Rasa de caini Mops (Pug) se numara printre rasele canine cu risc semnificativ in ceea ce priveste anomaliile congenitale vertebrale, alaturi de alte rase precum Bulldog, Bulldog Francez, Yorkshire Terrier si Boston Terrier. Cel mai mare pericol in cazul unor astfel de afectiuni il reprezinta implicarea problemelor neurologice, care pot duce, printre altele, la paralizie.
Afectiuni ale vertebrelor
Hemivertebrele, vertebre in forma de pana din compunerea coloanei sunt cele mai susceptibile de a provoca complicatii neurologice in cazul in care sunt afectate. Dezvoltarea lor defectuoasa conduce la deformari ale coloanei (cifoza, scolioza si lordoza). Cele mai multe astfel de defectiuni se constata la nivelul vertebrei a 8-a (T8). Efectele sunt drastice in timp, ducand la ingustarea canalului spinal, instabilitate generala a coloanei, luxatii sau chiar fracturi ale vertebrelor.
Simptome: slabiciune la nivelul membrelor posterioare, paralizia acestora, incontinenta urinara si fecala, cronicizarea durerilor spinale. Cauza probabila este o irigare incompleta cu sange a hemivertebrelor, fapt care nu permite dezvoltarea normala. Tratamentul este de obicei conservator, aplicandu-se proceduri de decompresie chirurgicala a maduvei spinarii, interventii pentru alinierea si stabilizarea vertebrelor.
Meningoencefalita necrozanta
Este o boala inflamatorie a sistemului nervos central, care apare destul de des la cainii tineri de talie mica. Cazuistica medicala remarca faptul ca rasele canine in care s-au raportat cel mai des astfel de cazuri sunt Chihuahua, Mops (Pug) si Bichon Maltez. In mod concret este vorba de o inflamatie a meningelui si a creierului. Cauza declansarii acestor inflamatii inca nu au fost elucidate, desi multi specialisti speculeaza pe marginea teoriei ca ar fi o boala autoimuna. Meningoencefalita necrozanta este fatala fara un tratament imunosupresor agresiv declansat de timpuriu si, din pacate, pastreaza o rata mare de fatalitate chiar si dupa un astfel de tratament. Practic, neexistand o modalitate clara de diagnosticare a acestei boli (cele mai multe constatari se fac la autopsie) determinarea prognosticului este aproape o aventura. Fiind un caine de talie mica si cu un sistem imunitar destul de fragil, Pug-ul nu reprezinta cel mai rezistent „pacient” in fata acestei boli.
Entropion
O afectiune a ochilor, entropionul se manifesta ca o iritatie la suprafata globului ocular cauzata de frecarea indelungata a firelor de par din gene. Acestea vin in contact din cauza unei rasuciri (rulari) spre interior a marginii uneia (ambelor) pleoape. Uneori este vorba de un spasm neregulat al pleoapei, alteori procesul este continuu. Problema este, de regula, mostenita si se declanseaza la varsta tanara (1-2 ani). Anomalia este semnalata la numeroase rase de caini, fie ca vorbim de un caine de talie mica, medie ori mare. Ochiul afectat este mentinut semi-inchis, va fi permanent iritat (rosu-sangeriu din cauza dilatarii vaselor de sange) si va lacrima permanent. De obicei boala se manifesta la ambii ochi. In formele acute tratamentul este chirurgical, excesul de piele al pleoapei fiind inlaturat, pentru ca marginea acesteia sa nu mai poata rula catre interior.
Displazia de sold
Aceasta reprezinta o problema majora in cadrul rasei, un procent impresionant de peste 60% dintre exemplarele canine de rasa Mops (Pug) fiind, in medie, afectate de aceasta boala, conform statisticilor intocmite de Fundatia Ortopedica pentru Animale (SUA). Rasa Mops (Pug) a fost cotata de specialistii ortopezi veterinari ca fiind a 2-a cea mai afectata de displazia de sold dintr-un total de 157 de rase canine monitorizate. Displazia de sold reprezinta o dezvoltare anormala a articulatiei coxo-femurale. Cel mai des suntem obisnuiti sa identificam boala la un caine de talie mare, dar Mops-ul, desi este un caine de talie mica, iata ca face exceptie de la aceasta “regula”, dovedind o sensiblitate foarte mare pentru contractarea bolii. Displazia de sold este caracterizata prin laxitate exagerata (mobilitate crescuta) a articulatiei, asociata cu procese degenerative. Factorii care duc la aparitia afectiunii sunt variati: cresterea foarte rapida, miscarea excesiva, nutritia dezechilibrata, precum si, intr-o foarte mare masura, statusul ereditar. La baza aparitiei afectiunii sta neconcordanta intre dezvoltarea scheletului cu masa musculara. Ca rezultat, apare laxitatea articulara sau instabilitatea celor doua capete osoase articulate, aceasta instabilitate ducand apoi la distrugerea structurilor ligamentare, cartilaginoase si osoase care formeaza articulatia.
Demodex
Pug este una dintre rasele canine care sunt mai des afectate de raia demodecica, cunoscuta si sub numele de Demodex. Aceasta conditie este favorizata de sistemul imunitar slab al acestui caine de talie mica a carui aparenta fizica sugereaza, in ciuda dimensiunilor, o anume robustete. Neajunsul acesta legat de soliditatea sistemului imunitar face ca reprezentantii rasei Pug sa contracteze mai usor diferite boli, mai ales in stadiul de juniori, ceea ce implica o grija sporita din partea proprietarilor. Demodex este usor de tratat, pe baza unei medicatii adecvate si folosirea unor lotiuni accesibile in farmaciile veterinare, dar adevarata problema este ca unele exemplare vor prezenta o forma sistemica a bolii (o anume cronicizare). Aceasta vulnerabilitate este considerata a fi genetica si crescatorii de caini de reproductie trebuie sa evite exemplarele care au prezentat aceasta conditie (aspect care nu este de fiecare data pus in practica, din considerente financiare). Cosangvinitatea este, printre altele, o cauza cunoscuta pentru aceasta problema. Raia demodecica este produsa de un parazit microscopic, Demodex Canis. Toti puii se nasc liberi de aceasta boala (nu este contagioasa, spre deosebire de cea sarcoptica), insa mamele care au acest parazit il trasnmit puilor inca din primele zile de viata. Alta forma de transmitere a bolii (intre doi caini adulti, de exemplu) nu exista. Transmiterea de la mama la pui se face pe zona unde iau contactul cel mai frecvent (pe cap), iar puii crescuti in afara cuibului, fara mama, nu vor prezenta boala. Parazitul se localizeaza in foliculul pilor, loc in care medicamentele patrund cu dificultate. Exista 3 forme ale bolii: localizata, generalizata si pododermatita demodecica (boala se localizeaza la nivelul labelor). Simptomele sunt identificate sub forma unor leziuni de culoare rosie, ce formeaza cruste bine delimitate, in prima faza pe cap si fata.
Articole pe aceeasi tema:
Mops (Pug) – Un caine de companie irezistibil
Mops (Pug) – Ingrijire delicata si protectie
Mops (Pug) – Importanta dresajului precoce
Mops (Pug) – Sa-l hranim corect
Poze cu caini de rasa Mops - Pug
Rottweiller este un caine de lucru puternic si impunator, foarte bun pentru paza. Structura corporala solida si musculatura sugereaza un animal robust si rezistent. Chiar daca, in linii mari, Rottweiler confirma aparenta printr-o buna stare de sanatate, totusi lista cu boli specifice si diferite alte afectiuni este destul de lunga
Boala von Willebrand
Este o anomalie de coagulare la nivelul sangelui, o boala care afecteaza deseori si omul. Ea se traduce ca un deficit cantitativ sau calitativ al factorului von Willebrand, o proteina responsabila pentru adeziunea trombocitelor. Practic, atunci cand au loc sangerari provocate de raniri, operatii, iritatii etc., sangele unui caine de rasa Rottweiler afectat de aceasta boala nu se coaguleaza si continua sa supureze la nivelul tesutului afectat. Pierderea masiva de sange inregistrata intr-un astfel de caz provoaca numeroase alte complicatii. In fazele severe boala poate provoca moartea. Boala este ereditara, iar severitatea ei este in relatie si cu grupa sangvina a subiectului afectat.
