Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Munca de dresaj cu un caine Samoyed nu este deloc usoara. Fiind un animal inteligent si oportunist, acest caine isi va face rapid o viziune asupra mediului in care traieste si se va orienta spre calea cea mai simpla si eficienta de a obtine ceea ce-l multumeste. Deci cu siguranta veti avea parte de numeroase surprize cand il veti angrena in exercitii de dresaj. Samoyed-ul stapaneste la perfectie arta falsei ignorante (denumita si „surzenie autoindusa”), mai ales cand este pus sa faca ceva ce nu-i convine. Unii proprietari de Samoyed, lipsiti de experienta in lucrul cu astfel de caini, au avansat chiar ideea ca acest caine este „prost”. Dar lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Expertii au decis: Samoyed este un caine inteligent, cu multe resurse, doar ca este mai greu de gasit calea prin care acestea pot fi puse in valoare. Daca vreti sa ii impuneti anumite reguli de comportament asigurati-va ca le respectati de fiecare data cand intra in discutie. Nu creati cainelui impresia ca regulile care se aplica in noul lui camin sunt flexibile, caci nu veti obtine raspunsuri bune din partea lui. De exemplu, daca nu doriti ca un caine Samoyed adult sa aiba acces in anumite zone ale casei, interziceti ferm aceasta inca de pe vremea cand este un catel si mentineti regula activa de fiecare data cand il vedeti tentat sa o incalce.

Samoyed, ca orice caine de sanie (caine nordic) are un puternic instinct de haita. Folositi aceasta trasatura in folosul vostru. Astfel, cautati sa il inscrieti la scoli de dresaj pentru caini juniori, acele programe conduse de profesionisti in care sunt initiati in dresaj cateii cu varste intre 4 luni si 1 an. Husky invata foarte bine in comunitate, este un caine care se adapteaza minunat in grup, alaturi de alti caini, isi gaseste rapid locul si interactioneaza bine. Acest paradox poate fi intalnit in cazul oricarui caine de sanie, fie el Husky, Siberian sau Malamut. In grup, cainele isi va cauta o pozitie ierarhica si va coopera disciplinat si plin de ravna la efortul comun in care grupul se angreneaza. Actionand individual isi va proiecta doar propriile obiective si va cauta sa isi mentina independenta deciziilor. Alaturi de alti catei isi va consuma mai bine energia nativa. Fiti atent sa va arogati si sa pastrati pozitia de „caine alfa” (altfel spus sa intrati in rolul „sefului de atelaj”) in relatia cu micul vostru catel, este foarte important acest lucru. Daca va va percepe ca atare, va fi mult mult mai usor sa va impuneti si sa il invatati elemente de dresaj mai tarziu.
In jurul varstei de un an se poate debuta cu programul de exercitii pentru dresaj de obedienta. Trebuie spus ca acesti caini ating maturitatea in jurul varstei de 18 luni. Daca veti utiliza serviciile unui specialist si veti inscrie tanarul catel la o scoala de dresaj, veti avea deopotriva un avantaj si un dezavantaj. Avantajul consta in inteligenta si capacitatea mare de invatare a acestei rase. Cainele se va comporta bine la dresaj si va acumula punct importante destul de usor. Dar, asa cum multi stapani de caini Samoyed au reclamat, situatia se schimba radical acasa, in sensul ca acelasi „student fruntas” de la clasa de dresaj va fi „surd” si necooperant acasa.


Explicatia isi are punctul de sprijin in aceeasi inteligenta nativa a acestor caini nordici. Samoyed sunt indeajuns de inteligenti pentru a diferentia situatiile in favoarea lor. Vor invata repede ca este in avantajul lor sa se remarce pozitiv la cursurile de dresaj pentru a primi recompense si a lucra mai putin, dar se vor baza acasa pe afectiunea membrilor familiei stiind ca omisiunile si greselile le vor fi, in final, iertate. Solutia este sa participati si voi la exercitii si sa observati atitudinea instructorului. Fermitatea si constanta de care acesta da dovada in lucrul cu „elevii” sai reprezinta elemente pe care trebuie sa vi le insusiti la randul vostru. O alta posibila rezolvare este sa va documentati din manuale si publicatii despre regulile de lucru in dresajul canin (sursele sunt accesibile) si sa va ocupati personal de educatia animalului vostru de companie. Poate fi mai dificil, dar la final cainele va sti cine este „la comanda”.

Este foarte important sa tineti cont de un aspect particular: Samoyed sunt caini de lucru. Acesti caini au fost selectati si crescuti pentru si numai pentru aceasta. De aceea el pune foarte mare pret pe momentele in care nu este angrenat intr-o activitate, pentru ca in lumea inghetata din care provine acestea erau foarte rare. Nativii triburilor care l-au domesticit si inmultit erau mereu angrenati intr-o lupta dirza pentru supravietuire. Multe dintre sarcinile lor in acest sens le imparteau cu acesti caini frumosi si rezistenti. Samoyed-ul mana turmele de elani, le pazea impotriva atacurilor lupilor, vana alaturi de stapan, ii cara materialele incarcate in sanii etc. Dincolo de limitele unei activitati bine definite, in care sa-si dea masura fortei si rezistentei sale si in afara unei haite de care sa apartina, acest caine isi releva spiritul independent si cauta sa-si largeasca orizontul pe cont propriu.
In concluzie, Samoyed-ul nu este genul de caine care sa fie ignorat in privinta miscarii, pe de-o parte, si nu poate fi lasat in teren liber nesupravegheat, oricat de lunga a fost convietuirea voastra comuna. Acest caine are nevoie de un program bogat in exercitii si activitati, dar lesa trebuie folosita in majoritatea timpului in teren deschis. Puteti renunta la aceasta dar in spatii limitate, la o distanta potrivita pentru reactie eficienta si in teren ingradit, ori foarte bine cunoscut. In rest, efectuati plimbari antrenante in lesa, drumetii lungi si provocatoare si, mai ales iarna, cooptati-l in „meseria lui de baza”: tractarea saniei. Alergarea este vitala pentru Samoyed, sunt facuti pentru asa ceva, si sunt capabili sa acopere distante impresionante cu minim de efort. Daca in cazul cainilor Malamut viteza reprezinta argumentul de baza, Samoyed este campion la probele de anduranta. Pentru acei care considera prea cruda si restrictiva pastrarea in lesa a cainelui si angrenarea sa in activitati consumatoare de efort consistent, concluzia este clara: nu sunt stapanii potriviti pentru un caine Samoyed.

