Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Dresajul unui Dog Argentinian porneste din prima zi in care luati contact cu puiul. Sloganul dresajului pentru aceasta rasa poate fi refrenul unei piese foarte iubite a faimosilor Beatles: „All you need is love”. Afectiunea, grija si preocuparea aratate micutului catel vor constitui cel mai bun inceput de drum in relatia voastra. Acest caine este un „spartan” daca acceptati comparatia, si, din momentul in care este luat din cuibul natal, structura lui afectiva deja afectata poate „incasa” tot felul de alte lovituri. Pentru ca Dogul Argentinian este o rasa puternica si cu instincte de luptator imprimate nativ. Dar un scenariu de acest tip conduce pe drumul pe care veti forma un caine aspru si dur, ori, cu siguranta nu va doriti asa ceva in rolul de companion. Sau nu este de dorit sa vreti asa ceva. Epoca luptelor sangeroase de caini a apus demult… Afectiunea este cheia.

Ca orice pui de caine si puiul de Dog Argentinian este foarte simpatic, curios, jucaus si cu instinct de explorator. Va aborda curajos fiecare lucru nou semnalat in jur si va face fata demn evenimentelor neobisnuite. Contactul fizic cu voi, dialogul pe ton bland, micile momente de joaca si rasfat in proximitatea membrilor familiei vor cimenta o legatura profunda care il va marca pe viitor.
In cazul acestui caine este nevoie de socializare precoce. Este bine ca atunci cand va hotarati sa achizionati un pui de Dog Argentinian sa nu aveti in vedere inca un caine in familie. Acest caine este in mod natural dominant si, mai devreme sau mai tarziu, se vor naste dispute intre el si celalalt caine din familie (pe subiect de joaca, in competitia pentru hrana, pentru atragerea afectiunii vreunui membru al familiei etc.). In stadiul de catel un Dog Argentinian trebuie sa interactioneze cat mai des cu pui si juniori din alte rase si sa fie invatat sa se joace placut cu acestia, sa evite confruntarile si tentativele de intimidare. Corectiile trebuie sa fie mereu blande, dar efectuate eficient, in momentul cand se observa reactia de angajare. Deci monitorizati cu rabdare si perseverenta interactiunile catelului vostru cu alti parteneri si nu faceti greseala sa-i aratati cat sunteti de mandru ca a devenit „spaima cartierului”. Cand va jucati cu un catel de Dog Argentinian nu-i permiteti sa va muste in joaca! Acesti caini trebuie stopati din actiunea de a musca, dar fara sa apelati la lovituri. In nici un caz nu loviti catelul! Dogul Argentinian are falci largi, tipice pentru un Mastiff, si foarte puternice. Daca nu il dezobisnuiti sa muste in joaca atunci cand este catel, se prea poate sa aveti surprize neplacute la maturitate.


Alegeti cu grija jucariile mai ales din sfera celor care trebuie urmarite (mingi, rulouri de mari dimensiuni). Un Dog Argentinian are tendinta naturala de a musca si sfasia un obiect care i-a captat atentia, deci evitati jucariile casante sau de mici dimensiuni, caci pot fi mestecate si inghitite, provocand complicatii.

Afectiunea aratata pe parcursul junioratului, implicarea profunda in atentia familiei ii vor „indulci” caracterul si il vor modela ca pe un animal de companie placut si de incredere. In tara natala, Argentina, unde rasa este foarte cunoscuta si populara, dresajul acestui caine este privit cu un aer de normalitate, desi ii sunt cunoscute instinctele de gladiator si de caine de vanatoare pentru animale periculoase. Pur si simplu a intervenit experienta abordarii graduale si echilibrate, iar oamenii stiu cum sa-l dreseze ca pe un companion placut si controlabil. In spatiul european, unde rasa nu este indeajuns de bine cunoscuta, dresajul este recomandat sa se faca doar de catre persoanele cu experienta dobandita in relatia cu rasele mari. Tineti mereu acest caine in miezul activitatilor familiei. Cu puternicul sau instinct de haita, un Dog Argentinian va cauta sa identifice liderul grupului in care s-a incadrat. Este foarte important ca acest lider sa existe si sa se impuna ferm si fara ezitari in fata animalului. Dogul il va respecta. In relatia cu ceilalti membri ai familiei un Dog Argentinian se va comporta placut si cooperant daca va simti ca este acceptat si integrat. Daca se va simti ignorat si marginalizat isi va dezvolta trasaturile antisociale, devenind ursuz zi artagos. In familie fiti mereu atent la reactiile sale in fata strainilor! Dogul Argentinian nu accepta usor intrusii, ramane circumspect in prezenta lor si aceste trasaturi trebuie controlate si corectate in timp, in functie de nivelul de socializare intretinut de familia voastra.

Articole pe aceeasi tema:
Dog Argentinian – Vanatorul de pume
Dog Argentinian – Un caine sanatos si rezistent
Dog Argentinian – Echilibrul in dieta
Dog Argentinian – Ingrijirea unui prieten nepretentios

Scurta istorie a rasei

Shar Pei este o rasa straveche, o alta „contributie chineza” la vasta si atat de variata lume canina. Primele consemnari despre caini asemanatori dateaza din timpul Dinastiei Han (202 i.e.n. – 220 e.n.). Cercetarile recente plaseaza leaganul de dezvoltare a rasei in provinciile sudice ale Chinei antice, in special in provincia Kwantung (Guandong). Este una din putinele rase canine de sine-statatoare, cu profil unic, despre care nu se poate spune ca a derivat din rase intermediare si care, la randul ei, nu a dus la ameliorarea ori crearea altor rase. Singura legatura teoretica vehiculata in legatura cu aceasta rasa este cu rasa Chow Chow, dar elementul comun care individualizeaza ambele rase, este prezenta (nu obligatorie) a limbii si gingiilor de culoare inchisa (limba albastra). Initial, rasa a fost destinata luptelor de caini, un sport foarte indragit in China antica si medievala.

Conformatia generala, atletica, elansata, cu piept puternic si membre lungi, musculoase, tradeaza un luptator tenace in arena. De-a lungul timpului consemnarile despre acesti caini au relevat prezenta acestora la vanatoare, la paza si conducerea turmelor de vite, la paza proprietatilor. Vigilenti si foarte curajosi, putin zgomotosi, atasati de stapan si suspiciosi cu strainii, ei erau foarte apreciati in rol de aparatori ai fermelor de mari dimensiuni. Numele rasei inseamna „par rugos, nisipiu” sau „par de smirghel” vizavi de asprimea extrema a blanii scurte, specifica rasei. Revolutia comunista din China a pus in pericol maxim existenta rasei. Perceputi ca si companioni ai elitelor aristocratice, cainii de toate rasele din China au fost adusi aproape in pragul extinctiei, cu atat mai mult cu cat in aceasta tara carnea lor este apreciata pentru consumul uman, iar parul anumitor rase a fost folosit in industria textila. Cainii Shar Pei ar fi disparut fara indoiala in acea cursa de exterminare initiata de noii „lideri rosii”, fara interventia salvatoare a unui iubitor al rasei. In cazul lor, omul providential s-a numit Matgo Law, un afacerist bogat refugiat in Hong-Kong (pe atunci aflat sub protectorat britanic).