Stenoza sub-aortica
In camera situata in partea de jos a inimii, in partea stanga (ventriculul stang), valva aortica se comporta ca o supapa ce permite curgerea sangelui intr-un singur sens. Cand inima se contracta si pompeaza sangele in vasta retea de artere care strabate organismul, valva aortica se deschide, permitand astfel sangelui bogat in oxigen sa treaca din ventriculul stang in artera aorta. In intervalul dintre doua contractii cardiace („batai” ale inimii) valva aortica se inchide pentru a nu permite sangelui din artera aorta sa se intoarca in ventriculul stang. Stenoza valvei aortice consta intr-o ingustare anormala a acestei valve, care o impiedica sa se deschida cum trebuie. O data stenoza formata, inima trebuie sa faca un efort mai mare pentru a pompa sangele in artera aorta printr-un orificiu ingustat, determinand cresterea presiunii in ventriculul stang. Pentru a compensa acest efort suplimentar, musculatura ventriculului stang se mareste pentru ca inima sa poata pompa sangele mai puternic. Cu toate ca inima poate compensa stenoza valvei aortice pentru o lunga perioada de timp, pana la urma orificiul valvei aortice se ingusteaza prea mult astfel ca inima nu mai face fata acestui efort suplimentar. Aceasta conditie netratata poate conduce la insuficienta cardiaca. Cainii Rottweiler, cu nivelul lor scazut de activitate, pot trai in conditii destul de bune cu aceasta boala. Dar este foarte important ca ea sa fie diagnosticata si sa aveti in vedere evitarea eforturilor de amploare (inotul pe distante lungi, alergarea in teren accidentat, exercitiile si jocurile prelungite).
Incidenta acestei boli in cadrul rasei Rottweiler este destul de ridicata, din pacate. Stenoza sub-aortica are transmitere genetica si se declanseaza in jurul varstei de 3 saptamani. Poate fi identificata in cadrul unui consult medical de rutina prin prezenta unui „murmur” ce insoteste activitatea cardiaca.
Displazia de sold si cea de cot
Pentru un caine de talie mare, cu masa corporala semnificativa, asa cum este Rottweiler, incidenta acestor afectiuni este ridicata. Rasa Rottweiler nu este predispusa la aceste boli intr-o masura mai mare decat alte rase de caini de talie mare sau uriasa, ci se incadreaza in medie. Micsorarea riscului producerii unor astfel de afectiuni este in stransa corelatie cu dieta si nivelul de efort fizic in perioada junioratului. Scheletul trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Cainii Rottweiler poseda un schelet puternic, cu oase masive si rezistente, care au nevoie de un ritm adecvat de crestere si de aportul unor substante specifice, intr-un ritm inalt, mai ales in perioada junioratului. Hrana corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal. De asemenea, gradul de dificultate si intensitatea exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Un caine Rottweiler junior atinge relativ repede o talie mare, dezvoltarea fizica devansand maturizarea comportamentala. Glumind, putem spune ca Rottweiler arata la varsta de 8 luni ca un pusti imbracat in costumul unchiului sau. Fiind jucaus si usor de antrenat in tot felul de jocuri si activitati dinamice la varstele fragede (aspect care nu se va repeta prea des cand va fi caine adult), un catel din aceasta rasa poate exagera uneori, in conditiile in care articulatiile si oasele sunt incomplet dezvoltate.
Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei lor de exersare pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor. Cand procurati un pui de Rottweiler solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos. Predispozitia pentru una din afectiunile enumerate mai sus poate fi identificata in urma radiografiei cu raze X si este bine sa va asigurati ca nu cumparati un catel cu sechele, care in mod sigur va suferi atunci cand va ajunge un caine adult.
Osteosarcomul canin
Este cea mai comuna forma de tumora osoasa la caini. Incidenta in cadrul rasei Rottweiler este destul de mare. Apare de obicei la membre, dar poate afecta si craniul ori mandibula, coloana vertebrala, pelvisul si, in cazuri rare, organele interne. Osteosarcomul este o forma agresiva de cancer ce cauzeaza daune severe osului sau tesutului in care se localizeaza si se raspandeste foarte repede la alte parti ale corpului (in special la plamani). Tratamentele medicale si chirurgicale pot fi benefice, insa nu vindeca boala. Cainii schiopateaza de obicei cu membrul afectat din cauza durerii provocate de tumora. Pot sa apara si fracturi din cauza daunelor provocate osului.
Alte afectiuni semnalate in cadrul rasei: hipotiroidism, boli ale ficatului, boli oculare (entropion, ectropion), epilepsie, alergii.
POZE cu Caini Rottweiler
Filmulete video cu caini Rottweiler

Nume de caini Rottweiler
Articole pe aceeasi tema:
Rottweiler – Caine de paza traditional
Rottweiler – Hrana corecta
Rottweiler – Ingrijire si convietuire
Rottweiler – Dresaj dincolo de aparente
Leonberger detine marele avantaj al unei rase moderne: are stramosi de calitate, desemnati in cunostinta de cauza, iar in modelarea primelor exemplare s-au implicat specialisti ai raselor canine, care au controlat in mod competent procesul de selectie. Obtinuta, initial, din doua rase montane (Saint-Bernard si Ciobanesc de Pirinei) si o rasa de caini de apa (Terra Nova), rasa Leonberger etaleaza multe din cele mai bune calitati ale acestora. Suma calitatilor unui caine Terra Nova este cu adevarat impresionanta. Chiar daca se prezinta ca un caine de talie mare, care poate atinge usor chiar si 75 de kilograme nu se va dovedi prea solicitant in calitate de partener. Doar ca trebuie sa va familiarizati cu dimensiunile rasei, cu cerintele de hranire, cu spatiul de care are nevoie si cu ritmul de activitate specific. Nevoile de ingrijire ale acestui caine se plaseaza la un nivel moderat, chiar daca este un voinic de talie mare. Bland, echilibrat, nu isi va cere drepturile cu vehementa si va suporta cu stoicism momentele de disconfort. Iata ce repere ar trebui sa va fixati, de principiu, pentru a putea convietui in conditii bune alaturi de cainele Leonberger:
- Leonberger sunt caini care au nevoie de mult spatiu. Locul cel mai potrivit pentru ei este curtea de dimensiuni respectabile a unei case dispuse in mediul rural ori la periferia unui orasel. Desi sunt rabdatori si permisivi, nu se vor adapta bine la spatiile restranse, restrictive (in aceste conditii vor deveni apatici, sedentari si prea putin cooperanti). Avand o constitutie robusta, acest caine de talie mare nu va necesita un program de exercitii din cale afara de incarcat, dar periodic va simti nevoia sa isi foloseasca picioarele sale lungi si puternice. Cel mai mult ii sunt pe plac plimbarile lungi, variate, alaturi de membrii familiei. Cu cat mai multi, cu atat mai bine.
- Leonberger naparleste consistent, deci are nevoie de periaj periodic. Blana foarte abundenta si deasa este alcatuita din doua straturi. Este un caine activ, dar curat si blana sa nu va trebui foarte des curatata. In schimb parul des, usor ondulat, se poate incalci, mai ales in zona gatului, a pieptului si capului, unde parul formeaza un fel de coama. Franjurile de par de la urechi trebuie sa reprezinte un alt punct de interventie in acest sens.