POZE cu Caini Samoyed

Articole pe aceeasi tema:
Samoyed – Caine de sanie siberian
Samoyed – Amenintari la adresa sanatatii
Samoyed – Hranirea, pasii de inceput
Samoyed – Intrebari si raspunsuri pe tema ingrijirii
Poze cu caini de rasa Samoyed

Cum se comporta un caine Samoyed pe timpul verii?

Samoyed este un caine nordic si prefera in mod logic un climat mai rece. Rezistent si adaptabil, el va face fata si anotimpurilor mai calde specifice climatului temperat-continental, dar trebuie sa va asigurati ca intotdeauna are la dispozitie un vas de dimensiuni mari cu apa proaspata de baut si un loc umbros unde sa se adaposteasca de soarele prea puternic. Uneori adaugarea in vasul cu apa a unor cuburi de gheata va ajuta cainele sa se racoreasca mai bine. Daca nu vor avea un spatiu umbrit, cainii Samoyed vor cauta orice cale posibila de a se refugia in casa, cel mai probabil in spatiile aerisite (holuri) unde pardoseala este rece (gresie sau linoleum). Primavara, din nevoia de a se racori, ei sapa mici „transee” in pamantul reavan din gradina, folosindu-se de labe dar si de intregul corp cu care executa rotiri pe loc. scopul lor este de a indeparta stratul superior de pamant incalzit si sa ajunga la cel din adancime, mai rece. Cum va arata dupa o astfel de actiune… este o alta poveste.


Cum se comporta in apa?

Acesti caini nu sunt foarte obisnuiti cu apa, dar nu in sensul ca aceasta ii sperie. In fond, sunt caini foarte curiosi si curajosi. Ei trebuie obisnuiti cu apa inca de mici si incurajati sa inoate, pentru ca o astfel de activitate va micsora riscul ca displazia de sold sa se produca. Mai mult, daca se vor obisnui cu apa vor avea un coportament linistit pe timpul cat au parte de imbaiere (si nu va fi nevoie sa ii fugariti, cu blana plina de spuma, prin toata casa ori curtea). Un Samoyed familiarizat cu apa va avea o sansa in plus sa se racoreasca in arsita verii, pentru ca ii puteti amenaja o mica piscina gonflabila (modelul pentru copii) in spatele curtii, iar periodic cainele va putea sa se „balaceasca” acolo.


Pana la ce temperaturi poate fi lasat sa stea afara?

Samoyed-ul este un caine adaptat la climatul arctic, deci va suporta bine chiar si perioadele cu temperaturi foarte joase, stand in afara casei. De fapt este chiar mai bine sa ii obisnuiti cu pozitia lor in curte, pentru ca inchisi doar in casa, fara posibilitatea de a iesi in aer liber la interval de cateva ore pot deveni agitati, manifestand usoare tendinte claustrofobice. Cel mai indicat ar fi sa puteti amenaja o usa pentru caini decupata in usa care da spre interiorul curtii, astfel cainele va putea sa intre si sa iasa atunci cand simte nevoia.

Pentru anotimpurile reci amenajati o casuta (cusca) solida, bine izolata (din lemn ar fi cel mai potrivit) si cu un asternut confortabil in interior (paiele nu sunt o solutie, pentru ca i se vor incurca in blana bogata). Nu il lasati expus la frig, vant si intemperii fara protectia vreunui adapost, bazandu-va doar pe faptul ca are o blana groasa, cu bune proprietati termoizolante. Este drept ca acest caine infrunta in mediul orginar viscole cumplite fara sa aiba acces in coliba stapanului, dar sa nu uitam ca facea acest lucru in grup, alaturi de cainii colegi de atelaj, fiecare exemplar protejandu-l si incalzindu-l pe cel de alaturi. Vara va fi nevoie sa amenajati un alt tip de adapost, pe o structura usoara, ceva mai larg si cu marginile expuse (pentru a permite circulatia aerului). Acesta trebuie plasat intr-o zona cu umbra si ar fi foarte bine sa fie protejat cu folie de aluminiu reflectorizanta, pentru ca aceasta respinge radiatiile solare, pastrand adapostul mai racoros. Nu tundeti niciodata vara un caine Samoyed in ideea de a-i usura reglarea temperaturii! Blana alba, reflectorizanta, are proprietatile ei protective si sub aceasta se gaseste o piele foarte sensibila la arsurile solare. Oricum, odata cu primele semne de incalzire a vremii, acest caine va „lepada” surplusul de par din blana, pentru a se adapta noilor conditii.

Cum se comporta un caine Samoyed in casa?

In afara perioadei in care schimba blana (lunile aprilie-mai si octombrie-noiembrie), renuntand la foarte mult par, cainele Samoyed se comporta foarte bine in postura de „locatar”. Nivelul sau de activitate in interior este destul de scazut, iar cainele se dovedeste curat. Sigur in miscari si agil, el nu va periclita obiectele de mobilier mai instabile (lampi, mese de cafea, trepiede pentru ghivece/vaze cu flori, ori suporturi de acvarii). Cel mai adesea va dormita pe pardoselile reci, intr-un colt, iar serile se va pozitiona langa usile de exterior, unde circula curentii de aer rece. Cu o buna abordare si folosind metode blande, cainele va coopera frumos in procesul de imbaiere si dupa fiecare astfel de sedinta se poate observa o stare de multumire pe care cainele o afiseaza. Samoyed-ul nu este galagios, latra rar iar tendinta sa de a comunica prin urlete se manifesta in general in afara spatiului casei.