El a importat in mare graba cateva exemplare pursange de pe continent in adaposturi constituite in Taiwan si Hong-Kong si, cu sprijinul autoritatilor americane si canadiene, a trimis 200 de exemplare pe continentul nord-american, perpetuand rasa. Cainii de rasa Shar Pei de astazi sunt urmasii celor 200 de exemplare salvate de Matgo Law. Oricum, look-ul actual al acestor animale se diferentiaza substantial de cel al stramosilor lor chinezi. Botul carnos, cu decupaj patrat, ca de hipopotam este o creatie de data recenta (alaturi de caracteristica excesului de piele), delimitand „varietatea vestica” a rasei, asa cum se apreciaza in regiunile sudice ale Chinei, in Hong-Kong si Macau. In aceste zone cunoscatorii numesc varietatea vestica „Shar Pei cu bot carnos” iar cea originala „Shar Pei cu bot osos” (acestia din urma au pielea mai larga doar pe gat si piept). In 1988 AKC a recunoscut oficial rasa, pe care a incadrat-o in categoria non-sporting (de agrement). Unele statistici plaseaza rasa Shar Pei in grupa raselor de caini utilitari, avandu-se in vedere trecutul lor de paznici ai proprietatilor si septelului, sportivi (lupte) si ca si caini de vanatoare.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10 - 12 ani
Grupa: Non-sporting (Agrement) sau Utilitar
Culoare: In general crem, bej, culoarea nisipului. Este acceptata orice culoare solida (cafeniu, crem, roscat, ciocolatiu sau argintiu), chiar si cele apropiate de negru, cu pete mai deschise pe burta si piept, dar in tonul culorii dominante, in nici un caz alb.
Varietati: cu par scurt („par de cal”) si cu par mai lung (nu mai lung de 2,5 cm)
Talia: medie spre mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 46-56 cm
Greutatea: 18-27 kg

Sunt cateva repere fizice care usureaza considerabil recunoasterea unui caine din rasa Shar Pei. Primul ar fi forma aparte a botului, asa numitul „bot de hipopotam”, lat, cu bot plat si buze groase. Al doilea este abundenta pielii pe intregul corp, in special pe cap si tors, unde se grupeaza in pliuri stranse, mai ales la exemplarele tinere, dar si la multe exemplare adulte. Limba „albastra” reprezinta un alt reper important si, de asemenea, parul foarte scurt si aspru, care a dat si numele chinezesc al rasei. Pliurile de piele sunt o marturie a trecutului de luptator al acestui caine, fiind stiut ca aceasta caracteristica ii oferea un avantaj in disputele cu alti caini. Chiar daca era apucat de o anumita parte a corpului in arena, Shar Pei-ul se putea intoarce pentru a riposta, abundenta si elasticitatea pielii permitandu-i o astfel de manevra. Ochii sunt mici, migdalati si adanciti in orbite. Urechile mici, cazute, sunt purtate pe langa cap. coada este conica, de marime medie, purtata in sus, rasucita pe spate intr-o bucla mai larga sau mai stransa. Prezinta o blana simpla, pe un singur strat, fara stratul profund, protector. Firul de par este scurt (maxim 2,5 cm la varietatea cu par lung) si foarte aspru.

Temperament si comportament specifice

Prima impresie pe care o lasa un caine Shar-Peieste aceea de animal puternic, distant si rece, asemanatoare atitudinii generale oglindite de Chow Chow. Dar este un membru al familiei protector si foarte devotat. In privinta insusirii „regulilor casei” este una din rasele cu cele mai bune niveluri de raspuns. Datorita naturii sale independente, prefera solitudinea, rolul de caine unic al casei. Chiar in cazurile in care un pui ramane alaturi de mama sa, rolurile vor fi clare si spatiile de patrulare vor fi impartite, iar cainele senior isi va asigura intaietatea.

Nostim si dragalas atunci cand este pui, cu aerul unei jucarii pierdute intr-o poseta de piele prea larga, nu va avea destula rabdare la maturitate sa suporte poznele si joaca copiilor. Deci, nu se recomanda familiilor cu copii de varste mici.

Despre dresaj

Acest caine poate avea un comportament agresiv fata de straini si fata de alti caini. El prefera sa-si asigure o pozitie dominanta in mediul de care apartine. Din acest motiv, este de o importanta covarsitoare pentru proprietari, ca acestia sa se impuna ca lideri inca de timpuriu in fata cainelui. Desi incapatanat si independent, cainele se va supune in fata celui mai puternic si inteligenta sa ii permite sa invete bine numeroase comenzi si exercitii.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Shar-Pei-ul se poate adapta usor traiului intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp pentru a face miscare. Este moderat activ in interiorul caminului, motiv pentru care nu este absolut necesar sa i se asigure o curte. Daca isi petrec timpul intr-o curte deschisa pe timpul sezonului cald, trebuie sa le asigurati un umbrar si apa la discretie in zilele caniculare, pentru ca nu suporta bine caldura. Iarna vor avea nevoie de o cusca bine izolata si calduroasa, blana scurta, aspra si lipsa stratului de puf lipsindu-i de protectie termica necesara. Nu uitati ca rasa provine dintr-o regiune sudica a Chinei, caracterizata de temperaturi blande. Asigurandu-le suficienta miscare, vor fi foarte linistiti in interiorul caminului.

Trebuie periat periodic, dar blana nu necesita trimare. Shar-Pei-ul naparleste sezonier sau putin cate putin pe tot parcursul anului. Imbaierea o data pe saptamana si perierea zilnica sunt absolut necesare in timpul perioadelor de inlocuire ale blanii. Unii proprietari sustin ca au dezvoltat alergii la blana lor aspra. Este bine sa stiti ca acesti caini nu agreeaza (in principiu) apa, evitand situatiile in care pot intra in contact cu aceasta. Este o particularitate care ridica unele probleme la imbaiere, fara ca acestea sa fie insurmontabile. Cu o stare de sanatate in general buna, cainii din rasa Shar-Pei se dovedesc sensibili in privinta anumitor afectiuni, cum ar fi: entropionul, glaucomul, piodermita, atopia, hipotiroidismul. Linia de descendenta buna, alimentatia sanatoasa si echilibrata si controlul periodic efectuat de un specialist reprezinta elemente care pot tine acesti caini robusti departe de problemele medicale, pe tot parcursul vietii lor.

Concluzia noastra: Acest „chinez sobru” cu aer aparte se incadreaza in categoria cainilor buni pentru paza, de tip 3R: robusti, retinuti, rezistenti. Cu o infatisare exotica dar placuta, nu se va intrece in efluvii sentimentale, dar va fi devotat si tenace. Un companion cu un nivel de activitate moderat, comod pentru spatiile interioare si vigilent in perimetrul exterior, Shar-Pei se califica foarte bine pentru rolul de paznic vigilent si aparator de nadejde.

Nume recomandate pentru cainii din rasa Shar-Pei:

Masculi: Beijing, Bonsai, Bonbon, Button, Chico, Kafka, Mao, Oscar, Samurai, Sandy, Shanghai, Simba, Toby, Toro
Femele: Brandy, Brenda, Cio-cio-san, Cora, Flora, Manciuria, Romy, Sasha, Sheba, Tora, Vera, Zenga

POZE cu Caini Shar Pei

Pe considerentul unanim recunoscut ca rasa Golden Retriever reuneste caini inteligenti, cooperanti si ageri, este in egala masura posibil si placut sa va ocupati chiar voi de dresajul acestui animal. Este adevarat, din prisma resurselor sale comportamentale, de invatare, de executie, luand in calcul memoria foarte buna si simtul intuitiv dezvoltat, ideal a fi sa incredintati dresajul acestui caine inteligent unui instuctor profesionist, cu experienta in dresaj canin. Un astfel de specialist va sti mai bine si de o maniera mai eficienta cum sa foloseasca la maxim resursele comportamentale ale unui Golden Retriever, care nu sunt nici putine nici nesemnificative.