- Nu lasati acest caine sa trandaveasca. Corpul sau musculos, osatura masiva, articulatiile puternice au nevoie de „rodaj”. Leonberger este un caine puternic dar destul de potolit in absenta unui program impus sau a unei provocari ad-hoc (joaca spontana a copiilor, aportul unor obiecte). Miscarea periodica il impiedica sa ia prea mult in greutate, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ii stimuleaza sistemul circulator. Cu blana sa bogata, Leonberger nu va fi usor de evaluat in privinta greutatii si se poate intampla sa observati tarziu ca a devenit supraponderal.
- Chiar daca la varste mici se va dovedi mai greu de strunit, aveti grija ca vajnicul catel sa nu topaie, sa nu sara prea mult si nici sa nu se joace pe suprafete alunecoase (gresie, linoleum, gheata, suprafete vitrate etc.); oasele si articulatiile lui nu sunt pregatite pentru eforturi prea mari, mai ales ca au de purtat un fizic masiv. Pana la varsta de 18 luni (varsta deplinei maturizari), un catel nu trebuie sa faca prea mult efort fizic. Indiferent de varsta, interziceti cainelui Leonberger sa alerge si nu il antrenati in exercitii dupa ce a mancat sau cand este foarte cald.
- Pentru a preveni declansarea periculoasei reactii denumite torsiune gastrica, plasati mancarea si apa pe un suport la inaltime (circa30-40 cm). - Oferiti-i cat de des ocazia sa inoate acestui caine puternic. Leonberger a mostenit dragostea de apa de la Terra Nova, alaturi de abilitatile pentru inotul de rezistenta. O astfel de activitate il va racori, ii va pune in miscare grupele musculare si-l va face fericit si vioi. Acesti caini sunt excelenti asistenti de inot pentru persoanele care incearca sa se acomodeze cu apa si sa se intieze treptat. Forta de care dau dovada, rezistenta si stilul eficient cu care inoata pot fi de mare ajutor incepatorilor sau copiilor. De asemenea, instinctul de salvator este foarte puternic si se va activa in fiecare situatie nesigura.
- Pastrati unghiile acestui caine de talie mare cat mai scurte. Greutatea mare corporala pune o presiune considerabila la nivelul labelor. Unghiile trebuie scurtate la fiecare 3-4 saptamani, pentru a evita ruperea lor si declansarea unor infectii la nivelul degetelor.
- La fiecare imbaiere tineti minte ca un caine de rasa Leonberger nu suporta bine apa calda. Excesele in acest sens pot provoca cresteri bruste de tensiune, cu efecte negative (supraincalzirea si hiperventilatia).
POZE Caini Leonberger
Articole pe aceeasi tema:
Leonberger – Caine de paza si companie
Leonberger – Dresajul unui voinic
Leonberger – O evaluare a starii de sanatate
Leonberger – Primele mese pentru catelul junior
Scurta istorie a rasei
Traditia consemneaza ca in jurul anului 1830, Heinrich Essig, un crescator de caini si comerciant din oraselul Leonberg (in apropiere de Stutgart, Germania, landul Baden-Württenberg), a avut initiativa de a crea o rasa noua de caini care sa se constituie intr-un simbol al comunitatii. Pentru aceasta a plecat de la o femela rasa Newfoundland (Terra Nova) (varietatea Landseer, caracterizata de combinatia alb cu negru a blanii) si un mascul urias de caine montan adus de la Manastirea St. Bernard (acolo unde s-a stabilizat rasa Saint Bernard). Cainele a primit numele Leonberger, pentru a simboliza orasul in care s-a nascut ca si rasa, dar si pentru ca se dorea o replica a traducerii acestui nume („leon”=leu, „berg”=munte). Initiatorul rasei dorea sa obtina un caine a carui blana sa sugereze coloritul blanii leului, cu o talie la fel de impozanta si cu o coama bogata de par pe cap si gat. Ulterior, Essig a continuat procesul de ameliorare a caracteristicilor fizice etalate de primele exemplare obtinute, folosind in cadrul incrucisarilor si exemplare de Ciobanesc de Pirinei. Primul caine inregistrat oficial sub numele de Leonberger s-a nascut in anul 1846 si se pare ca a detinut majoritatea calitatilor etalate de rasa moderna. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, Leonberger-ul a fost folosit in special ca si caine de ferma, remarcat indeosebi pentru abilitatile sale de caine de paza si de lucru (insotitor al turmelor de vite). Impozant si maiestuos, Leonberger a fost remarcat si de reprezentantii clasei aristocratice, ba chiar numeroase capete incoronate au dorit sa aiba un astfel de animal de companie in preajma lor. Printre stapanii „augusti” ai unor exemplare de Leonberger la finalul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX s-au numarat: Napoleon al II-lea, Imparateasa Elizabeta a Austro-Ungariei, Otto Von Bismarck, Imparatul Napoleon al III-lea si Regele Umberto I al Italiei. Tot in debutul secolului XX guvernul Canadei a importat cateva exemplare de caini de rasa Leonberger pe care i-a antrenat in operatiuni de salvare si recuperare din apa. Acest rol onorant este in continuare atribuit acestor caini in Canada, alaturi de rase precum Newfoundland (Terra Nova), Labrador Retriever si Golden Retriever; de asemenea, ei sunt folositi cu prioritate in Scoala Italiana pentru Caini Salvamari. Aspectul actual al unor exemplare cu fata neagra si parul din blana inspicat cu suvite negre se datoreaza unor ameliorari cu alte rase, de data mai recenta. Rasa Leonberger a fost foarte amenintata pe parcursul celor 2 razboaie mondiale. Expertii rasei consemneaza ca refacerea acestei rase de caini a pornit de la numai 6 exemplare de rasa pura ce au supravietuit in anii 1920 si de la 8 exemplare ce au mai putut fi recuperate in anii 1947-1948. Din cauza acestor dificultati considerabile in refacerea si reabilitarea rasei, Leonberger a primit recunoasterea oficiala din partea AKC tarziu, in anul 2010, impreuna cu rasele Ciobanesc de Islanda si Cane Corso. A fost cea de a 167-a rasa de caini recunoscuta de prestigioasa institutie.
Descrierea si intretinerea rasei
Durata de viata: 7-14 ani
Grupa: Working
Culoare: tonuri pornind de la galben-auriu la maron roscat, cu masca neagra. Firele de par pot avea varfurile negre si sunt acceptate pete mici albe pe piept si degete.
Talie: mare
Naparlire: intensa
Inaltime: 65-88 cm
Greutate: 40-76 kg
Leonberger este un caine de talie mare, puternic, cu un corp masiv dar armonios constituit si miscari elegante. Trunchiul musculos este completat cu un cap impresionant, foarte puternic, mai degraba lat decat lung, cu botul de lungime medie si nasul negru. Urechile potrivite ca lungime sunt lasate pe langa craniu si sunt acoperite cu par mai lung decat pe cap, formand franjuri. Coada este lunga pana la jaret, cu un par lung des si stufos. Blana este dubla, cu stratul exterior de lungime medie, des. Parul din blana poate fi moale sau aspru, este usor valurit si ceva mai lung si mai bogat in zona gatului si pieptului, formand o coama. Culoarea variaza de la galben auriu, la maro roscat, cu masca neagra. Este un caine solid, calm, cu mare putere e munca. Blana bogata trebuie periodic periata, intrucat cainii din rasa Leonberger naparlesc abundent. Este foarte bine adaptat pentru orice tip de climat, se simte foarte bine in aer liber, are nevoie de miscare si exercitii si va fi incantat daca va avea ocazia sa inoate.
