Irlandez, el se dovedeste mai ponderat si mai afectuos in exprimare, foarte muncitor si perseverent in sarcinile primite, dar in acelasi prezentand mai putine accente de incapatanare si independenta. Aspect comun intalnit la toti Setter-ii, Gordon Setter este remarcat pentru gratia si eleganta siluetei, pentru miscarile „rafinate” etalate in deplasare, pentru frumusetea aparte a blanii lungi, matasoase. Luand in considerare blana lor deosebita dar si spiritul cercetator, activ si implicat in munca, putem spune ca acesti caini solicita o ingrijire suplimentara pe anumite etape ale activitatii lor specifice (ne referim aici mai ales la participarea lor in cadrul partidelor de vanatoare). Exceptand acest capitol, Rasa Gordon Setter se inscrie in categoria raselor cu nevoi de intretinere reduse. Iata, expuse mai jos, cateva indicatii cu caracter general privitoare la intretinerea unui Gordon Setter:

Necesarul de hrana

Oferiti cainelui doar cantitatea de hrana pe care se presupune ca trebuie sa o primeasca in raport cu varsta si regimul de activitate. Nu faceti uz de suplimente in cazul in care nivelul general al activitatii este scazut, pentru ca un caine rasa Gordon Setter ia usor in greutate. Acesti caini sunt expusi la displazia de sold si, ingrasandu-se peste media admisa, pot sa fie afectati mult mai usor de aceasta boala. Nu va hazardati sa-i oferiti carne cruda de la vanatul capturat. Este sfatul nostru, desi exista cateva opinii care vin in sprijinul acestei teorii. Dar probabilitatea infestarii reprezinta un risc real si nu va sfatuim sa riscati inutil, mai ales daca va folositi prietenul canin ca si caine de vanatoare doar ocazional.

Periajul periodic

Pentru Gordon Setter se recomanda sa se execute periaj de 2-3 ori pe saptamana. Perieri suplimentare fata de aceasta frecventa se impun in cazul in care cainele s-a murdarit sau observati noduri si incalceli in blana. Din cand in cand, mai ales primavara, este nevoie de trimare pentru inlaturarea excesului de blana. Folositi balsam pentru par sau udati usor blana inainte de periaj, pentru a evita ruperea firelor de par. Zonele in care este nevoie sa insistati mai mult sunt: zona dorsala, franjurile de pe membre, jaboul si parul din zona posterioara.

Picioarele

Pieptanati si trimati parul de pe partea posterioara a picioarelor, acolo unde blana uni Gordon Setter creste mai lunga, formand falduri. In aceasta zona aveti de lucrat ceva mai mult, pentru ca deseori veti gasi diferite obiecte colectate din mediul exterior (crengute, scaieti, resturi vegetale, sau chiar sarme fine si aschii). Verificati starea pernutelor si tundeti smocurile crescute intre ele. Verificati cu atentie zona pentru a nu fi afectata de ciuperca, paraziti externi sau diferite iritatii. Acesti caini au gheare puternice, cu un ritm de crestere sustinut. Cand acestea au crescut prea mari, interveniti cu un cleste de unghii. Fiti atenti si blanzi, aceasta este o operatie delicata. Pintenii se recomanda a fi amputati, dar in acest sens va recomandam sa cereti si sfatul autorizat al unui medic veterinar.

Prezenta si contactul

Exersati cu cainele vostru zilnic pentru a-i da ocazia sa-si consume energia, aspect care il va ajuta sa ramana calm si echilibrat in restul timpului. Este si aceasta o forma importanta de ingrijire. Daca aveti un Gordon Setter veti avea parte de un prieten afectuos si dependent de starea voastra de spirit. Chiar si cand nu aveti cea mai buna dispozitie pentru joaca, alergare sau diverse exersari, faceti efortul si iesiti impreuna la o plimbare mai lunga, chiar si folosind lesa. In principiu, aceasta rasa de caini nu este recomandata pentru viata in apartament, mai ales in absenta unor perioade consistente dedicate miscarii in aer liber. Ramas nesupravegheat, un catel Gordon Setter se va simti abandonat si nedorit. O astfel de stare de spirit ii influenteaza semnificativ comportamentul general, alimentatia, tonusul si atitudinea. Desi este un caine de talie mare, robust, un caine de vanatoare cu o lunga istorie in domeniu, Gordon Setter-ul ramane un „sentimental”. Scenariul ideal presupune ca un Gordon Setter sa fie integrat intr-o familie care cumuleaza mai multe generatii impreuna in acelasi camin, astfel ca in cea mai mare parte a timpului cel putin un membru al familiei sa fie prezent. In aceasta situatie ideala cainele se va simti integrat, iubit si protejat, etalandu-si toate calitatile deosebite de companion vesel si prieten afectuos.

Vizsla este un caine de vanatoare tipic: intotdeauna vesel, activ si implicat in viata familiei. Faptul ca este recunoscut ca o rasa canina extrem de adaptabila nu inseamna si ca se va ingriji singur de curatenia sa daca-i veti cere asa ceva … El vine in familia voastra cu drepturi depline, si isi va asuma un rol foarte pregnant printre ceilalti membri, aceasta insemnand ca va veti intalni cu acest “fulger castaniu” in orice colt al casei si curtii. Asa a fost inca de la constituirea rasei. Chiar daca nu ii puteti pune la dispozitie o resedinta vasta si eleganta ca cele ale vechilor nobili maghiari, va accepta si casa voastra, oricat de putin iesita din comun. Acesti caini nu sunt foarte potriviti pentru viata in apartament desi se pot adapta la un astfel de spatiu. Cel mai bine se simt insa intr-o casa inconjurata de o curte (bine imprejmuita!).

Locul sau

Nici sa fie izolat in curtea despre care aminteam nu reprezinta o solutie; Vizsla isi va cere drepturile de a fi in interiorul caminului cu neobosita vivacitate (uneori cu latraturi interminabile!). Prezenta sa in interiorul casei este chiar necesara pe perioada sezonului rece, pentru ca nu suporta bine frigul. Patrunzand din exterior in interiorul caminului, trebuie sa fie atent curatat si igienizat, de asemenea are nevoie si de unele ingrijiri specifice tuturor raselor canine. Respectati cu strictete programul de vaccinari adaptat pentru fiecare etapa din viata si faceti vizite periodice la cabinetul veterinar pentru controale de rutina. In fond, doriti sa aveti in el un prieten devotat si un membru de familie de incredere, nu o sursa de infectii si imbolnaviri.

Blana

Cainii Vizsla au blana formata dintr-un singur strat, fara “etajul” inferior de puf, aspect valabil la amandoua varietatile (cea cu par scurt si lucios si cea cu parul mai lung si sarmos). Poate parea paradoxal, dar varietatea cu parul scurt are nevoie de un periaj mai intens si mai des (la 2-3 zile), pentru colectarea parului mort. Pentru cainii Vizsla cu par sarmos se recomanda trimarea la 2-3 luni si un periaj saptamanal. Varietatea cu parul mai lung, mult mai rara (conditionata de intrunirea unor gene recesive in ambii parinti reproducatori) intruneste exemplare cu parul mai lung pe urechi, piept si posterior, cu o medie lungimii firului de par in restul corpului ceva mai mare, acesta fiind usor ondulat. Vizsla naparlesc destul de consistent, dar orice exagerare in acest sens trebuie sesizata, pentru ca poate fi efectul unei alergii cutanate (tip de afectiune la care sunt predispusi, alaturi de alergiile pe fond alimentar). La colectarea parului mort este indicat sa folositi o manusa de periaj iar actiunea in sine se va finaliza cu o toaletare efectuata cu un burete umezit. In cazul cainilor cu parul lung este mai utila o perie cu dintii scurti si desi.