POZE cu Caini Samoyed

Articole pe aceeasi tema:
Samoyed – Caine de sanie siberian
Samoyed – Amenintari la adresa sanatatii
Samoyed – Hranirea, pasii de inceput
Samoyed – Caine inteligent, dresaj dificil
Poze cu caini de rasa Samoyed

Samoyed este un caine nordic, de talie medie. Folosit de triburile din extremul nord siberian ca si caine de sanie, paznic si conducator al turmelor de reni si ocazional chiar ca si caine de vanatoare, a ramas un ajutor pretios pentru oamenii care au gasit calea de a supravietui intr-un climat foarte aspru, plin de provocari. Dupa ce a completat un stagiu foarte onorant in caravanele expeditionare ale exploratorilor porniti sa cucereasca cei doi poli ai Pamantului, Samoyed-ul a inceput sa fie cunoscut si apreciat in toata lumea. Curand, rolul sau de animal de companie a inceput sa fie din ce in ce mai agreat si tot mai multi oameni s-au indragostit de cainele voinic, vesel, inteligent si sociabil venit din tinuturile de dincolo de tundra.

Astazi, aceasta rasa isi gaseste repere privind traiul, hrana si intretinerea zilnica printre reperele traditionale, devenite standarde pentru majoritatea raselor canine. Silueta sa devine tot mai familiara pe proprietati raspandite in intreaga lume, mai ales in emisfera nordica. Dar sa nu uitam ca, undeva in imensul spatiu inghetat si ostil al nordului siberian, cainele Samoyed inca indeplineste rolul lui esential de animal domestic dedicat omului si implicat in actiunile acestuia, ramane caine de sanie, caine de vanatoare si caine de turma, asa cum a fost si cu 3 milenii in urma.
A va procura un catel Samoyed de rasa nu reprezinta un lucru chiar atat de usor. Desi se bucura de o popularitate apreciabila, cainii nordici sunt, inca, destul de greu de procurat. Fara indoiala, cea mai buna sursa ramane Rusia, tara cu o pleiada de crescatori de elita avand vasta experienta in ceea ce priveste aceasta rasa, si nu numai. Cu foarte putine exceptii, exemplarele provenite din filiera ruseasca oficiala, din canise cu prestigiu, se dovedesc de calitate si au sanse foarte mari sa devina caini minunati pentru cei care au sansa sa si-i procure. In momentul in care ati identificat o canisa de calitate, cu referinte solide si surse de completare a lotului canin de la cei mai buni furnizori in domeniu, trebuie sa discutati foarte atent cu crescatorul despre hrana catelului pe care ati decis sa il achizitionati.


Este foarte important sa observati comportamentul catelului in cadrul canisei si daca acesta este vioi, plin de energie si in foarte buna forma fizica (aspect ce trebuie sustinut si de carnetul de sanatate intocmit cu minutiozitate de crescator), primul lucru pe care trebuie sa il aflati este ce dieta i se administreaza micului catel. Fiecare crescator are micile lui secrete, dar multe dintre ele pot fi aflate cu atitudinea potrivita. Tineti cont de sfaturile primite de la acest specialist, el este cel care a observat puiul de la primele ore de viata si a coordonat atent hranirea lui. Adesea chiar voi aveti propriile idei privind hrana corecta ce trebuie acordata unui caine, bazandu-va pe experienta cresterii altor caini.

Dar trebuie sa stiti ca orice caine are propriul sau metabolism, propriile sale preferinte si propriul sau background genetic, iar cand vine vorba de hranire acesti factori trebuie atent pusi in balanta. Un crescator de calitate va fi in masura sa va atentioneze asupra unor probleme manifestate de parintii catelului si care se pot manifesta si la acesta in anumite conditii. Retineti toate sfaturile si indicatiile si, odata ajunsi acasa, timp de cel putin 2 saptamani, acordati micului catel aceeasi dieta cu care a fost obisnuit. Oricum plecarea din canisa si parasirea cuibului reprezinta o experienta traumatizanta pentru micut, nu faceti greseala sa o amplificati schimband radical tipul de hrana, cantitatile acordate sau orarul hranirii. In timp, pe masura ce faceti ca acomodarea catelului la noul camin sa se produca lin si in conditii cat mai bune, sfatuiti-va cu un medic veterinar vizavi de specificul dietei pe care urmeaza sa o acordati in continuare. Inlocuirea hranei trebuie sa se faca treptat, in cantitati mici adaugate la hrana cu care cainele deja este obisnuit. Observati reactia animalului si actionati atunci cand intervin probleme de sanatate ca mancarimi, iritatii, caderea parului, scaun moale sau constipatie. In principiu, adaptarea cainilor Samoyed la hrana uscata s-a efectuat complet, ei acceptand-o in nota obisnuita pentru orice rasa de caini. Fie ca alegeti hrana uscata, ori mixtura de hrana uscata cu hrana umeda, este la alegerea voastra. Bineinteles, cainii Samoyed vor fi foarte fericiti sa primeasca hrana pregatita in casa, dar este discutabil in ce masura aveti la dispozitie timpul necesar pentru a o prepara.

