Komondor – Scurta fisa medicala | Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Komondor – Scurta fisa medicala

Posted by bianca On marți, 8 martie 2011 0 comments

Views

Komondor reprezinta o rasa cu putine afectiuni corelate genetic. Este un caine de talie mare robust, cu o lunga descendenta prea putin modificata de incrucisari aleatoare. Fiind, in principiu, un caine ciobanesc folosit in mod regulat la activitati solicitante din punct de vedere fizic, in evolutia sa a actionat in mod benefic selectia naturala. Elementul distinctiv al rasei, „exotica” blana lunga, cu firele grupate in suvite groase, formand un vesmant neobisnuit de voluminos, cu aspect de pasla impletita, demonstreaza ca acesti caini au pastrat nealterata o trasatura de ordin fizic cu origini foarte vechi. Singurele rase de caini europene care prezinta o asemanare din acest punct de vedere cu rasa Komondor sunt cainele de talie medie unguresc Puli (tot un caine ciobanesc, in principiu) si „italianul” Bergamasco – o rasa pastorala la randul sau. Iata enumerate si detaliate succint principalele afectiuni si probleme medicale semnalate mai frecvent la cainii din rasa Komondor:

Displazia de sold

Este o afectiune a sistemului osos, cu implicatii serioase in evolutia sa ulterioara. Displazia de sold reprezinta o dezvoltare anormala a articulatiei coxo-femurale, frecventa in special la cainii din rasele mari, caracterizata prin laxitate exagerata (mobilitate crescuta) a articulatiei, asociata cu procese degenerative. Factorii care duc la aparitia afectiunii sunt variati: cresterea foarte rapida, miscarea excesiva, nutritia dezechilibrata, precum si, intr-o foarte mare masura, statusul ereditar. La baza aparitiei afectiunii sta neconcordanta intre dezvoltarea scheletului cu masa musculara. Ca rezultat, apare laxitatea articulara sau instabilitatea celor doua capete osoase articulate, aceasta instabilitate ducand apoi la distrugerea structurilor ligamentare, cartilaginoase si osoase care formeaza articulatia. Scheletul, in cadrul procesului de evolutie primara inregistrata in primele luni de viata, trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Acest aspect devine cu atat mai sensibil cand vorbim despre un caine de talie mare. Cainii din rasa Komondor, prin natura muncilor specifice derulate mai ales in trecutul lor, si-au format un schelet puternic, cu oase masive si rezistente, care au nevoie de un ritm adecvat de crestere si de aportul unor substante specifice, intr-un ritm inalt, mai ales in perioada junioratului. Hrana corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal. De asemenea, gradul de dificultate si intensitate a exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei lor de exersare pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor. Cand procurati un pui de Komondor solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos. Predispozitia pentru displazia de sold reiese in urma radiografierii cu raze X si este bine sa va asigurati ca nu cumparati un catel cu sechele, care in mod sigur va suferi in anii maturitatii.

Entropionul

Intalnita la mai multe rase de caini, este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai severe. Predispozitia pentru aceasta afectiune este accentuata de pilozitatea crescuta in cazul unui caine Komondor. Parul acestor caini este foarte abundent pe toata suprafata corpului, deci si in zona fetei. Uneori se pot constata iritatii ale globului ocular provocate de firele de par de pe cap care ajung sa acopere zona oculara, interferand cu ochiul. Este bine sa toaletati cu regularitate aceasta zona in cazul cainilor de rasa Komondor si, pentru a nu altera imaginea generala – foarte pretuita la acesti caini – sa taiati doar acele fire din zona fetei care nu adera in suvite si care, pe langa faptul ca obtureaza vederea cainelui, pot interactiona cu globul ocular si crea probleme.