Unghiile

Fiind un caine de vanatoare si un vitezist acceptabil, Vizsla are unghii puternice, cu un ritm de crestere normal. Traind in interior, fenomenul tocirii naturale a acestora este mult intarziat, deci, periodic (la interval de 1-1 ½ luni) verificati lungimea lor si interveniti daca este cazul. Tineti cont ca una din modalitatile de exprimare preferate de un Vizsla, mai ales in perioada junioratului (care se prelungeste, in principiu, pana la varsta de 3 ani) este aceea de a sari cu labele anterioare pe partenerul uman, impingandu-l in joaca. Daca sunt prea lungi, unghiile pot produce raniri serioase, mai ales celor mici. Cele mai multe exemplare au unghii de culoare deschisa, deci va va fi usor sa identificati zona vascularizata. Interveniti cu clestele doar in zona de exces a unghiei, cea care prezinta o culoare mai pala, cu tenta galbuie. Nu va apropiati de zona de crestere cu clestele, intrucat ii veti produce dureri ascutite, urmate de sangerari ce pot favoriza aparitia infectiilor. In plus, daca veti transforma acest “ritual” intr-unul constant dureros, va veti lovi de refuzul cainelui de a se supune. Este foarte indicat sa apelati la un specialist daca aveti retineri legate de aceasta operatie delicata. Dupa taierea unghiilor muchiile ascutite rezultate se vor rotunji folosind o pila fina.

Imbaierea

Nu ridica probleme de nici un fel, cainii reactioneaza foarte bine la contactul cu apa si, beneficiind de un tratament bland si gesturi grijulii, vor accepta momentul imbaierii cu mare bucurie. De fapt, un caine din rasa Vizsla care da semne ca se teme de apa reprezinta o exceptie ingrijoratoare. In acest caz aveti un caine cu probleme psihice care trebuie investigate de un specialist si corectate corespunzator. In privinta samponului folosit nu exista indicatii speciale, doar va recomandam sa discutati pe larg aspectul cu medicul veterinar si sa nu alegeti produse ieftine. Nu sunt de dorit sampoanele folosite de om, pentru ca au o formula prea dura pentru pielea lor. Dicolo de prima impresie cainii (si in general animalele cu blana) au pielea mai sensibila decat noi. De asemenea, tineti sub atent control temperatura apei. Vizsla va reactiona prompt la temperaturile extreme ale apei folosite, intrucat blana lor subtire nu ii protejeaza prea mult. O apa calduta va fi minunata pentru aceasta operatiune. Excelent ar fi daca ati putea sa folosi o cada speciala pentru caine, de plastic de exemplu, dar de dimensiuni mari.

Tonusul

Un caine fericit este un caine obosit. Cam asa se poate spune despre un caine de vanatoare alert si plin de energie cum se dovedeste Vizsla. Acest “argint viu” de culoarea aurului intunecat are nevoie de multe exercitii si episoade dinamice de-a lungul zilei pentru a-si consuma energia si a-si mentine un tonus foarte bun.

Nu fiti comozi reducand sedintele de miscare zilnice la nivelul a 2 plimbari superficiale pentru efectuarea nevoilor fiziologice Oricum, nu aveti sanse prea mari de a convinge un Vizsla sa accepte asemenea tratament.
Ei au nevoie sa alerge, sa adulmece, sa-si foloseasca muschii bine dezvoltati in activitati de inot, sau de joaca organizata (frisbee, flyball, depasirea unor obstacole, probe de indemanare, exersarea unor miscari de aport sau orice alt exercitiu de dresaj din sfera dresajului pentru vanatoare). Aveti de ales intre a le respecta nevoile firesti din placere si nevoia de implicare, sau fortati de comportamentul lor. Caci daca se simt frustrati, Vizsla au la indemana un arsenal impresionant de convingere, de la vocalizari exasperante (gemete, scheunaturi, latraturi si urlete) pana la actiuni distructive cu impact major asupra mobilierului, diferitelor obiecte vestimentare, sau… cine stie ce. Nici un specialist nu recomanda sa pariati impotriva imaginatiei unui caine Vizsla care se simte frustrat.

POZE cu Caini Vizsla Maghiara

Filmulete video cu caini Vizsla Maghiara

Nume de caini Vizsla Maghiara

Komondor este un caine in cazul caruia se poate spune ca aparentele insala. La prima vedere acest caine de talie mare arata ca un fus de tors lana, un imens ghem de lana cu ochii abia zariti de sub „perdeaua” de blana, despre care s-ar putea crede ca este un lenes, facut doar pentru a fi scarmanat si alintat. Dar, in realitate, Komondor nu este nici pe departe o jucarie uriasa ci un caine ciobanesc agil, cu reactii foarte rapide la nevoie si caine de paza dintre cei mai destoinici. Originar din Ungaria, de unde si supranumele de caine ciobanesc unguresc, Komondor-ul si-a inceput istoria ca insotitor, supraveghetor si aparator al turmei, pentru ca ulterior sa devina un foarte cautat caine de companie in Statele Unite ale Americii. Intretinerea acestui urias debordand de blana este redusa in volum, Komondor nefiind pretentios la nici un capitol al ingrijirii cu exceptia blanii.

Blana

Parul din blana trebuie separat in suvite distincte periodic, operatiunea trebuind efectuata in cazul unui caine adult cel putin o data pe saptamana. In cazul in care aceste suvite care se formeaza in mod natural in masa compacta a parului sau nu sunt separate pentru a se contura distinct, orice interventie in curatarea si aranjarea blanii va deveni extrem de dificila, ba chiar imposibila. Ceea ce trebuie sa faceti este sa smulgeti smocurile fine, formate din puful stratului inferior de blana, pentru a lasa distincte suvitele de par mai aspru din stratul superior. Cand este un catel, Komondor nu afiseaza deja blana sa distincta, ci prezinta un par abundent, moale si ondulat. Suvitele caracteristice se formeaza in timp, in jurul varstei de 1,5 ani. Daca aveti un caine care isi petrece o mare parte a timpului in aer liber, in curte, suvitele se pot imbacsi si pot aparea murdare, de aceea este necesar sa le spalati cu apa, sau folosind un sampon cu formula usoara, care nu formeaza prea multa spuma. Nu apelati la spalarea integrala a parului sau decat cand este imperios necesar si daca ii puteti asigura conditii de uscare adecvate, pentru ca acest proces dureaza foarte mult la cainii Komondor. Cel mai recomandat este sa apelati la imbaieri repetate in sezonul calduros.



Picioarele

Parul abundent care creste pe labe, in spatiile dintre pernute, trebuie taiat periodic atunci cand formeaza smocuri proeminente. Aceste ghemotoace de par acumulate intre pernute pot deveni o sursa de iritatii si infectii, mai ales cand sunt ude. Ritmul de crestere a parului este ridicat, asa ca folositi o foarfeca speciala, cu varful rotund sau o masina de tuns electrica, de regula o data pe luna.

Capul

Urechile cainelui Komondor au nevoie de o ingrijire distincta. Configuratia specifica (sunt de dimensiuni medii si purtate lasate pe langa cap), dar mai ales abundenta parului care le acopera, impiedica o buna circulatie a aerului in zona, permitand acumularea murdariei si instalarea / dezvoltarea unor colonii de paraziti externi. Partea interioara a pavilioanelor trebuie degajata periodic de parul in exces (ori cel incalcit) si, pentru o buna intretinere a canalelor auditive se pot folosi pulberi sau spray-uri de igienizare disponibile in farmaciile veterinare.