Dar, daca rolul cainelui vostru va fi acela de a se integra in familie ca un membru vesel, placut si antrenant, cu rol de relaxare si generare a bunei dispozitii, va fi de ajuns si la indemana sa il invatati comenzile si exercitiile uzuale. Iata cateva etape generice in educarea si dresarea cainelui vostru din rasa Golden Retriever:

Socializarea timpurie

- Asigurati-va ca, inca din stadiul de catel, micul Golden Retriever se intalneste si socializeaza cu alti catei, cu alte animale si cu cat mai multe persoane. Aceasta preocupare trebuie sa va insoteasca de-a lungul primelor 4 luni de viata. Golden Retriever se comporta foarte bine in relatia cu mai multi subiecti simultan, fie acestia animale sau oameni, atata timp cat a socializat intens in prealabil. Puii, ca majoritatea catelusilor de orice rasa, sunt curiosi si jucausi, permisivi si prea putin autoritari. Daca ii izolati pe diferite motive (protejare exagerata, corectie disciplinara, neglijare dictata de programul incarcat) gresiti foarte mult, practic distrugeti firea vesela si intercactiva a acestui caine placut. Golden Retriever face parte dintre rasele care nu suporta bine izolarea si singuratatea, manifestand usor anxietatea de separatie. Dintr-un caine placut si vesel se poate transforma intr-un animal cu tendinte distructive si foarte zgomotos (va latra excesiv);

- Daca locuiti intr-un oras aglomerat, faceti plimbari lungi cu catelul in zonele mai dinamice si animate, chiar daca va fi nevoit sa se confrunte cu o multime de oameni, zgomote si actiuni surprinzatoare. Cu tact si rabdare, initiati-l in viata „colorata” de personaje, sunete si mirosuri a aglomerarilor, caci acest lucru va contribui la consolidarea temperamentului sau dominat de curiozitate, dar si echilibrat si permisiv.

Regulile casei

- Chiar daca permanent va tenteaza sa il angajati in joaca atunci cand este doar un pui, faceti efortul sa il studiati cu calm si atentie pentru a-i identifica si interpreta corect limbajul corpului. Acesta nu se va schimba pe parcursul anilor, devenind „amprenta sa comportamentala” inconfundabila. Sunt momente cand, aparent fara nici un motiv, micul catel se opreste din joaca si incepe sa adulmece podeaua si sa ia o urma imaginara. De cele mai multe ori, acesta este semnalul ca isi va face nevoile;

- Mergeti afara cu micul catel timp de 40-45 de minute dupa fiecare masa si jucati-va placut cu el, urmarind in acelasi timp reactiile corpului sau. Cei mai multi catei nu doresc companie cand isi aleg un loc unde sa-si faca nevoile. Daca observati ca si-a ales un loc, departati-va 2-3 pasi (dar ramaneti in raza sa vizuala!) si luati-va un aer absent;

- Cand isi face nevoile intr-un loc exterior acceptat de voi, laudati-l si recompensati-l din plin. De asemenea, incepeti aceste sesiuni pregatitoare pentru efectuarea necesitatilor fiziologice cu o repriza de joaca placuta si antrenanta si terminati-le la fel. Cainele va invata ca a merge afara este o operatiune placuta si atractiva pe durata careia va avea ocazia sa-si faca nevoile si apoi va fi recompensat. Bineinteles, practica aceasta nu va depasi pragul varstei de 6 luni, pentru ca in acest interval un exemplar de Golden Retriever fara deviatii comportamentale se va conforma efectuarii necesitatilor in anumite locuri exterioare, din obisnuinta creata.

Sfaturi pentru dresajul de supunere

- Incepeti intotdeauna primele sedinte de dresaj in interiorul casei. Este un fapt cert ca astfel cainele va invata mai repede diferite comenzi si exercitii, fiind relaxat si increzator intr-un mediu familiar;

- Lucrati doar o singura comanda intr-o sesiune zilnica. La capitolul invatare nu este bine sa aglomerati memoria cainelui si sa incercati sa-i mentineti atentia treaza o perioada prea lunga de timp. Lucrand o singura comanda cainele va face mai repede si mai corect asociatiile in vederea executiei si memoria sa va fi scutita de confuzii;

- Asigurati-va ca folositi mereu acelasi cuvant pentru o comanda anume. Daca este nevoie, notati-va comenzile pe care va propuneti sa le folositi sau un anume exercitiu de dresaj si evitati variatiunile. Constanta in limbaj va crea rutine puternice care se vor fixa foarte bine in memoria cainelui si vor ramane valabile peste ani in situatii diverse;

- Organizati sedintele de dresaj in limite scurte de timp, pentru a evita sa plictisiti cainele. Finalizati fiecare sedinta cu o scurta (sau mai lunga) sedinta de joaca, in care sa va inveseliti partenerul, astfel acesta va tine minte ca orice exercitiu de dresaj are o semnificatie placuta si merita sa se concentreze pentru el.

POZE cu Caini Golden Retriever

Desi standardul conventional al rasei nu accepta culoarea alba a parului din blana decat sub forma de pete neregulate si fara tenta majora, exemplarele de caini din rasa Boxer cu marcaje albe extinse, acoperind mai mult de o treime din suprafata corpului nu sunt deloc rare. In mod oficial, petele albe sunt acceptate pe cap, gat, piept si labe, in proportie de o treime din ansamblul cromatic al parului din blana. Acei caini care depasesc proportia nu sunt, practic, exemplare de caini albinosi, iar proportia lor in cadrul rasei este semnificativa, in jur de 20-25%. Printre urmasii cainilor de culoare castaniu in tonuri deschise ori galben tarcat se nasc deseori catei cu marcaje albe prea extinse. Exact ca si in cazul oamenilor cu pielea foarte alba, boxerii denumiti generic “albi” sunt expusi intr-o masura mai mare la arsuri solare si prezinta risc marit pentru cancerul de piele. Concluzia este ca un Boxer “alb” nu este un caine bolnav din start, ci este un animal cu risc de imbolnavire peste medie.

Asa numita gena extrema pestrita (o gena devianta care are ca efect o extindere in exces a petelor albe in context cromatic diferit) este responsabila, in cazul rasei de caini Boxer, de incidenta ridicata a hipoacuziei ereditare. Aproximativ 1/3 dintre cainii de rasa Boxer “albi” sufera de surditate unilaterala (la o ureche) sau bilaterala (la ambele urechi). De asemenea, aceste exemplare sufera deseori de complicatii oftalmologice. In trecut, pe motivul prioritatii stabilizarii rasei si in absensta unei legislatii mai ferme privind drepturile animalelor, crescatorii eutanasiau la nastere exemplarele “albe”. Acest gest atragea dupa sine o cota destul de ridicata a sacrifiilor juvenile, avand in vedere ca media unui cuib in cadrul rasei este de 6-8 catei, din care deseori 1-2 pui erau marcati cu alb peste limitele dorite. Chiar si acest gen de actiune severa nu a eliminat incidenta cazurilor “deviante”, ela aparand, cu regularitate, la fiecare noua generatie. In prezent, aceste exemplare sunt plasate de crescatori in familiile cu nivel de activitate mai redus si care traiesc in medii linistite, lipsite de solicitari.
Achizitia unui exemplar “alb” din rasa Boxer trebuie facuta in cunostinta de cauza, proprietarul trebuind sa fie prevenit de riscurile medicale implicate si de posibilele efecte ale acestora. De asemenea, numerosi caini Boxer “albi” sunt repartizati la caminele pentru ingrijirea persoanelor de varsta inaintata ca animale de agrement sau ca si caini insotitori.

Aceste exemplare nu sunt acceptate in cadrul expozitiilor canine standard de tip “show” dedicate rasei, fiind considerate in afara standardului, si sunt oprite de la reproducere in conformitate cu prevederile tuturor cluburilor de sustinere a rasei consitutite in lume. Dar, atata vreme cat nu prezinta boli de natura sa le afecteze calitatile fizice, pot concura in competitiile fara reguli de conformitate a rasei, cum ar fi concursurile de dresaj de obedienta sau in intrecerile de agilitate si performanta sportiva. Chiar daca de multe ori se intampla sa traiasca o viata normala si nu contracteaza boli periculoase, exemplarele “albe” raman purtatoare ale unor gene deficitare, si fiecare proprietar de caine boxer de acest fel trebuie sa inteleaga contextul general. De aceea, este mai bine sa acceptati sterilizarea timpurie a acestor exemplare. Perpetuarea unor defecte genetice dauneaza rasei si, indiferent de calitatile particulare ale unui anumit caine, generatiile care ii vor succeda vor cumula sensibilitati si potentiale suferinte si vor etala probleme din ce in ce mai grave, ceea ce nu este de dorit.

