Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Pentru unii iubitori ai raselor canine fara prea multa experienta in dresaj canin, dresajul unui caine de talie mica reprezinta un subiect limitat, cu putine puncte de interes. In general, predomina ideea ca unui caine mic ii sunt incredintate, in genere, roluri mici, cum ar fi insotirea stapanul si asigurarea bunei dispozitii. O astfel de perceptie este gresita din start.





De fapt, statistica releva ca un caine de talie mica, de companie, trebuie sa-si insuseasca foarte multe comenzi si comportamente conditionate, aproape de nivelul unui caine de talie medie sau mare care se pregateste pentru concursuri de abilitate. Fara a fi un caine de paza, un caine de talie mica poate fi la fel de vigilent si de alert in perimetru.

De asemenea, este bine de stiut ca dimensiunile corporale sunt relative. Perceptia unui Mops despre propria talie … ei bine echivaleaza cu cea a unui elefant. Asa cum circula o gluma in China, pe seama acestui „pitic curajos”, un caine Pug nu va fi niciodata de acord ca are talie prea mica; ci doar ca prea multe animale sunt absolut diforme in comparatie cu el. Dresajul unui caine de talie mica devine cu atat mai important cu cat valorizam urmatorul adevar: fiindu-ne animal de companie, mereu in proximitate, aproape tot ceea ce face se deruleaza fata ochilor nostri, actiunile lui ne influenteaza pas cu pas. De aceea este nevoie de o coordonare buna si de o colaborare in acest sens, toate obtinute printr-un dresaj inteligent, de calitate. In relatia cu un catel Mops (Pug) de abia sosit in mijlocul familiei nu prea putem vorbi despre „perioada de gratie”. Indiferent de cum suna aceasta fraza, este cat se poate de adevarata. Mops-ul (Pug-ul) este activ, temperamental mai ales in prima parte a vietii sale, alert si incapatanat. Primele obiceiuri deprinse, primele nuante comportamentale venind din partea membrilor familiei si care il favorizeaza vor fi dificil de corectat ulterior. Nu scapati niciodata din vedere valabilitatea expresiei ,,un caine mare intr-un trup mic'', foarte potrivita in cazul unui Mops (Pug). Acest caine mic si teribil de simpatic poate dovedi un temperament incantator si cuceritor ce da gata pe oricine. Adora sa se joace, este prietenul dedicat al copiilor, cu care se comporta frumos si permisiv. In ciuda aerului de demnitate si sobrietate, are un simt clar al umorului si poate fi la fel de frivol ca orice alt caine de talie mica. Ca standard general acceptat, un caine de rasa Mops (Pug) se dovedeste tolerant la tachinarile celor din familie, are un trup mobil si robust, participa entuziast la orice joc este invitat.


Cainele de rasa Mops (Pug) este deosebit de sensibil la tonul vocii stapanului, asa ca pedepsele aspre nu isi au rostul. Acest caine raspunde bine la socializarea precoce si va tolera fara mari probleme prezenta altor animale in jurul sau. Dar va tanji mereu dupa prezenta oamenilor, dorind sa se afle tot timpul in preajma lor. Dovezile de afectiune trebuie acordate gradat si nuantat, cel mai des in relatie cu comportamente pozitive, cand raspunde corect la dresajul domestic. Daca stapanul nu le dedica suficienta atentie, ii ignora sau nu se joaca cu ei, cainii acestei rase pot deveni usor anxiosi sau agitati.

Nu sunt niste „cersetori” in privinta dovezilor de afectiune, dar simt nevoia sa se plaseze mereu pe aceeasi „lungime de unda” cu stapanul lor, aspect foarte folositor in dresaj. Dotat cu o vointa de fier si cu o inteligenta ascutita, un Pug se plictiseste repede daca i se repeta o comanda prea des. Dincolo de faptul ca este un caine de talie mica, se dovedeste un caine de paza eficient, in sensul ca strainii care se apropie vor fi semnalati prompt, dar nu se va implica agresiv in abordarea acestora. Eventualele tendinte in acest sens observate la masculii tineri trebuie imediat corectate, fiind considerate deviante comportamentale de la standard. Relatia cea mai stransa o va dezvolta cu cel mai autoritar si influent membru al familiei. Nu uitati ca aceste animale inteligente percep autoritatea reala in termeni de o mai mare acuratete decat noi, oamenii. Daca un Mops (Pug) alege individual o anume persoana din familie si se va posta mereu in preajma acesteia, acordandu-i intreaga sa atentie, acea persoana trebuie sa se implice cel mai mult in dresaj. Astfel vor fi obtinute cele mai bune rezultate in timp scurt.

Articole pe aceeasi tema:
Mops (Pug) – Un caine de companie irezistibil
Mops (Pug) – Scurta analiza medicala
Mops (Pug) – Ingrijire delicata si protectie
Mops (Pug) – Sa-l hranim corect
Poze cu caini de rasa Mops - Pug

POZE cu Caini Mops - Pug

Cainii de rasa Terrier au o solida reputatie de caini incapatanati. Vestea buna este ca simpaticul vanator de talie mica Dandie Dinmont Terrier a mostenit o doza rezonabil de mica, fiind un caine mai maleabil. Nu degeaba una din cele mai populare porecle ale acestui caine de rasa este „Gentleman Terrier”. Fiind un caine inteligent, dresajul bazat pe rabdare si perseverenta va reusi cu siguranta.




Atunci cand sunteti stapanul unui Dandie Dinmont Terrier si va ocupati de dresaj, cautati sa respectati urmatoarele repere:

- Inscrieti-va cu cainele la un curs scurt dresaj de obedienta (dresaj de supunere). Tinand cont de caracteristicile rasei, este mai bine ca primii pasi in dresaj sa fie coordonati de un specialist. Urmarind tehnica si procedeele pe care acesta le aplica, veti invata la randul vostru lucruri utile;

- Efectuati transferul de autoritate in relatia cu cainele dupa absolvirea cursului de initiere in dresajul de obedienta, repetand cu cainele comenzile si tehnicile folosite de instructor. Respectand cuvintele folosite, atitudinea corporala, gesturile si tonalitatile vocii observate la instructor, veti deveni, in ochii prietenului vostru canin, noul lider in dresaj;

