Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Scurta istorie a rasei

Dogul German, apartinand numeroasei familii a cainilor Molossoizi, denumit adesea Marele Danez sau Mastiff-ul German, este un caine de talie foarte mare, unul dintre gigantii lumii canine, cu o linie a corpului si o tinuta generala care i-au atras onoranta porecla de „Apollo al raselor de caini”. In privinta originii acestei rase cercetatorii chinologi agreeaza ideea ca stramosii acestor caini de talie mare au ajuns in Europa odata cu Alanii, pe la inceputul secolului 5 e.n. Alanii, triburi de origine scito-sarmata localizate initial in Caucaz, intre Marea de Azov si Marea Neagra, au traversat nordul Europei sub presiunea expansiunii hunilor, oprindu-se in final in Galia romana si Spania. Recunoscuti crescatori de vite si de cai, erau insotiti de caini puternici, impresionanti, probabil descendenti ai Mastiff-ului Tibetan. In bazinul Rinului, unde s-au stabilit triburile germanice, au existat de asemenea, de-a lungul primului mileniu, caini de talie mare, foarte puternici, folositi adesea in lupte, care au contribuit probabil la linia de evolutie a cainilor din rasa Dog German. Astfel, traditia in domeniu consemneaza vechii caini Bullenbeisser (in germana „Muscatorul de tauri”), descendenti la randul lor din cainii numiti Saupacker (in germana „Vanatorul de zimbri”), denumiri care sugereaza caini puternici, de talie mare si foarte mare.

Primul care descrie caini asemanatori standardului actual folosind denumirea de Marele Danez („Grand Danois”) este Georges-Louis Leclerc, Conte de Buffon, in 1749. Contele Buffon a fost un reputat naturalist francez si a inclus aceasta rasa in lucrarea sa Histoire Naturelle. Desenele care insotesc lucrarea sugereaza oarecum standardul rasei actuale, fara a fi, totusi, foarte convingatoare. In opinia naturalistului francez acesti caini puternici, alaturi de rasele Mastiff Englez si Irish Wolfhound erau varietati ale cainilor din rasa Mastiff Francez care se deosebeau de acestia in urma dezvoltarii in medii naturale diferite. Unele teorii sugereaza ca rasele Mastiff Englez si Irishwolfhound au avut o contributie la formarea rasei actuale si asemanarile anatomice vin in sustinere. Denumirea Marele Danez este oarecum impropie, chiar daca, de-a lungul timpului, in Danemarca cainii de talie mare si, ulterior, Dogii Germani au fost si au ramas foarte populari. Eforturile constante de ameliorare a rasei s-au facut in Germania, unde si astazi sunt cele mai selective si mai bune linii de reproducere. Crescatorii germani au fost cei care au stabilit standardul rasei, la finalul secolului al XIX-lea, iar primul club dedicat rasei a fost fondat in Germania in anul 1877 (in Anglia in 1885, iar in USA in 1889). De la vanatorii de zimbri si bouri, masivi si debordand de ferocitate, s-au selectionat mereu, in timp, in nordul Germaniei, exemplarele mai docile si cu o linie mai supla si mai eleganta a corpului. Foarte populari in regatele germane in anii 1800, acesti caini au intrat in atentia cancelarului german Otto von Bismarck, intemeietorul statului unitar german, care i-a indragit foarte mult. Cu autoritatea sa, a insistat in ameliorarea rasei prin incrucisari selective cu Molosseri din Bavaria si ogari de talie mare, obtinandu-se, in final, cainele urias, calm si echilibrat, cu linie eleganta si tinuta foarte mandra de astazi. FCI (Federation Chinollogique Internationalle) a recunoscut rasa sub numele de Dog German in anul 1937. Denumit uneori chiar si in Germania Danische Dogge, acest caine a ramas cunoscut in lume ca Marele Danez in spatiul cultural de influenta engleza si sub denumirea Dog German in evidentele chinologice oficiale.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 7-10 ani
Grupa: Working
Culoare: negru (total sau cu lavaliera alba si pete albe pe labe), Albastru (culoare distincta gri-otel cu reflexe albastrui), Arlechin (fond alb pur marcat cu pete negre de diferite dimensiuni, dispuse neregulat), Fawn (castaniu-auriu cu masca neagra), Brindle (tarcat-tigrat, cu dungi negre/brune pe fond auriu-castaniu), Boston/Mantle (fond negru cu pete albe), Merle (fond gri inchis cu pete negre/brune, neregulate)
Varietati:
Talia: uriasa
Naparlire: nesemnificativa in afara sezoanelor de naparlire
Inaltime: 75-90 cm (la greaban)
Greutatea: 45-65 kg




