Stramosul Dogului Argentinian este fiorosul Caine de Lupta de Cordoba. Aceasta rasa a fost dezvoltata in orasul argentinian cu acelasi nume, de catre cativa amatori de lupte intre caini, un „sport” dur, inca era legal in Imperiul Britanic. Fondul genetic primar a fost asigurat de puternicul caine de rasa Bull Terrier, „campionul” britanic al arenelor si care incepea sa-si faca simtita prezenta si pe continentul nord-american (de unde au fost importate primele exemplare). Coloritul si tendintele agresive s-au regasit foarte bine in genele Cainelui de Cordoba. Marturiile vremii atesta ca acesti caini erau atat de agresivi incat chiar si actiunile de monta intre un mascul si o femela selectionati pentru reproducere se finalizau, deseori, cu incaierari sangeroase. Acesti caini violenti au fost folositi, pe langa lupte, la vanatoarea bourilor salbatici din pampas. La partidele mari de vanatoare (numite si „jocuri de vanatoare”) actionau in haite reduse numeric, care deseori se incaierau intre ele. Aceste comportamente agresive au dus, in timp, la extinctia rasei. Cainele de Cordoba a fost folosit ca rasa initiala la formarea Dogului Argentinian.
Initiatorii selectiei au fost medicul Antonio Nores Martinez si fratele sau Agustino, ambii pasionati de rasele canine si de jocurile de vanatoare de amploare, in stil englezesc. Aceasta se intampla in Argentina, in anii ’20 ai secolului trecut. Au existat numeroase contributii ulterioare pentru ameliorarea rasei. Conform evidentelor fratilor Martinez, s-a apelat ca rase ca: Dog German (Marele Danez), Boxer, Mastiff, Buldogg Englez, Bull Terrier, Ciobanesc de Pirinei, Pointer, Irish Wolfhound si Dog de Bordeaux. Fiind medic chirurg si provenind dintr-o familie de medici, se pare ca dr. Martinez s-a folosit de cunostintele sale profesionale de genetica pentru atingerea scopului propus. Scopul declarat a fost sa realizeze un caine de vanatoare puternic, rezistent, curajos si cu spirit de lupta. El trebuia sa se dovedeasca destul de agil pentru a se strecura prin vegetatia deasa a padurilor argentiniene unde se puteau vana pecari (porci salbatici sud-americani), cu o capacitate pulmonara exceptionala pentru a haitui pe distante lungi bourii salbatici si a-i incolti, cu o rezistenta la durere fortand limitele, pentru a tine piept pumelor si jaguarilor si a nu abandona lupta cu aceste animale feroce chiar in conditiile in care era ranit grav. Efortul de durata al fratilor Martinez a fost rasplatit, la final, cu acest caine, de care „parintii” sau au fost, se pare, foarte multumiti.
Descrierea si intretinerea rasei
Dogul Argentinian este un caine de talie mare, cu un corp dreptunghiular, musculos. Corpul este usor mai lung decat inaltimea la umar, femelele prezentand, in medie, un corp mai alungit. Lungimea picioarelor din fata este aproximativ jumatatea valorii inaltimii la umar. Capul este rotund, mare, cu un bot scurt si lat, cu muscatura foarte larga. Nasul mare, negru, poate prezenta uneori pete roz. Urechile sunt de marime medie, lasate din nastere si pot fi taiate pentru a sta ridicate. Ochii sunt usori oblici, migdalati si de culoare inchisa. Coada este lunga, depasind sensibil jaretii si este purtata atarnat, cu varful usor intors. Blana este dispusa pe un singur strat (fara subpar), are firul scurt, des, de culoare alba, rareori marcata de pete inchise, dispuse imprastiat pe corp.
Culoarea acestor pete nu este niciodata prea intensa (cum este cazul cainelui Dalmatian, de exemplu). Imaginea generala il apropie mult de aspectul rasei American Pit Bull Terrier, dar cu mentiunea culorii albe distinctive pentru rasa si a taliei superioare.
Durata de viata: 10-12 ani
Grupa: Hunting/Non-sporting
Culoare: alba, rareori cu mici pete inchise, de mici dimensiuni imprastiate pe tors (putin vizibile)
Talia: mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 60-67cm
Greutatea: 36-45 kg
Temperament si comportament specifice
Este un caine inteligent, iute, curajos, perseverent, puternic si indraznet. Devotat si afectuos cu familia, este precaut cu strainii. Manifesta atitudine dominatoare fata de alti caini si fata de alte animale din gospodarie, chiar daca a fost socializat cu acestea. In general accepta copiii daca a fost socializat. Nu este un caine prea galagios. Cainii din rasa Dog Argentinian (Argentino Dogo) sunt vanatori de haita si luptatori prin excelenta. Forta lor bruta, performantele fizice in regim de efort prelungit, curajul si nevoia de a face fata unor provocari nu ii recomanda in postura obisnuita de animal de companie. Pot face o figura acceptabila si in acest rol atunci cand au stapani experimentati in lucrul cu rasele puternice si care stiu cum sa se impuna si cum sa abordeze diferite exercitii de dresaj.