POZE Caini Boxer

Dogul German este un caine urias dar bland, impunator dar elegant, impresionant ori intimidant in aparenta, insa mult mai prietenos si mai pasnic decat ati fi dispusi sa apreciati la prima vedere. Iubitor si bland cu copiii, acest gigant german denota o buna permisivitate si fata de alte animale cu care va fi socializat, masculii rasei putand accepta fara incidente sa traiasca chiar si alaturi de alt caine mascul, indiferent de rasa. Este adevarat ca nu trebuie provocat ori iritat, dar aparenta sa nobila nu invita la „jocuri razboinice”, in ciuda faptului ca, doar cu cateva secole in urma, stramosii rasei erau folositi ca si caini de lupta, sau, daca nu, cel putin ca si caini de vanatoare impotriva unor prazi mari si extrem de periculoase. Viata alaturi de acest caine este presarata cu grijile, atentia si preocuparile pe care le avem, de obicei, fata de un semen uman. Desi nu traieste nici pe departe cat un om, el va fi un membru de familie ca oricare altul, pentru care va trebui sa va faceti timp si de care va trebui sa va preocupati. Iata cateva repere de care trebuie sa tineti cont in viata alaturi de cainele din rasa Dog German:

1. Dogul German este, dincolo de orice discutie, un caine de interior. Acest caine nu suporta deloc bine frigul si poate dezvolta anxietate de separatie. Are nevoie de caldura caminului familial atat la propriu cat si la figurat. Daca va ganditi ca va place aceasta rasa de caini dar locul unui exemplar poate fi intr-o cusca generoasa in gradina din spatele casei, inseamna ca nu sunteti pregatit sa aveti grija de un Dog German si acesta nu trebuie sa intre in familia voastra. Tratandu-l ca pe un caine de curte oarecare, simplu paznic al proprietatii, riscati sa dezvoltati un caine nevrotic, poate chiar agresiv si irascibil, care se poate imbolnavi grav in scurt timp;

2. Imediat ce ati cumparat un pui de Dog German, cumparati pentru el un cos ajustat dimensiunilor sale pe care este indicat sa il amenajati cat mai confortabil. Mentineti curate asternuturile folosite pentru tapetarea cosului si plasati-l in locul in care familia isi petrece majoritatea timpului. Micul catel va percepe acel cos ca pe propriul sau cuib si va sti ca este egalul tuturor membrilor familiei, care, la randul lor, au locul lor preferat pe care il folosesc cu predilectie. Schimbati cosul de fiecare data cand dimensiunile la care a ajuns puiul o cer. Acesta trebuie sa fie confortabil si bine ajustat taliei caci va garantam ca nu este o placere prea mare sa impartiti canapeaua cu un urias lung de 2 metri …

3. Analizati serios optiunea de a va steriliza cainele. Daca doriti sa actionati astfel si aveti o catelusa rasa Dog German, interventia ar trebui facuta inainte de a intra prima oara in calduri. Pentru cainii masculi decizia ar trebui luata dupa ce au implinit 6 luni. Consultati-va intotdeuna cu un medic veterinar in chestiunea sterilizarii;


4. Tineti mereu la indemana in casa servete ori prosoape igienice pentru ca acest caine lasa bale. Conformatia gurii, specifica pentru un caine de tip Molossoid, predispune la acest efect mai putin placut. De asemenea, datorita digestiei greoaie care ii caracterizeaza, acesti caini pot avea uneori deranjamente intestinale si, mai ales in somn, apare flatulenta. Pentru a evita problemele legate de digestie, este bine ca sa impuneti cainelui o perioada de repaus inainte cu 30-40 de minute de a-i da de mancare si, de asemenea, o alta, de 40-60 de minute, dupa ce a mancat;


5. Periati blana cainelui o data pe saptamana in afara perioadelor de naparlire. Cainele va aprecia intotdeauna grija pe care i-o aratati si, in plus, periajul este un bun exercitiu de dominare, in care veti avea control fizic asupra sa. Dogul trebuie sa stie ca voi sunteti liderul care decide;

6. Faceti miscare alaturi de caine de 2-3 ori pe zi, iar in program sa figureze cel putin o plimbare lunga, animata, de 20-30 de minute. Luati intotdeauna lesa cu voi si obisnuiti-l cu aceasta si cu mersul la pas alaturi de voi. Dogul German nu este genul de caine care sa se plimbe liber in jurul vostru, trebuie tinut sub control, altfel anumite persoane ori animale se pot speria si pot avea reactii surprinzatoare care vor naste momente neplacute. Siguranta trebuie sa fie principala voastra preocupare;

7. Socializati cainele de timpuriu cu alte animale de talie mai mica si cu copiii de varste mici. Nu va speriati de diferenta de talie si bazati-va pe firea lor prietenoasa. In final veti observa ca un Dog German va ajunge sa se inteleaga foarte bine cu acestia. Dar socializarea se impune pentru ca este un caine urias, masiv, si trebuie sa invete cum sa se comporte cu parteneri mai mici si mai fragili. Invatati-l sa nu sara pe alte persoane sau sa muste in joaca; comportamentul unui pui de caine trebuie ajustat si astfel accidentele pot fi evitate. Cand sunt pui – si vorbim de primii 3 ani din viata lor, au tendinta de a sari pe cei din jur, aspect ce trebuie controlat si corectat;

8. Verificati-i si scurtati-i unghiile la un interval de 2-3 saptamani. Cu aceasta ocazie verificati si starea pernutelor de la picioare. Un asemenea animal, masiv, cu o considerabila greutate, va avea din cand in cand probleme la acest capitol si este bine sa interveniti prompt si eficace;

9. Fiti siguri intotdeauna de aportul de securitate pe care acest caine il poate aduce, la nevoie, familiei voastre. Daca aveti un exemplar foarte prietenos despre care credeti ca nu are dezvoltat instinctul de a va apara in caz de pericol maxim, eliminati-va teama si bucurati-va de firea lui sociabila. Nu faceti greseala sa incercati sa ii dezvoltati atitudini agresive… nu este o joaca sa „inraiti” un gigant cu talia si forta Dogului German. Fiti siguri de doua aspecte clare: A. un Dog German isi iubeste neconditionat familia si B. acest caine ii va fi devotat total acesteia si o va proteja la nevoie chiar cu pretul vietii;

10. Traiti din plin placerile traiului in comun alaturi de acest urias bland si nobil. Trebuie sa stiti din start ca, cel mai adesea, in jurul varstei de 7 ani poate surveni decesul. Aceasta rasa de caini are o medie foarte scurta de viata si nu lasati acest fenomen natural sa va ia prin surprindere, caci veti suferi mult mai mult.
Articole pe aceeasi tema:
Dog German – Un paznic de nadejde
Dog German – Particularitati si dificultati in hranire
Dog German – Dresajul unui urias bland
Dog German – Un pacient cu probleme

Prin anii 1970 s-a declansat in aproape toata lumea un val de simpatie pentru rasa Dog German, asa numita perioada «dog-mania». Dogul German era printre cele mai dorite rase, cu un plus de solicitare pentru continentul european si SUA, astfel ca imperecherile fara a se tine cont de calitatea parintilor au dus la repercursiuni din cele mai grave. Unii crescatori au realizat si incrucisari cu rase asemanatoare, rezultand multi pui de slaba calitate, cu probleme de sanatate dobandite sau ereditare. Mai grav chiar, in scurt timp au fost semnalati caini din aceasta rasa sau metisi abandonati de stapanii care isi achizitionau un Dog German (sau ceea ce parea initial a fi un Dog German) doar pentru ca era la moda, dar pe care, in fapt, nu puteau sau nu stiau sa-l creasca. Multi crescatori cu experienta spun ca si acum rasa mai are de suferit de pe urma celor 10 ani de «dog-manie». Chiar si asa, rasa are de luptat cu o serie de riscuri si slabiciuni „clasice” din punct de vedere medical, dintre care cele mai frecvente sunt:

- Cardiomiopatia = banuita a fi o maladie mostenita la aceasta rasa, cel mai adesea legata de sex (transmitere de la parinte la puii de acelasi sex). O ecograma sau electrocardiograma efectuata la fiecare 6 luni va pot ajuta sa identificati daca afectiunea este instalata la cainele vostru, dar nu poate garanta daca boala nu se va instala in viitor. Controalele cardiace la aceasta rasa sunt ceva obisnuit si necesar si orice medic veterinar cu experienta cunoaste acest aspect si va poate indruma. In privinta bolilor cardiace congenitale rasa Dog German este printre cele mai afectate, din pacate, in randul medicilor veterinari acest aspect fiind deja de notorietate, cu o (prea) bogata cazuistica;

- Displazia de sold = este, in primul rand, o boala mostenita, dar se poate instala si este favorizata si de numerosi alti factori. In formele usoare animalul isi pierde o parte din calitatile atletice si trebuie protejat de efort, dar in formele grave cainele bolnav devine, practic, olog;

- Anomaliile oculare = dintre care se evidentiaza cataracta, entropionul si ectropionul au o incidenta medie in cadrul rasei. Aspectarea periodica a ochilor cainelui acasa, precum si monitorizarea reactiilor sale bazate pe vedere va ajuta sa reactionati din timp la aparitia unor astfel de probleme;

- Torsiunea gastrica = reprezinta, alaturi de complicatiile cardiace, factorul letal numarul 1 in cadrul acestei rase. Foarte multe exemplare adulte mor prematur din cauza dilatatiei si torsiunii gastrice. Aceasta afectiune este extrem de dureroasa si cu o rata a evolutiei foarte rapida din momentul intrunirii factorilor declansatori (inca incomplet clarificati). Reactia voastra prompta si rapiditatea cu care va puteti deplasa la un cabinet veterinar sunt vitale in salvarea vietii cainelui. De aceea va trebuie numarul de telefon al unui cabinet veterinar cu program de preluare a urgentelor non-stop. De cele mai multe ori este necesara interventia chirurgicala in asemenea cazuri. Cainii din rasa Dog German au conformatia specifica, aceea cu pieptul foarte adanc, trasatura care individualizeza fara gres rasele predispuse la aceasta afectiune. Regulile privitoare la hranirea corecta trebuie atent respectate pentru evitarea oricaror neplaceri;

- Hipotiroidismul (si alte boli ereditare ale sistemului endocrin) = conditiile care genereaza aceasta boala rezida din incapacitatea glandei tiroide de a produce o cantitate suficienta de hormoni pentru a mentine la un nivel adecvat procesele metabolice din organismul cainelui. Din fericire, aceste afectiuni pot fi tratate deseori prin administrarea unei medicatii speciale. Testele tiroidiene trebuie efectuate cu regularitate. Cainii cu anomalii in functionarea glandei tiroide nu trebuie dati spre reproducere. O alta anomalie a sistemului endocrin care se manifesta la aceasta rasa este maladia Adisson;

- Cancerul = diferite forme de cancer afecteaza intr-o masura semnificativa aceasta rasa. Cele mai des semnalate forme de cancer in cadrul rasei sunt osteosarcomul (cancerul osos) si limfomul (cancerul limfatic);

- Instabilitate vertebro-cervicala (CVI sau Wobbler) = este boala denumita popular „boala betivului” pentru ca exemplarele afectate se deplaseaza fara un control al echilibrului lateral, clatinandu-se dintr-o parte in alta. Este rezultatul presiunii prea mari a coloanei la nivelul vertebrelor gatului. Favorizata de malformatii la nivelul vertebrelor cervicale, boala este uneori mostenita dar se poate dezvolta si datorita unei diete prea sarace in vitamine si minerale pe fondul dezvoltarii abrupte a sistemului osos in primul an de viata. Unii specialisti o considera o forma de osteodistrofie evolutiva, boala intalnita destul de des in cadrul raselor de caini cu gatul lung, asa cum este si rasa Dog German.
Articole pe aceeasi tema:
Dog German – Un paznic de nadejde
Dog German – Particularitati si dificultati in hranire
Dog German – Dresajul unui urias bland
Dog German – Preocupari pentru un trai sigur si confortabil

Scurta istorie a rasei

Cainii din rasa Bulldog Englez reprezinta o rasa aparuta si dezvoltata in Anglia, fiind si astazi foarte cunoscuti si apreciati in arhipelagul britanic. Rasa este foarte veche, primele exemplare cu alura de Bulldog fiind cunoscute in Anglia inca din secolul al XIII-lea. Se pare ca macelarii londonezi cresteau astfel de caini pentru curajul de care dadeau dovada in confruntarea cu vitele semi-salbatice ce trebuiau sacrificate. Desi dezbaterile inca sunt in toi, se pare ca la originea acestei rase de caini Molossoizi a stat, ca in cazul tuturor dogilor, Molossul de Epir. Probabil, de timpuriu s-au realizat incrucisari (initial, intamplatoare), intre caini de tip Mastiff si cateva rase de caini provenind din Spania. Denumiti initial Bondogge si Boldogge, stramosii rasei Bulldog Englez erau caini foarte puternici, de o ferocitate extrema, luptatori nemilosi despre care se spunea chiar ca nu cunosc durerea. Denumirea de Bulldog s-a incetatenit incepand cu secolul al XV-lea, in scurt timp devenind uzuala. Asocierea cu taurii deriva din principala activitate in care erau angrenati acesti caini atunci cand nu indeplineau rol de caine de paza, si anume lupta cu animale masive si periculoase, in arene organizate ad-hoc.

Principalii adversari ai acestor caini erau taurii meniti a fi sacrificati, impotriva carora acesti gladiatori moderni luptau cu nebuna vitejie, oferind spectacole extrem de dure, sangeroase si palpitante, mult gustate de public. Deseori erau folositi in lupte impotriva unor animale salbatice capturate accidental, cum ar fi ursii sau lupii uriasi, candva raspanditi in Anglia. De asemenea, cainii care isi castigasera notorietate in confruntari succesive, devenind campioni in anumite regiuni, erau aruncati in arena impotriva altor competitori canini fiorosi, iar participantii pariau sume mari de bani pe posibilul invingator. In acea perioada aspra a existentei lor, precursorii rasei Bulldog Englez erau mai inalti, mai atletici, destul de rapizi si rezistenti la efort. Incepand din anul 1835, prin Actul de Interzicere a Cruzimii Impotriva Animalelor votat in Parlamentul britanic, luptele intre animale au fost interzise, epoca de aur a cainilor de tip Bulldog incheindu-se. Se parea ca acesti caini isi implinisera destinul si existenta lor ca rasa isi avea zilele numarate. Emigrantii au dus cu ei cateva exemplare peste Ocean, in America, acolo unde au cunoscut o „ a doua tinerete”, fiind folositi de fermieri pentru a tine sub control taurii lideri de turma. Tehnica de lupta a acestui caine era aceea de a-si domina fizic oponentul apucandu-l zdravan de gat cu o muscatura foarte ferma si necrutatoare, ori, adesea, de bot (nas) pana la sufocare. Cu aceste gesturi tipice ei apucau taurii de bot si ii strangeau pana cand acestia ameteau neputand sa respire, astfel crescatorii se puteau apropia si lega animalul.