- Perseverenta este cheia. Insistati mereu ca o comanda data sa fie executata, cu atat mai mult cu cat aveti siguranta ca a fost insusita. Dandie Dinmont Terrier isi etaleaza uneori incapatanarea, cel mai des atunci cand interesele lui de moment difera fata de intentiile voastre. Nu abdicati de la atitudinea dominanta; reveniti calm la o comanda deja insusita, repetati-o de cateva ori recompensand cainele pentru buna cooperare si reveniti in „punctul nevralgic”;

- Tineti totul in forma simpla. Desi este un caine inteligent, Dandie Dinmont Terrier are totusi o capacitate de mentinere a atentiei destul de redusa. Acest animal alert, a fost un bun caine de vanatoare si natura sa il mentine atent la schimbarile produse in mediul inconjurator. Nu agreeaza sa se concentreze prea mult pe o problema abstracta cum este executarea unei comenzi sau a unui exercitiu de dresaj,


- Folositi un singur cuvant. De cate ori este posibil, limitati comanda la un singur cuvant care va ramane neschimbat. De exemplu, in loc sa spuneti „SEZI FRUMOS!”, este mai bine sa spuneti doar „SEZI!” („VINO!” in loc de „VINO AICI!” „HAI LA MAMA” etc.). Respectand aceste cuvinte si folosindu-le mereu cu acelasi sens si semnificatie, veti usura interactiunea voastra cu cainele;

- Folositi tonul vocii. Aici este bine sa exersati si sa personalizati cainele, adica sa-i vorbiti ca unei persoane. Trebuie sa invatati sa controlati tonul ferm, ultimativ – pentru a-l opri de la o actiune cu posibile implicatii periculoase (traversarea strazii, altercatia cu un alt caine, fugarirea unui copil etc.), tonul suparat – pentru a-i capta atentia si a-l implica emotional atunci cand este absent sau necooperant, tonul vesel, satisfacut – pentru momentele de recompensa, tonul bland, afectuos – pentru situatiile de calmare si linistire. Exista rase de caini capabile sa invete un numar impresionant de cuvinte. Nici Dandie Dinmont Terrier nu este total neajutorat la acest capitol, dar ca majoritatea cainilor el reactioneaza la tonul vocii, interpretand cu mare acuratete inflexiunile, dincolo de semnificatia majoritatii cuvintelor folosite;


- Exploatati mandria acestui caine si potentialul sau afectiv. Se intampla destul de des ca un Dandie Dinmont Terrier implicat intr-un exercitiu de dresaj sa va ignore, repetati o comanda, pe care sa o execute brusc dupa un timp si fara ca voi sa o cereti. Ignorati pentru moment prezenta sa, luati-va un aer distant si indepartati-va absent cativa pasi. Apoi, privindu-l intens, repetati comanda ignorata anterior cu voce ferma. Initial descumpanit ca nu a fost apreciat pentru reusita sa, cainele va dori sa dovedeasca faptul ca stie ce are de facut si merita laudat.
Procedati in mod asemanator si dupa o sedinta ratata.

Incercati sa fiti distant cu cainele o zi intreaga, refuzand sa-i apreciati sarmul etalat din plin si procedeele prin care alege sa se gudure pe langa voi. Daca, in ziua urmatoare veti avea un elev mult mai silitor si cooperant, rasplatiti-l generos si acordati-i un tratament afectiv compensator. De cele mai multe ori, cainele va face diferenta;

- Nu lungiti sedintele. Eficienta si mentinerea unui tonus bun si a unei concentrari productive din partea cainelui vostru Dandie Dinmont Terrier sta si in alcatuirea unui program de exercitii de dresaj care sa nu cuprinda reprize mai lungi de 10 minute. 3-4 astfel de reprize, despartite de pauze de relaxare si joaca sunt suficiente pentru o zi;

- Fiti creativ. Retineti ce activitati si jocuri capteaza atentia cainelui vostru de rasa Dandie Dinmont Terrier cel mai mult si inserati-le creativ in programul de dresaj. In functie de inspiratia de moment, dezvoltati-le si cautati sa le faceti cat mai atractive posibil pentru caine. Combinatia joaca-exersare reprezinta o tehnica infailibila in dresajul oricarei rase de caini si cu atat mai mult in cazul unor caini jucausi si energici cum sunt cei din rasa Dandie Dinmont Terrier.

Articole pe aceeasi tema:
Dandie Dinmont Terrier – Caine de talie mica
Dandie Dinmont Terrier – Ingrijirea unui caine condrodisplazic
Dandie Dinmont Terrier – Hranire fara excese
Dandie Dinmont Terrier – Probleme de sanatate curente
Poze cu caini de rasa Dandie Dinmont Terrier

POZE cu Caini Dandie Dinmont Terrier

Reusita in dresaj in cazul unui caine tanar (adult) din rasa Pointer Englez este legata in mod intrinsec de motivarea pe baza de stimulente de hrana. Ideal este sa incepeti o relatie cu acest caine inca din stadiul de catel, dar daca ati optat pentru un exemplar de varsta mai mare (cu o varsta cuprinsa intre 8 luni si 1 an) sansele unei bune colaborari in dresaj nu sunt pierdute. Pointer-ul este un caine sociabil si maleabil, el se ataseaza repede de stapan daca beneficiaza de un tratament afectuos si de conditii bune de ingrijire si hranire. Riscul principal al varstei mai inaintate este reprezentat de “sedimentarea” trasaturilor de caracter predominante: incapatanarea si spiritul independent. Imblanzirea acestora si redirectionarea comportamentului sau pe reperele pe care le doriti necesita o munca sustinuta si ferma.

Cainii din rasa Pointer Englez se dovedesc adesea destul de incapatanati. Desi aceasta trasatura nu este la fel de pregnanta ca la alte rase de caini de vanatoare (avem in vedere aici mai ales cainii de urma, asa numitii “scotocitori”), se poate totusi acutiza in lipsa unui dresaj demarat timpuriu. In principiu, dat fiind rolul lor de pointeri, activitatea in camp trebuie sa fie foarte strans impletita cu cea a omului. Dar se intampla ca mirosul lor foarte fin si curiozitatea innascuta sa ii atraga in directii diferite de interesul stapanului lor, vanatorul. In acest caz un Pointer dovedeste cat de disciplinat a devenit in urma relatiei cu proprietarul. Desi Pointer are instincte minunate in calitate de caine de vanatoare, el trebuie convins sa lucreze doar in directia obiectivelor pe care stapanul sau le-a stabilit.
Cand va decideti sa incepeti primele exercitii de dresaj cu un caine de varsta tanara de rasa Pointer cu care nu ati avut ocazia sa interactionati prea mult, aveti grija sa nu fi primit multa mancare la masa anterioara. Este in interesul vostru ca tanarul "caine-elev" sa fie usor infometat si, in acelasi timp, sa inteleaga ca voi detineti suplimentele alimentare pe care si le doreste, astfel atentia lui va fi mult mai centrata asupra voastra. In caz contrar, veti descoperi ca Pointer-ul Englez sufera intr-un grad periculos de surzenie. Dar nu vorbim aici de boala reala, cea care chiar afecteaza destul de des aceste exemplare, ci de o afectiune simulata. Un caine Pointer Englez focusat si bine motivat, recompensat la timp pentru reusite, va raspunde bine la solicitarile din cadrul exercitiilor de dresaj.

