Vizsla – Informatii despre boli si afectiuni | Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Vizsla – Informatii despre boli si afectiuni

Posted by bianca On miercuri, 16 martie 2011 0 comments

Views

Argumentele ca rasa de caini Vizsla provine din zone mai calde (probabil zonele de stepa din centrul Asiei) sunt: blana sa cu proprietati de izolare termica scazute (este dispusa pe un singur strat, fara puful profund) si rezistenta buna la temperaturi inalte. In schimb, in lunile de iarna este indicat sa-i protejati corpul impotriva frigului cu o haina speciala atunci cand va deplasati cu el pentru plimbari si diferite activitati in aer liber.
Vizsla este considerat de catre specialisti un caine robust, cu o stare de sanatate buna si o medie de viata peste medie avand in vedere ca este un caine de talie medie spre mare. Cele mai frecvente boli si afectiuni semnalate in cadrul rasei: displazia de sold, epilepsia canina. De asemenea, sunt predispusi la diferite alergii cutanate si alergii pe baze alimentare.

poza caine Vizsla - Vai de capul meu cu sanatatea!

Displazia de sold este o afectiune des intalnita la cainii de talie medie si mare fiind intens studiata de specialisti. In prezent sunt foarte clar identificate atat simptomele cat si modalitatile prin care poate fi prevenita sau tratata aceasta afectiune. Fiind un caine cu un foarte bun tonus fizic si cu manifestari exuberante care ii pun in valoare agilitatea si flexibilitatea membrelor, Vizsla este destul de des afectat de displazia de sold.
Boala se manifesta printr-o dezvoltare anormala a articulatiilor, capul femurului ajungand in situatia de nu se mai imbina corespunzator in cavitatea soldului. Astfel soldul capata o forma nenaturala (se deformeaza) si devine instabil, ducand la inflamatii si slabirea oaselor. In functie de gravitatea disfunctiei poate duce la dureri, artrita si chiar deplasarea articulatiei. Displazia de sold este considerata o afectiune ereditara dar simptomele nu apar la nastere ci in decursul vietii. Medicii veterinari nu pot sa depisteze afectiunea pana in jurul varstei de 6-10 luni, cand dispazia se dezvolta si apar primele semne; inainte de aceasta varsta insa se pot face teste care sa determine procentul in care cainele este pasibil de a suferi de displazie de sold. Tratamentul preventiv prin acupunctura, de exemplu, daca este tolerat de caine, poate ameliora sau chiar vindeca displazia de sold. Trebuie sa retineti ca, in general, cainii robusti si agili precum Vizsla nu dau semne ca ar suferi de displazie de sold. Un pui sau caine junior, in momentul cand resimte o durere, plange (scheauna), dar, in cazul displaziei de sold, pentru ca apare inca de la o varsta foarte frageda, cainele se obisnuieste sa traiasca cu durerea si doar in cazul unui control poate fi diagnosticat.

Cel mai alarmant semn ar fi acela ca dintr-un caine activ si vesel Vizsla se va transforma in unul sedentar. In cazurile grave, cand afectiunea se extinde la ambele solduri se observa o miscare total atipica a cainelui in alergare (ridica ambele picioare din spate simultan, ca un iepure).
Dupa ce afectiunea este eliminata prin operatie, atitudinea cainelui se va imbunatati considerabil iar cheful de joaca va reveni si el. Operatia ajuta si la eliminarea riscului de aparitie a artritei, pentru ca aceasta boala, odata instalata, complica foarte mult situatia, iar reabilitarea este mult mai dificila. Pentru rasele care au o mai mare incidenta de aparitie a displaziei de sold – si aici se incadreaza si cainii Vizsla – se recomanda proceduri cu raze X la 6 luni, 10 luni si 18 luni.
Pentru displazia de sold exista patru tipuri de operatii:
- excizia (taierea) capului femural;
- inlocuirea totala a soldului;
- tenotomie (sectionarea unor tendoane pentru refacerea articulatiei);
- osteotomie pelviana tripla (sectionarea oaselor bazinului, capetele oaselor fiind ulterior realiniate).
Oricare din aceste interventii chirurgicale este aleasa de catre medic, dupa operatie cainele va avea nevoie de o perioada lunga de recuperare in care efortul fizic va fi redus la minim. Chiar dupa ce perioada de recuperare trece, activitatile care implica un efort fizic marit, cum ar fi urcarea scarilor sau parcurgerea de distante lungi sau in viteza, vor fi evitate.