Inapoi in Anglia, acesti caini nu au fost uitati de fanii lor. Pentru supravietuirea rasei trebuiau eliminate acele trasaturi acum blamate – ferocitatea, duritatea innascuta, tendinta de a lupta cu orice alt animal aflat in preajma – si pastrate sau dezvoltate altele, precum afectivitatea, echilibrul, loialitatea si sociabilitatea. Se pare ca incrucisarile cu exemplare din rasa Mops (Pug) adusa din China de navigatori, a fost solutia pentru ameliorarea rasei. Talia noilor caini care purtau numele de Bulldog Englez a scazut, iar craniul lor a capatat forma specifica pe care o stim astazi (brahicefalica, asemenea cainilor Mops). Noile exemplare, stabilizate ca specie standard in final de secol XIX, si-au pastrat numele initial, dar au reprezentat un alt tip de caine, mai putin rezistent la efort, capabil de alergare rapida doar pe distante scurte, incapabil de a mai performa celebra sa muscatura sufocanta (imposibil de realizat cu botul infundat si falca superioara compactata), dar mult mai docil, afectuos, linistit si jucaus. Cel mai vechi club dedicat rasei a fost fondat in Londra, in anul 1878. Foarte populara in SUA, unde exemplarele de Bulldog Englez tind sa fie de talie mai mare (cu picioare mai lungi), rasa este des folosita pe post de mascota. Corpul de Infanterie Marina al armatei americane a ales acest caine drept mascota (invocand fidelitatea, curajul si determinarea caracteristice) si, de asemenea, nu mai putin de 39 de universitati (inclusiv faimoasa Yale University).

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 7-10 ani
Grupa: Non-Sporting
Culoare: alb, galben, bej, maro-roscat, tarcat sau baltat (cu pete)
Varietati: varietatea americana, mai inalta pe picioare si varietatea clasica engleza, cu picioare scurte si corp mai indesat
Talia: medie
Naparlire: nesemnificativa
Inaltime: 30-40 cm (fara limite de inaltime prevazute in standard, dar exemplarele cu talie joasa sunt mai bine punctate in show-urile competitionale)
Greutatea: 20-25 kg

Bulldog Englez este un caine de talie medie cu o imagine masiva, avand corpul indesat, musculos si greoi. Picioarele (in varianta clasica) sunt scurte, puternice. Pieptul este foarte lat, adanc, cu muschi proeminenti. Capul este impresionant la aceasta rasa, foarte expresiv (cainele este numit adesea „uratul fermecator”). Craniul lat, patratos, cu fruntea tesita si plina de riduri, cu arcadele puternice, este completat de un bot scurt, lat si comprimat, maxilarul inferior iesind vizibil in afara. Trufa este mare, infundata si marginita de pliuri de piele, buzele sunt groase, supradimensionate, atarnand flasc. Ochii mari, rotunzi (de tip exoftalmic) sunt plasati departe unul de celalalt, imprimand acestui caine o privire intensa, patrunzatoare. Urechile mici sunt prinse sus, departate si purtate atarnat (o parte din partea interna a pavilionului este vizibila). Gatul este scurt si gros, acoperit cu o piele groasa, cu pliuri sub barbie.

Parul este scurt, fin, neted si lucios, aderent la corp. Coada este in mod natural scurta si incolacita in jurul punctului de priza. Multi proprietari prefera sa o scurteze la varsta foarte mica prin interventie chirurgicala. Nota fizica generala inspira soliditate, o mare stabilitate pe sol si forta bruta dar lipsita de mobilitate.

Temperament si comportament specifice

Cainele Bulldog Englez modern este un animal vioi ca temperament in primii sai ani de viata, spontan, curajos si agreabil in atitudine. Contrar firii stramosilor sai, Bulldogul Englez este dominat de blandete si sensibilitate. Cu fata ridata si privirea concentrata vizibile inca de timpuriu, ei au, inca din stadiul de catel, aparenta unui batran intelept si marcat de experientele unei vieti agitate. Credincios si ascultator cu stapanul sau, acest animal se comporta foarte grijuliu si atent cu copiii, ceea ce il reliefeaza ca pe un foarte apreciat animal de companie. De obicei se intelege bine cu alte animale, dar poate fi irascibil in prezenta altor masculi. Nota generala este insa permisiva, acest caine cautand mereu sa-si conserve fortele. Nu este indicata insa o atitudine provocatoare sau violenta fata de acest caine care si-a pastrat neinduplecarea in conflictele fizice directe si rezistenta legendara la durere. Atunci cand este doar un pui, acest caine este irezistibil, de un comic fabulos, etaland o vioiciune care nu cadreaza deloc cu aspectul sau patratos, lipsit de agilitatea specifica animalelor tinere.

Mic si indesat, mereu depasit de situatie dar incercand curajos sa tina pasul cu alti pui angrenati in joaca, micul Bulldog Englez va fi comediantul perfect. La maturitate, ca si caine adult, apetenta sa pentru miscare va descreste constant, un caine adult transformandu-se rapid intr-un partener de plimbari linistite facute la pas si punctate de pauze de refacere de preferinta in locuri racoroase. Bulldogul Englez este prin definitie un animal de interior, cu tabieturi linistite, permanent pregatit pentru un „pui de somn” linistit in coltul preferat. Adora sa se afle in apropierea membrilor familiei, dar se va angrena rar in activitatile dinamice ale acesteia. Este un observator calm si rezervat, partenerul ideal pentru persoanele mai putin active, dar un paznic ferm si eficient al locuintei. Bulldogul nu este un caine galagios, latra foarte rar, dar va reusi intotdeauna sa se impuna in fata intrusilor gratie aparentei solide si a fortei exprimate natural.

Despre dresaj

Expertii in dresaj canin nu plaseaza rasa pe o pozitie foarte onoranta in topul raselor inteligente si dotate pentru dresaj complex. Cainele din rasa Bulldog Englez este totusi un caine destul de inteligent, dar care mereu isi dramuieste resursele si ignora comenzile care nu au relevanta pentru el sau care cer un efort fizic prea mare pentru a fi duse la indeplinire. Dresajul de interior este bine insusit si, de asemenea, cainele va copia si respecta fidel tabieturile stapanului sau. Se recomanda ca in sedintele de dresaj sa se evite exercitiile prea complexe ori cele care includ prea multe elemente de agilitate. Stapanul unui Bulldog Englez trebuie sa dea dovada de calm, perseverenta si blandete in dresaj si, de asemenea, sa cunoasca bine limitele acestei rase pentru a nu pretinde prea mult. Bulldog Englez este un bun caine de paza si un animal de companie linistit si reconfortant.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Blana scurta si aderenta la corp nu necesita o ingrijire prea intensa. Avand in vedere nivelul scazut de activitate, imbaierea acestui caine se poate efectua la intervale mari de timp. Se recomanda verificarea periodica a starii pernutelor de la picioare, scurtarea periodica a unghiilor si curatarea atenta a pliurilor pielii, mai ales in regiunea fetei. Acest caine intra repede in hiperventilatie, deci nu trebuie expus la conditii de temperatura ridicata. De asemenea, datorita conformatiei brahicefalice a craniului, acesti caini au nevoie de un periaj dentar regulat. In privinta bolilor, rasa este expusa unor riscuri mai ales in ceea ce priveste displazia de cot si de sold, complicatiile cardiace, luxatiile patelare, unele alergii si afectiuni oculare. Trebuie avut in vedere ca acesti caini se nasc cel mai adesea prin cezariana, nasterea pe cale naturala fiind mult ingreunata datorita craniului foarte mare, specific puilor rasei si a conformatiei oaselor bazinului la femele.