Calitatile native indiscutabile, sensibilitatea la tonul vocii, nevoia instinctiva de a face pe plac persoanelor de care s-au atasat, toate acestea vin sa usureze munca unui instructor care se ocupa de dresajul unui Pointer Englez. Actiunile efective pe care le derulati in calitate de instructor trebuie sa fie placute, prietenoase dar insistente. Uneori puteti ridica tonul vocii, dar nu folositi alte metode dure, pentru ca nu veti obtine rezultatele scontate.
Despre dresajul pentru vanatoare nu se poate vorbi ca despre o munca prea dificila atunci cand subiectul este un caine de rasa Pointer Englez, pentu aceste animale sunt nascute pentru vanatoare. Cu toate comenzile specifice insusite, un Pointer Englez actionand in camp, in cadrul vanatorii, este un adevarat spectacol. In orice caz, chiar daca nu sunteti genul de persoana activa sau familiarizata cu vanatoarea, trebuie sa stiti ca un Pointer Englez tanar nu va tine cont de faptul ca nu prea aveti timp de joaca alaturi de el. Isi va cere drepturile insistent si uneori foarte zgomotos, caci are o voce puternica, rasunatoare. Altfel, nu isi gaseste foarte usor motive sa latre.
Cainele Pointer Englez nu are nevoie de exercitii lungi sau intense de dresaj si socializare pentru a se comporta bine in preajma copiilor. Este un caine cu un puternic instinct de cuib, are o lunga istorie petrecuta in canisele vanatorilor din clasa nobiliara care intretineau zeci de caini de vanatoare si se va dovedi mereu preocupat sa se afle in mijlocul membrilor familiei, asa ca va interactiona minunat cu copiii, indiferent de varsta pe care o are atunci cand intra in contact cu ei si se va integra foarte bine in joaca lor. Incepand cu varsta de 6-7 ani acest caine de talie medie cu tendinte de ingrasare chiar trebuie stimulat un pic sa isi petreaca timpul alaturi de copii, pentru ca va deveni un pic cam sedentar.

Pointer Englez este, cu siguranta, un caine de exterior. Se acomodeaza bine si la viata in casa, dar va deveni mult mai putin activ in general si predispus la ingrasare. De asemenea, acest caine va respecta inegal regulile de igiena daca va fi tinut singur in casa pentru perioade prea lungi pe durata unei zile si va reactiona zgomotos la toate sunetele venite de afara. Este foarte adevarat ca nici expunerea indelungata la temperaturi scazute (pe timpul sezonului rece) nu este recomandata, pentru ca blana scurta nu-i ofera o protectie suficienta. Cel mai indicat mediu pentru un astfel de caine este o proprietate formata din casa, anexe si un teren imprejmuit. Daca Pointer-ul Englez va avea acces in casa pentru confort termic, odihna si interactiune cu membrii familiei, dar va putea sa faca miscare in curte alaturi de copii sau adulti interesati de jocuri si exercitii, el se va simti minunat si isi va mentine un tonus foarte bun. La toate acestea trebuie sa se alature plimbarile lungi combinate cu alergare (libera sau pe langa bicicleta), explorarea unor terenuri, inotul si diferite provocari de ordin fizic (jocuri de aport, jocuri cu mingea, cautari de obiecte, frisbee etc.)

Articole pe aceeasi tema:
Pointer Englez – Caine de vanatoare la pasari
Pointer Englez – Afectiuni ale ochilor
Pointer Englez – Preferinte in hranire
Pointer Englez – Cum il alegem? Cum il ingrijim?

Komondor reprezinta o rasa de caini cu multe specificitati si familiarizarea cu acestea, apropierea in vederea realizarii unui dresaj corect si eficient trebuie sa se faca incet, cu rabdare si perseverenta. Komondor este un caine ciobanesc in acceptiunea generala a expresiei sarcinile sale ancestrale fiind plasate strict in activitatile pastorale. Este, in acelasi timp, un caine de cioban, un caine de paza si protectie, dar fara a fi efectiv un caine de companie. Pentru acest rol se adapteaza in prezent, mai ales in Statele Unite ale Americii, unde cota sa de popularitate este in sensibila crestere. Komondor a fost apreciat de catre numerosi experti ai raselor canine ca un foarte bun caine de paza, dar dresajul sau ramane destul de dificil. In privinta instinctelor de paza lucrul in dresaj nu este deloc elaborat, cainele avand instincte native in acest sens. Problemele apar in categorii ca dresaj de obedienta, dresaj de agilitate. Posedand calitati fizice deosebite, greu de anticipat la o aspectare sumara, reflexe fulgeratoare si o forta impresionanta, Komondor se dovedeste, in mod paradoxal, un caine destul de lenes. Comportamentul acesta conservativ este intalnit si la alte rase de caini de turma. Perioada de activitate maxima a cainelui Komondor se deruleaza noaptea, cand instinctele sale de paznic se activeaza.

Cadrul general

In ceea ce priveste dresajul acestui caine cel mai bine este sa fie derulat de o persoana cu experienta, sau de un instructor profesionist. Komondor este un caine de talie mare, cu un caracter puternic si este destul de incapatanat. Este un caine inteligent, va intelege majoritatea cerintelor instructorului si, daca va fi corespunzator motivat, va invata destul de repede. Problema este ca si uitarea intervine destul de repede, pentru ca este selectiv in actiuni si prefera sa isi decida singur miscarile. Metodele cele mai eficiente de repetare si de fixare in reflex a diferitelor comenzi si exercitii reprezinta apanajul unui instructor calificat sau cel putin al unei persoane cu o puternica experienta. Varsta optima indicata de specialistii rasei pentru a incepe primele tehnici de socializare si dresaj este de 4-5 luni. Dresajul de supunere este cel mai important element la care se preteaza aceasta rasa de caini. Deja la varsta de 9 luni trebuie sa fiti siguri pe supunerea cainelui in fata voastra, altfel vor aparea probleme de comportament si dificultati in relatia stapan-caine. Perioada de maxima eficienta fiind una scurta, cele mai bune rezultate se obtin intr-o scoala de dresaj. Oricum, dresajul de obedienta este singura forma de dresaj necesara unui caine Komondor, atata vreme cat nu doriti sa ii incredintati sarcini de munca specifice.