Dintii

Cainii Komondor au o dantura puternica, bine dezvoltata. Chiar si in cazul in care ii oferiti cainelui hrana uscata, s-ar putea sa constatati acumularea tartrului pe smaltul dintilor. Acesti caini au beneficiat de alimente dintre cele mai variate de-a lungul indelungatei lor istorii, deseori in meniul lor gasindu-se oasele mari, crude ori fierte, cartilagii la carcasele animalelor sacrificate la stana, resturi de paine (sau produse similar, de panificatie) de la masa oamenilor si chiar carne cruda. In conditiile de azi, hrana este una mult mai putin abraziva, desi dentitia lor nu s-a schimbat in mod semnificativ. De aceea, luati in calcul periajul dintilor unui caine Komondor mai ales dupa varsta de 4 ani. Debutati cu aceasta operatiune cu rabdare si gentilete, pentru a obisnui cainele cu senzatiile si miscarile noi. Periajul se va executa in aceeasi maniera ca si in cazul oamenilor, diferenta constand in tipul pastei de dinti folosite. Apelati la produse concepute special pentru animale de casa (caini sau pisici), disponibile in pet-shop-uri sau in farmaciile veterinare, pentru ca produc mult mai putina spuma decat cele destinate uzului uman si au o formula chimica speciala, care previne complicatiile in cazul ingerarii.

POZE cu Caini Komondor

Cum se comporta un caine Samoyed pe timpul verii?

Samoyed este un caine nordic si prefera in mod logic un climat mai rece. Rezistent si adaptabil, el va face fata si anotimpurilor mai calde specifice climatului temperat-continental, dar trebuie sa va asigurati ca intotdeauna are la dispozitie un vas de dimensiuni mari cu apa proaspata de baut si un loc umbros unde sa se adaposteasca de soarele prea puternic. Uneori adaugarea in vasul cu apa a unor cuburi de gheata va ajuta cainele sa se racoreasca mai bine. Daca nu vor avea un spatiu umbrit, cainii Samoyed vor cauta orice cale posibila de a se refugia in casa, cel mai probabil in spatiile aerisite (holuri) unde pardoseala este rece (gresie sau linoleum). Primavara, din nevoia de a se racori, ei sapa mici „transee” in pamantul reavan din gradina, folosindu-se de labe dar si de intregul corp cu care executa rotiri pe loc. scopul lor este de a indeparta stratul superior de pamant incalzit si sa ajunga la cel din adancime, mai rece. Cum va arata dupa o astfel de actiune… este o alta poveste.


Cum se comporta in apa?

Acesti caini nu sunt foarte obisnuiti cu apa, dar nu in sensul ca aceasta ii sperie. In fond, sunt caini foarte curiosi si curajosi. Ei trebuie obisnuiti cu apa inca de mici si incurajati sa inoate, pentru ca o astfel de activitate va micsora riscul ca displazia de sold sa se produca. Mai mult, daca se vor obisnui cu apa vor avea un coportament linistit pe timpul cat au parte de imbaiere (si nu va fi nevoie sa ii fugariti, cu blana plina de spuma, prin toata casa ori curtea). Un Samoyed familiarizat cu apa va avea o sansa in plus sa se racoreasca in arsita verii, pentru ca ii puteti amenaja o mica piscina gonflabila (modelul pentru copii) in spatele curtii, iar periodic cainele va putea sa se „balaceasca” acolo.


Pana la ce temperaturi poate fi lasat sa stea afara?

Samoyed-ul este un caine adaptat la climatul arctic, deci va suporta bine chiar si perioadele cu temperaturi foarte joase, stand in afara casei. De fapt este chiar mai bine sa ii obisnuiti cu pozitia lor in curte, pentru ca inchisi doar in casa, fara posibilitatea de a iesi in aer liber la interval de cateva ore pot deveni agitati, manifestand usoare tendinte claustrofobice. Cel mai indicat ar fi sa puteti amenaja o usa pentru caini decupata in usa care da spre interiorul curtii, astfel cainele va putea sa intre si sa iasa atunci cand simte nevoia.

Pentru anotimpurile reci amenajati o casuta (cusca) solida, bine izolata (din lemn ar fi cel mai potrivit) si cu un asternut confortabil in interior (paiele nu sunt o solutie, pentru ca i se vor incurca in blana bogata). Nu il lasati expus la frig, vant si intemperii fara protectia vreunui adapost, bazandu-va doar pe faptul ca are o blana groasa, cu bune proprietati termoizolante. Este drept ca acest caine infrunta in mediul orginar viscole cumplite fara sa aiba acces in coliba stapanului, dar sa nu uitam ca facea acest lucru in grup, alaturi de cainii colegi de atelaj, fiecare exemplar protejandu-l si incalzindu-l pe cel de alaturi. Vara va fi nevoie sa amenajati un alt tip de adapost, pe o structura usoara, ceva mai larg si cu marginile expuse (pentru a permite circulatia aerului). Acesta trebuie plasat intr-o zona cu umbra si ar fi foarte bine sa fie protejat cu folie de aluminiu reflectorizanta, pentru ca aceasta respinge radiatiile solare, pastrand adapostul mai racoros. Nu tundeti niciodata vara un caine Samoyed in ideea de a-i usura reglarea temperaturii! Blana alba, reflectorizanta, are proprietatile ei protective si sub aceasta se gaseste o piele foarte sensibila la arsurile solare. Oricum, odata cu primele semne de incalzire a vremii, acest caine va „lepada” surplusul de par din blana, pentru a se adapta noilor conditii.

Cum se comporta un caine Samoyed in casa?

In afara perioadei in care schimba blana (lunile aprilie-mai si octombrie-noiembrie), renuntand la foarte mult par, cainele Samoyed se comporta foarte bine in postura de „locatar”. Nivelul sau de activitate in interior este destul de scazut, iar cainele se dovedeste curat. Sigur in miscari si agil, el nu va periclita obiectele de mobilier mai instabile (lampi, mese de cafea, trepiede pentru ghivece/vaze cu flori, ori suporturi de acvarii). Cel mai adesea va dormita pe pardoselile reci, intr-un colt, iar serile se va pozitiona langa usile de exterior, unde circula curentii de aer rece. Cu o buna abordare si folosind metode blande, cainele va coopera frumos in procesul de imbaiere si dupa fiecare astfel de sedinta se poate observa o stare de multumire pe care cainele o afiseaza. Samoyed-ul nu este galagios, latra rar iar tendinta sa de a comunica prin urlete se manifesta in general in afara spatiului casei.

POZE cu Caini Samoyed

Terrier-ul Australian este un caine de talie mica, inteligent, energic si vioi. Acest caine simpatic se simte cel mai bine in imediata apropiere a oamenilor, implicat pe cat posibil in activitatile acestora, fapt pentru care este foarte apreciat in rol de animal de companie in Australia, Tasmania, Noua Zeelanda si in majoritatea tarilor de limba si cultura anglo-saxona. Terrier-ul Australian este un caine care se adapteaza bine vietii de interior, dimensiunile reduse recomandandu-l in acest sens. Nivelul de ingrijire pe care il reclama este mediu-redus, fara a ridica probleme deosebite. Dar acest micut cu blana aspra este dinamic, are nevoie de miscare si de activitate in aer liber intr-o masura semnificativa si cu regularitate.