Temperament si comportament specifice
Structura sa generala este aceea a unui caine vioi, inteligent, pasnic si cu reactii temperate. Fiind un caine puternic, constient de forta sa, necesita socializare precoce si dresaj de obedienta efectuate temeinic la varste fragede. Daca isi dezvolta personalitatea sub supravegherea atenta a stapanului, Leonberger se va dovedi un caine adult afectuos, atasat si devotat, cu o buna predispozitie pentru joaca si jocuri, permisiv si atent in relatia cu copiii. Daca acest caine puternic interactioneaza de timpuriu cu alte animale le va accepta ca adult fara probleme. Strainii sunt semnalati pe masura apropierii, dar din momenttul in care acestia sunt recunoscuti si acceptati de stapan nu vor mai exista probleme de interactiune. Nu este un caine cu tendinte agresive, masculii tineri care manifesta un temperament dominant si tendinte de teritorialitate pot fi modelati prin dresaj timpuriu. Acest caine este eficient pentru protectie si paza pentru ca impresioneaza prin simpla aparitie si prin forta etalata pregnant. Nu este nevoie de interventia lor efectiva si Leonberger-ii prefera sa controleze o situatie decat sa o rezolve prin actiune directa (efect de descurajare).
Despre dresaj
Fiind un caine puternic, are nevoie de socializare timpurie si dresaj atent coordonat. Se va pune accentul cel mai mult pe dresaj de obedienta, dar Leonberger are resurse si pentru dresaj de agilitate. Poate fi antrenat pentru diferite activitati utile familiei, similar raselor Newfoundland, Saint Bernard si Ciobanesc de Berna (tractare carucioare, tractarea saniilor, aistenta la sedintele de inot, recupararea unor obiecte din apa etc.). Este un bun caine de paza acoperind bine teritoriul, fiind destul de vioi si agil in acest sens. Eficient in actiunile de protectie prin alura impozanta si aerul sobru etalat in mod natural. Este un foarte bun supraveghetor al copiilor si se implica placut si grijuliu in jocuri si diferite activitati alaturi de acestia. Ingrijire si sensibilitate la boli
Leonberger are nevoie de o hrana adecvata, atent echilibrata si corelata cu stadiul de varsta atins. Ca si catel junior nu trebuie implicat in exercitii de mare amploare si cu grad de implicare fizica ridicat (sarituri, depasiri de obstacole, caratul sau tractarea unor greutati, alergarea pe distante prea lungi), pentru ca inregistreaza un ritm rapid al dezvoltarii sistemului musculo-scheletal si este nevoie de timp pentru adaptarea si intarirea acestuia. Leonberger este o rasa de caini cu naparlire abundenta, deci va fi nevoie de periaj intens, desfasurat mai ales la schimbarea sezoanelor. Ochii si urechile acestor caini trebuie sa faca obiectul unor verificari periodice, pentru a sesiza eventualele probleme in faze incipiente.
La capitolul sanatate sunt semnalate o serie de boli specifice sau afectiuni la care cainii acestei rase sunt predispusi. Dintre acestea, se remarca: displazia de sold, afectiuni cardiace, polineuropatia mostenita, osteosarcomul, hemangiosarcomul, osteocondrita disecanta, alergii digestive, cataracta, entropionul, ectropionul, atrofia retiniana progresiva, probleme ale glandei tiroide si fistulele perianale. Din pacate, una din cauzele cele mai des semnalate in decesul cainilor din rasa Leonberger este cancerul. Specialistii in medicina veterinara specializati in problemele acestei rase depun eforturi sustinute pentru eliminarea caracteristicilor genetice care expun rasa la aceasta boala nemiloasa. Concluzia noastra: Parteneri minunati, impunatori si blanzi ca niste ursi domesticiti, cainii din rasa Leonberger sunt un pilon de liniste si siguranta in familia care-i detine si o sursa permanenta de buna dispozitie pentru copii. Utili in rol de caine de paza, cainii Leonberger sunt, de fapt, caini de companie cu impact benefic asupra atmosferei generale din familie. Siguri si reconfortanti ca un cont „gras” dintr-o banca germana, Leonberger-ii reprezinta emblema unei familii cu adevarat unite si puternice.
Nume traditionale pentru cainii din rasa Leonberger:
Masculi: Arkon, Amaretto, Barroso, Bergodi, Bluto, Boris, Centaur, Cronos, Darko, Fritz, Falstaff, Gordo, Goliath, Hannibal, Napoleon, Nero, Morpheus, Othello, Samson, Simba, Titanic, Vertigo, Zeus
Femele: Argenta, Atena, Barbara, Bona, Carelia, Cassandra, Dalida, Daria, Erika, Fatima, Gerta, Hibiscus, Indra, Korona, Leonida, Serena, Solana, Tundra, Venera
POZE Caini Leonberger
Articole pe aceeasi tema:
Leonberger – Dresajul unui voinic
Leonberger – O evaluare a starii de sanatate
Leonberger – Traiul in comun si ingrijirea
Leonberger – Primele mese pentru catelul junior
Poze cu caini de rasa Leonberger
Pentru unii iubitori ai raselor canine care nu au foarte multa experienta in convietuirea alaturi de reprezentantii acestora, dresajul unui caine de talie mica nu reprezinta un subiect de discutie prea bogat. Perceptia acestui gen de persoane este ca unui caine mic ii sunt incredintate putine sarcini, rolul sau este de a-si insoti stapanul si a-l binedispune, deci dresajul nu are cum sa fie prea elaborat. O astfel de perceptie este gresita din start. Micutul Bulldog Francez – caci despre el vom vorbi in acest articol – este un caine de talie mica si da, este un caine de companie. Dar, pentru ca menirea lui este aceea de a fi mereu in apropierea stapanului sau, de a imparti cu acesta si cu membrii familiei sale foarte multe momente de intimitate – mult mai multe decat acelea care ii sunt permise unui caine de talie mare (un caine de paza, sa spunem), este foarte important ca el sa dea dovada de bune maniere si de disciplina, pentru a nu se transforma dintr-un tovaras vesel si reconfortant intr-o sursa de stres. De fapt, statistica releva ca un caine de talie mica, de interior, trebuie sa-si insuseasca foarte multe comenzi si comportamente conditionate, aproape de nivelul unui caine de talie medie sau mare care se pregateste pentru concursuri de abilitate. Pentru ca aproape tot ceea ce face se afla in fata ochilor nostri, actiunile lui sunt mereu apreciate si coordonate (impuse) de noi, viata lui integrandu-se, practic, in viata noastra.
In relatia cu un catel din rasa Bulldog Francez de abia sosit in mijlocul familiei nu exista „perioada de gratie”. Stim, suna foarte dur, dar este cat se poate de adevarat. Acesti caini sunt temperamentali si au o fire puternica (iar un catel inocent nu asteapta ca aceste trasaturi sa i se formeze, candva, la o anumita varsta, el se naste cu ele). Asa cum casa este universul nostru intim, spatiul complet unde ne regasim si ne exprimam plenar, asa va fi si pentru micul catel Bulldog Francez. Daca in acest univers cu totul nou pentru el nu vor exista reguli inca de la inceput, si le va face el (si va fi foarte intransigent in respectarea lor). Daca in spatiul in care viata lui capata noi dimensiuni nu va exista un „exemplar” cu autoritate, caruia sa-i evalueze si sa-i accepte autoritatea, el se va considera „la comanda” (si va fi foarte greu de detronat!). Cunoscatorii rasei Bulldog Francez subliniaza un aspect demn de luat in seama: aceasta rasa nu trebuie pusa prea des in situatii conflictuale. Sunt ei niste caini de talie mica, dar au o inima mare, de luptatori, probabil mostenita de la impozantul „var mai mare”, Bulldog-ul Englez … si nu cedeaza in fata unei dispute. Este adevarat, nu se vor opune cu prea mult scandal, nu se vor comporta isteric, nu se vor zbate … dar nu vor ceda. De aceea este foarte indicat ca unui catel din rasa Bulldog Francez sa nu ii acordati timp sa-si faca propriile reguli, ci sa-l puneti inca din start in fata unui set de reguli si, cel mai important, sa-l convingeti ca trebuie sa le respecte pentru a se bucura de confort, protectie, hrana si afectiune. Cand va pasi in casa voastra ca un ghemotoc delicios, va va „inmuia” inimile, fara indoiala. Bulldog-ul Francez face parte dintre acei caini care reusesc sa-si pastreze un „look” adorabil si la varsta adulta, iar cand sunt catelusi … ei bine, sunt aproape irezistibili. Dar nu este bine sa va lasati prea mult impresionati, ci sa vedeti lucrurile in perspectiva, pentru ca veti avea enorm de castigat facand asta.