Cand dresati cainele vostru Komondor, trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:
- Acest caine nu este prin natura sa un servitor supus sau un dependent de munca. Este un caine care gandeste si isi calculeaza actiunile;
- In general, un caine Komondor nu reactioneaza bine in situatii de stres, deci fiti atenti la primele semne si nu lucrati cu un caine stresat;
- In proportie de 99% acestor caini le lipseste instinctul de aport al diferitelor lucruri. O astfel de rutina poate fi invatata, dar necesita un volum de munca mai mare decat in cazul altor rase de caini;
- Un Komondor actioneaza intr-un anume fel doar atunci cand interventia/actiunea sa este neaparat necesara sau justificata. Dar, in acelasi timp, trebuie sa fiti mereu atenti la reactiile sale mai ales in relatia cu persoanele straine. Timpul de reactie al unui caine Komondor este uluitor de mic daca avem in vedere ca este un caine de talie mare, cu alura unei gramezi de blana inofensiva;

Daca va hotarati sa va ocupati personal de dresaj, trebuie sa fiti rabdatori, persistenti si pregatiti sa va folositi inteligenta. Daca va ganditi sa aplicati tehnici de dresaj bazate numai pe recompensa (stimulente de hrana) combinata cu duritati (cainele Komondor este un caine inteligent, dar incapatanat, ferm si greu de strunit) veti rata in 80% din cazuri. Veti obtine un caine care va reactiona dupa cum va dori si nu dupa cum a fost dresat. In restul de 20% din cazuri veti anihila calitatile naturale ale acestui caine si il veti transforma in altceva decat intr-un Komondor. Prin aceasta nu se sugereaza neaparat ca dresajul este inutil. Dar, ca prima conditie pentru obtinerea unor rezultate bune in dresaj este realizarea unei relatii afective puternice cu cainele inainte de a se ajunge la primele exercitii de dresaj. Cele mai importante comenzi pe care trebuie sa si le insuseasca un caine Komondor sunt: SEZI, STAI, ASTEAPTA, AICI, PAS, NU/NU-I VOIE, DINTI/BOT.

Pentru comanda AICI este mai indicat sa se foloseasca o lesa si modularea potrivita a vocii decat oferirea de recompense plasate in fata persoanei dresor. Cu recompensa cainele va reactiona de cateva ori, dar concluzia lui va fi aceea ca trebuie sa vina doar cand are nevoie de o gustare, deci se va intampla deseori sa nu mai reactioneze la comanda, desi initial cainele daduse clar de inteles ca si-o insusise. Comanda DINTI/BOT trebuie invatata de caine la dresaj pentru ca sa fie pregatit sa accepte botnita. Este indicat sa va deplasati cu acest caine in public astfel echipat, cu botnita, mai ales cand este posibil sa-l lasati legat, in asteptare, in fata unui magazin, de exemplu. Se poate intampla ca un caine Komondor sa reactioneze dur (cu muscatura) atunci cand este luat pe nepregatite prin aparitia unor oameni din directii surprinzatoare, mai ales ca parul bogat de pe cap ii limiteaza campul vizual. De multe ori, obsevand cum intrati intr-o cladire, se poate ca vigilentul vostru caine sa considere ca acea cladire ii este incredintata spre paza, deci va cauta sa-si faca datoria.

Cainele Komondor este un caine foarte realist. Chiar si unii dresori cu experienta au avut surpriza sa constate ca, dupa o sedinta de dresaj bine absolvita, cainele nu a mai reactionat la a doua sau a treia sedinta. Aceasta se intampla nu din cauza absentei calitatilor pentru dresaj ale acestei rase, ci pentru ca acesti caini gandesc in mod particular. Adica, un Komondor se raporteaza intotdeauna la spatiul in care este plasat. Si atentia acestui caine se concentreaza pe spatiul care ii apartine si pe care il pazeste prin instinct. Deci, contrar tehnicilor de dresaj aplicate in cazul altor rase de caini, in cazul exercitiilor de dresaj efectuate cu cainii Komondor trebuie sa incepeti primele sedinte pe teritoriul care ii apartine acestui caine, abia apoi sa continuati exercitiile intr-un spatiu „neutru”, departe de curtea sa. Cand nu are ce pazi si apara, el realizeaza ca i se cere un comportament de supunere fara nici un sens si finalitate, deci va coopera in functie de starea de spirit de moment. De aceea, dresajul bazat pe diferite jocuri nu prea are efect in cazul acestei rase ca caini.
Pentru a rezuma, exercitiile de dresaj programate pentru cainii din rasa Komondor trebuie sa se bazeze exclusiv pe instinctele sale cele mai puternice: vigilenta, protejarea hranei si protectia teritoriului. Aceste exercitii se vor intinde, in medie, pe durata a 4-5 luni, principalul obiectiv fiind supunerea. Nici chiar daca un caine a raspuns foarte bine pe perioada de dresaj nu faceti greseala sa-i subestimati reactiile. Tineti mereu cainele sub controlul vocii, fiti ferm, rabdator si inflexibil, tineti cont de modul in care el gandeste. Ca un exemplu, dresorii initiati recomanda ca invatarea unor comenzi precum AICI si NU/NU-I VOIE sa se faca in timp ce in fata cainelui este pusa o bucata de carne. Repetarile vor continua pana cand nu se vor mai inregistra ezitari sau greseli, doar asa veti sti ca acel caine Komondor se supune neconditionat vointei voastre. De asemenea, tineti seama ca acestor caini nu le place sa-l urmeze un dresor aflat in miscare la distanta, sau sa-l urmareasca atunci cand acesta alearga. Cainii accepta doar oponentii directi, persoanele aflate in contact apropiat.

