Calificarea
Nu se poate ignora faptul ca acest caine Weimaraner este la origine un caine de vanatoare. Gratie acestui background, un Weimaraner va necesita intotdeauna genul de hrana cu un procent ridicat de grasimi animale, cum este cazul cu carnea de miel si cea de pasare. Carnea de vanat (iepure, caprioara) este iarasi bine digerata si recomandata atunci cand este disponibila. Unii crescatori chiar recomanda carnea cruda, inclusiv cea de vanat – mai ales in cazul cainilor care sunt implicati activ in procesul vanatorii – pentru o reconstituire cat mai precisa a obiceiurilor de hrana ancestrale. Dezbaterile pe acest subiect sunt inca deschise, cu numeroase pozitii contra (pericolul infestarii cu diferiti germeni si paraziti, o exacerbare a instinctelor atavice, cu toate trasaturile lor mai aspre, dificultatea procurarii etc.), dar si destule favorabile. Trebuie admis faptul ca un caine ramane carnivorul care a descins din lup, chiar daca oportunismul sau in ceea ce priveste identificarea potetialelor surse de hranire si maleabilitatea dovedita la acest capitol ii fac pe multi sa il caracterizeze drept omnivor.
Statutul special
Desi inca de pe vremea partidelor ample de vanatoare organizate de-a lungul si de-a latul Europei cele mai multe rase de caini de vanatoare au fost crescute in canise exterioare, in grupuri mari (haite) care au reprodus mediul natural de provenienta, acest caine puternic si dinamic a beneficiat de un statut privilegiat. Nobilii sai stapani au preferat sa il creasca in mijlocul familiei, integrandu-l generos pe masura ce i-au fost atribuite si sarcini de caine de paza a caminului si proprietatii.
Astfel, obiceiurile de hranire ale cainelui Weimaraner au devenit inca de timpuriu o preocupare “de interior”, devenind intrinsec legate de procesul de preparare ce se desfasura in familie. De aceea, chiar daca acesti caini se vor adapta in conditii destul de bune la hrana uscata, preferintele lor si cele mai bune reactii le vor avea la hrana preparata in casa, de catre stapan, special pentru ei.
O solutie acceptabila este combinarea celor 2 tipuri de hrana, cu monitorizarea competenta a aportului de nutrienti si a compozitiei structurata pe categoriile principale: vitamine, proteine si minerale.
Concluzie
In ceea ce priveste hrana uscata, se mentine regula de aur “cea mai buna calitate, fara conservanti in exces, cu un bun procent de minerale si vitamine, fara inlocuitori si fara adaosuri cu denumiri suspecte”. Bineinteles, o conditie esentiala la acest punct este aceea a corelarii formulei cu varsta, necesarul real dat de nivelul de activitate depus si anumite indicatii ale medicului veterinar. Pentru prepararea hranei in casa, este bine sa stiti ca cerealele sunt binevenite (orez brun, grau si orz – dar in cantitati moderate), ca si cartofii (la fel, fara a se face uz de ei la fiecare masa), toate in combinatie cu ingredientul principal care trebuie sa fie carnea (de pasare si cea de miel sunt cele mai recomandate). Mineralele si vitaminele se pot administra ca si suplimente alimentare, in doze si cu frecventa stabilite de medicul veterinar. Este bine sa evitati sa includeti in hrana lor ingredient ca: orice fel de peste oceanic, pulpa de sfecla, orezul alb si soia.
POZE Caini Weimaraner
Articole pe aceeasi tema:Weimaraner – Caine de vanatoare nobil
Weimaraner – Ce corectam prin dresaj
Weimaraner – Afectiuni cu risc de producere
Weimaraner – Curat si ingrijit
Poze cu caini de rasa Weimaraner
Daca ti-a placut acest articol, inregistreaza-te la Cainele-Nostru RSS ca sa primesti ultimele postari in email sau folosind un cititor de RSS
0 comments to Weimaraner – Dieta recomandata, in acord cu descendenta