La inceputurile formarii ca rasa, Terrier-ul Australian traia ca si caine de ferma, cu indatoriri clare, chiar daca avea privilegiul de a patrunde si in casa. Fara a fi propriu-zis un caine de vanatoare, rolul sau principal era acela de a vana si elimina rozatoarele din zona, cu precadere soarecii si sobolanii. In ciuda faptului ca a fost din start un caine de talie mica s-a incumetat curajos sa insoteasca turmele de oi si a ramas pana astazi un caine de paza vigilent si alert, pregatit sa semnalizeze apropierea oricarui strain. Iata mai jos cateva recomandari pentru o cat mai buna ingrijire:

1. Periajul. Periati blana cainelui vostru Terrier Australian cat mai des posibil (cel putin de 2-3 ori pe saptamana) pentru a inlatura eficient firele de par moarte, diferitele corpuri straine incurcate in par (scaieti, crengute etc.) si a mentine blana stralucitoare. Un periaj executat la intervale mici de timp poate preveni si infestarea blanii cu paraziti externi. Spre deosebire de alti terrieri, blana Terrier-ului Australian nu creste excesiv de lunga, deci nu trebuie taiata periodic. Tineti cont ca el are o blana compacta, cu firul aspru si naparlirea, desi moderata in volum, nu va fi sesizata initial, pentru ca blana retine firele moarte. Uneori este posibil sa intalniti exemplare cu blana mai lunga si matasoasa, cu nuante argintii metalizate, asa numitii Silky Coat. De fapt, daca nu se intampla ca sa fie metisi iar nu de rasa pura, inseamna ca manifesta o gena recesiva stabilizata in urma incrucisarilor de data recenta cu terrieri din rasa Yorkshire. Cu o astfel de blana este ceva mai mult de munca, data fiind textura aparte. Pentru ca este foarte energic, curios din fire si voluntar in escapadele lui din terenul inconjurator, uneori va va da batai de cap pentru a-i mentine blanita curata si ingrijita.

2. Imbaierea. Pentru un Terrier Australian nu exista o periodicitate in privinta imbaierii, cainele va fi spalat doar atunci cand este necesar. Trebuie sa fiti atenti sa folositi produse cosmetice (sampon de baie, uleiuri pentru par etc.) hipoalergenice, pentru ca acesti caini au pielea sensibila si pot face destul de usor iritatii, ori pot dezvolta alergii. In unele cazuri se vor dovedi destul de recalcitranti la imbaiere, mai ales masculii. Dati dovada de calm si rabdare si avansati pas cu pas pentru a-i elimina angoasele si reticentele. Dupa imbaiere uscati cu atentie si meticulozitate blanita, pentru ca Terrier-ii Australieni au un strat consistent de subpar, format din puf moale si dens. Daca reusiti sa convingeti cainele sa suporte efectul si zgomotul unui uscator electric de par ar fi cel mai bine.

3. Parul de pe cap. In mod distinctiv, Terrier-ul Australian are un „mot” de par mai lung care creste intre urechi. Fiti atenti ca acest par sa nu creasca atat de lung incat sa atinga zona ochilor. Interveniti la nevoie si ajustati lungimea acestor fire, pentru ca in urma contactului repetat cu globii oculari pot sa apara iritatii si complicatii in zona. Desi parul nu creste prea mult in zona urechilor la aceasta rasa, este bine sa tundeti cat mai scurt firele prezente si sa mentineti mereu urechile curate.

4. Parul de pe corp. Trimati periodic parul din zona posterioara (cel crescut in jurul cozii) pentru mentinerea unei bune igiene in acea zona sensibila la diferite iritatii si infectii. De asemenea, parul din zona labelor trebuie trimat periodic pentru a-i usura miscarea si a nu intampina probleme in sedintele de intretinere a blanitei.

5. Starea de spirit. Mentineti mereu sedintele de dresaj, de antrenament ori pur si simplu cele destinate intretinerii fizice la un nivel variat si amuzant. Terrier-ul Australian este foarte istet, ager si sincer preocupat sa faca pe plac stapanului sau, dar are nevoie de varietate in activitate. Nu uitati ca aveti de-a face cu un terrier, deci tineti cont de vointa ferma si incapatanarea de care va da mereu dovada. Acest caine inteligent iubeste recompensele si va fi destul de usor de convins daca se va apela des la aceasta tehnica. Daca doriti sa il implicati in exercitii complexe, cu grade mai mari de dificultate uzati des recompensele si laudati-i cu generozitate fiecare reusita, astfel veti avea un caine cooperant si docil.

6. Hrana. Alegeti cu grija hrana pentru aceasta rasa de caini, tinand cont de alergiile pe baza alimentara la care sunt dispusi. O solutie destul de des folosita de proprietarii cu experienta in privinta acestei rase este hrana de caini pe baza de orez si carne de miel, formula premium.

7. Monitorizarea starii de sanatate. Respectati cu strictete calendarul programarilor la cabinetul veterinar. Terrier-ul Australian este predispus la probleme si disfunctii ale glandei tiroide, precum si la diabet. Monitorizarea atenta a starii de sanatate va poate ajuta in preventia unor complicatii si va asigura sansa de a interveni la timp, cu sanse de reusita, impotriva unor astfel de afectiuni.

POZE cu Caini Terrier Australian

Cainele de rasa Setter Irlandez este un caine de vanatoare, foarte sociabil si exuberant, asemanator in mare masura in privinta temperamentului si caracterului cu Setterul Englez. Deseori, un astfel de caine este remarcat pentru gratia si eleganta siluetei, pentru miscarile „rafinate” etalate in deplasare, pentru frumusetea aparte a blanii lor lungi, matasoase. Luand in considerare blana lor deosebita dar si spiritul energic, deosebit de activ, acesti caini pot solicita o ingrijire suplimentara pe anumite etape ale activitatii lor specifice, dar in ansamblu se incriu in categoria cainilor cu nevoi de intretinere reduse. Exceptiile intervin atunci cand va decideti sa il folositi pentru calificarea sa de baza, aceea de caine de vanatoare. Pentru ca daca aveti experienta in astfel de activitati, stiti cu siguranta ca in campul de vanatoare pot interveni unele incidente cu impact fizic (zgarieri in lastarisuri, cazaturi la obstacole dificile, riposte ale animalelor incoltite, traversarea unor terenuri mlastinoase sau cursuri de apa), incidente care vor implica o munca de ingrijire mai amanuntita si mai consistenta. Iata, expuse mai jos, cateva indicatii cu caracter general privitoare la intretinerea unui Setter Irlandez:

Necesarul de hrana

Oferiti cainelui doar cantitatea de hrana pe care se presupune ca trebuie sa o primeasca in raport cu varsta si regimul de activitate. Nu faceti uz de suplimente pentru ca un caine rasa Setter Irlandez ia usor in greutate. Acesti caini sunt expusi la displazia de sold si, ingrasandu-se peste media admisa, pot sa fie afectati mult mai usor de aceasta boala. Nu va hazardati sa-i oferiti carne cruda de la vanatul capturat. Este sfatul nostru, desi exista cateva opinii care vin in sprijinul acestei teorii. Dar probabilitatea infestarii reprezinta un risc real si nu va sfatuim sa riscati inutil, mai ales daca va folositi prietenul canin ca si caine de vanatoare doar ocazional.

Periajul periodic

Periati cainele vostru Setter Irlandez de 2-3 ori pe saptamana. Perieri suplimentare fata de aceasta frecventa se impun in cazul in care cainele s-a murdarit sau observati noduri si incalceli in blana. Din cand in cand, mai ales primavara, este nevoie de trimare pentru inlaturarea excesului de blana. Folositi balsam pentru par sau udati usor blana inainte de periere, pentru a evita ruperea firelor de par.