POZE cu Caini Komondor

Munca de dresaj cu un caine Samoyed nu este deloc usoara. Fiind un animal inteligent si oportunist, acest caine isi va face rapid o viziune asupra mediului in care traieste si se va orienta spre calea cea mai simpla si eficienta de a obtine ceea ce-l multumeste. Deci cu siguranta veti avea parte de numeroase surprize cand il veti angrena in exercitii de dresaj. Samoyed-ul stapaneste la perfectie arta falsei ignorante (denumita si „surzenie autoindusa”), mai ales cand este pus sa faca ceva ce nu-i convine. Unii proprietari de Samoyed, lipsiti de experienta in lucrul cu astfel de caini, au avansat chiar ideea ca acest caine este „prost”. Dar lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Expertii au decis: Samoyed este un caine inteligent, cu multe resurse, doar ca este mai greu de gasit calea prin care acestea pot fi puse in valoare. Daca vreti sa ii impuneti anumite reguli de comportament asigurati-va ca le respectati de fiecare data cand intra in discutie. Nu creati cainelui impresia ca regulile care se aplica in noul lui camin sunt flexibile, caci nu veti obtine raspunsuri bune din partea lui. De exemplu, daca nu doriti ca un caine Samoyed adult sa aiba acces in anumite zone ale casei, interziceti ferm aceasta inca de pe vremea cand este un catel si mentineti regula activa de fiecare data cand il vedeti tentat sa o incalce.

Samoyed, ca orice caine de sanie (caine nordic) are un puternic instinct de haita. Folositi aceasta trasatura in folosul vostru. Astfel, cautati sa il inscrieti la scoli de dresaj pentru caini juniori, acele programe conduse de profesionisti in care sunt initiati in dresaj cateii cu varste intre 4 luni si 1 an. Husky invata foarte bine in comunitate, este un caine care se adapteaza minunat in grup, alaturi de alti caini, isi gaseste rapid locul si interactioneaza bine. Acest paradox poate fi intalnit in cazul oricarui caine de sanie, fie el Husky, Siberian sau Malamut. In grup, cainele isi va cauta o pozitie ierarhica si va coopera disciplinat si plin de ravna la efortul comun in care grupul se angreneaza. Actionand individual isi va proiecta doar propriile obiective si va cauta sa isi mentina independenta deciziilor. Alaturi de alti catei isi va consuma mai bine energia nativa. Fiti atent sa va arogati si sa pastrati pozitia de „caine alfa” (altfel spus sa intrati in rolul „sefului de atelaj”) in relatia cu micul vostru catel, este foarte important acest lucru. Daca va va percepe ca atare, va fi mult mult mai usor sa va impuneti si sa il invatati elemente de dresaj mai tarziu.
In jurul varstei de un an se poate debuta cu programul de exercitii pentru dresaj de obedienta. Trebuie spus ca acesti caini ating maturitatea in jurul varstei de 18 luni. Daca veti utiliza serviciile unui specialist si veti inscrie tanarul catel la o scoala de dresaj, veti avea deopotriva un avantaj si un dezavantaj. Avantajul consta in inteligenta si capacitatea mare de invatare a acestei rase. Cainele se va comporta bine la dresaj si va acumula punct importante destul de usor. Dar, asa cum multi stapani de caini Samoyed au reclamat, situatia se schimba radical acasa, in sensul ca acelasi „student fruntas” de la clasa de dresaj va fi „surd” si necooperant acasa.


Explicatia isi are punctul de sprijin in aceeasi inteligenta nativa a acestor caini nordici. Samoyed sunt indeajuns de inteligenti pentru a diferentia situatiile in favoarea lor. Vor invata repede ca este in avantajul lor sa se remarce pozitiv la cursurile de dresaj pentru a primi recompense si a lucra mai putin, dar se vor baza acasa pe afectiunea membrilor familiei stiind ca omisiunile si greselile le vor fi, in final, iertate. Solutia este sa participati si voi la exercitii si sa observati atitudinea instructorului. Fermitatea si constanta de care acesta da dovada in lucrul cu „elevii” sai reprezinta elemente pe care trebuie sa vi le insusiti la randul vostru. O alta posibila rezolvare este sa va documentati din manuale si publicatii despre regulile de lucru in dresajul canin (sursele sunt accesibile) si sa va ocupati personal de educatia animalului vostru de companie. Poate fi mai dificil, dar la final cainele va sti cine este „la comanda”.

Este foarte important sa tineti cont de un aspect particular: Samoyed sunt caini de lucru. Acesti caini au fost selectati si crescuti pentru si numai pentru aceasta. De aceea el pune foarte mare pret pe momentele in care nu este angrenat intr-o activitate, pentru ca in lumea inghetata din care provine acestea erau foarte rare. Nativii triburilor care l-au domesticit si inmultit erau mereu angrenati intr-o lupta dirza pentru supravietuire. Multe dintre sarcinile lor in acest sens le imparteau cu acesti caini frumosi si rezistenti. Samoyed-ul mana turmele de elani, le pazea impotriva atacurilor lupilor, vana alaturi de stapan, ii cara materialele incarcate in sanii etc. Dincolo de limitele unei activitati bine definite, in care sa-si dea masura fortei si rezistentei sale si in afara unei haite de care sa apartina, acest caine isi releva spiritul independent si cauta sa-si largeasca orizontul pe cont propriu.
In concluzie, Samoyed-ul nu este genul de caine care sa fie ignorat in privinta miscarii, pe de-o parte, si nu poate fi lasat in teren liber nesupravegheat, oricat de lunga a fost convietuirea voastra comuna. Acest caine are nevoie de un program bogat in exercitii si activitati, dar lesa trebuie folosita in majoritatea timpului in teren deschis. Puteti renunta la aceasta dar in spatii limitate, la o distanta potrivita pentru reactie eficienta si in teren ingradit, ori foarte bine cunoscut. In rest, efectuati plimbari antrenante in lesa, drumetii lungi si provocatoare si, mai ales iarna, cooptati-l in „meseria lui de baza”: tractarea saniei. Alergarea este vitala pentru Samoyed, sunt facuti pentru asa ceva, si sunt capabili sa acopere distante impresionante cu minim de efort. Daca in cazul cainilor Malamut viteza reprezinta argumentul de baza, Samoyed este campion la probele de anduranta. Pentru acei care considera prea cruda si restrictiva pastrarea in lesa a cainelui si angrenarea sa in activitati consumatoare de efort consistent, concluzia este clara: nu sunt stapanii potriviti pentru un caine Samoyed.