Aspectul exterior al acestui caine a fost intotdeauna apreciat de iubitorii raselor canine. Prin simpla aparitie, Dogul German etaleaza o combinatie de atribute si calitati de exceptie. Pe de-o parte inspira forta si robustete, pe de alta parte sugereaza noblete, mandrie si eleganta. Sunt caini de talie gigantica, probabil detinatorii celor mai mari medii de inaltime si lungime a corpului dupa cainii din rasa Irish Wolfhound. Corpul este bine proportionat, incadrat intr-un decupaj general de forma patrata, musculatura torsului este bine reliefata cu fibra alungita, asemanatoare cu cea a Ogarilor, spatele este scurt, puternic si drept, pieptul foarte adanc, toracele ridicat sustinut de picioare lungi, puternice si drepte. Coada, de lungime medie, nu foarte groasa, se subtiaza spre varf. Acest caine isi tine coada in pozitie lasata cand se afla in repaus si curbata in nota ascendenta cand este alert sau in actiune. Gatul este lung, musculos, fara a prezenta riduri sau pliuri de piele in exces, ca la majoritatea cainilor Molossoizi cu care se inrudeste. Capul mare, alungit, expresiv, este uscativ si rotunjit in zona cavitatilor oculare.

Ochii sunt rotunzi, de marime medie, expresivi si vioi, de orice culoare (culorile inchise in nuante de caprui sunt cele mai des intalnite, dar exemplarele albastre, arlechin si mantle pot avea ochii albastri, sau diferentiati de heterocromie). Dantura este completa, foarte puternica, extrem de alba si cu muscatura in foarfece. Buzele sunt bogate, atarnand in exces de piele, ca la Mastiff, trufa este in general neagra (se pot intalni si exemplare cu trufa rosie, dar mai rar). Urechile sunt prinse sus, pe lateralele craniului, purtate atarnand. Pana in urma cu 2 decenii se apela foarte des la cuparea urechilor, in prezent se prefera pastrarea lor in forma naturala. Blana este alcatuita din doua straturi, cel superior cu firul de par scurt, drept, lucios si fin.

Temperament si comportament specifice

Desi au stramosi folositi pe post de caini de lupta si caini de vanatoare pentru animalele mari si periculoase (bouri, zimbri, ursi, mistreti), cainii din rasa Dog German (Marele Danez, asa cum se prefera sa fie denumiti in spatiul de influenta anglo-saxona) au inceput sa fie selectionati pentru stabilirea standardului pe criterii total opuse background-ului stramosilor rasei. Pentru ca erau foarte populari in statele germane la finalul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea fiind preferati in rol de animale de companie (ocazional numai ca si caini de vanatoare), crescatorii au selectionat in vederea stabilizarii rasei doar acele exemplare cu comportament echilibrat, calm, sociabil si docil. Daca vorbim de Dogul German standard, avem in vedere acest temperament foarte bine pastrat in balanta, dominat de blandete si permisivitate, cu reactie lenta si calma. Generic este un caine care prefera sa nu latre si care isi cumpaneste bine actiunile. Se intelege bine cu alte animale, este afectuos si loial, dand dovada de multa rabdare si in relatia cu copiii de varste mici. Neincrezator cu strainii, accepta imediat prietenii familiei, ghidandu-se dupa reactia stapanului. Datorita alurii impresionante si fortei bine temperate, sunt excelenti in rol de caine de paza si protectie. Se spune ca in casa in care vegheaza un Dog German poate patrunde un infractor, dar acesta nu va reusi sa mai iasa. Bineinteles, acesti caini uriasi nu trebuie provocati sau luati prin surprindere, pentru ca forta lor pusa in actiune poate deveni periculoasa. Sunt cainii unui singur stapan si isi impart afectiunea fara rezerve cu liderul familiei, caruia ii raman loiali pana la moarte. Un Dog German adult abandonat de stapanul sau nu va mai fi niciodata acelasi. Despre temperamentul acestor caini mari si puternici s-au purtat numeroase discutii in contradictoriu incepand cu anii ’80-’90 ai secolului trecut. Astfel, s-au vehiculat pareri care sustineau ideea unei agresivitati neprovocate de care pot da dovada acesti uriasi. Fara a fi total nesustinute, aceste pareri s-au nascut in urma fenomenelor petrecute in anii ’70, cand rasa devenise atat de populara incat oricine isi dorea un Dog german indiferent de provenienta. Astfel s-au realizat incrucisari defectuoase si iresponsabile, cu influente din zona Mastiff, ori Cane Corso, obtinandu-se si proliferandu-se exemplare instabile, impure, plasate in afara standardului rasei.