Picioarele

Pieptanati si trimati parul de pe partea posterioara a picioarelor si pe burta, acolo unde blana unui Setter Irlandez creste mai lunga, formand franjuri. In aceasta zona aveti de lucrat ceva mai mult, pentru ca deseori veti gasi diferite obiecte colectate din mediul exterior (crengute, scaieti, resturi vegetale, sau chiar sarme fine si aschii).

Verificati starea pernutelor si tundeti smocurile crescute intre ele. Verificati cu atentie zona pentru a nu fi afectata de ciuperca, paraziti externi sau diferite iritatii. Acesti caini au gheare puternice, cu un ritm de crestere sustinut. Cand acestea au crescut prea mari, interveniti cu un cleste de unghii. Fiti atenti si blanzi, aceasta este o operatie delicata.

Dominatia

Tineti sub control vocal permanent cainele, chiar si atunci cand desfasurati activitati de toaletare. Ca orice caine si un Setter Irlandez va arata indispozitie la atingerea anumitor parti ale corpului (labe, burta, posterior). O vorba spune ca dresajul de obedienta dureaza cat dureaza viata cainelui.

Fara sa apelati la gesturi brutale sau tonuri de voce prea aspre, insistati sa aveti controlul asupra activitatilor voastre. Este foarte important ca ceea ce decideti (si nu este, evident, daunator pentru caine) sa fie pus in practica, indiferent de atitudinea cainelui. Nu trebuie sa actionati pentru o victorie decisiva, imediata. Reveniti mereu pentru a va impune, insistati bland dar ferm, mentineti contactul fizic si, la final, „batalia” pentru pozitia de autoritate va fi transata in favoarea voastra.

Prezenta si contactul

Exersati cu cainele vostru zilnic pentru a-i da ocazia sa-si consume energia, aspect care il va ajuta sa ramana calm si echilibrat in restul timpului. Este si aceasta o forma importanta de ingrijire. Daca aveti un Setter Irlandez veti avea parte de un prieten afectuos si dependent de starea voastra de spirit. Chiar si cand nu aveti cea mai buna dispozitie pentru joaca, alergare sau diverse exersari, faceti efortul si iesiti impreuna la o plimbare mai lunga, chiar si folosind lesa. In principiu, aceasta rasa de caini nu este recomandata pentru viata in apartament, mai ales in absenta unor perioade consistente dedicate miscarii in aer liber. Ramas nesupravegheat, un catel Setter Irlandez isi va canaliza energia latenta in actiuni cu caracter distructiv, cum ar fi rontaitul pieselor de mobilier. De asemenea, destul de multe exemplare sufera de anxietatea de separatie.

Westie este un caine de talie mica, dar iese usor in evidenta datorita aspectului sau deosebit. Blana sa alba, cu fir bogat (drept sau usor ondulat), forma aparte a capului ii confera o imagine puternica, intens popularizata. Pentru a mentine aspectuos un astfel de caine este nevoie de o munca sustinuta de toaletaj canin. Westie isi pot transforma stapanii, de-a lungul timpului, in „artisti” in toaletaj canin de prima mana, pentru ca blana lor se preteaza la numeroase operatiuni de intretinere, toaletare si aranjare. O grija aparte va trebui acordata si unghiilor, care au tendinta de a se dezvolta viguros, o trasatura generala pentru cainii din marea familie a Terrier-ilor, cunoscuti pentru placerea de a sapa. Despre cum si cu ce este cel mai bine sa desfasurati astfel de activitati vom vorbi in articolul care urmeaza.

Blana

In mod cert fiecare proprietar al unui Westie isi formeaza un stil personal vizavi de modul in care va pieptana, ajusta si aranja blana cainelui sau. Roba acestui caine este formata din fire de par cu o textura variind de la exemplar la exemplar (par mai moale si drept, sau usor ondulat si mai aspru). In principiu, nu este nevoie sa tundeti acest caine, pentru ca nu va ajunge in situatia reprezentantilor altor rase de a isi dezvolta o blana excesiv de abundenta in timp. Dar si asa, unii proprietari prefera sa aduca ajustari periodice blanitei cainelui lor Westie (de 2-3 ori pe an este limita recomandata, mai ales in cazul tunsorilor scurte). Oricum, parul din jurul capului si botului este bine sa fie scurtat si aranjat. De asemenea, unele interventii se preteaza atunci cand intervin incalciri, noduri in blana sau poluari nedorite (mai ales in cazul parului de pe flancuri si din zona ventrala, unde creste mai lung). Chiar si in situatia in care nu doriti sa modificati semnificativ lungimea robei, va trebui sa interveniti periodic pentru periaj, pieptanare, trimare si descalcire. Westie este una dintre rasele cu necesitati consistente de toaletaj canin si va solicita indemanarea si atentia in acest sens.
Este bine sa va acomodati cainele cu toate procedurile care tin de ingrijirea blanitei sale inca din primele zile in care paseste in caminul vostru. Daca se va obisnui cu aceste proceduri din stadiul de catel le va primi cu placere de-a lungul anilor si se va dovedi cooperant. Pentru un pui de cateva saptamani 5-10 minute sunt indeajuns pentru ingrijirea blanitei. Haideti sa vedem cum va alegeti uneltele pentru aceasta munca.

Pentru a va usura munca, va trebui sa investiti intr-un set de instrumente de cosmetica destul de larg, aceste produse fiind accesibile in magazinele cu produse destinate animalelor de casa (pet-shop-uri) sau in supermarketurile care au amenajate raioane de acest gen. Apreciati cu atentie calitatea produselor inainte de va decide sa le cumparati, nu va ghidati doar dupa un pret cat mai accesibil. Westie este un caine longeviv daca are origini bune si beneficiaza de ingrijire atenta, asa ca veti avea nevoie de aceste instrumente de toaletaj canin pentru o lunga perioada de timp (14-15 ani). Daca sunt de calitate si raspund activitatilor de toaletare vizate, va veti initia mai repede si mai temeinic in utilizarea lor eficienta si utila, astfel va veti usura considerabil munca. Instrumentele de slaba calitate va vor da serioase batai de cap si, prin efectele pe care le vor produce cainelui il vor aduce pe acesta in situatia de a “protesta” in cadrul sedintelor de toaletare si cosmetizare.
Alegeti atat piepteni cu dinti mai rari si mai lungi cat si din cei cu dintii scurti si desi, pentru ca isi vor dovedi utilitatea cand actionati in diferite parti ale corpului cainelui. Va recomandam si piepteni speciali pentru descalcit, cu care veti indeparta nodurile formate in par. In ceea ce priveste acest instrument este bine sa alegeti tipul cu lame care se pot inlocui, astfel il puteti folosi o viata. La categoria “foarfeci” nu uitati foarfecele cu varfurile rotunjite, care va va fi foarte folositor atunci cand ajustati parul din jurul ochilor cainelui sau pe cel crescut in jurul pavilioanelor urechilor si in interiorul acestora. De asemenea, foarte util va este un foarfece de rarire, pe care il veti folosi in sezonul cald, cand nu doriti sa modificati lungimea robei, dar vreti in acelasi timp sa-i asigurati cainelui un confort termic.

La acest tip orientati-va ca doar o lama sa fie in forma de pieptene. O masina de tuns electrica se dovedeste iarasi foarte folositoare. Ea poate fi inlocuita prin munca facuta cu ajutorul foarfecilor, dar acuratetea liniilor tunsorii, rapiditatea lucrului si comoditatea operatiunilor va vor convinge, chiar daca este vorba aici de o investitie mai serioasa. In privinta periilor orientati-va catre cele cu par natural (de porc), pentru ca sunt mai rezistente si pot fi mai bine intretinute. Periile pot fi si cu perii mai lungi si cu perii mai scurti, iar noi va recomandam sa va procurati din ambele categorii. La final nu uitati o manusa speciala pentru periaj, pe care o veti folosi in colectarea parului taiat care a ramas suspendat in structura blanitei si poate 1-2 solutii de intretinere si/sau infrumusetare pe care vi le poate recomanda un specialist.