POZE cu Caini Samoyed

Scurta istorie a rasei

Mijlocul secolului al XIX-lea este perioada in care a luat nastere, in Marea Britanie, rasa denumita azi Airedale Terrier. Numele acestor caini este legat de valea raului Aire (dale=vale), din comitatul Yorkshire, aceasta fiind zona generica in care locuitorii clasei mijlocii, interesati in vanarea rozatoarelor acvatice (sobolanul de apa, nutria) si a unor pradatori de talie mai mica (vidra, jderul, dihorul, nevastuica), au incrucisat exemplare de copoi Otterhound si de Terrier Galez (Welsh Terrier). Cele doua rase care au stat la baza selectionarii acestui Terrier de talie mare (Airedale Terrier este cel mai mare caine din aceasta familie creat in Marea Britanie, motiv pentru care mai este denumit si „Regele Terrierilor”) au avut coloritul specific castaniu/negru, imprimand noii rase un pattern cromatic uniform si astazi. Prin incrucisarile dintre cele doua rase de caini s-a urmarit obtinerea unui animal de talie mai mare decat Welsh Terrierul, dar nu atat de solid si greoi ca si Otterhoundul, care sa pastreze blana aspra, puternic incretita, caracterul vioi si curajul Welsh-ului dar si tenacitatea sporita de un simt al mirosului deosebit de fin, calitati dovedite de Otterhound.

Pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial, Airedale Terrier a fost folosit pe scara larga ca si caine de vanatoare (de multe ori si la vanatul de talie mare), dar calitatile sale deosebite au atras atentia militarilor in debutul zbuciumatului secol XX. Astfel, in 1901, locotenent-colonelul Edwin Hautenville Richardson, insarcinatul Armatei pentru instruirea cainilor-mesageri si de protectie, a pus bazele Scolii de Antrenament pentru Cainii de Razboi, in Shoeburyness (Essex, Anglia). Cei mai multi „recruti” de aici au facut parte din rasa Airedale Terrier. In anul 1904, in debutul conflictului ruso-japonez, ambasada rusa din Londra, la curent cu realizarile obtinute de locotenent-colonelul Richardson in munca sa, a solicitat in mod oficial ajutorul acestuia pentru a importa caini de razboi din rasa Airedale Terrier. In 1906 Politia Britanica a adoptat cativa caini pregatiti la Shoeburyness pentru a insoti ofiterii in patrule si a-i asista la interventiile impotriva infractorilor. Ambele conflagratii mondiale ce au urmat au pastrat in analele lor exemple de serviciu credincios prestat de caini din rasa Airedale Terrier, aceste patrupede canine dand dovada de impresionant curaj in insarcinari precum: caini-mesager, caini de paza la obiective, caini-sanitari (in serviciul Crucii Rosii, pentru gasirea ranitilor). Chiar si astazi, acesti caini sunt cei mai preferati dintre toate rasele in serviciul politienesc din Marea Britanie. Ultimele decenii au modificat usor profilul acestei rase, in sensul ca exemplarele Terrier Airdale sunt preferate in rol de animal de companie si de animal utilitar. Dar nu de putine ori silueta lor mandra si latratul sonor, in nota joasa (mostenire de la Otterhound) se remarca pe terenurile de vanatoare.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10 - 12 ani
Grupa: Sporting
Culoare: castaniu/cafeniu cu o „sa” pe spate de culoare neagra/cenusiu-inchis
Varietati: engleza (standard) si americana (denumite si „Oorang” – exemplare mai masive si mai inalte, putand cantari pana la 55 de kilograme)
Talia: medie spre mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 55-61 cm
Greutatea: 25-30 kg

Un caine cu talie inalta, avand corpul compact, robust, cu o musculatura pronuntata. Tinuta este mandra in mod natural si miscarea denota eleganta si fluiditate. Capul este lung si plat, cu ochi mici, de culoare inchisa, atenti si expresivi. Urechile relativ mici, in forma literei „V”, sunt prinse frontal, in plan cranian superior, cu linia de rasfrangere putin deasupra nivelului capului. Coada are si ea insertia ridicata, la capatul coloanei, este tinuta in mod obisnuit in sus si, ca un standard acceptat (dar nu obligatoriu), se taie (2/3 din lungimea totala). Alura corporala este specifica pentru Terrieri, sugerand forma patrata, cu mentiunea ca Airedale are picioare foarte lungi, care contribuie la impresia de eleganta etalata de caine. Picioarele din fata sunt drepte si apropiate, imaginea frontala a acestui animal fiind foarte compacta si uniforma. Blana este alcatuita din 2 straturi, cel inferior moale si des, iar cel superior aspru si ondulat, fara a fi cret.

Temperament si comportament specifice

Airedale Terrier este inteligent, alert si vioi. Ca orice Terrier, are un nivel de activitate ridicat, dar nu este galagios, ci, din contra, chiar tacut, uneori incapatanat, alteori jucaus. Este rabdator cu copiii si se ataseaza puternic de stapan. Are tendinta de a isi exprima dominarea in relatia cu alti caini, de aceea are nevoie de socializare timpurie. Accepta alte animale in gospodarie daca este obisnuit de mic cu ele. Este foarte curajos, dar nu manifesta agresivitate in relatia cu alte persoane. In prezenta strainilor ramane alert.

Are nevoie de exercitii fizice variate si de lunga durata, de aceea este recomandat persoanelor mai active, cu preocupari sportive. Este, generic vorbind, un caine de exterior, rezista bine la intemperii si la schimbarile climatice, prefera o curte larga, unde sa isi poata consuma energia. Se adapteaza destul de bine si vietii de interior daca beneficiaza de un program de miscare adecvat executat zilnic.

Despre dresaj

Se preteaza foarte bine la dresaj, fiind un caine inteligent si cooperant. Este curios din fire, competitiv si voluntar, cu o buna memorie si accese relativ rare de incapatanare (dar nu de ignorat). Obtine foarte bune rezultate la concursurile sportive canine, avand o foarte buna dispozitie pentru efort si o indemanare nativa de a depasi obstacolele si de a executa sarituri si salturi. Calitatile de caine de vanatoare au ramas nestirbite chiar si dupa decenii in care a fost preferat in rol de animal de companie, astfel Airedale Terrier se poate dovedi un partener foarte util la vanatoarea de vidre, jderi, iepuri, vulpi, mistreti, ursi.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Blana unui caine din rasa Airedale Terrier nu necesita o intretinere elaborata, doar trebuie trimata de 2 ori pe an. Parul crescut pe fata (bot) se va ajusta periodic, pentru a elibera zona oculara. De asemenea, parul in exces crescut intre pernutele de la picioare se va scurta periodic. Principalele afectiuni semnalate in cadrul rasei sunt: displazia de sold, dermatitele si diferitele alergii, disfunctiile tiroidiene, torsiunea gastrica si problemele cardiovasculare.