Concluzia noastra: Sursa a nenumarate glume cu substanta estetica, acest caine impresionant ramane unul din cele mai populare animale de companie in Anglia, dar cu multi admiratori si in alte tari. Chipul aparte, adanc si complex modelat, expresivitatea, forta stapanita pe care o emana, lentoarea olimpiana a miscarilor sale fac din Bulldogul Englez un animal ce nu poate fi trecut cu vederea. Simpatic intr-o nota aparte, este un animal care isi permite sa ignore principiile estetice rasate pentru a convinge prin calitatile interioare. Calm, fidel, echilibrat si sensibil, este o stanca in fata tristetii si a singuratatii. Un companion pentru seri linistite si ferite de surprize.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Bulldog Englez:

Masculi: Abel, Adonis, Brutus, Barbados, Belmondo, Carlos, Cardigan, Churchill, Corrado, Darlan, Dempsey, Ervin, Falstaff, Flavius, Gordon, Gladiator, Garabet, Hercules, Hodor, Jonathan, Kosmo, Komet, Karamba, Lampard, Lucifer, Leonardo, Mefisto, Morgan, Mortimer, Nero, Othello, Orlando, Oreste, Patricius, Palatin, Rasputin, Ronnie, Redondo, Salito, Sofocle, Tartar, Turbion, Umaga, Umbro, Zorba

Femele: Allegreta, Afrodita, Arania, Bella, Bertha, Ballerina, Cinderella, Cara, Demetria, Diana, Didi, Fausta, Fulga, Gambetta, Gina, Hydra, Helena, Indra, Iunona, Kamorra, Korinthya, Lambada, Larrisa, Mandinga, Malaga, Mirinda, Ninive, Narcisa, Ofelia, Origami, Patricia, Persefona, Rialda, Robusta, Sofia, Solana, Tammy, Tamara, Zuzu

POZE Caini Bulldog Englez

Acest caine cu vointa puternica si dominat de o doza puternica de incapatanare are nevoie de un stapan in egala masura ferm si incapatanat. Cainii Chow Chow au un mod independent de a gandi si actiona si, daca veti ramane pasivi si nu veti cauta sa le impuneti propria vointa, vor ajunge sa isi asume ei pozitia dominanta in relatia exsitenta intre voi. Atunci cand sunt pui, Chow Chow denota in mod natural un comportament placut, echilibrat, simpatic, rareori distructiv sau necooperant. Apreciind felul lor placut si linistit de a se exprima in perioada de adolescenta, si cunoscandu-le puterea de caracter si nevoia de independenta, unii stapani prefera sa creada ca dresajul nu este necesar.

Dar, pe masura ce creste si incepe sa intepreteze factorii mediului inconjurator conform propriilor sale perceptii, prioritati si interese, cainele adult din rasa Chow Chow va refuza autoritatea si va ignora comenzile de interdictie care, uneori, sunt foarte necesare sau se impun intr-o situatie limita. Dealtfel, stapanii de caini Chow Chow care au probleme de comportament sunt acei stapani care au esuat in munca de socializare si educare precoce cu animalul lor.
In cazul rasei Chow Chow este foarte important sa urmati un proces de socializare continuu (cu debut precoce), introducand cu regularitate in viata cainelui persoane straine, copii, alte animale si caini intr-un mediu diferit de cel al caminului unde s-a familiarizat. Socializarea cu copiii este foarte importanta in perioada junioratului pentru ca acest caine sa reactioneze bland si permisiv in preajma lor. Cainii Chow Chow au o infatisare foarte placuta care atrage copiii. Dealtfel multe persoane care nu au studiat rasa au impresia solida ca acesti caini sunt amuzanti, jucausi si sociabili prin definitie, doar pentru ca infatisarea lor ii face simpatici. Cel mai adesea nu se cunoaste (sau se ignora) faptul ca, la origine, Chow Chow au fost intens folositi la vanatoare, in haite foarte numeroase (vechii imparati ai Chinei, in perioada antica, intretineau chiar cateva mii de exemplare in canisele lor!). Mai mult decat atat, sunt caini cu o descendenta foarte veche, iar instinctele de supravietuire (care includ cele mai bune reflexe de lupta, la o adica) s-au fixat solid in matricea lor comportamentala.


Adevarul este ca acesti caini sunt calmi, retrasi, chiar taciturni, dar in momentele de iritare (cand sunt luati prin suprindere sau agresati ori provocati) sunt capabili de reactii foarte energice, debordand de forta si dovedindu-se redutabili luptatori.
Cel mai bine este ca, pentru dresajul de obedienta sa va adresati unui instructor (dresor) profesionist. Cu siguranta acesta va va spune ca un Chow Chow este un „elev” dificil si care-si va insusi mai greu regulile si va reactiona lent la orice exercitiu de dresaj, din pricina firii lui independente si a caracterului exclusivist, de caine solitar.

Aspectul bun este ca, din momentul in care isi va insusi elementele cele mai importante de dresaj, cainele Chow Chow va deveni mai abordabil si mai vesel. In definitiv, firea lui este inchisa mai degraba din cauza problemelor de comunicare. Unii iubitori ai rasei din Regatul Unit au lansat o gluma pe seama acestor caini spunand ca ei nu numai ca vin din China, dar si inteleg numai limba chineza! Un caine Chow Chow care intelege ce asteptati de la el si ce i se cere sa faca va fi fericit sa duca la indeplinire atributiile lui pentru a putea fi apoi lasat in pace. Dresajul acestui animal nu este o sarcina imposibila, pentru ca in definitiv este un caine destul de inteligent, dar chiar cand ajunge bine dresat, sa nu va asteptati de la un Chow Chow sa repete aceeasi comanda sau acelasi exercitiu iar si iar. Rabdarea lui are limite destul de stranse. De aceea este foarte important ca la un astfel de caine sa i se imprime comenzile de baza si cele folositoare in anumite cazuri concrete, utile in colaborarea om-caine. Desi unii stapani entuziasti si foarte perseverenti au reusit sa isi invete cainii Chow Chow sa faca lucruri uimitoare (sa faca aport pentru obiecte utile, sa danseze, sa dea labuta in diferite moduri si situatii etc.) asa cum se consemneaza pe unele site-rui dedicate rasei, trebuie sa stiti ca acestea sunt exceptii agreabile de la regula si nu vor deveni niciodata regula in sine. Prin natura lor, cainii Chow Chow sunt retinuti, mandri, independenti, sobri in exprimare, reticenti si prudenti. Se comporta bine in rol de caine de paza, dar isi vor dramui dovezile de tandrete si se vor simti in largul lor doar in familie sau singuri, retrasi, in atitudini contemplative.

POZE Caini Chow Chow

Un caine de rasa Labrador Retriever nu reprezinta o „ecuatie alimentara” dificil de rezolvat. Modul in care alegeti sa-i hraniti – cu hrana uscata, industriala, sau cu alimente preparate in casa – este la latitudinea voastra, dar rasa in sine nu se incadreaza in randul celor pretentioase. Veti gasi usor pe etichetele de prezentare de pe ambalajul cu hrana de caini indicatii cu trimitere la rasa Labrador, aceste animale fiind foarte populare in spatiul de limba si cultura engleza. De fapt, particularitatile de hranire ale unui Labrador Retriever au fost folosite adeseori de catre producatorii de hrana de caini ca standard pentru formulele alimentare alese. Doar ca, pentru o hranire corecta, echilibrata si sanatoasa trebuie sa aveti in vedere cateva reguli. Cateva dintre acestea va sunt prezentate mai jos, alte cateva le puteti obtine consultandu-va cu medicul vostru veterinar. Pe scurt, iata ce va recomandam:

• Este foarte important ca sa creati cainelui vostru rasa Labrador o rutina pe care sa o respecte atunci cand este vorba de hrana, deci cautati sa stabiliti anumite ore de masa si un loc specific pentru servirea ei, aspecte pe care sa le respectati;

• Nu intrerupeti niciodata un caine atunci cand se hraneste. Cainii in general, si Labradorii nu fac exceptie, devin artagosi cand sunt deranjati in timpul cat se hranesc. Aceste animale fac intotdeauna legatura intre hrana la dispozitie si procesul de supravietuire. Este un instinct puternic pe care nu-l pot bloca;

• Asigurati-va ca hrana pentru caine este portionata in bucati mici. Un caine Labrador este pofticios prin excelenta si are tendinta de a ignora mestecatul temeinic al hranei, preferand sa inghita bucatile, chiar si pe cele prea mari. Exista pericolul sa-si obtureze traheea daca bucatile de hrana sunt prea mari;