Unghiile

In mod normal, cainele vostru Westie isi va toci unghiile printr-un proces natural, folosindu-le la sapat si scurmat, sau pe timpul plimbarilor pe medii dure, abrazive (ciment, beton). Dar daca luam in calcul un caine de apartament, intr-o zona urbana, veti fi de acord ca deplasarile in aer liber si ocaziile de a-si folosi unghiile ca in vremurile in care era folosit mai ales drept caine de vanatoare sunt considerabil mai rare. Astfel, pentru a preveni cresterea in exces a unghiilor cu toata gama de accidente si efecte negative ce deriva din aceasta – ruperea unghiilor, aparitia unghiilor incarnate, modificarea pozitiei degetelor si deformarea mersului – este foarte important sa le verificati periodic si sa le ajustati lungimea intervenind cu clestele de unghii. Este recomandat ca aceasta operatiune sa aiba loc la un interval de 8-9 saptamani, mai ales in cazul cainilor care nu desfasoara prea multe activitati in mediul exterior. Pentru a va ajuta cainele Westie sa se obisnuiasca si sa accepte ideea de pedichiura petreceti catva timp in jocuri prin care sa ii atingeti labutele in mod repetat. In general cainii nu agreeaza acest gen de atingere si mai ales manevrarea degetelor, ori veti avea nevoie de totala sa cooperare pentru a evita micile sau mai marile accidente ce pot interveni. In momentul in care Westie va va permite sa va jucati cu labutele sale, puteti interveni cu clestele. Fiti foarte atenti sa nu interveniti in zona de crestere, intens vascularizata, pentru ca ii veti provoca dureri ascutite cainelui si sangerarile repetate ce se vor inregistra in zona vor favoriza aparitia infectiilor. Cel mai dificil este sa actionati in cazul exemplarelor cu unghii de culoare inchisa, dar, din fericire, acestea sunt mai rare.

Daca aveti un “pacient” foarte recalcitrant, taiati doar o unghie pe zi. Astfel stresul activitatii va fi sensibil diminuat pentru ambele parti. Actionati cu clestele doar in zona varfului unghiei, pentru a fi siguri ca evitati ranirile. Foarte utila se va dovedi o pila de unghii, atat in ajustarea muchiilor taioase care raman in urma procesului de taiere cu clestele, cat si pentru interventii mai fine in ajustarea lungimii. Reperul vostru este ca atunci cand sta in pozitie normala, pe cele patru picioare, labele sa nu se sprijine in unghii, ci suspensia acestora sa fie asigurata de pernute. Daca intampinati dificultati sau nu sunteti sigur de abilitatile voastre in privinta acestei operatiuni delicate, apelati la un specialist.
Nota: curatati si sterilizati cu atentie instrumentele de toaletaj canin la debutul si la finalul operatiunilor, atat cele folosite la intretinerea robei cat si cele utilizate la ajustarea lungimii unghiilor. Este vital sa faceti aceasta mai ales in cazul in care mai aveti un caine in familie. Evitand sterilizarea instrumentelor, veti transfera eventualele probleme de piele (sau germenii unor infectii) de la un caine la celalalt. Cel mai la indemana produs pentru aceasta operatiune este solutia Detol. Nu ezitati sa intrebati si cosmeticianul canin daca a efectuat sterilizarea prealabila a instrumentarului cand va prezentati cu cainele la el. Este in interesul vostru si al cainelui vostru si, uneori, veti fi surprinsi de raspunsurile pe care le veti primi. Deci este bine sa fiti atenti la acest aspect important.

Scurta istorie a rasei

Westie, sau, pe numele sau intreg West Highland White Terrier (Terrierul Alb din Nordul Scotiei) are trecut in dreptul rubricii “domiciliu istoric al rasei” mosiile Poltalloch si Roseneath, tinuturi aspre plasate aproape de tarmul vestic al Scotiei. Multa vreme cainii rasei au fost recunoscuti sub nume ca Poltalloch Terrier sau Roseneath Terrier. Istoria este simpla: pe la mijlocul secolului 19, un crescator scotian al cainilor din rasa Cairn Terrier a separat cativa pui de culoare alba intr-o canisa speciala, pe care a dezvoltat-o, selectionand doar puii care pastrau culoarea. In fond, asemanarile dintre cainii Cairn Terrier si Westie sunt foarte mari, diferenta facand-o in principal culoarea parului. De aceea exista inca unele confuzii printre iubitorii rasei, in sensul ca unele persoane declara ca isi doresc foarte mult un “Westie negru”. Mergand mai departe pe drumul originilor rasei, se poate vorbi de un stramos comun, legendarul Scotch Terrier, un caine de vanatoare de talie medie folosit la vanarea vulpilor, bursucilor, jderilor etc. si au ajutat in lupta oamenilor impotriva inmultirii rozatoarelor.

In cadrul acestei rase viguroase au avut loc selectii succesive in incercarea crearii unor caini de vanatoare specializati, cu caracteristici exterioare si aptitudini diferite. Astfel, in timp, din diferitele canise au aparut exemplare personalizate care astazi poarta nume distincte, cum ar fi Cairn Terrier, Dandie Dinmont Terrier, Skye Terrier etc. In realitate, pana prin deceniul 2 al secolului XX, incrucisarile intre aceste rase variate au continuat sa se produca. Cand canisele au refuzat sa accepte acesti hibrizi (metisi), liniile pure ale fiecarei rase au fost consacrate. Se crede ca Westie s-ar fi dezvoltat sub indrumarea colonelului Malcom pe mosia sa Poltalloch si pe mosia Roseneath a Ducelui de Argyl. Culoarea alba a fost preferata pentru ca individualiza distinct cainii in campul de tragere la vanatoare, astfel confuziile regretabile care se soldau cu ranirea propriilor caini (asemanatori vanatului de talie mica) puteau fi evitate mai usor. West Highland White Terrier-ul a aparut pentru prima data in Statele Unite in 1906 sub numele de Roseneath Terrier. Rasa a fost acceptata in grupa Terrier-ilor de catre AKC American Kennel Club) in 1908, dar nu i s-a oferit numele oficial decat in 1909.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 12-14 ani
Grupa: Terrier/Non Sporting
Culoare: alb
Talia: mica
Naparlire: moderată
Inaltime: 23-30 cm
Greutatea: 6-10 kg

Westie este un caine de talie mica, dinamic, compact, robust si cu un bon tonus. Capul are o forma specifica (individualizand rasa prin look), cu aspect de cupola, iar botul este de dimensiune medie, cu un stop pronuntat. Ochii sunt stralucitori, de culoare inchisa, cu o privire patrunzatoare. La aspectul alert contribuie si urechile de marime medie, ascutite, care stau in mod natural ridicate si ii confera imaginea unui “pitic” atent si pregatit pentru orice. Westie prezinta un piept adanc si membre musculoase. Coada este purtata ridicata in stare de alerta, dar fara o pozitie stricta, avand o lungime in jur de 12,5-15 cm si nu trebuie scurtata. Toti cainii Westie sunt, in mod caracteristic, albi, dar o tenta galbuie poate fi prezenta in jurul fetei si a urechilor. Blana (roba) lui Westie este dubla cu un strat initial (puf) moale, des si calduros si cu stratul de acoperire cu fir gros drept sau usor ondulat (sarmos), cu o lungime de pana la 5 cm.