Adaptarea hranei la etapa de viata parcursa reprezinta un alt element foarte important. Unii proprietari de caini Samoyed prefera sa foloseasca o perioada mai indelungata hrana cu formula pentru juniori, pe principiul ca aceasta este foarte bogata in elemente nutritive care sustin un ritm de dezvoltare inalt. Tineti cont insa de parerea unor specialisti care sustin ca o astfel de mentalitate favorizeaza displazia de sold sau cot, boli specifice rasei. Intotdeauna ajustati nivelul hranirii cu ritmul de activitate real desfasurat de cainele vostru. Daca aveti un Samoyed care se zbenguie voios prin curte si se angreneaza des in jocurile copiilor nu inseamna neaparat ca nivelul sau de activitate este ridicat si se cere un aport de hrana sporit. Samoyed-ul este un caine care are nevoie de efort fizic sustinut cum ar fi alergari pe distante medii si lungi alaturi de bicicleta, tractarea saniei sau a unui carut ajustat dimensiunilor sale, plimbari lungi prin teren accidentat combinate cu sesiuni de exercitii de dresaj de agilitate etc. Daca frumosul vostru caine Samoyed desfasoara acest tip de activitati, atunci suplimentele alimentare sau o formula tip „Science Diet Performance” se justifica intr-adevar. Nu uitati ca in tinuturile de bastina sarcinile de lucru ale acestor caini nu erau nici usoare, nici putine.
In ceea ce priveste ingredientele care formeaza hrana uscata, la fel ca in cazul majoritatii raselor canine, carnea trebuie sa reprezinte elementul central, cu cea mai mare pondere. Samoyed-ul este si un mare amator de carne de peste si prezenta acestui aliment in dieta sa ca supliment (sau recompensa) reprezinta un element benefic.

POZE cu Caini Samoyed

Articole pe aceeasi tema:
Samoyed – Caine de sanie siberian
Samoyed – Amenintari la adresa sanatatii
Samoyed – Intrebari si raspunsuri pe tema ingrijirii
Samoyed – Caine inteligent, dresaj dificil
Poze cu caini de rasa Samoyed

Gomerulopatia

Este o afectiune renala pe baze infectioase, dar mostenita genetic in cadrul acestei rase de caini. Este o boala specifica, in mediile de specialitate fiind identificata adesea impreuna cu numele rasei. Boala afecteaza glomerulii (unitatile filtrante ale rinichilor). Identificata din punct de vedere medical si sub denumirea de glomerulonefrita.

Simptome: se dezvolta foarte rapid edeme (retentia patologica de lichid in tesuturile organismului). Aceste pot fi observate in zona pleoapelor, in regiunea lombara si la glezne; urina este inchisa la culoare si putina, continand sange si proteine, deseori instalandu-se si hipertensiunea arteriala; exista uneori o insuficienta renala moderata.

Tratament: restrictii la aportul de apa si de saruri, administrarea de diuretice pentru disparitia edemelor. Atunci cand aceste masuri se dovedesc insuficiente, se recurge la un tratament cu medicamente hipotensoare. Daca se intervine la timp si eficient, vindecarea survine aproape intotdeauna in 10-15 zile fara a lasa sechele. In cazurile grave sau netratate se ajunge la insuficienta renala severa, putand interveni decesul cainelui.

Diabetul zaharat

Reprezinta o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Insulina este un hormon indispensabil prelucrarii glucozei de catre organism. Glucoza are nevoie de insulina pentru a intra in celule, furnizand astfel energie animalului. Daca pancreasul nu isi indeplineste rolul sau firesc de producator de insulina, atunci glucoza se acumuleaza in sange si devine anormal de abundenta. Avand proprietatea de a atrage apa, glucoza va fi eliminata odata cu aceasta.

Simptome: Se observa tendinta de a bea cantitati din ce in ce mai mari de apa, urmata de urinari dese. Alt semnal care va indica riscul unui diabet zaharat este apetitul substantial materializat, paradoxal, printr-o slabire a organismului. La fel ca si la oameni, la caini (in cazul nostru rasa Samoyed) senzatia de foame este stopata atunci cand glucoza este absorbita de celulele din hipotalamus. Cum in cazul unui Samoyed bolnav glucoza, lipsita de aportul insulinei, nu poate fi absorbita in celule, senzatia de satietate nu va fi resimtita. In acelasi timp organismul, nemaiputand prelua energia din glucoza, isi cauta alte surse, acestea fiind grasimile si proteinele. Astfel, desi avem un animal care mananca mai mult ca de obicei, el slabeste.

Tratament: Diabetul zaharat nu se vindeca. In cele mai multe cazuri este necesara administrarea insulinei pentru a pastra cainele bolnav in viata. Tratamentul cu insulina nu este eficace decat dublat de un regim alimentar strict.

Displazia de sold si cea de cot

Alaturi de osteocondrita dissecans (o boala a cartilajelor din zona umarului) aceste displazii sunt boli specifice cainilor nordici (de sanie), relativ des semnalate. Micsorarea riscului producerii unor astfel de afectiuni la cainele vostru Samoyed este in stransa corelatie cu dieta si nivelul de efort fizic depus in perioada junioratului. Scheletul trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al organismului si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana.

Background: Cainii Samoyed, prin natura muncilor specifice derulate in trecutul lor – si ne referim aici mai ales la tractarea saniilor – poseda un schelet puternic, cu oase masive si rezistente, care au nevoie de un ritm adecvat de crestere si de aportul unor substante specifice, intr-un ritm inalt, mai ales in perioada junioratului. Hranirea corecta a cainelui, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal.

Prevenirea: Gradul de dificultate si intensitatea exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei lor de exersare pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor. Cand procurati un pui de Samoyed solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos. Predispozitia pentru una din afectiunile enumerate mai sus poate fi identificata in urma radiografiei cu raze X si este bine sa va asigurati ca nu cumparati un catel cu sechele, care in mod sigur va suferi in anii maturitatii.

