Criptorhidismul
Boala ce afecteaza masculii si care se manifesta prin absenta unuia sau ambelor testicule in scrot (aceste organe nu coboara in “saculet”). Este o afectiune cu incidenta mare la caini. Cel mai des defectul se poate obseva la nastere, cu precadere la puii nascuti prematur. Statisticile releva ca aproximativ 3% din cateii fatati la termen si pana la 30% din cei nascuti prematur sunt afectati de criptorhidism in forma mono sau bilaterala. Cu toate acestea aproximativ 80% dintre exemplarele diagnosticate cu aceasta afectiune la nastere vor inregistra un proces de revenire in primele 3 luni de viata, facand ca incidenta reala a bolii sa fie putin peste 1%. Foarte rar, boala se manifesta la cainii tineri, in sensul retragerii unui testicul in cavitatea abdominala. Boala este asociata cu fertilitatea redusa a masculilor afectati, dar si cu riscul torsiunii canalelor seminale si cu producerea herniei inghinale. Cazurile stabilizate pot fi, in multe cazuri, corectate chirurgical.
Displazia cotului
Este o conditie care include mai multe anomalii de dezvoltare a cotului, destul de comune la cainii de talie mare. Cel mai des este vorba fie de o dezvoltare in exces a cartilajului incheieturii sau a structurilor din jurul acesteia, fie de o desprindere a cartilajului de suprafata de contact (osteocondrita disecanta). Pericolul primar este reprezentat de posibila declansare a unor procese osteoartritice.
Distichia
Este vorba despre fire de par asemanatoare genelor care se dezvolta intr-o zona anormala pe pleoapa inferioara. Apar pe traseul conductelor glandei lacrimale si sunt, de obicei, bilaterale. Pleoapele inferioare la caini nu prezinta, in mod obisnuit, gene, iar aparitia acestor fire anormale provoaca adesea complicatii. Distichia nu prezinta simptome prealabile, pentru ca firele de par crescute sunt moi. Dar frecarea ce are loc intre acestea si globul ocular provoaca in timp iritatii, rupturi ale corneei, devieri ale axelor oculare (privirea crucisa), ulcere corneene etc. Printre optiunile de tratament se numara electrocauterizarea, crioterapia sau interventia chirurgicala.
Boala von Willebrand
Este o anomalie de coagulare la nivelul sangelui, o boala care afecteaza deseori si omul. Ea se traduce ca un deficit cantitativ sau calitativ al factorului von Willebrand, o proteina responsabila pentru adeziunea trombocitelor. Practic, atunci cand au loc sangerari provocate de raniri, operatii, iritatii etc., sangele nu se coaguleaza si continua sa supureze la nivelul tesutului afectat. Pierderea masiva de sange inregistrata intr-un astfel de caz provoaca numeroase alte complicatii. In fazele severe boala poate provoca moartea. Boala este ereditara, iar severitatea ei este in relatie si cu grupa sangvina a subiectului afectat.
Hipotiroidismul
Este un deficit de hormoni tiroidieni inregistrat in cazul multor specii de vertebrate. Deficitul de iod este cea mai frecventa cauza in declansarea hipotiroidismului la modul general, dar pot exista si alte cauze, cum ar fi diferite afectiuni si malformatii ale glandei tiroide, sau, mai rar, ale glandei hipofize ori hipotalamusului. S-au inregistrat si cazuri de caini din rasa Weimaraner nascuti fara glanda tiroida. Uneori boala poate sa apara la exemplarele canine tratate pentru cancer tiroidian, mai ales cand tratamentul include interventii cu izotopul iod-131.
Osteodistrofia hipertrofica
Aceasta este o boala osoasa ce se declanseaza cu precadere la cainii tineri, in cazul cand avem in vedere un caine de rasa de talie mare sau uriasa. Cel mai frecvent apare la exemplare cu varste cuprinse intre 2 si 7 luni. Osteodistrofia hipertrofica se caracterizeaza printr-un flux scazut de sange in zona metafizei (acea parte a osului care se incastreaza in incheietura), fapt care duce la un esec al procesului de osificare in general, provocand necroze si inflamatii ale zonei spongioase a osului. Cel mai des sunt afectate oasele mari, ca radiusul, cubitusul si tibia.
Fara a fi stabilite cu precizie, cauzele sunt speculate de catre specialisti pe marginea capacitatii scazute a organismului de a retine si procesa vitamina C si a mineralelor din hrana in general. Pentru ca este un caine de talie mare, cu un sistem osos larg si bine dezvoltat, cainele vostru Weimaraner trebuie prezentat la controale preventive in perioada de varsta citata, intrucat o diagnosticare timpurie a tendintelor specifice bolii poate fi salvatoare, permitand aplicarea din faza incipienta a unor tratamente de corectare. Ulterior, cand oasele se vor fi dezvoltat in forme si structuri defectuoase, ar putea fi prea tarziu, iar cainelui ii va fi rezervata o viata de suferinte si privatiuni de ordin fizic, asta ca sa nu mai vorbim de numeroasele complicatii ce pot sa apara.
Deficienta hormonului de crestere
Este o afectiune in care organismul cainelui nu produce suficient hormon de crestere (somatotropin). Acesta este un hormon de tip polipeptid care stimuleaza reproducerea celulelor si dezvoltarea lor. Simptomele sunt hipoglicemia, diminuarea masei musculare, densitate osoasa redusa si afectiuni de ordin psihologic.
Alte boli semnalate in cadrul rasei: displazia renala, entropionul si atrofia retinala progresiva.
POZE cu Caini Weimaraner
Articole pe aceeasi tema:
Weimaraner – Caine de vanatoare nobil
Weimaraner – Ce corectam prin dresaj
Weimaraner – Dieta recomandata in acord cu descendenta
Weimaraner – Curat si ingrijit
Poze cu caini de rasa Weimaraner
Views
Daca ti-a placut acest articol, inregistreaza-te la Cainele-Nostru RSS ca sa primesti ultimele postari in email sau folosind un cititor de RSS
0 comments to Weimaraner – Afectiuni cu risc de producere