Temperament si comportament specifice

Westie este, in mod caracteristic, un caine inteligent, care isi poate insusi cele mai bune maniere. Rasa este vesela, afectuoasa si foarte jucausa. Multi considera ca Westie ramane, indiferent de varsta, un catel mucalit ca in primul sau an de viata. Chiar daca ei pot avea o latura jucausa, Westie-ii pot fi linistiti, cuminti, siguri pe ei si determinati. Sunt destul de prietenosi cu strainii. West Highland White Terrier-ul poate musca atunci cand este provocat, dar ii lipseste doza aceea de “rebel” caracteristica Terrier-ilor.

West Highland White Terrier-ul este energic si extrem de sigur pe el in comparatie cu alti caini. De obicei, West Highland White Terrier-ul nu este el cel care provoaca conflictele cu alti caini, desi unii masculi sunt mai agresivi, in special cu alti masculi. Ca Terrier, Westie Highland White Terrier-ul isi poate dezvolta obiceiul de a sapa. Daca este lasat singur perioade lungi de timp, West Highland White Terrier-ul poate manifesta probleme de comportament. Westie este un caine excelent pentru adolescenti pentru ca au tendinta sa nu fie toleranti cu maltratarile de care au parte din partea copiilor, pe timpul jocurilor antrenante cu acestia. Nu sunt, in general, recomandati pentru familiile cu copii sub varsta de 10 ani.

Despre dresaj

Este un mic viteaz si un caine cu initiativa, dar este usor de educat. Westie invata rapid si, dincolo de aspectul sau imaculat si dragalas exceleaza la vanatoare si in luarea urmei. Poate sa obtina, de asemenea, rezultate foarte bune la capitolele dresaj de obedienta si agilitate. Fara a constitui un pericol pentru copiii mici, supravegherea activitatilor in comun este necesara. Mic si tenace, West Highland White Terrier-ul iubeste sa-si petreaca timpul cu companionii umani si poate fi antrenat in orice joc. Se simt bine atat in apartament, cat si in regiunile rurale. West Highland White Terrier-ul este foarte activ in interiorul caminului, astfel ca se va descurca bine fara a necesita o curte. West Highland White Terrier-ul se va bucura de plimbarile periodice sau de partidele de joaca in parc, dar nu se va supara prea tare daca programul anumitor zile va fi mai “potolit”.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Roba alba a lui Westie necesita o grija si o atentie sporite pentru a fi mentinuta curata si aspectuoasa. Are nevoie de periaj zilnic pentru a preveni incalcirea si deteriorarea acesteia. Parul este mentinut in conditii corespunzatoare prin desprinderea sau smulgerea parului mort. Folosirea regulata a periei (recomandata din par de porc) poate mentine blana la un bun nivel de curatenie, astfel ca imbaierea va fi facuta numai cand este absolut necesar. Imbaierea in exces, doar ca o initiativa insistenta de a-l mentine foarte aspectuos poate dauna pielii, provocand, in timp, alergii si iritatii. In jurul urechilor si ochilor, parul se trimeaza cu o foarfeca cu varful bont. Blana poate fi trimata la interval de 4 luni si se poate apela chiar si la ajustarea lungimii parului, daca doriti sa-i modificati aspectul general (de maxim 2 ori pe an). Dar, in principiu, parul nu are nevoie sa fie tuns scurt din considerente speciale, initiativa apartind strict proprietarului.
Cainii de rasa West Highland White Terrier prezinta, ca fiecare alta rasa, boli specifice si anumite sensibilitati de ordin medical. Cele mai frecvente dintre acestea sunt: dermatitele alergice, surditate, boala tremuratului, luxatia patelara, displazia de sold, osteopatia cranio-mandibulara, diabetul si cataracta.

Concluzia noastra: Un Terrier incantator, un minunat membru al unei familii care si asa numara o multime de vedete. Westie impresioneaza prin voiosia etalata, prin vioiciunea reconfortanta si prin maleabilitatea in dresaj cotata peste medie, in ansamblul comportamentului clasic dovedit de cainii de tip Terrier. Aspectuos cu roba sa alba, eleganta, care-l pune foarte bine in evidenta, West Highland White Terrier va fi mereu pentru voi un furnizor neobosit de zambete si buna dispozitie.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Westie:

Masculi: Adonis, Amor, Bruce, Bartolomeo, Bebe, Berber, Corleone, Cartouche, Desperado, Domingo, Frisbee, Gavroche, Horatio, Hermes, Kevin, Liliput, Lorenzo, Morfeus, Tarantino, Toto, Vasco, Umberto

Femele: Ambra, Aurora, Bianca, Brava, Cora, Carina, Darla, Didi, Diva, Frida, Ginetta, Karma, Miranda, Morena, Paloma, Renata, Rialda, Serena, Tortilla, Trina, Vandana, Zara

Weimaraner este un caine vesel, dinamic si prezent in viata familiei, iar faptul ca poarta porecla de „fantoma cenusie” nu inseamna neaparat ca poate fi trecut cu vederea la capitolul ingrijire, asa cum ar fi posibil cu o fantoma. El vine in familia voastra cu drepturi depline, de membru apartinator, nu este genul de caine care poate fi tinut in curte, intr-un tarc imprejmuit. Asa a fost inca de la constituirea rasei. Chiar daca nu ii puteti pune la dispozitie palatele aristocratilor din Marele Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach, va accepta si casa voastra, oricat de putin iesita din comun. Acesti caini nu sunt potriviti pentru viata in apartament si nu se vor adapta foarte bine la un astfel de spatiu. Astfel ca toate ingrijirile acordate vor trebui executate minutios si atent, asa cum ati proceda cu un Pudel, Pekinez sau Bichon, doar ca trebuie sa aveti in vedere replici ale acestora care pot atinge greutatea de 40 de kilograme si o inaltime la umar de 70 de centimetri. Respectati cu strictete programul de vaccinari adaptat pentru fiecare etapa din viata si faceti vizite periodice la cabinetul veterinar pentru controale de rutina. In fond, aveti in el un prieten devotat si un membru de familie de incredere, nu o sursa de infectii si imbolnaviri.

Blana

Cainii acestia au o blana simpla, unietajata, fara stratul inferior de puf. Rasa Weimaraner are doua varietati, cea mai populara si mai bine reprezentata prezentand o blana cu firul scurt, bine aderent la corp, fin si lucios. Varietatea cu parul mai lung, mult mai rara (conditionata de intrunirea unor gene recesive in ambii parinti reproducatori) prezinta exemplare cu parul mai lung pe urechi, piept si posterior, cu o medie a lungimii firului de par in restul corpului ceva mai mare, acesta fiind usor ondulat. Acesti caini naparlesc moderat, cu un usor accent la schimbarea sezoanelor. Pentru evitarea pierderii suparatoare de par in interiorul casei se recomanda un periaj usor, de suprafata, la exemplarele cu parul scurt, cu o frecventa saptamanala. Se poate folosi cu rezultate bune o manusa de periaj iar actiunea in sine se va finaliza cu o toaletare cu ajutorul unui burete umezit. In cazul cainilor cu parul lung este mai utila o perie cu dintii scurti si desi, iar activitatea este bine sa fie repetata la interval de 3-4 zile. Nu ignorati periajul din cel putin 2 considerente importante:

a) Oricat de putin abundenta, naparlirea ca fenomen tot se va produce si acumularea parului de caine pe covoare, tapiseria diferitelor elemente de mobilier si in general pe pardoseli dupa ce ca este deranjata din punct de vedere estetic poate fi periculoasa mai ales pentru copii si pentru acei membri ai familiei cu fond alergenic mai pronuntat. Nu apreciati superficial situatia “infestarii” cu par a spatiului vostru locativ, ci priviti cu atentie in jurul vostru! Culoarea specifica a unui Weimaraner, cea care-i confera farmecul aparte si l-a facut celebru nu va ajuta sa observati foarte usor prezenta firelor de par provenind din blana sa. Deci, atentie!