Concluzia noastra: Caini eleganti si cu o expresie foarte serioasa, Airedale Terrier se dovedesc animale de companie dinamice, stimulative si placute. Jucausi si permisivi, tacuti si disciplinati, ei probeaza, la nevoie, un curaj nestramutat pus neconditionat in slujba stapanului. Caini frumosi, inteligenti si prea putin pretentiosi.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Airedale Terrier:

Masculi: Andro, Astor, Buster, Berto, Clinton, Dixon, Denzel, Edgar, Freddy, Gordy, Homer, Igor, Jumbo, Karbo, Kent, King, Lancaster, Maestro, Marmaduke, Norton, Pendragon, Rondo, Ringo, Spider, Skkipy, Tito, Vivaldi

Femele: Andrea, Barbie, Carmel, Frannie, Gazelle, Harlo, Iris, Imelda, Kiana, Lissa, Madonna, Nirvana, Oksana, Odessa, Penelope, Sabrina, Sara, Venus, Wanda, Zircona

POZE cu Caini Airedale Terrier

Filmulete cu caini Airedale Terrier

Nume de caini Airedale Terrier

Yorkshire Terrier reprezinta una dintre rasele care contrazic viguros ideea preconceputa (cu destui sustinatori printre stapanii de caini) conform careia talia unui exemplar canin este direct proportionala cu aptitudinile sale in dresaj. Altfel spus, caine mic, sanse la fel de mici in asimilarea unor exercitii de dresaj, comenzi, situatii cu tipar de reactie etc. Faptul ca Yorkshire Terrier este un caine de talie mica, foarte mica chiar, este incontestabil si chiar contribuie semnificativ la capitalul de simpatie de care acesta se bucura. Dar, in privinta inteligentei sale si, mai ales, a capacitatii de a-si canaliza aceasta inteligenta spre o buna cooperare cu omul in limitele stricte ale cerintelor acestuia, Yorkshire Terrier isi depaseste spectaculos dimensiunile corporale.

Cele mai recente studii in psihologie si inteligenta canina plaseaza aceasta rasa pe un loc onorabil in ierarhiile intocmite. Un exemplu convingator este oferit de studiile doctorului in psihologie (umana!) si expert in comportament canin Stanley Coren, de la British Columbia University, din Vancouver, Canada. In urma studiilor acestui reputat cercetator Yorkshire Terrier se plaseaza pe pozitia 30 intr-o ierarhie a inteligentei canine care include 132 din cele mai cunoscute si apreciate rase (dintr-un total estimat de 200 de rase cunoscute in zilele noastre). Asta spune ceva, nu? Din cercetarile dr. Stanley Coren, combinate, bineinteles, cu numeroase teste pe subiecti canini, rezulta ca un caine din rasa Yorkshire Terrier standard poate intelege o comanda dupa aproximativ 15 repetari si se va supune unei comenzi date o singura data in 70% din cazuri !

Resursele dovedite in calitate de rasa de lucru il recomanda pe Yorkshire Terrier drept un concurent merituos pentru concursurile de obedienta si agilitate, in care cainilor li se cere sa inteleaga rapid si complet cerintele instructorului si, de asemenea, sa faca dovada insusirii unor comenzi si exercitii complexe. Aditional, prin prisma cercetarilor efectuate pe exemplare ale acestei rase, s-a stabilit ca acest caine inteligent poate fi invatat sa recunoasca numeroase cuvinte si poate deosebi, de exemplu, jucarii diferite puse intr-o cutie doar auzind pronuntat numele acestora.
Bineinteles, o regula generala spune ca nu tot ceea ce este teoretic posibil se va traduce in mod natural in practica. Pentru a demonstra capacitatile rasei Yorkshire Terrier evidentiate de specialisti trebuie lucrat adecvat cu acesti caini. Este foarte important sa stiti ca au resursele de inteligenta necesare, dar, in acelasi timp, trebuie sa le cunoasteti in profunzime caracterul pentru a aplica metode de invatare si dresaj adecvate. Altfel… totul va ramane la nivel de intentie.
Iata mai jos, foarte succint, principalele „fix-uri” comportamentale si de caracter ale acestei rase, precum si unele directii de actiune pe care le recomandam in dresaj:

- Vivacitatea, starea permanenta de alerta, predispozitia pentru joaca si pentru tot felul de giumbuslucuri. O gluma legata de aceasta rasa spune ca in pielea unui Yorkshire Terrier se ascund cu dibacie o pisica si o maimuta, laolalta;

- Strasnicia cu care isi vor apara teritoriul si familia si curajul cu care vor primi orice provocare, parand sa ignore de fiecare data ca sunt doar ceva mai mari decat un … galos;

- Incapatanarea (ereditara si) persistenta cu care isi vor mentine o atitudine de rezistenta initiala. Daca un Yorkshire Terrier va ignora constant o anume comanda intr-un exercitiu de dresaj, este bine sa abandonati lucrul, sa il antrenati intr-o activitate mai destinsa si sa reveniti in lucru dupa 2-3 ore, sau in ziua urmatoare;

- Spiritul independent puternic. Un astfel de caine trebuie supravegheat in teren deschis sau cand exista posibilitatea de a „evada” dintr-un spatiu clar delimitat in care il puteti tine sub observatie, pentru ca nu se tem sa exploreze. In fond, este un Terrier si cu asta spunem totul;

- Instinctul de a vana rozatoare. Acest caine a fost conceput pentru un astfel de „job” si in genele sale este inscris adanc faptul ca orice animal mic care se furiseaza in raza sa vizuala trebuie urmarit si vanat;

- Dominanta. Imaginatia si abilitatea cu care ii puteti „modela” incapatanarea nativa nu au nimic de-a face cu raportul de dominare pe care il stabiliti cu un Yorkshire Terrier.

