Vizsla – Obiceiuri de hranire conditionate | Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Vizsla – Obiceiuri de hranire conditionate

Posted by bianca On marți, 15 martie 2011 0 comments

Views

Orice rasa de caini are nevoi specifice de hrana intr-o masura mai mare sau mai mica, iar cainii din rasa Vizsla se incadreaza in categoria celor cu anumite sensibilitati. Din start nu se poate spune ca sunt animale “mofturoase” ori cu un apetit dificil. Dimpotriva, sunt caracterizati de o pofta de mancare absolut sanatoasa – in fond este un caine de talie medie spre mare – si, atunci cand lucrurile stau altfel, este bine sa verificati daca starea sa de sanatate este buna si daca nu sufera de o anume indispozitie. Sunt trei aspecte definitorii din trecutul acestui caine care ii definesc profilul de hranire: “calificarea”, statutul favorizant de care a beneficiat in calitate de animal preferat de clasa nobiliara maghiara si predispozitia pentru diferite alergii, multe declansate de regimul de hrana.

Calificarea

Cartea de vizita a rasei o spune fara echivoc: Vizsla este un caine de vanatoare. Gratie acestui background va necesita intotdeauna genul de hrana cu un procent ridicat de grasimi de origine animala, cum este cazul cu carnea de miel si cea de pasare. Carnea de vanat (iepure, caprioara) este iarasi bine digerata si recomandata atunci cand este disponibila. Unii crescatori chiar recomanda carnea cruda in portii mici, acordate periodic, inclusiv cea de vanat – mai ales in cazul cainilor care sunt implicati activ in partide de vanatoare – pentru o reconstituire cat mai precisa a obiceiurilor de hrana ancestrale. Dezbaterile pe acest subiect sunt inca deschise, cu numeroase pozitii contra (pericolul infestarii cu diferiti germeni si paraziti, o exacerbare a instinctelor atavice, cu toate trasaturile lor mai aspre, dificultatea procurarii etc.), dar si destule favorabile. Trebuie admis faptul ca un caine ramane carnivorul care a descins din lupi, chiar daca oportunismul sau in ceea ce priveste identificarea potetialelor surse de hranire si maleabilitatea dovedita la acest capitol ii fac pe multi sa il caracterizeze drept omnivor.

Statutul special

Desi inca de pe vremea partidelor ample de vanatoare organizate de-a lungul si de-a latul Europei cele mai multe rase de caini de vanatoare au fost crescute in canise exterioare, in grupuri mari (haite) care au reprodus mediul natural de provenienta, acest caine agil si dinamic a beneficiat de o pozitie privilegiata. Reprezentantii clasei nobiliare din Ungaria au preferat sa ii acorde statut de membru al familiei, impartind cu el caminul.

Astfel, obiceiurile de hranire ale cainelui Vizsla au devenit inca de timpuriu o preocupare “de interior”, devenind intrinsec legate de procesul de preparare ce se desfasura in caminul familial. De aceea, chiar daca acesti caini se vor adapta in conditii destul de bune la hrana uscata, preferintele lor si cele mai bune reactii le vor avea la hrana preparata in casa, de catre stapan, special pentru ei. O solutie acceptabila este combinarea celor 2 tipuri de hrana, cu monitorizarea competenta a aportului de nutrienti si a compozitiei structurata pe categoriile principale: vitamine, proteine si minerale.

Sensibilitatile specifice

Desi in ansamblu sunt caini robusti, beneficiind de o buna stare de sanatate, cainii Vizsla prezinta o predispozitie pentru alergiile cutanate si cele cu baza alimentara. Din pacate nu exista o lista clara care contine alimentele sau ingredientele daunatoare, ci reactiile apar in mod specific, particularizate la fiecare exemplar.

Cele mai multe reactii apar la trecerea de la hrana pentru caini juniori la hrana pentru adulti. Alegeti cu grija o hrana de calitate si integrati-o treptat in dieta, monitorizand modul in care este primita si reactiile organismului. Este bine ca in perioadele in care trebuie sa modificati dieta cainelui din diferite motive (etapa de varsta, epuizarea unui brand folosit anterior, regim alimentar recomandat etc.) sa va consultati indeaproape cu un medic veterinar. In colaborare cu acesta veti fi mult mai capabili sa preveniti amplificarea unor eventuale probleme de sanatate si sa le combateti eficient.

Concluzie: In ceea ce priveste hrana uscata, se mentine regula de aur “cea mai buna calitate, fara conservanti in exces, cu un bun procent de minerale si vitamine, fara inlocuitori si fara adaosuri cu denumiri suspecte”. Bineinteles, o conditie esentiala la acest punct este aceea a corelarii formulei de hrana cu varsta, necesarul real dat de nivelul de activitate depus si anumite indicatii ale medicului veterinar. Pentru prepararea hranei in casa, este bine sa stiti ca cerealele sunt binevenite (orez brun, grau si orz – dar in cantitati moderate), ca si cartofii (la fel, fara a se face uz de ei la fiecare masa), toate in combinatie cu ingredientul principal care trebuie sa fie carnea (pasare si miel sunt cele mai recomandate). Mineralele si vitaminele se pot administra ca si suplimente alimentare, in doze si cu frecventa stabilite de medicul veterinar. Este bine sa nu includeti in hrana lor ingrediente ca: peste oceanic, pulpa de sfecla, orez alb si soia.