Cataracta

Se poate spune ca este o boala comuna la multe animale, iar cainii Samoyed sunt destul de des afectati. Acesti caini si-au adaptat vederea in conditii special timp de milenii in spatial siberian inzapezit aproape permanent si conditiile existente in noile medii geografice in care a fost adaptat ca si animal de companie se pare ca maresc riscul aparitiei acestei afectiuni. Cristalinul, fiind un corp transparent, transpune lumina pe retina astfel incat animalul poate vedea clar. Cataracta reprezintă modificarea totala sau partiala a acestei proprietati de transparenta a cristalinului, cu evolutie progresiva si insotita de diminuarea vederii.

Simptome: Pe masura ce cainele avanseaza in varsta, culoarea albastra-cenusie a ochilor tradeaza, de cele mai multe ori, instalarea bolii. O parte normală a procesului de imbatranire o reprezintă culoarea mai inchisa a ochilor, ce se datoreaza ingrosarii cristalinului. In acest caz este vorba de scleroza nucleara intalnita de obicei la cainii cu varsta de peste sase ani si nu pune in pericol vederea.

Tratament: Cataracta poate fi ereditara sau poate sa apara datorita imbatranirii. Mostenirea ei este cel mai des intalnita la nastere sau se poate dezvolta de la o varsta frageda. Cataracta poate fi cauzata si de ranirea globului ocular, sau de o boala cum ar fi diabetul. Daca animalul sufera de cataracta datorita unei boli, prin tratarea acesteia, efectul cataractei poate fi diminuat. Nu exista un tratament anume pentru cataracta. Aceasta nu este dureroasa, dar atunci cand animalul are probleme cu orientarea in spatiu vederea lui poate fi imbunatatita prin interventie chirurgicala. Un medic veterinar oftalmolog va inlocui cristalinul cu unul artificial.

Glaucomul

Ochiul, in starea de normalitate, contine un fluid care il ajuta sa-si mentina forma, iar organismul ajusteaza in permanenta cantitatea de fluid din interiorul ochiului pentru a mentine presiunea intraoculara (din interiorul ochiului) la nivelul optim. Primele semne ale bolii se pot observa in jurul varstei de 3 ani. Glaucomul apare atunci cand presiunea din interiorul globului ocular depaseste cotele normale. Asa cum presiunea inalta a sangelui poate sa afecteze serios inima, asa si presiunea excesiva din interiorul ochiului poate duce la distrugerea structurii interne a ochiului. Retina (o structura esentiala vederii situata in spatele ochiului) si nervul optic (cel care transmite semnalele vizuale catre creier) sunt cele mai sensibile la cresterea presiunii.

Simptome: Primele semne de glaucom care pot fi observate sunt: durerea, pupilele dilatate, ceata din cornee si (sau) cresterea vaselor de sange (in marime) in portiunea alba a ochiului. Ochiul afectat poate parea mai mare sau poate fi mai iesit (scos inafara) decat celalalt. Daca observati aceste semne, duceti imediat cainele la control pentru o examinare fizica.

Tratament: De cele mai multe ori, veterinarul va initia tratamentul pe loc. Este recomandat un medic veterinar oftalmolog, iar tratamentul este unul de durata. Este foarte important, pentru ca fiecare tip de glaucom este diferit si numai cineva specializat, cu foarte multa experienta, poate lua decizia corecta in privinta tratamentului. Daca intarziati sau tratamentul aplicat nu este cel corespunzator, animalul probabil ca va orbi. In functie de amploarea si stadiul bolii tratamentul poate fi doar medicamentos sau mixt, dublat de o interventie chirurgicala.

POZE cu Caini Samoyed

Articole pe aceeasi tema:
Samoyed – Caine de sanie siberian
Samoyed – Hranirea, pasii de inceput
Samoyed – Intrebari si raspunsuri pe tema ingrijirii
Samoyed – Caine inteligent, dresaj dificil
Poze cu caini de rasa Samoyed

Scurta istorie a rasei

Cainii din rasa Samoyed fac parte din bogata familie a cainilor Spitz, asa numitii „caini primitivi”. Sunt originari din nord-estul Rusiei, mai exact din vastul si inghetatul teritoriu al Siberiei. Nativii din tribul Samoyede care foloseau acesti caini pentru a tine sub control turmele de reni, la tractarea saniilor si la vanatoare, ii numeau Bjelkier (insemnand, cu aproximatie, „albiciosii”). Acesti caini au fost domesticiti si proliferati cu cel putin 3000 de ani in urma, fiind una din cele mai vechi si mai pure rase canine cunoscute in prezent, alaturi de alti caini nordici, cum ar fi Husky, Malamut sau de „chinezul” Chow Chow – ca sa dam cateva exemple.

In total specialistii au identificat pana in prezent 14 rase canine cu descendenta foarte veche, pura, de peste 2500 de ani, iar Samoyed este un membru proeminent al acestui „club select”. Populatiile nordice pretuiau foarte mult acest caine de sanie si ii dadeau si „utilitati casnice”. Astfel, parul lor era colectat dupa naparlire si folosit la tors, realizandu-se haine calduroase si erau folositi in adaposturile familiale, dormind alaturi de oameni, pentru a-i incalzi cu trupul lor. Au fost intotdeauna apreciati pentru puterea fizica deosebita, dublata de o rezistenta impresionanta la efort sustinut, pe durate lungi. Primii exploratori ai nordului si sudului inghetat au mizat pe calitatile deosebite ale acestui caine de sanie siberian. In anul 1800, exploratorul Robert Scott a importat in Anglia primele exemplare, contribuind la popularizarea rasei. Cunoscuti sub numele de Bjelkier, au participat alaturi de Fridtjof Nansen la expeditii spre Polul Nord (cainii Kaifas & Suggen, sefi de atelaj, 1893-1896) si de Roald Amundsen in expeditia care a atins Polul Sud (cainele Etah, sef de atelaj, 1910-1912). Primul caine din rasa Samoyed a fost adus in SUA in anul 1906, de catre negustorii de blanuri. In anul 1900 rasa a primit numele Samoyede, dupa tribul in care s-a dezvoltat, denumire adoptata in intreaga lume cu exceptia Rusiei, unde s-a pastrat denumirea Bjelkier. In anul 1923 se renunta oficial la „e-ul” din finalul numelui si rasa este recunoscuta de English Kennel Club in categoria cainilor nordici, cu denumirea Samoyed. AKC accepta modificarea si recunoaste la randul sau rasa, in mod oficial, in anul 1947, pe care o incadreaza in categoria cainilor utilitari.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 12-15 ani
Grupa: Utilitary
Culoare: alba (uneori nuante pale de crem sau combinatii ale acestora cu albul pur)
Porecla: Sammy
Talie: medie
Naparlire: moderată
Inaltime: 47-59 cm
Greutate: 18-30 kg