Epilepsia canina se caracterizeaza clinic prin accese, atacuri, paroxisme de convulsii tonico-clonice, insotite de pierderea cunostintei. Simptomele motorii, convulsiile, pot fi generalizate (epilepsie generalizata) sau limitate pe anumite regiuni (epilepsie localizata). Chiar si in prezent, dupa cercetari de amploare, aceasta boala are cauze determinante necunoscute. Factori declansatori favorizanti pot fi specia, ereditatea (uneori epilepsia este transmisibila), varsta tanara, temperamentul nervos, dezechilibrele neurovegetative, endocrine etc. Accesele pot fi ocazionate de diferiti stimuli, distingandu-se: epilepsia emotionala (zgomote, stimuli luminosi, contentie), epilepsie traumatica, epilepsie toxica (plumb, arsenic, tutun, beladona, borhoturi, autointoxicatii renale, hepatice sau intestinale).

Uneori cainele prezinta accese cu tenta epilectica (accesele epileptiforme, sau epilepsia falsa) declansate de diferite encefalopatii toxice, hipoxice sau hipoglicemice, datorita durerilor dentare, parazitismului intestinal, infectiilor de focar (abccese perianale la caine, etc).
Epilepsia propriu-zisa nu se poate diagnostica in avans, la controalele periodice executate de medicul veterinar, doar inconstant aparand anemie sau congestie pe anumite zone corticale sau subcorticale. Declansarea primelor crize este revelatoare. Clinic, atacul complet este precedat de o faza premergatoare – denumita aura - de tip senzitiv, caracterizata de hiperexcitabilitate, miscari dezordonate, spasme ale grupelor musculare mari, grimase, salivatie in exces. Urmeaza pierderea cunostintei, cadere si contractura tonica (intepenirea membrelor), respiratie rapida si superficiala, tahicardie, descarcari de fecale si urina. La scurt timp intervine faza clonica cu "clantanit", convulsii ale membrelor. In cele din urma, in faza de incheiere a crizei convulsiile se reduc apoi inceteaza, animalul aratand foarte obosit, epuizat, cu respiratie zgomotoasa si revenire treptata spre normal. Adesea intre crize animalul are aspectul normal alteori persista o stare usor depresiva care se intinde mai multe ore sau zile. Unii caini din rasa Vizsla fac, din nefericire, epilepsie primara, boala ce se declanseaza, in general, la varsta de doi-trei ani. Crizele unui caine pot fi infricosatoare, dar, pentru a-l ajuta sa-si revina, va trebui sa faceti tot posibilul sa nu va panicati. Pasii pe care trebuie sa ii urmati atunci cand o astfel de criza intervine in viata catelului dumneavoastra sunt, in viziunea specialistilor, urmatorii:
- inchideti lumina, radioul si televizorul;
- indepartati orice piesa de mobilier din apropierea cainelui;
- nu va apropiati de gura cainelui, pentru ca ati putea sa fiti muscat;
- mergeti cu cainele la doctor, pentru un control complet, in urmatoarele 24 de ore dupa incheierea crizei;
- in cazul in care cainele manifesta o criza de durata, care se prelungeste mai mult de 10 minute, atunci este vorba de o stare ce poarta numele de status epilepticus. In acest caz cainele trebuie sedat, lucru pentru care va trebui sa va sunati veterinarul.

Alergiile cutanate. Dermatita alergica la purici este o cauza frecventa a mancarimii si scarpinatului la caini, dar si alte afectiuni pot induce simptome asemanatoare. Printre celelalte afectiuni cu manifestari similare si care sunt destul de des semnalate la cainii Vizsla (recunoscuti pentru sensibilitatea pielii), se numara:
• Alergia alimentara
• Atopia
• Trauma sau alta cauza a iritatiei locale a pielii
• Raia sarcoptica
• Cheiletieloza (o infestatie cu acarieni)
• Otita externa (infectia urechii)
• Defectele primare de cheratinizare