Primul pas in dresajul aplicat unui catel „magic” cu ochi de margele si urechi de liliac este invatarea rutinei zilnice. Micul Bulldog Francez trebuie invatat unde este locul in care va manca (unde sunt plasate vasul cu hrana si cel cu apa proaspata). Alegeti cu atentie acel loc si nu il schimbati in functie de toanele cainelui sau de ale voastre. Orarul de masa trebuie iarasi ales cu grija si respectat, indiferent de insistenta cu care catelul cere o noua portie. In functie de varsta unui catel si de sfatul medicului veterinar tainul zilnic se va servi in 4-5 portii (sau, probabil, 3) dar orele de servire trebuie respectate zi de zi. Catelul trebuie sa aiba un loc al lui unde sa doarma (nu in bratele voastre, pe canapea, apoi, cate putin, in patul fiecarui membru al familiei!), un loc unde sunt depozitate jucariile si unde vor fi stranse dupa fiecare sedinta de joaca si antrenament, un loc bine ales unde isi va face nevoile. Orele de plimbare iarasi trebuie alese de asemenea maniera incat sa poate fi respectate zilnic. Pentru inceput, iesirile in aer liber vor fi de 2 feluri: cele pentru satisfacerea nevoilor (pana invata aceasta rutina si inceteaza sa mai viziteze „coltul special” din baie), si cele pentru plimbarea de agrement si exersare a diferitelor comenzi. Ulterior, plimbarile vor comasa toate aceste obiective.
Debutul in dresajul care vizeaza rutina zilnica in interiorul caminului are punctul de start la varsta de 2-3 luni. Dar nu este cazul sa va asteptati la rezultate prea concludente inainte de varsta de 8-9 luni. Nu va pierdeti rabdarea, nu apelati la pedepse ori tonuri prea aspre ale vocii, folositi inteligent „metoda biscuitului” (sistemul de recompensare) si … insistati. Cu blandete, perseverenta si reala afectiune veti ajunge la nivelul dorit. Altfel spus, veti ajunge sa aveti un caine adult de rasa Bulldog Francez cuminte, controlabil si cooperant. Iar din acest punct, cheia pentru exercitii si comenzi mai complexe se va afla la indemana voastra.
POZE cu Caini Bulldog Francez
Articole pe aceeasi tema:
Bulldog Francez – Caine de companie amuzant
Bulldog Francez – Problemele unui caine brahicefalic
Bulldog Francez – Studiu sumar despre hranirea corecta
Bulldog Francez – Trei pasi spre buna ingrijire
Poze cu caini de rasa Bulldog Francez
Cainele de rasa Gordon Setter este un caine de vanatoare de talie mare, cel mai mare, practic dintre rasele Setter. La fel de sociabil si activ ca rudele sale Setter Englez si Setter Irlandez, el se dovedeste mai ponderat si mai afectuos in exprimare, foarte muncitor si perseverent in sarcinile primite, dar in acelasi prezentand mai putine accente de incapatanare si independenta. Aspect comun intalnit la toti Setter-ii, Gordon Setter este remarcat pentru gratia si eleganta siluetei, pentru miscarile „rafinate” etalate in deplasare, pentru frumusetea aparte a blanii lungi, matasoase. Luand in considerare blana lor deosebita dar si spiritul cercetator, activ si implicat in munca, putem spune ca acesti caini solicita o ingrijire suplimentara pe anumite etape ale activitatii lor specifice (ne referim aici mai ales la participarea lor in cadrul partidelor de vanatoare). Exceptand acest capitol, Rasa Gordon Setter se inscrie in categoria raselor cu nevoi de intretinere reduse. Iata, expuse mai jos, cateva indicatii cu caracter general privitoare la intretinerea unui Gordon Setter:
Necesarul de hrana
Oferiti cainelui doar cantitatea de hrana pe care se presupune ca trebuie sa o primeasca in raport cu varsta si regimul de activitate. Nu faceti uz de suplimente in cazul in care nivelul general al activitatii este scazut, pentru ca un caine rasa Gordon Setter ia usor in greutate. Acesti caini sunt expusi la displazia de sold si, ingrasandu-se peste media admisa, pot sa fie afectati mult mai usor de aceasta boala. Nu va hazardati sa-i oferiti carne cruda de la vanatul capturat. Este sfatul nostru, desi exista cateva opinii care vin in sprijinul acestei teorii. Dar probabilitatea infestarii reprezinta un risc real si nu va sfatuim sa riscati inutil, mai ales daca va folositi prietenul canin ca si caine de vanatoare doar ocazional.
Periajul periodic
Pentru Gordon Setter se recomanda sa se execute periaj de 2-3 ori pe saptamana. Perieri suplimentare fata de aceasta frecventa se impun in cazul in care cainele s-a murdarit sau observati noduri si incalceli in blana. Din cand in cand, mai ales primavara, este nevoie de trimare pentru inlaturarea excesului de blana. Folositi balsam pentru par sau udati usor blana inainte de periaj, pentru a evita ruperea firelor de par. Zonele in care este nevoie sa insistati mai mult sunt: zona dorsala, franjurile de pe membre, jaboul si parul din zona posterioara.
Pieptanati si trimati parul de pe partea posterioara a picioarelor, acolo unde blana uni Gordon Setter creste mai lunga, formand falduri. In aceasta zona aveti de lucrat ceva mai mult, pentru ca deseori veti gasi diferite obiecte colectate din mediul exterior (crengute, scaieti, resturi vegetale, sau chiar sarme fine si aschii). Verificati starea pernutelor si tundeti smocurile crescute intre ele. Verificati cu atentie zona pentru a nu fi afectata de ciuperca, paraziti externi sau diferite iritatii. Acesti caini au gheare puternice, cu un ritm de crestere sustinut. Cand acestea au crescut prea mari, interveniti cu un cleste de unghii. Fiti atenti si blanzi, aceasta este o operatie delicata. Pintenii se recomanda a fi amputati, dar in acest sens va recomandam sa cereti si sfatul autorizat al unui medic veterinar.
Exersati cu cainele vostru zilnic pentru a-i da ocazia sa-si consume energia, aspect care il va ajuta sa ramana calm si echilibrat in restul timpului. Este si aceasta o forma importanta de ingrijire. Daca aveti un Gordon Setter veti avea parte de un prieten afectuos si dependent de starea voastra de spirit. Chiar si cand nu aveti cea mai buna dispozitie pentru joaca, alergare sau diverse exersari, faceti efortul si iesiti impreuna la o plimbare mai lunga, chiar si folosind lesa. In principiu, aceasta rasa de caini nu este recomandata pentru viata in apartament, mai ales in absenta unor perioade consistente dedicate miscarii in aer liber. Ramas nesupravegheat, un catel Gordon Setter se va simti abandonat si nedorit. O astfel de stare de spirit ii influenteaza semnificativ comportamentul general, alimentatia, tonusul si atitudinea. Desi este un caine de talie mare, robust, un caine de vanatoare cu o lunga istorie in domeniu, Gordon Setter-ul ramane un „sentimental”. Scenariul ideal presupune ca un Gordon Setter sa fie integrat intr-o familie care cumuleaza mai multe generatii impreuna in acelasi camin, astfel ca in cea mai mare parte a timpului cel putin un membru al familiei sa fie prezent. In aceasta situatie ideala cainele se va simti integrat, iubit si protejat, etalandu-si toate calitatile deosebite de companion vesel si prieten afectuos.