Samoyed este un caine de talie medie puternic, cu musculatura bine dezvoltata, avand un piept proeminent, picioare lungi si zvelte. Corpul este mai mult lung decat inalt. Capul acestor caini este lat, de marime medie, botul are o forma conica (specifica familiei Spitz), cu nas negru (mai rar maroniu sau rosu-inchis). Ochii sunt migdalati, distananti si de culoare inchisa. Urechile sunt mici, rotunjite la varf, distantate si ridicate. Coada este lunga, stufoasa si curbata pe spate sau atarnata. Blana este dubla, cu un prim strat pufos, des, scurt si un strat exterior aspru, stand infoiat. Parul acestor caini are proprietati hipoalergenice, cu textura similara parului de angora si a fost folosit cu succes la confectionarea vesmintelor groase, protejand foarte bine de frig. In zona gatului parul este mai lung, formand o coama.


Temperament si comportament specifice

Este un caine inteligent si energic, sociabil, vesel si vigilent. Samoyed are un caracter dominant, se dovedeste asesea incapatanat. Comportamentul sau este uneori cu toane, putand fi neascultator. Este bland si rabdator cu copiii, dar are nevoie de socializare precoce si o educatie ferma, pentru a se supune neconditionat stapanilor. Nu are calitatile recomandate unui caine de paza, imprietenindu-se cu persoanele straine dupa ce le semnaleaza. Se simte cel mai bine in aer liber, in medii cu temperaturi mai scazute, alaturi de o familie activa. Blana sa bogata si calduroasa il ajuta sa faca fata foarte bine oricaror intemperii. Are nevoie de foarte multa miscare zilnica de genul: plimbari lungi, alergat pe langa bicicleta. Este curios si independent, adora sa exploreze imprejurimile pe cont propriu si de aceea ar trebui sa aveti grija ca spatiul in care traieste sa fie corespunzator ingradit. Adesea vocalizeaza scotand urlete patrunzatoare, asemenea lupilor. In rest, latra destul de rar.

Despre dresaj

Dresajul cainilor din rasa Samoyed reprezinta o operatie destul de dificila, pentru ca este independent si incapatanat. Dresajul trebuie inceput la o varsta frageda si trebuie sa fie ferm, consecvent, echilibrat, variat pentru a nu se plictisi, si trebuie facut cu multa rabdare. Samoyed are nevoie sa fie respectat si tratat cu ingaduinta, ca un prieten. Nu se recomanda atitudinea prea severa, tonurile dure, ci vocea calma si echilibrata. De veacuri a fost un caine cu atributii precise, deosebit de dificile, a lucrat harnic si interesat pe langa om, dar la finalul oricarei zile de munca s-a bucurat de o libertate totala si acest aspect se observa in comportamentul sau general. Daca nu este ocupat cu o activitate precisa, isi va face propriul program. Necesita socializare precoce cu alte animale din gospodarie deoarece instinctele de vanator sunt puternice si pot aparea oricand, transformand animalele mai mici din curte sau observata in mediul inconjurator in vanat. Si in zilele noastre cainii Samoyed sunt folositi in zonele arctice la controlul si paza turmelor de reni, ca si caini de sanie, la vanatoare. In Occident s-a impus in ultimii ani ca animal de companie foarte apreciat.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Samoyed este o rasa care naparleste abundent la schimbarea sezoanelor, blana lor trebuind pieptanata si periata periodic, pentru a indeparta parul desprins. Nu sunt pretentiosi la capitolul ingrijire, sunt caini rezistenti si robusti. Trebuie obisnuiti progresiv cu baia, pentru ca nu au prea des ocazia in mediul natural sa inoate. Vor reactiona ceva mai circumspect la contactul cu apa, la primele sedinte, dar pe parcurs nu vor fi probleme. Sunt caini curati, ingrijiti si, asemenea tuturor raselor nordice, nu emana mirosul specific de caine.
In privinta starii de sanatate, cainii Samoyed sunt predispusi genetic la o afectiune renala, denumita „glomerulopatie ereditara”. Alte boli specifice: displazia de sold, cataracta, glaucomul, diabetul.