• Hrana pentru un caine Labrador trebuie servita la temperatura mediului ambiant. Nu exagerati cu incalzitul acesteia si nu o serviti cainelui direct de la frigider. In astfel de cazuri, destul de frecvent, se pot produce indigestii;


• Daca aveti un caine Labrador care, in anumite zile, nu arata ca ar fi infometat, nu este neaparat o problema. Poate ca in ziua respectiva nu a desfasurat activitati dinamice si nu si-a consumat rezerva de energie. Astfel de cazuri sunt rare, pentru un Labrador este un „mancau” prin excelenta, dar se poate intampla asa ceva. Cainii au o digestie mai lenta decat oamenii si mancarea se proceseaza mai lent in stomacul lor. In astfel de cazuri nu lasati mancarea la dispozitia cainelui mai mult de 30 de minute. Fiti atenti cu aceasta regula mai ales in anotimpul calduros, cand vasul de mancare poate atrage foarte repede mustele, iar acestea infesteaza mancarea;

• Din momentul in care ati stabilit tipul de hrana de caini potrivit pentru Labradorul vostru, nu ii permiteti sa se rezume doar la cateva bucatele. Cainele trebuie sa manance tot ceea ce i se pune in vas. In caz contrar, ii veti permite sa devina mofturos si va veti confrunta cu „arsenalul” sau sofisticat si consistent de „tehnici de cersire”. Cu siguranta nu va doriti un caine de talie medie/mare cum este un Labrador Retriever care sa sara la nivelul mesei sau pe blatul de bucatarie pentru o bucatica gustoasa din hrana familiei;

• Nu uitati sa oferiti apa proaspata dupa fiecare masa Labradorului. Chiar daca vi se pare obositor, impuneti-va sa spalati vasul de apa cu apa fierbinte in fiecare zi. Cele mai indicate sunt vasele de inox (sunt cel mai usor de curatat impotriva cuturilor bacteriene), potrivit de mare si cu gura larga;

• Limitati accesul cainelui catre spatiul sau recipientul de pastrare a deseurilor menajere. Probabil stiti ca un caine, de rasa sau nu, este capabil sa manance aproape orice, iar un Labrador – animal curios, oportunist si pofticios prin excelenta – se va comporta la fel. De asemenea, este bine sa stiti ca Labradorii au tendinta de mesteca diferite obiecte, chiar si pe cele evident non-comestibile. Aveti grija sa combateti un astfel de comportament;

• Nu lasati copiii de varste mici sa manance diverse gustari sau deserturi in preajma cainelui Labrador. Desi este un gentil in relatia cu cei mici, cainele Labrador, mai ales exemplarele cu varsta mai mica de 3 ani (practic, niste copii mari) nu se va sfii sa „fure” napolitana, biscuitele sau ciocolata mezinului/mezinilor familiei. Pe langa faptul ca anumite alimente (in special ciocolata, cremele de cacao) sunt total contraindicate in cazul unui caine, se pot crea tensiuni intre copii si caine.

Aveti grija sa nu se produca astfel de situatii, nu pentru ca un Labrador ar putea pune in pericol copilul, dar acesta trebuie sa il perceapa cu simpatie si sa dezvolte o relatie afectiva cu animalul. Cand se simte respins sau antipatizat, un Labrador Retriever devine depresiv si descumpanit;

• Spre deosebire de multi alti caini de rasa, un Labrador va manca bucuros hrana de caini (sau hrana preparata in casa) cu continut de carne de peste. Desi, in mod traditional, hrana pentru animale pe baza de peste este „apanajul” pisicilor, nu trebuie sa uitati „radacinile” acestei rase. Vreme de cateva secole acesti caini, asemenea stramosilor rasei sale, a trait si actionat alaturi de pescari si, prin urmare, este familiarizat cu pestele in alimentatie.

POZE Caini Labrador Retriever

Nu puteti alege un catel Brac Italian doar urmand niste pasi standard, prestabiliti. In primul rand este important sa va clarificati ce fel de caine va doriti? Va fi un caine de vanatoare, unul competitiv pentru intrecerile sportive, va fi un caine pentru expozitii si show-uri, un animal de companie … sau un pic din toate acestea, cum isi doresc ce mai multi dintre noi? Acestea sunt primele intrebari care se cer clarificate.



Sfatul cel mai bun in alegerea unui caine din aceasta rasa (si nu numai) este, in mod normal, folosirea bunului simt. Inainte de toate, aspectati parintii cateilor care vi se prezinta pentru achizitie. Chiar daca tatal poate fi vazut doar in fotografii (masculii cu pedigree sunt adusi deseori in canise doar pentru monta, cateaua ramanand in cuib cu puii), tot e ceva. Urmariti ca cele mai importante trasaturi ale parintilor, pe care le apreciati la acest caine de rasa, din punctul vostru de vedere, sa se regaseasca macar la cativa dintre catei. Apoi, nu aveti nevoie de un sfat calificat pentru a aprecia singuri daca acei catei arata plini de viata si daca ochisorii le stralucesc. Aceste semne indica o buna stare de spirit, ce poate fi usor corelata cu starea la fel de buna de sanatate si cu un caracter vioi, placut. Un Brac Italian pui si catel tanar (iar la aceasta rasa „adolescenta” se intinde pana catre 2,5 ani!) este prin natura sa vioi, plin de viata, alert si activ.


Priviti cu atentie starea de spirit a micilor catei, daca sunt somnolenti sau chiar aleg sa atipeasca pe timpul cat voi vizitati cuibul. Cateii rasa Brac Italian, ca orice pui de caine, dealtfel, au nevoie de o lunga perioada de odihna in mod obisnuit, dar rareori ii veti observa dormind pe durata zilei mai mult de 2-3 ore, si cu atat mai putin atunci cand o persoana noua este in preajma cuibului. Daca ii gasiti dormind, protejati-le odihna, dar observati-le respiratia si pozitia in somn. Asteptati pana se trezesc si apreciati-i cat sunt activi.

O buna apreciere se poate face si pe timpul mesei. Programati-va o vizita la cuib si in preajma orei de masa. Este foarte adevarat ca la varste mici, cateii, pofticiosi si flamanzi, vor navali sa se hraneasca intr-o totala dezordine, dar, privind cu atentie, din masa aparent informa de catelusi se vor distinge cei cu caracter dominant sau cei mai sfiosi si mai retrasi. Veti putea evalua, intr-o masura relativa cel putin, cam cum se va dezvolta pe viitor caracterul unui catel si daca il observati in aceasta ipostaza.

Verificati cu atentie ochisorii, urechile, labutele si constitutia generala a catelului pentru care aveti cea mai mare atractie. Discutati cu proprietarul canisei despre particularitatile acestei rase de caini, despre necesitatile privind ingrijirea si riscurile de sanatate specifice. Oricum, cel mai bine este sa va documentati cu rabdare asupra datelor disponibile despre rasa Brac Italian, inainte de a descinde la cuib. Va stau la dispozitie surse destul de bune de informare, chiar daca aceasta rasa de caini nu este una foarte cunoscuta in afara Italiei.




Ultimele detalii si indrumari le veti obtine de la crescator, cel care cunoaste cel mai bine rasa Brac Italian si se bazeaza pe experienta sa anterioara. De asemenea, in mod normal, o canisa beneficiaza si de asistenta oferita de un medic veterinar, iar discutiile cu acesta nu pot decat sa va ajute in decizia voastra. Adeseori, este cel mai bine sa va expuneti doleantele si exigentele proprietarului canisei, iar acesta, pe baza lor, va va sfatui care catel vi se potriveste cel mai bine. In definitiv, daca sunteti atasat de rasa Brac Italian si dorinta de a avea un asfel de caine este bine fundamentata, decizia nu va fi foarte grea. Dupa o alegere atenta, veti primi un companion special, care va va insenina viata.

POZE cu Brac Italian - caini de vanatoare