Articole pe aceeasi tema:
Gordon Setter – Un caine de vanatoare impunator
Gordon Setter – Un dresaj adecvat
Gordon Setter – Vulnerabilitati de ordin medical
Gordon Setter – Grija pentru o hranire corecta
Aspect valabil in cazul oricarei rase de caini, dieta adecvata este esentiala pentru un caine din rasa Gordon Setter, in primul rand pentru ratiuni ce tin de mentinerea unei stari bune de sanatate, evident. Dar, mai mult, aceasta rasa de talie mare, ce dovedeste resurse considerabile pentru activitea fizica intensa si pentru diferite exercitii, este o mare consumatoare de energie (care se cere completata, firesc). Poate cel mai bun indicator pentru starea de sanatate in cazul unui Gordon Setter este blana sa. Cand parul sau bogat cade frumos pe flancuri, formeaza o roba bogata si matasoasa cu o stralucire placuta, inseamna ca aveti un caine care beneficiaza de o o balanta foarte buna a vitaminelor, uleiurilor, proteinelor si grasimilor in mancare. Prin contrast, daca blana sta incalcita, pare mereu imbacsita si etaleaza o tenta mata, „obosita”, este semnul ca trebuie sa schimbati ceva in alimentatia cainelui si, implicit, ca aveti un Gordon Setter cu o stare de sanatate nu tocmai buna.
Ca element general valabil, cainii Setter necesita un adaos specific pentru intretinerea parului in aditie la hrana zilnica. Aceasta hrana trebuie sa fie de calitate, adaptata rasei, taliei si varstei fiecarui animal in particular. Astfel, la tainul zilnic se recomanda completarea cu o lingura de ulei de canola (ulei de rapita) pentru usurarea digestiei si mentinerea stralucirii parului si extract de alfalfa (Medicago sativa) pentru proprietatile sale antioxidante. Aceste suplimente alimentare se pot procura de la o farmacie veterinara sau, in unele cazuri, pot fi disponibile chiar la cabinetul veterinar unde sunteti inregistrat. Pentru rasa Gordon Setter specialistii recomanda acordarea hranei in 2-3 tainuri mai mici in schimbul unei singure mese consistente la jumatatea zilei. Fiind un caine cu pieptul adanc, in carena, Gordon Setter-ul este predispus la torsiune gastrica, mai ales cand ingurgiteaza cantitati mari de hrana (in special hrana uscata) intr-un interval de timp scurt. Chiar daca este un caine de talie mare, evitati sa-i plasati vasul de mancare pe un suport inalt, cum ati fi tentati, intrucat o astfel de pozitie contribuie simtitor la cresterea vitezei de ingerare si, implicit, a riscului declansarii unei crize de dilatatie si torsiune gastrica. Ca orice caine de vanatoare, Gordon Setter-ul este mereu alert, mereu sensibil la stimulii si indicatorii din jurul sau, dovedind prea putina rabdare pentru activitati „cuminti” cum ar fi hranirea. Acesti caini sunt nerabdatori cand se hranesc, „hapaie” foarte rapid mancarea si acest lucru ii predispune la balonari si diferite probleme intestinale. Revenind la vasul de mancare, cel mai indicat este cel de inox, care permite o buna igienizare si este rezistent. Din aceasta categorie de vase de hranire se evidentiaza un tip anume: acel recipient cu o ridicatura pronuntata in mijlocul cavitatii de depozitare, forma care impiedica cainele sa apuce prea multa hrana dintr-o data in gura si obligandu-l sa manance cu inghitituri mai mici.
Schimbarea hranei impusa de pasirea intr-o noua etapa a vietii (varsta adulta dupa juniorat, sau etapa cainelui senior), recomandata de medic, ori impusa de diferiti alti factori (regim alimentar, epuizarea unui brand preferat, recomandari ale specialistului veterinar) trebuie sa se faca atent, treptat, cu multa grija, pentru ca rasa Gordon Setter este predispusa la alergii cu baza alimentara.
Nu inlocuiti niciodata brusc si total un anume tip de hrana cu altul, pentru ca se vor declansa neintarziat reactii neplacute. Este si normal un asemenea fenomen, tinand cont de faptul ca organismul se adapteaza lent si in mod gradat la o anumita formula de hrana si ramane dependent o perioada mai lunga sau mai scurta de specificul acesteia, prin procesele interdependente care sunt declansate in contextul mai larg al digestiei.
De fiecare data cand, din motive intemeiate, luati decizia schimbarii dietei, planificati initiativa din timp. Acumulati o rezerva indestulatoare (pentru circa 1 luna) din hrana oferita anterior si inlocuiti treptat cantitati din aceasta cu adaosuri din noul tip de hrana (in principiu, se porneste cu raportul de ¼). Pe parcursul unei astfel de operatii importante va trebui sa monitorizati atent starea cainelui, reactiile organismului sau si sa nu ignorati semnele de respingere sau refuzul acceptarii hranei. Este nevoie de tact, preocupare si implicare pentru un rezultat pozitiv, in beneficiul ambelor parti: stapan si caine.
Articole pe aceeasi tema:
Gordon Setter – Un caine de vanatoare impunator
Gordon Setter – Un dresaj adecvat
Gordon Setter – Vulnerabilitati de ordin medical
Gordon Setter – Cum sa-l ingrijim
Blana cainilor din rasa Gordon Setter trebuie periata si pieptanata regulat. Se va inlatura parul crescut in exces in interiorul urechii, pentru a se mentine canalul auricular curat si a se evita infectarea urechii. Pintenii se recomanda sa fie amputati.
Fiind un caine de talie mare, Gordon Setter nu este ferit de pericolul reprezentat de displazia de sold, dar nu se poate spune ca prezinta o predispozitie pentru aceasta afectiune, asa cum ne-am fi asteptat. Periodic, sunt semnalate un numar de cazuri in cadrul rasei. Alte probleme de sanatate remarcate la rasa Gordon Setter care se remarca printr-o rata de impact mai mare sunt: hipotiroidismul, torsiunea gastrica, bolile oculare cum ar fi atrofia retiniana progresiva si cataracta. Displazia de sold
Este o afectiune a sistemului osos, cu implicatii serioase in evolutia sa ulterioara. Displazia de sold reprezinta o dezvoltare anormala a articulatiei coxo-femurale, frecventa in special la cainii din rasele mari, caracterizata prin laxitate exagerata (mobilitate crescuta) a articulatiei, asociata cu procese degenerative. Factorii care duc la aparitia afectiunii sunt variati: cresterea foarte rapida, miscarea excesiva, nutritia dezechilibrata, precum si, intr-o foarte mare masura, statusul ereditar. La baza aparitiei afectiunii sta neconcordanta intre dezvoltarea scheletului cu masa musculara. Ca rezultat, apare laxitatea articulara sau instabilitatea celor doua capete osoase articulate, aceasta instabilitate ducand apoi la distrugerea structurilor ligamentare, cartilaginoase si osoase care formeaza articulatia. Scheletul, in cadrul procesului de evolutie primara, inregistrata in primele luni de viata, trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Acest aspect devine cu atat mai sensibil cand vorbim despre un caine de talie mare. Cainii din rasa Gordon Setter, fiind caini de vanatoare cu o foarte buna rezistenta la efort prelungit, si-au format un schelet puternic – chiar daca nu foarte masiv, cu oase rezistente, care au nevoie de un ritm adecvat de crestere si de aportul unor substante specifice, intr-un ritm inalt, mai ales in perioada junioratului. Hrana corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal. De asemenea, gradul de dificultate si intensitatea exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei lor de exersare pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor. Cand procurati un pui de Gordon Setter solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos.