b) Activitatea de periaj in cazul acestor animale de casa (desi exemple ar mai putea fi date) are o dubla dimensiune: sanitaro-igienica si psihica. Weimaraner este profund atasat de membrii familiei din care face parte si isi doreste foarte mult sa fie in centrul atentiei lor (ma putin cand isi pune in minte o "smecherie", bineinteles!). Din acest unghi periajul capata valente profunde, de contact direct si de comuniune. Daca veti conversa pe un ton bland sau vesel cu animalul pe timpul cat executati miscarile specifice periajului si veti insista cu un masaj usor in zonele in care senzatia sa de placere este explicit manifestata (pe burta, pe flancuri si piept) veti castiga foarte mult pe terenul relatiei interpersonale. Reusita in dresaj si densitatea acestor momente sunt in relatie directa. Veti reusi astfel sa intariti legatura afectiva cu frumosul Weimaraner si asta nu poate fi decat in beneficiul relatiei voastre.

Unghiile

Fiind un caine de vanatoare si un vitezist acceptabil, Weimaraner are unghii puternice, cu un ritm de crestere normal. Traind in interior, fenomenul tocirii naturale a acestora este mult intarziat, deci, periodic (la interval de 1-1 ½ luni) verificati lungimea lor si interveniti daca este cazul. Tineti cont ca una din modalitatile de exprimare preferate de un Weimaraner catel sau junior (deci un caine ce inca nu a implinit 3 ani) este aceea de a sari cu labele anterioare pe partenerul uman, impingandu-l in dorinta de a se juca. Daca sunt prea lungi, unghiile pot produce raniri serioase, mai ales celor mici. Cele mai multe exemplare au unghii de culoare deschisa, deci va va fi usor sa identificati zona vascularizata. Interveniti doar in zona de exces a unghiei, cea care prezinta o culoare mai pala, cu tenta galbuie. Nu va apropiati de zona de crestere cu clestele, intrucat ii veti produce dureri ascutite, urmate de sangerari ce pot favoriza aparitia infectiilor. In plus, daca veti transforma acest “ritual” intr-unul constant dureros, va veti lovi de refuzul cainelui de a se supune. Este foarte indicat sa apelati la un specialist daca aveti retineri legate de aceasta operatie delicata. Un medic veterinar poate interveni personal sau va poate recomanda un salon de cosmetica pentru animale de companie. Dupa taierea unghiilor este bine sa atenuati muchiile taioase rezultate cu ajutorul unei pile nu foarte abrazive. Revenim la aspectul care tine de obiceiurile de joaca ale Weimaraner-ului, si punctam faptul ca cioturile taioase ce raman dupa operatia de taiere (timp de aproximativ o saptamana, pana cand unghiile incep sa se refaca in mod natural) pot fi si mai periculoase la contactul cu pielea copiilor angrenati in jocuri cu prietenul lor canin.

Imbaierea

Nu ridica probleme de nici un fel, cainii reactioneaza foarte bine in contact cu apa si, beneficiind de un tratament bland si gesturi grijulii, vor accepta momentul imbaierii cu mare bucurie. De fapt, un caine din rasa Weimaraner care nu se manifesta linistit si relaxat la contactul cu apa reprezinta o exceptie ingrijoratoare. In acest caz aveti un caine cu probleme psihice care trebuie investigate de un specialist si corectate corespunzator. In privinta samponului folosit nu exista indicatii speciale, doar va recomandam sa discutati pe larg aspectul cu medicul veterinar si sa nu alegeti produse ieftine. Nu sunt de dorit sampoanele folosite de om, pentru ca au o formula mai dura. Dincolo de prima impresie cainii (si in general animalele cu blana) au pielea mai sensibila decat noi. De asemenea, tineti sub atent control temperatura apei. Weimaraner au blana subtire si vor resimti acut excesele. O apa calduta va fi minunata pentru aceasta operatiune. Excelent ar fi daca ati putea sa folosi o cada speciala pentru caine, de plastic de exemplu, dar de dimensiuni mari.

Dantura

Este greu de imaginat un caine Weimaraner rozand tacticos un os crud de vita pe canapeaua de piele din living, fara ca imaginea in sine sa nu va provoace frisoane. Daca ati optat pentru hranirea cainelui vostru pe baza de hrana pregatita in casa – si este convenabil sa faceti aceasta de vreme ce tot timpul cainele se va invarti in jurul plitei si va dori sa aiba partea sa, cat de mica din mancarea familiei – trebuie sa aveti in vedere ca dantura sa nu va traversa procesul clasic al masticatiei specific unui caine de talie medie sau mare care traieste in aer liber.

Adica se va intalni mult mai rar cu posibilitatea de a roade oase mari, carcase, coji de paine uscata, altfel spus alimente cu structura mai dura. In spatiul casei administrarea unor astfel de alimente este oarecum improprie. Deci, verificati cam la 2-3 luni dintii cainelui pentru a verifica nivelul de depunere a tartrului. Pentru incetinirea acestui proces puteti apela la produse speciale disponibile in comert sau la periaj dentar. Daca fenomenul este prea abundent (situatie care se intalneste la varsta senioratului tarziu) un medic veterinar va poate ajuta cu succes. Deja in cabinete este disponibila tehnica detartrajului pe baza de ultrasunete, efectuat sub anestezie. Sau, daca vreti sa evitati situatia acumularii tartrului, puteti apela hrana uscata. Dar, in acest caz, va trebui sa va inarmati cu rabdare pentru a rezista avansurilor facute de Weimaraner la orele cand familia se va aseza la masa. Poate ca o solutie salvatoare este combinarea celor doua tipuri de hrana, in procente aprobate de medicul veterinar pentru a preveni ingrasarea peste limite a cainelui.

Tonusul

Un caine fericit este un caine obosit. Cam asa se poate spune despre un caine de vanatoare alert si plin de energie cum se dovedeste Weimaraner. Frumoasa “fantoama cenusie” are nevoie de multa miscare efectuata zilnic pentru a-si cheltui energia si a-si mentine un tonus foarte bun. Nu fiti comozi reducand sedintele de miscare zilnice la nivelul a 2 plimbari superficiale pe durata carora voi veti fi concentrati doar pe efectuarea nevoilor fiziologice de catre caine. Oricum, nu aveti sanse prea mari de a-l convinge pe Weimaraner sa accepte un asemenea tratament.

Ei trebuie sa alerge, sa adulmece, sa-si foloseasca muschii bine dezvoltati in activitati de inot, sau de joaca organizata (frisbee, flyball, depasirea unor obstacole, probe de indemanare, exersarea unor miscari de aport sau orice alt exercitiu de dresaj din sfera dresajului pentru vanatoare). Aveti de ales intre a le respecta nevoile firesti din placere si nevoia de implicare, sau fortati de comportamentul lor. Caci daca se simt frustrati, cainii din rasa Weimaraner au la indemana un arsenal impresionant de convingere, de la vocalizari exasperante (gemete, scheunaturi, latraturi si urlete) pana la actiuni distructive cu impact major asupra mobilierului, diferitelor obiecte vestimentare, sau… cine stie ce. Caci este un pariu foarte riscant sa provocati imaginatia unui Weimaraner.

POZE cu Caini Weimaraner