Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Scurta istorie a rasei

Aceasta rasa de caini pur-sange italiana este, in opinia multor specialisti, cea mai veche rasa dintre rasele de Brac din Europa. Despre cainele Brac Italian s-au pastrat referinte datate in secolele 4-5 d.Ch., in cateva dintre operele apartinand lui Pliniu, Xenofon sau Dante. Grupuri statuare din epoca romana includ silueta familiara a acestui caine de vanatoare, iar o opera a celebrului Benvenuto Cellini care imortalizeaza un caine din aceasta rasa este depusa in Muzeul parizian Luvru. Cel mai probabil, rasa Brac Italian a fost obtinuta prin incrucisarea dintre exemplare de Segugio Italiano (o rasa de caini de urma si haituiala, inca raspandita in Peninsula italica) si o varietate asiatica de Mastiff. Inca sunt dispute pe tema varietatilor in cadrul rasei, fiind distincta varietatea Brac Italian de Piemont (combinatie de alb cu oranj, mai suplu) si varietatea Brac Italian de Lombardia (alb cu maro, mai solid). Multi experti le considera astazi ca reprezentand aceeasi rasa. Standardul general a fost consolidat inca de la mijlocul Evului Mediu, rasa fiind intens sustinuta si intretinuta de celebrele familii Medici & Gonzaga. A fost mereu o rasa de caini preferata de reprezentantii inaltei aristocratii si folosita la vanatul cu pene. Aflat in real pericol de extinctie la inceputul secolului XX, cainele Brac Italian a fost salvat gratie activului crescator italian Ferdinando Delor de Ferrabouc, iar dupa WW2 a beneficiat de suportul unor crescatori entuziasti (apartinand unor familii cu indelungata traditie legata de rasa), care au revitalizat populatia. Bracul Italian a fost recunoscut oficial de English Kennel Club abia in 1989, iar in SUA este, practic, necunoscut.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 12-13 ani
Grupa: Sporting/Gundog class
Culoare: combinatie de alb si oranj sau alb si maro/cafeniu
Varietati: de Piemont si de Lombardia
Talia: medie spre mare
Năpârlire: moderată
Înălţime: 55-67 cm
Greutatea: 25-40 kg




In cazul unui Brac Italian avem de-a face cu un caine puternic, musculos, decorativ. Se remarca in primul rand prin forma si expresia capului cu botul lung si stopul pronuntat si a faldului de piele de pe gat. Buza superioara bogata, atarna mult peste cea inferioara, ochii au colturile cazute, ceea ce ii ofera o expresie grava, densa, plina de importanta. Urechile mari, prinse pe un palier superior, atarna pe lateralele craniului, avand aceeasi aparenta ca in cazul unui caine de rasa Bloodhound. Corpul este vag patratos (in principiu, inaltimea la greaban este egala cu lungimea corpului), dar nu in totalitate, nota generala fiind eleganta, cu alura de impingere-tractiune orientata spre trenul anterior, aspect care ii confera eleganta specifica unui caine de vanatoare alert si dinamic. Coada poate fi taiata scurt, mai ales pe considerente de evitarea a ranirii in hatisurile dense pe timpul vanatorii. Dar astazi, destui proprietari italieni folosesc caini de rasa Brac Italian la vanatoare cu coada netaiata. Parul din blana este scurt, gros si lucios, aceasta fiind impermeabila si asigurand o buna protectie termica. Textura blanii este potrivit de aspra, parul de pe cap, urechi, piept si picioare avand o textura mai fina. Prezenta culorii negru in coloritul blanii este considerata o abatere de la standard, la fel ca si coloritul tricolor, cu pete portocalii deasupra ochilor, pe piept si pe picioare (patternul raselor germane Doberman si Rottweiller). Au nevoie de un periaj saptamanal, efectuat cu o manusa de cauciuc, in perioada de naparlire; in rest, parul mort va fi indepartat ocazional. Ochii sunt caprui, in diferite nuante, iar trufa are culoarea inchisa reflectata de blana. Bracul Italian se remarca printr-un auz si un miros foarte bune, peste medie.