Dilatatia si torsiunea gastrica
In cazul fazei initiale, de dilatatie, se inregistreaza o marire in volum a stomacului asociata cu disfunctii mecanice de golire. Odata cu dilatarea stomacului functia fiziologica de indepartare a gazelor este intrerupta deoarece sfincterele esofagian si piloric sunt inchise, ca urmare a unei rasuciri a stomacului, in sensul acelor de ceasornic, cel mai frecvent intre 220 si 270 de grade. Redus la statutul de „camera blocata”, stomacul se dilata cu gaz sau lichid ori ambele, cand acestea sunt acumulate in lumen. Gazul provine, cel mai probabil, din aerofagie (ingestia de aer), din fermentatia bacteriana declansata de alimentele ingerate, pe cale de descompunere in combinatie cu sucurile gastrice si din diverse reactii metabolice. Lichidul provine din secretia gastrica, poate fi ingerat odata cu alimentele sau completat de congestia venoasa consecutiva dilatatiei gastrice. Cauza dilatatiei si torsiunii gastrice este necunoscuta, dar sunt pareri care sustin ideea ca efortul fizic depus dupa ce au fost ingerate cantitati insemnate de hrana sau de apa reprezinta principalul factor declansator. Concluziile unor studii conduc la ideea ca suplimentarea ratiei cu hrana preparata in casa sau umeda au dus la reducerea incidentei afectiunii. Studiile recente au demonstrat ca administrarea unei singure mese cu un volum ridicat de hrana creste riscul dilatatiei si torsiunii gastrice. De asemenea, administrarea hranei uscate cu un continut ridicat de uleiuri si grasimi creste riscul declansarii acestei reactii.
Simptome: cainele are senzatie de voma, dar fara a fi capabil sa elimine ceva, prezinta salivatie abundenta, un abdomen vizibil umflat. Cainele se deplaseaza foarte greu, sau chiar refuza deplasarea, abdomenul scoate un zgomot ca de toba cand este percutat si se pot observa toate semnele unei suferinte profunde.
Mod de interventie: odata instalata, reprezinta urgenta chirurgicala. Animalul trebuie consultat imediat de catre un medic veterinar, intarzierea interventiei medicamentoasa si chirurgicala intr-un interval de timp foarte scurt putand duce la moartea animalului. Se considera ca, daca se depasec doua ore de la aparitia semnelor pana la interventia medicala, sansele de supravietuire scad cu fiecare minut.
Cataracta
Este o boala comuna la multe animale, cainii din rasa Gordon Setter fiind afectati intr-o proportie ceva mai mare comparativ cu media. De cele mai multe ori boala este corelata cu varsta animalului, fiind, generic vorbind, o „boala a batranetii”. Cristalinul, fiind un corp transparent, transpune lumina pe retina astfel incat animalul poate vedea clar. Cataracta reprezintă modificarea totala sau partiala a acestei proprietati de transparent a cristalinului, cu evolutie progresiva si insotita de diminuarea vederii. Un caine Gordon Setter senior (7-8 ani) care prezinta culoarea albastra-cenusie a ochilor este, foarte probabil, afectat de aceasta boala. O parte normală a procesului de imbatranire o reprezintă culoarea mai inchisa a ochilor, ce se datoreaza ingrosarii cristalinului. In acest caz este vorba de scleroza nucleara intalnita de obicei la cainii cu varsta de peste sase ani si nu pune in pericol vederea.
Cataracta poate fi ereditara sau poate sa apara datorita imbatranirii. Mostenirea ei este cel mai des intalnita la naştere sau se poate dezvolta de la o varsta frageda. Cataracta poate fi cauzata si de ranirea globului ocular, sau de o boala cum ar fi diabetul. Dacă animalul sufera de cataractă datorita unei boli, prin tratarea acesteia, efectul cataractei poate fi diminuat.
Nu exista un tratament anume pentru cataracta. Aceasta nu este dureroasa, dar atunci cand animalul are probleme cu orientarea in spatiu vederea lui poate fi imbunatatita prin interventie chirurgicala. Un medic veterinar oftalmolog va inlocui cristalinul cu unul artificial.Atrofia retiniana progresiva
Este numele dat unei serii de afectiuni degenerative, care progreseaza pana la stadiul de orbire. Boala consta in degenerarea/atrofia evolutiva a fotoreceptorilor (conurile – pentru vederea diurna si bastonasele – pentru vederea nocturna). In prima faza sunt afectate bastonasele, cainele pierzandu-si vederea nocturna. Pe masura ce boala avanseaza si conurile sunt afectate. Evolutia bolii se inregistreaza simultan la ambii ochi. Orbirea definitiva se inregistreaza intr-un interval de 3-5 ani de la declansarea bolii. Boala trece adesea neobservata, fiind descoperita in general intr-un stadiu avansat. Nu este dureroasa, nu produce inflamari ale ochilor, lacrimare sau alte semne specifice bolilor oculare. Cainele afectat de atrofie retiniana progresiva se obisnuieste cu noua conditie, viteza de evolutie fiind lenta, astfel ca rareori pot fi observate modificari in comportament. Dar daca apar comportamente de genul: izbirea unor obiecte aflate in proximitate care nu constituie obstacole evidente, nesiguranta la urcarea si coborarea scarilor, evitarea intunericului, este bine sa va sesizati si sa apelati la un medic veterinar. Intr-un stadiu mai avansat se poate observa dilatarea pupilei si respingerea luminii de catre fundul de ochi. Diagnosticul fi pus doar de catre un medic veterinar cu competente oftalmologice in urma unor teste speciale. Fiind o afectiune cu transmitere genetica e necesara si o analiza a pedigreeului, daca se descopera in antecedente ca unul din parinti sau rude a suferit de aceasta boala, atunci se poate confirma acest diagnostic. Nu exista un tratament pentru aceasta afectiune sau vreo metoda prin care poate fi intrerupta sau incetinita aceasta degenerare progresiva a retinei. Preventia consta in eliminarea de la reproducere a animalelor care sufera de aceasta boala, pentru ca sunt mari sanse sa o transmita urmasilor.