Concluzia noastra: Cainii din rasa Samoyed sunt niste parteneri minunati pentru orice persoana activa, cu resurse pentru educarea si ingrijirea unui animal ce denota o puternica personalitate. Se ataseaza foarte mult de stapan, dar au nevoie de afectiunea acestuia si de supravegherea sa. Sunt animale calme, echilibrate si sociabile cu cei din jur. Pot fi parteneri de joaca foarte placuti pentru copii, sunt plini de energie si se vor bucura intens in anotimpul rece.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Samoyed:

Masculi: Arctic, Arlo, Astro, Casper, Eskimo, Fram, Frosty, Igloo, Lukas, Marcus, Nordic, Oskar, Silver, Sparky, Taro, Winter, Zlatan

Femele: Alaska, Aurora, Blanca, Greta, Jojo, Kira, Laika, Maya, Natasha, Petra, Tundra, Vodka, Wanda

POZE cu Caini Samoyed

Articole pe aceeasi tema:
Samoyed – Amenintari la adresa sanatatii
Samoyed – Hranirea, pasii de inceput
Samoyed – Intrebari si raspunsuri pe tema ingrijirii
Samoyed – Caine inteligent, dresaj dificil
Poze cu caini de rasa Samoyed

Scurta istorie a rasei

Cu o alura distincta, extrem de decorativi, cainii din rasa Chow Chow par a fi rezultatul unor incrucisari si selectii laborioase, axate pe criterii pur estetice. In fapt, rasa aceasta este una dintre descendentele directe ale cainelui ancestral. Apartinand marii familii a cainilor Spitz (caini primitivi), cainii Chow Chow au o istorie indelungata, care se pare ca a inceput in urma cu aproximativ 4000 de ani, in Mongolia (China Exterioara). Probabil descendenti ai unei rase stravechi, denumita Han Dog, acesti caini se regasesc in basoreliefuri vechi chinezesti, unde artisti necunoscuti i-au imortalizat participand la vanatorile imparatilor din primele dinastii. Legendele amintesc de un suveran care intretinea nu mai putin de 5000 de astfel de caini pe care-i folosea la vanatoare. Rasa a fost bine reprezentata in centrul si sudul Chinei, fara a ramane in posesia exclusiva a aristocratiei. Comerciantii apreciau blana bogata a acestor animale, ce constituia o marfa intens ceruta pe piata, iar carnea era consumata cu placere, mai ales in sud. Clasa mijlocie si cea de jos a folosit acesti caini mai ales in rol de caini de paza.
Fiind caini cu nivel de activitate redus, erau folositi in depozitele de materiale sau, mai des, pe slepurile si clipperele care se deplasau cu diferite incarcaturi pe raurile interioare din China. Numele sau poate avea o dubla ascendenta. Pe de-o parte, originea numelui este relationata cu un anume cuvant din dialectul cantonez, „chow” care se traduce si prin „carne” (cu referire la posibila destinatie culinara in cresterea acestor caini). Cel mai probabil insa se poate face trimitere la expresia „chow-chow” apartinand mai multor dialecte uzuale in China interioara, cu semnificatia de „marfa amestecata” sau „produse diverse”. Cainii erau tinuti in magaziile slepurilor pe durata curselor si intr-o astfel de magazie a fost transportat si primul exemplar, din Canton in Birmingham, Anglia, in anul 1880. Britanicii l-au primit cu bratele deschise, uimiti si incantati de particularitatile fizice distincte, mai ales ca acest animal purta cu sine si putin mister specific oriental. Foarte repede s-a impus ca un caine de lux, companion al clasei superioare, atat in Europa cat si peste Ocean. Unii cercetatori sunt de parere ca acest caine sta la baza aparitiei unor rase de tip Spitz asiatice si europene, cum ar fi Samoyed, Elkhound Norvegian, Pomeranian si Keeshound.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10-14 ani
Grupa: Non-Sporting
Culoare: rosu (cu nuante de la auriu intens la roscat-brun), negru, castaniu, albastru (nuante mai deschise ori mai inchise de gri)
Varietati: cu par lung si cu par scurt (mai rare)
Talia: mijlocie
Naparlire: semnificativa
Inaltime: 46-56 cm
Greutatea: 20-32 kg


Un aspect de un exotism aparte, specific rasei Chow Chow, este culoarea gingiilor si a limbii. Cel mai adesea exemplarele cu descendenta pur-sange au limba si pigmentatia pielii in nuante de albastru-violet. Cainii acestei rase asiatice se mai individualizeaza si prin forma oarecum neobisnuita a picioarelor posterioare care sunt foarte drepte, fapt care ii confera un mers distinct, tantos. Labele acelorasi membre sunt mai degraba asemanatoare cu cele ale pisicilor, rotunde si relativ mici in anvergura. Chow Chow este un caine de talie medie, robust, cu un decupaj corporal patrat. Capul se evidentiaza in ansamblul corpului, fiind foarte mare, cu botul scurt si stop moderat. Nasul este cel mai adesea de culoare neagra, cu exceptia exemplarelor albastre care pot avea nasul de culoarea ardeziei.

Ochii sunt de mici dimensiuni, migdalati (ochi asiatici), plasati adanc in orbite, fapt ce ii limiteaza vederea periferica. Urechile sunt relativ mici in comparatie cu anvergura capului, de forma triunghiulara, rotunjite la varf si purtate erect. Coada scurta, cu blana bogata, este purtata in maniera specifica tuturor cainilor de tip Spitz, curbata pe spate. Blana este alcatuita din doua straturi, foarte deasa, cu firul lung, mai ales cel exterior. Aspectul standard al cainelui este pufos, cu o coama distincta in jurul gatului si pe ceafa, cu „pampoane” de blana pe partea posterioara a membrelor si cu „pamatuf” pe burta. Rasa prezinta 2 varietati, cea cu parul lung si bogat – cea mai des intalnita, si cea cu par scurt – mult mai rara, prezenta mai mult in China si Mongolia.