Caini cu o personalitate puternica, dominanti si curajosi, Dogii de Argentina sunt dificil de dresat. O atentie deosebita trebuie acordata mentinerii unui echilibru psihic stabil al cainelui pe parcursul exersarilor. In cazul acestei rase trebuie pus accent pe socializare precoce. Chiar si in stadiul de catel masculii pot fi destul de bataiosi si dominanti, dar perseverenta, rabdarea si abordarea blanda a „derapajelor” pot modela frumos caracterul cainelui adult. De cele mai multe ori stapanul este responsabil de comportamentul dificil sau periculos al unui caine adult. De aceea dresajul pentru un Dog Argentinian trebuie sa revina in sarcina unor persoane experimentate, puternice mintal, cu o personalitate care se poate impune si total responsabile.
Multi stapini ai unor caini din aceasta rasa, din pacate, se lasa atrasi de potentialul lor de „baieti duri”, tolerandu-le ori, mai rau, incurajandu-le atitudinile violente si intimidante in relatia cu alti caini sau chiar cu oamenii straini. Este o greseala foarte grava, tinand cont de potentialul unui caine ca Dogul Argentinian, creat special pentru confruntari aspre si pentru asumarea unor situatii dificile in care primeaza forta bruta. Cu un dresaj atent si consecvent, acesti caini pot fi parteneri foarte placuti pentru oameni, comportandu-se bine chiar si in compania copiilor mici. Dar nu trebuie provocati niciodata si puterea lor trebuie avuta in vedere si respectata. Tocmai pentru aceste trasaturi comportamentale mai aspre, unele state au interzis importul exemplarelor din rasa Dog Argentinian (Australia, Noua Zeelanda, Norvegia, Islanda, Portugalia, Ucraina etc.). Chiar si in tara noastra rasa figureaza pe lista animalelor periculoase, interzise pentru import. Totusi, acesti caini nu merita condamnati din start. Dresajul in cazul lor este extrem de important, mai ales sub aspectul calitatii. In tara de bastina, Argentina, foarte multi caini din rasa Dog Argentinian sunt folositi ca animale de companie. Ei se bucura de simpatie si respect, numeroase exemplare fiind inca folosite la vanatoare, dar fiind selectionate si pentru serviciul de insotire a persoanelor cu dizabilitati, pentru operatiuni de cautare si salvare, in unele operatiuni militare sau ale fortelor de ordine. Gama larga de servicii in care este angrenat in tara unde rasa este cel mai bine cunoscuta, increderea care i se acorda, denota maleabilitatea comportamentala a acestor caini puternici, posibilitatea reala de integrare a lor printr-un dresaj adecvat in tipare controlabile, stabile.
Ingrijire si sensibilitate la boli
Dogul Argentinian nu este un caine pretentios din punctul de vedere al necesitatilor de ingrijire. Acesti caini au parul scurt si nu naparlesc din abundenta, deci se impune un periaj ocazional (la 1-2 saptamani). Sunt caini curati si reactioneaza bine la contactul cu apa. Au nevoie de multa miscare, de activitati antrenante cu un procent ridicat de consum fizic pentru a-si mentine in forma corpul musculos si a evita ingrasarea in exces. Multi proprietari prefera cuparea urechilor (chiar si a cozii), dar practica pierde teren in zilele noastre. Etaland imaginea standard, nemodificata prin interventii chirurgicale asupra urechilor, cainii nu par atat de fiorosi. Bineinteles, decizia apartine fiecarui proprietar.
Similar cu rasa Dalmatian si cu varietatea alba de Bull Terrier si rasa Dog Argentinian este tributara surzeniei corelata cu pigmentul alb. Surzenia unilaterala sau bilaterala afecteaza, conform statisticilor, 10% dintre nou-nascuti. O alta afectiune destul de des semnalata in cadrul rasei este displazia de sold. Analizata in ansamblu, rasa este reprezentata de exemplare robuste, cu o buna stare de sanatate.
Concluzia noastra: Dogul Argentinian este o rasa mai putin cunoscuta si destul de rar intalnita in Europa. Imaginea generala pe care o etaleaza este de rasa de caini duri si potential violenti. Dar statisticile realizate pe taramurile natale spun altceva. Crescuti cu afectiune si rabdare, lipsiti de provocari si stimuli care sa le exacerbeze instinctele naturale de luptatori si de atleti angajati, acesti caini pot fi insotitori devotati si atasati. Sunt foarte buni in rol de caine de paza si se mobilizeaza foarte bine ca parteneri in drumetii pe trasee complexe. Indicele de securitate aferent rasei este foarte ridicat, de asemenea. Un Dog Argentinian a fost conceput si va ramane un caine puternic pentru un stapan puternic.
Nume traditionale pentru cainii din rasa Dog Argentinian:
Masculi: Adelmo, Adolfo, Alvaro, Arsenio, Cristobal, Diego, Hector, Ignacio, Marco, Paco, Pedro, Santiago, Vasco, Vicente, Zabral.
Femele: Alegria, Ariel, Camila, Evita, Fortuna, Graciela, Guadalupe, Lola, Malvina, Rolanda, Sara, Soledad, Zarzuela.
Articole pe aceeasi tema:
Dog Argentinian – Dresaj bazat pe afectiune
Dog Argentinian – Un caine sanatos si rezistent
Dog Argentinian – Echilibrul in dieta
Dog Argentinian – Ingrijirea unui prieten nepretentios
Daca ti-a placut acest articol, inregistreaza-te la Cainele-Nostru RSS ca sa primesti ultimele postari in email sau folosind un cititor de RSS
0 comments to Dog Argentinian – Vanatorul de pume