Cataracta

Este o boala comuna la multe animale, cainii Komondor fiind afectati intr-un procentaj care nu depaseste o medie rezonabila. De cele mai multe ori boala este corelata cu varsta animalului, fiind, generic, o „boala a batranetii”. Cristalinul, fiind un corp transparent, transpune lumina pe retina astfel incat animalul poate vedea clar. Cataracta reprezintă modificarea totala sau partiala a acestei proprietati de transparent a cristalinului, cu evolutie progresiva si insotita de diminuarea vederii. Pe masura ce cainele Komondor avanseaza in varsta, culoarea albastra-cenusie a ochilor tradeaza, de cele mai multe ori, instalarea bolii. O parte normală a procesului de imbatranire o reprezintă culoarea mai inchisa a ochilor, ce se datoreaza ingrosarii cristalinului. In acest caz este vorba de scleroza nucleara intalnita de obicei la cainii cu varsta de peste sase ani si nu pune in pericol vederea. Cataracta poate fi ereditara sau poate sa apara datorita imbatranirii. Mostenirea ei este cel mai des intalnita la naştere sau se poate dezvolta de la o varsta frageda. Cataracta poate fi cauzata si de ranirea globului ocular, sau de o boala cum ar fi diabetul. Dacă animalul sufera de cataractă datorita unei boli, prin tratarea acesteia, efectul cataractei poate fi diminuat.
Nu exista un tratament anume pentru cataracta. Aceasta nu este dureroasa, dar atunci cand animalul are probleme cu orientarea in spatiu vederea lui poate fi imbunatatita prin interventie chirurgicala. Un medic veterinar oftalmolog va inlocui cristalinul cu unul artificial.

Dilatatia si torsiunea gastrica

In cazul fazei initiale, de dilatatie, se inregistreaza o marire in volum a stomacului asociata cu disfunctii mecanice de golire. Odata cu dilatarea stomacului functia fiziologica de indepartare a gazelor este intrerupta deoarece sfincterele esofagian si piloric sunt inchise, ca urmare a unei rasuciri a stomacului, in sensul acelor de ceasornic, cel mai frecvent intre 220 si 270 de grade. Redus la statutul de „camera blocata”, stomacul se dilata cu gaz sau lichid ori ambele, cand acestea sunt acumulate in lumen. Gazul provine, cel mai probabil, din aerofagie (ingestia de aer), din fermentatia bacteriana declansata de alimentele ingerate, pe cale de descompunere in combinatie cu sucurile gastrice si din diverse reactii metabolice. Lichidul provine din secretia gastrica, poate fi ingerat odata cu alimentele sau completat de congestia venoasa consecutiva dilatatiei gastrice.
Cauza dilatatiei si torsiunii gastrice este necunoscuta, dar sunt pareri care sustin ideea ca efortul fizic depus dupa ce au fost ingerate cantitati insemnate de hrana sau de apa reprezinta principalul factor declansator. Concluziile unor studii conduc la ideea ca suplimentarea ratiei cu hrana preparata in casa sau umeda au dus la reducerea incidentei afectiunii. Studiile recente au demonstrat ca administrarea unei singure mese cu un volum ridicat de hrana creste riscul dilatatiei si torsiunii gastrice. De asemenea, administrarea hranei uscate cu un continut ridicat de uleiuri si grasimi creste riscul declansarii acestei reactii.
Simptome: cainele are senzatie de voma, dar fara a fi capabil sa elimine ceva, prezinta salivatie abundenta, un abdomen vizibil umflat. Cainele se deplaseaza foarte greu, sau chiar refuza deplasarea, abdomenul scoate un zgomot ca de toba cand este percutat si se pot observa toate semnele unei suferinte profunde.
Mod de interventie: odata instalata, reprezinta urgenta chirurgicala. Animalul trebuie consultat imediat de catre un medic veterinar, intarzierea interventiei medicamentoasa si chirurgicala intr-un interval de timp foarte scurt putand duce la moartea animalului. Se considera ca, daca se depasec doua ore de la aparitia semnelor pana la interventia medicala, sansele de supravietuire scad cu fiecare minut.