Temperament si comportament specifice

Chow Chow sunt caini curajosi, autoritari si linistiti. Nu sunt foarte sociabili, sunt independenti, echilibrati si cu o gandire proprie. In relatia cu alti caini si alte animale cainii din rasa Chow Chow isi exprima dominanta si caracterul foarte puternic, neinduplecat. Suporta bine copiii, dar sunt reticenti, rezervati si banuitori cu strainii. Un Chow Chow se ataseaza puternic de membrul dominant al familiei si isi va iubi „partenerii”. Chiar asa putem interpreta atitudinea generala a acestui caine in raport cu membrii familiei de care apartine, de colaborare egalitarista. Prieteniii familiei si strainii trebuie sfatuiti sa nu insiste in efortul de a se apropia de acest caine. Ei tebuie sa se pozitioneze intotdeauna frontal fata de acesta si sa astepte ca primele semne de acceptare sa vina din partea lui. Rasa are nevoie de socializare intensa cu alte animale si cu alti caini, in special cu cei de acelasi sex. In pereche, mascul-femela, relatiile sunt destul de echilibrate si permisive, pentru persoanele care doresc sa posede mai multe exemplare. Sunt caini contemplativi, independenti si maiestuosi, care prefera de obicei sa stea deoparte, in solitudine si sa observe fenomenele ce se petrec in jur. Va interactiona mai rar in joaca alaturi de alti caini sau catei, perioada caracterizata de o oarecare vioiciune fiind intre 1 si 3 ani.

Dincolo de aparenta pufoasa, decorativa, sunt caini puternici, cutezatori si neinduplecati. Nu este recomandat sa ignorati semnalele de respingere sau avertizare ale unui Chow Chow, pentru ca veti suporta consecinte neplacute, acesti caini dovedindu-se redutabili luptatori la nevoie, cu un background solid de caini de vanatoare. Se dovedesc, de asemenea, oponenti foarte duri in altercatiile cu alti caini, deci pastrati distanta atunci cand nu sunteti siguri de reactia unui caine din rasa Chow Chow. Important este ca nu au o natura agresiva si nu initiaza ei conflictele cu alte animale, dar pretind sa li se respecte caracterul solitar.

Despre dresaj

Rasa Chow Chow este una din cele mai dificile in privinta dresajului. Cunoscatorii raselor de caini plaseaza destul de jos acesti caini pe o scala a inteligentei, strict din punct de vedere a raspunsului la dresaj. Altfel spus Chow Chow este un caine destul de inteligent, dar individualist si independent. Pentru dresajul unui astfel de animal se recomanda persoanele cu experienta sau cele dominate de calm, autoritate si perseverenta. Fermitatea atitudinala trebuie sa domine in relatia cu un Chow Chow pe parcursul primului an de viata in perioada modelarii caracterului. Incapatanati si autoritari, acesti caini nu vor abdica in cazul in care nu vor identifica o persoana mai ferma si mai autoritara decat ei. Unii proprietari prefera sa cedeze in munca de dresaj cu acesti caini, pe considerentul ca teperamentul lor calm, echilibrat si ponderat nu le pune probleme. De cele mai multe ori este adevarat, Chow Chow fiind caini comozi si prea putin solicitanti pentru proprietarul lor, dar in episoadele lor de revolta ori de agresivitate, daca nu pot fi stapaniti, va fi dificil sa ocoliti consecintele neplacute.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Exemplarele cu blana lunga au nevoie de un periaj regulat si intens, mai ales in zona gatului, pe burta si pe membre, acolo unde prezinta niste smocuri abundente. Cainii Chow Chow naparlesc destul de mult pe tot parcursul anului, iar procesul este sensibil accentuat in perioadele de schimbare a sezonului. Generic vorbind, sunt caini de exterior, bine protejati de blana lor impotriva intemperiilor. Aptitudinile de caini de paza ii recomanda bine pentru viata in curte, de unde poate supraveghea cu eficienta perimetrul. Dar, datorita calmului predominant al firii lor precum si gratie nivelului scazut de activitate fizica pe care il reclama, se preteaza bine si la viata intr-un apartament. Acesti caini nu suporta expunerea directa la soare puternic si, uneori, in verile calduroase, este util sa fie tunsi. De remarcat faptul ca, daca doriti sa apelati la tuns in mod periodic, pentru a imbunatati confortul termic al cainelui si pentru a lupta mai eficient impotriva parazitilor (care isi gasesc un adapost ideal in blana foarte deasa a stratului inferior) trebuie sa incepeti de la varste mici. Un Chow Chow pare a fi foarte mandru de blana sa si, chiar daca renuntarea temporara la podoaba ii face bine, cainele se va simti „golas” devenind mai artagos si ursuz. Dar, in timp, el se va obisnui cu interventia (recomandata de 1-2 ori pe an, cel mult). Cele mai intalnite boli in cadrul rasei sunt: displazia de sold si de cot, luxatiile patelare, dereglarile tiroidiene, afectiunile oftalmologice. Cererea mare de exemplare pentru rolul de animal de companie a facut ca procesul de reproductie si selectie sa scape de sub control, rezultand astfel numeroase exemplare cu defecte evidente sau purtatoare ale unor boli periculoase, mai putin specifice rasei.

Concluzia noastra: Impunatori, decorativi si echilibrati, cainii Chow Chow poarta cu ei misterul unei evolutii neintrerupte din vremuri imemoriale. Foarte atasati de stapani, acesti caini isi vor etala afectiunea discret, dar cu intensitate fata de persoanele care vor sti sa le inteleaga. Sunt companioni placuti si loiali, odihnitori prin atitudinea lor calma si contemplativa. Sunt buni caini pentru familie si vor fi permisivi cu copii prezenti in aceasta.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Chow Chow:
Masculi: Argus, Bamboo, Bran, Bruno, Capo, Dragon, Gipsy, Han, Macao, Merlin, Ming, Shang, Tao, Triad, Timur, Zenga
Femele: Amy, Amber, Blu, Brandy, Dalida, Geisha, Gemma, Indra, Khali, Panda, Saffron, Vega, Velvet, Zarka

POZE Caini Chow Chow

Articole pe aceeasi tema:
Chow Chow - O intretinere complexa
Chow Chow - Tiparul nutritional specific
Chow Chow - Obstacole si solutii in dresaj
Chow Chow - Boli si afectiuni curente