Articole pe aceeasi tema:
Gordon Setter – Un caine de vanatoare impunator
Gordon Setter – Un dresaj adecvat
Gordon Setter – Grija pentru o hranire corecta
Gordon Setter – Cum sa-l ingrijim
Scurta istorie a rasei
Gordon Setter-ul este mai bland si mai afectuos in relatia cu omul decat majoritatea celorlalte rase de tip Setter, si locul sau predilect este in mijlocul tinuturilor rurale cu pajisti intinse numai bune de colindat. Din punct de vedere al caracteristicilor fizice Gordon Setter-ul este cel mai mare, cel mai masiv si cel mai „potolit” dintre rasele de setter. Acest caine cu temperament calm este deosebit de tenace si intreaga sa constructie musculo-scheletala il recomanda pentru activitati intinse pe toata durata zilei. Membru al unei grupe denumite generic Gundogs, Gordon Setter-ul reprezinta rodul unor incrucisari si selectii succesive intre numeroase specii de caini de vanatoare care au existat si proliferat in Arhipelagul Britanic in ultimele 5 secole. Primii caini cu caracteristici fizice asemanatoare se pare ca au aparut in Scotia in debutul secolului al XVII-lea. Dar stramosii acestei rase foarte decorative sunt pe atat de numerosi, pe atat de greu de indicat cu precizie in prezent, tinand cont de faptul ca multe rase contributive au disparut in ultimii 150 de ani. Astfel se prezinta situatia cu Setter-ul Rusesc, Setter-ul Galez (Welsh Setter), Northern Irish Water Spaniel, Southern Water Irish Spaniel, Pointerul Spaniol si cel Portughez. Expertii cred ca majoritatea acestor rase au contribuit, intr-o masura mai mare sau mai mica, la aparitia rasei moderne Gordon Setter. In ansamblu, stramosul rasei se poate spune ca a fost un caine Water Spaniel de talie mare. Initial au fost cunoscuti drept Black and Tan Setter (Setter negru cu castaniu), de la coloritul pregnant al blanii, ulterior drept Gordon Castle Setter. Aceasta ultima denumire, ca si numele modern al rasei se datoreaza celui de-al 4-lea Duce de Gordon, Sir Alexander (1743-1827) care a manifestat un interes deosebit pentru acesti caini, dezvoltand rasa in canisele de pe mosia sa. Dar evidentele vremii reliefeaza ca in canisele Ducelui Alexander Gordon se regaseau si destul de multe exemplare cu blana tricolora, astazi plasate in afara standardului. Prima pereche de Gordon Setter a fost adusa in Statele Unite ale Americii in anul 1842, de catre George Blunt si Daniel Webster si provenea dintr-o canisa de pe domeniul Gordon. AKC a recunoscut in mod oficial rasa in anul 1892, sub numele Castle Gordon Setter, iar in anul 1924 Kennel Club din Regatul Unit a adoptat oficial numele de Gordon Setter. Gordon Setter-ul a fost dintotdeauna un vanator metodic, iscusit si neobosit. In ultimele decenii Gordon Setter a devenit un caine de companie indragit, pe langa faptul ca a ramas un caine de vanatoare excelent, preferat de multi practicanti ai acestui „sport” cu radacini ancestrale.
Descrierea si intretinerea rasei
Durata de viata: 10-12 ani
Grupa: Sporting/Gundog
Culoare: negru, cu pete castanii pe fata, piept si membre (black and tan). O pata de dimensiuni reduse pe piept este acceptata
Varietati: Gordon rosu, cand se manifesta o gena recesiva. Blana are culoarea brun-ruginiu, in combinatie cu castaniul clasic. Aceste exemplare, ca si Gordon Setter tricolor nu sunt acceptate de standardul rasei
Talie: mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 58-68 cm
Greutate: 20-36 kg
Gordon Setter-ul este un caine de talie medie spre mare, zvelt, cu alura eleganta si corp musculos. Este un caine inalt cu un cap masiv, lung cu linii rotunjite, cizelate. Botul este relativ lung, de forma dreptunghiulara, cu stop proeminent. Nasul este negru, cu narile bine conturate, iar ochii sunt ovali, de marime medie, in nuante inchise de caprui. Urechile sunt late, pendulante si ascutite la varf, iar coada este dreapta si stufoasa, mai groasa la baza si mai subtire spre varf. Gordon Setter-ul isi tine coada dreapta sau usor curbata, purtata orizontal sau cazuta sub linia generala a spatelui. Pieptul adanc ajunge pana la nivelul coatelor, dar nu trebuie sa fie extrem de lat. Labele trebuie sa fie asemanatoare celor de pisica, cu degetele arcuite si bine imbracate cu par. Blana are un par neted sau usor ondulat, de lungime medie, matasos, de culoare neagra cu pete castanii. Blana este mai bogata si formeaza franjuri pe urechi, burta, piept, gat, partea posterioara a picioarelor. Temperament si comportament specifice
Este un caine inteligent, cu mare putere de munca, rezistent, entuziast. Temperamentul standard este caracterizat de afectivitate si sociabilitate, dovedindu-se in toate situatiile calm, bland si echilibrat. Are nevoie de socializare precoce pentru a se obisnui cu prezenta altor animale in jurul sau, dar o buna interactiune cu acestea in perioada junioratului garanteaza reactii permisive la varsta adulta. Este ascultator si devotat cu stapanul, iubitor si bland cu copii, precaut cu strainii. Gordon Setter este un caine cu un nivel ridicat de activitate caruia ii place sa faca multa miscare si sa aiba ocupatie. Este recomandat persoanelor active care isi pot face timp liber pentru a se ocupa de caine deoarece ii place sa hoinareasca, sa faca plimbari lungi, sa alerge pe langa o bicicleta dupa ce a ajuns la maturitate. Poate fi tinut si intr-un apartament daca sunt conditii caci este un caine de talie mare si, daca are parte zilnic de miscarea si exercitiile care il echilibreaza fizic si psihic, va sta linistit in casa. Se simte insa cel mai bine intr-o curte bine ingradita unde sa se poate misca liber.
Despre dresaj
Elementul cel mai important de care trebuie sa se tina cont in dresaj cand vorbim despre rasa Gordon Setter este tendinta acestor caini de a actiona independent in unele cazuri. De asemenea, masculii mai ales denota o anume mandrie, de aceea dresajul trebuie sa fie ferm, consecvent, echilibrat dar fara a fi sever sau exagerat coercitiv. Vocea blanda si afectuoasa, atitudinile non-gestice care sugereaza nemultumirea (atunci cand se dovedeste incapatanat sau superficial) sunt cele mai potrivite „unelte”. Fiind un caine foarte afectuos, Gordon Setter va fi puternic influentat de starea de spirit observata la stapanul sau si isi va modela comportamentul in sens pozitiv cand va observa insatisfactia stapanului. Legatura emotionala ca fundament in dresaj este foarte importanta. Gordon Setter se preteaza foarte bine la dresajul pentru vanatoare, fiind un partener minunat la vanatoarea de pasari, in special sitari. De asemenea, are bune calitati de caine de paza, fiind vigilent, alert si circumspect cu strainii.
Ingrijire si sensibilitate la boli
Blana acestui caine trebuie periata si pieptanata regulat. Se va inlatura parul crescut in exces in interiorul urechii, pentru a se mentine canalul auricular curat si a se evita infectarea urechii. Pintenii trebuie amputati.
Desi nu se poate vorbi de o predispozitie a rasei pentru displazia de sold, periodic sunt semnalate cazuri la unele exemplare. Alte probleme de sanatate remarcate in cadrul rasei: hipotiroidism, torsiunea gastrica, cateva boli oculare dintre care atrofia retiniana progresiva si cataracta se remarca prin rata de impact mai mare.
Concluzia noastra: Gordon Setter-ul este in primul rand un caine de vanatoare agil si foarte inteligent. Se comporta minunat ca si animal de companie, fiind supus si foarte loial familiei sale. Curajos, prietenos si vesel, Gordon Setter-ul dovedeste rabdare si permisivitate in raporturile cu copiii. Poate deveni gelos fata de alte animale existente in familie, dar este, in general, tolerant cu acestea. Acesti caini au un puternic instinct de „hoinar”, deci aveti grija ca proprietatea voastra sa fie bine imprejmuita.
Nume traditionale pentru cainii din rasa Gordon Setter:
Masculi: Argus, Ardiles, Brendan, Barroso, Calvin, Corrado, Darius, Harlem, Hunter, Kevin, Kelso, Lorik, Morfeo
Femele: Ama, Aurora, Brenda, Barbara, Carmen, Cora, Diana, Daria, Fulga, Hindi, Iris, Loreta, Marina
Articole pe aceeasi tema:
Gordon Setter – Un dresaj adecvat
Gordon Setter – Vulnerabilitati de ordin medical
Gordon Setter – Grija pentru o hranire corecta
Gordon Setter – Cum sa-l ingrijim