Temperament si comportament specifice

Bracul Italian este un caine foarte atasat de oameni si simte nevoia de a fi in contact apropiat cu acestia. Se integreaza foarte bine in rolul de animal de familie si cei mai multi au o relatie deosebita cu copiii, fiind rabdatori si permisivi fata de apetenta lor pentru joaca si contact fizic. Daca beneficiaza de socializare atunci cand este catel, un Brac Italian nu va avea probleme cu alte animale si se va intelege bine cu alti caini. In caz contrar, fiind un caine de vanatoare, va avea probleme in a pricepe care animale pot fi vanate si care nu. Orice Brac Italian va fi foarte incantat sa isi multumeasca stapanul, cel putin atata vreme cat va fi convins ca ideea acestuia este mai buna decat propria lor idee. Acest animal necesita exercitii intensive de dresaj, cu precadere dresaj de obedienta. Cu cat aceasta activitate va fi mai bine executata, cu atat vor fi niste companioni mai placuti. Uneori asprimea este bine-venita in relatia cu un Brac Italian, pentru a i se reaminti cine este stapanul. Generic nu pot fi caracterizati ca si animale cu spirit agresiv, iar un Brac Italian are nevoie de un motiv intemeiat pentru a latra. Sunt caini de vanatoare prin excelenta, si chiar se spune ca un Brac Italian care nu vaneaza nu poate fi un Brac Italian fericit. Au nevoie de foarte multa miscare si, in cadrul acesteia, plimbarile lungi in teren variat, care se apropie de clasicul decor de la vanatoare, sunt foarte binevenite. In principiu, ideal este ca acest caine sa fie folosit chiar si ocazional la vanatoare. Bracul Italian este un caine care are nevoie de stimulare fizica, dar si mai mult de stimulare psihica, altfel se transforma intr-un animal blazat si absent.




Despre dresaj


In primul rand, orice Brac Italian este un caine de vanatoare si va deprinde foarte repede dresajul specific vanatorii. Au nevoie de socializare si dresaj de obedienta inceput de timpuriu, pentru a-si reprima caracterul independent si initiativele personale. Sunt caini inteligenti, invata destul de repede si au nevoie de stimulare mentala. Desi activi si energici, sunt totusi sub media obisnuita in cazul raselor de caini de vanatoare si, in timp, pot deveni apatici. Nu se recomanda ca si caini de paza, din cauza caracterului lor prietenos si permisiv.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Cainele Brac Italian este o rasa fara probleme foarte mari de sanatate. Principalele probleme cu care se confrunta sunt entropionul, displazia de sold, infectii la nivelul urechilor, afectiuni ale rinichilor si dilatatia gastrica. Aceasta din urma reprezinta o problema pentru majoritatea raselor de caini, reprezentand a doua cauza importanta a decesului prematur dupa cancer, insa cainii din rasa Brac Italian au o predispozitie pentru dilatatia gastrica favorizata si de constitutia lor generala, cu pieptul larg si adanc.




Concluzia noastra: Un vanator pasionat, cu aer distins, de aristocrat preocupat de idei inalte, cainele din rasa Brac Italian reprezinta o alta alternativa foarte buna pentru familiile active, cu copiii atrasi de caini si catei. Este un animal de companie pentru toate varstele, pentru ca, pe masura ce inainteaza in varsta, se va atasa mai mult de reprezentantii seniori ai familiei, mai sedentari. Prefera sa traiasca in aer liber si se va bucura de fiecare data cand va simti mirosul prafului de pusca.





Nume traditionale pentru cainii din rasa Brac Italian:

Masculi: Aberto, Abramo, Agostino, Aldo, Amadeo, Ambrosi, Arrigo, Baldassare, Grazziano, Gualtiero, Ilario, Pasquale, Peppino, Primo, Rafaello.

Femele: Agata, Albinia, Allegra, Balbina, Belladonna, Benedetta, Grazia, Leola, Lunetta, Maura, Oriana, Pietra, Renata.

POZE Brac Italian - caini de vanatoare

Articole pe aceeasi tema:
Brac Italian – alimentatie corecta
Cum sa alegeti un catel rasa Brac Italian
Rasa Brac Italian - boli specifice
Cainele Brac Italian - dresaj si bune maniere

Daca ti-a placut acest articol, inregistreaza-te la Cainele-Nostru RSS ca sa primesti ultimele postari in email sau folosind un cititor de RSS