Despre dresaj

Pentru ca in prezent acest caine este folosit aproape exclusiv in rol de animal de companie si pentru activitati de protectie si paza, el se preteaza la exercitii de dresaj de supunere si dresaj de paza, pe langa elementele de dresaj de convietuire, obligatorii pentru orice animal care traieste in casa, pe langa oameni. Este un caine inteligent si supus, disciplinat si cu o netarmurita incredere in stapan. Invata destul de repede si foarte temeinic comenzile si miscarile de dresaj, fiind creditat cu o memorie foarte buna. Se spune ca este un fel de „elefant al raselor canine”, aluzie la parerea unanima a zoologilor cum ca elefantul are o memorie infailibila care il insoteste de-a lungul indelungatei sale vieti. Un Dog German care s-a bucurat de prezenta unui prieten al familiei la un moment dat, il va recunoaste si il va trata cu simpatie si dupa ani buni de la despartire. Desi este un caine atletic si un foarte bun alergator, nu va excela in exercitiile de aport sau prindere a discului (freesbe), pentru ca natura sa este mai statica si mai contemplativa.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Cresterea unui Dog German este o intreprindere costisitoare, luand in calcul dimensiunile respectabile ale animalului, dar necesitatile de ingrijire sunt reduse. Blana cu firul scurt si drept necesita doar un periaj de intretinere, executat saptamanal, operatiune care se cere repetata ceva mai des in perioadele de naparlire. Este un animal curat si ingrijit, care nu agreeaza sa se rostogoleasca in nisip sau praf, sa sape ori sa alerge prin noroi. Cooperant, va face o figura buna in sedintele de toaletare. Ochii, urechile si pernutele labelor trebuie verificate periodic si curatate atent, folosind accesorii, materiale si solutii recomandate de un medic veterinar. Daca sta mult in casa, un Dog German necesita ajustarea periodica a ghearelor.
Dogul German are, ca toti cainii de talie foarte mare, o medie de viata scurta. Multe exemplare mor in jurul varstei de 7 ani (media avansata de crescatorii rasei din SUA este de 6,5-7 ani), dar in general, cu o buna ingrijire si o hranire corecta, ating varsta de 10 ani si, ocazional, chiar mai mult.

Sunt animale cu o digestie foarte lenta si cu o maturizare extrem de inceata (pot fi considerati adulti complet dezvoltati in jurul varstei de 3 ani!), acestea constituind elemente foarte importante, cu implicatii de care trebuie sa se tina seama. Indicele de sensibilitate la boli isi afectiuni medicale este destul de ridicat in cadrul rasei. Ca orice rasa de caini cu pieptul foarte adanc este susceptibil de a fi afectat de torsiunea gastrica sau dilatatia volvulului gastric, precum si de alte boli de stomac. Afectiunile cardiace sunt foarte obisnuite in cadrul rasei, Dog German fiind cunoscuta printre medicii veterinari si ca rasa „ Atac de cord”.
Alte riscuri sunt legate de displazie, afectiunile oftalmologice si complicatii genetice cum ar fi cele frecvente printre exemplarele nepigmentate (albe sau predominant albe) care sunt afectate de orbire, surzenie sau de ambele. In cazul rasei trebuie pastrata o foarte buna balanta intre alimentatie si rata de crestere, cainii din rasa Dog German dezvoltandu-se continuu pentru o lunga perioada de timp (unele exemplare continua sa ia in lungime si masa musculara si dupa varsta de 1 an). Femelele reproducatoare au nevoie de o atentie speciala si hrana corecta pentru a se reface dupa nasteri, intrucat rasa are o medie de cuib mare, de 8 catei pe monta, de multe ori inregistrandu-se nasteri mai numeroase (10-12 pui).

Concluzia noastra: Cainii Dog German au, prin talia etalata si nevoile de intretinere, aproape statutul unui membru normal al familiei. Sunt excelenti companioni, odihnitori prin atitudine si generatori ai unui sentiment de siguranta si confort, discreti in interior si potoliti in plimbarile de intretinere efectuate. Sunt, fara rezerve, parteneri foarte placuti. Aerul nobil si eleganta naturala impresioneaza, dar preocuparea pentru sanatatea si bunastarea lor trebuie sa fie permanent prioritati ale stapanilor. Sunt caini recomandati initiatilor in rase canine si adevaratilor iubitori ai acestor animale speciale. Poarta cu ei stilul, patina si amprenta unei aristocratii demult apuse.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Dog German:

Masculi: Abelardo, Adalbert, Aldo, Baldwin, Boris, Conrad, Dieter, Ernesto, Fritz, Gunther, Hartman, Kaiser, Kaspar, Lambert, Norbert, Otto, Paladin, Sigmund, Udo, Ulric, Valdemar, Walther

Femele: Arne, Augusta, Barreta, Carla, Edelweiss, Emmet, Fredericka, Karina, Henrika, Kellen, Marina, Oberta, Rianna, Rudy, Svenka, Ursula, Viviana

Articole pe aceeasi tema:
Dog German – Particularitati si dificultati in hranire
Dog German – Dresajul unui urias bland
Dog German – Un pacient cu probleme
Dog German – Preocupari pentru un trai sigur si confortabil

Daca ti-a placut acest articol, inregistreaza-te la Cainele-Nostru RSS ca sa primesti ultimele postari in email sau folosind un cititor de RSS