Nu va lasati impresionati de aparenta sa fragila si dragalasa, ori de accesele de incapatanare. Decideti voi momentele cand un exercitiu de dresaj se incheie, cand poate incepe joaca, sau cand este cazul pentru o recompensa. Folositi vocea intens si cautati modalitati non-brutale de a-i sugera ca este pedepsit pentru o atitudine gresita;

- Generalizarea. Yorkshire Terrier este inteligent, deci selectiv. Daca un singur membru al familiei se va ocupa in mod constant de educarea si dresajul sau, il va urma/respecta doar pe acesta, de la ceilalti pretinzand rasfat si permisivitate. De aceea, este bine ca la debutul sedintelor de dresaj sa asiste mai multi membri ai familiei (unul singur urmand a da comenzile), iar, pe masura ce sunt asimilate anumite exercitii si comenzi, in rol de instructor sa se regaseasca, pe rand, fiecare membru al familiei. Oricum, macar unul va fi „prietenul ascuns”, ingaduitor si complice. Asa se intampla de fiecare data, pentru ca un Yorkshire Terrier stie sa para irezistibil.

POZE Caini Yorkshire Terrier

Scurta istorie a rasei

Cainii din rasa Boxer apartin numerosului grup de caini Molossoizi (Mastiffi). Rasa a fost dezvoltata in Germania, catre finalul secolului al XIX-lea din caini de tip Mastiff, solizi, agresivi, voluntari, denumiti Bullenbeisser („Muscatorul de tauri”). Aceasta rasa de caini, acum disparuta, a fost folosita din vremuri stravechi in landurile germane la vanatorile de anvergura, pentru doborarea vanatului mare (ursi, bouri salbatici, zimbri, cerbi). Sarcina acestor caini era aceea de a incolti prada si de a o fixa pe loc pana la sosirea vanatorilor. De-a lungul timpului, fondul cinegetic micsorandu-se, au prevalat la vanatori exemplarele de Bullenbeisser mai mici, mai agile. Exemplarele de talie mai mica au fost stabilizate ca rasa distincta in regiunea belgiana Brabant si folosite in continuare in rol de caine de vanatoare, pana la extinctia completa. Astazi, este acceptata teoria conform careia acesti Bullenbeisser de Brabant au stat la originea aparitiei cainilor din rasa Boxer, mai ales in urma incrucisarilor cu Bulldog Englez.

In anul 1894 trei munchenezi, Friedrich Robert, Elard Konig si Rueben Hopner au decis sa stabilizeze aceasta rasa pentru ca sa o poata inscrie in expozitiile si competiile canine. Prima participare la o expozitie de tipul „dog-show” a fost consemnata in 1895, in Munchen, la un eveniment dedicat rasei Saint Bernard, iar un an mai tarziu se infiinteaza DBC (Deutscher Boxer Club – Clubul German al rasei Boxer). Standardul detaliat al rasei a fost publicat de membrii clubului in 1902. AKC a inregistrat primul caine rasa Boxer de peste Ocean in anul 1904 si a recunoscut primul campion dat de aceasta rasa in 1915 (cainele Dampf vom Dom). In timpul Primului Razboi Mondial acesti caini au fost cooptati in actiunile armatei germane, fiind folositi in diverse misiuni, in calitate de caini-curieri, purtatori ai diferitelor materiale ori a munitiei, caini de atac si caini de paza. Multe exemplare au fost capturate de trupele adverse si, pentru calitatile dovedite, au fost adoptate de soldati. La incheierea ostilitatilor, multi fosti combatanti din diferite colturi de lume au dus acesti caini cu ei, marind anvergura raspandirii rasei si contribuind la cresterea popularitatii ei. Numele rasei este asociat, in cele mai multe surse bibliografice, de presupusa tendinta a acestor caini de a se juca lovind cu labele din fata, in maniera unui boxer.

Explicatia este „subreda”, multi caini Boxer neavand acest obicei. Mai degraba ei isi folosesc capul pentru aplicarea unor lovituri puternice (cand vaneaza pisici, sau cand participa la jocuri cu mingea). Mai plauzibila este varianta conform careia rasa a perpetuat numele unui exemplar de monta aflat la baza genealogiei, un anume mascul denumit (din motive necunoscute) Boxer. Dealtfel, acest nume se pare ca era unul preferat in Germania in acea perioada pentru cainii masculi si s-a perpetuat, in diferite forme si la primele exemplare standardizate, in amintirea stramosului comun.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10-12 ani
Grupa: Working
Culoare: maro roscat pana la galben, tarcat pe fond galben sau brun, cu masca neagra (sau, mai rar, alba) si pete albe pe piept, cap si pe picioare (dar nu mai mult de 1/3 din suprafata corpului).
Talia: medie spre mare
Naparlire: nesemnificativa
Inaltime: 53-63 cm
Greutate: 23-45 kg

Cainele din rasa Boxer poarta un nume foarte potrivit avand in vedere aparenta sa. Este un caine de talie medie spre mare, musculos, atletic, impresionant. Forma generala a corpului este patrata, torsul fiind sustinut de picioare lungi, fibroase. Capul este in nota specifica tuturor cainilor Molossoizi, mare, lat, de asemenea de forma patrata. Intreaga tinuta este eleganta, nobila, fara a fi deloc greoaie. Cand este tanar, un exemplar de caine Boxer in limitele normale de greutate apare mereu ca un sportiv antrenat gata sa intre in arena. Botul este bine dezvoltat, nu prea scurt, cu mandibula proeminenta (usoara tendinta de prognatism), nasul infundat si buza superioara abundenta, groasa, lasata la colturi.

Ochii sunt mari, rotunzi, aspect care il deosebeste de rudele sale din familia Mastiff. Boxer are tipul de ochi usor exoftalmici, foarte senini si emanand sinceritate. Culoarea irisului este inchisa, in diferite nuante de caprui. Urechile de marime medie, rotunjite, sunt purtate lasate pe langa craniu, dar multi proprietari prefera sa le cupeze pentru a sta ridicate (tendinta similara in cazul rasei Doberman, in prezent descurajata). Pieptul acestor caini este larg, foarte musculos, distinct reliefat cand cainele sta asezat pe labele inferioare. Coada este taiata scurt si ciotul este tinut in pozitie verticala. Blana este lucioasa, aderenta la corp, cu firul scurt.

Temperament si comportament specifice

Cainele de rasa Boxer este inteligent, vesel, jucaus si cooperant, dornic sa afle si sa invete lucruri noi. Nivelul de activitate este destul de ridicat, cel putin in prima jumatate a vietii. Se ataseaza puternic de stapan, aceasta fiind persoana cu care va avea cea mai profunda relatie si ale carei comenzi le va respecta cu cea mai mare fidelitate. Este mereu bucuros de compania copiilor. Daca va avea parte de o socializare timpurie cu copii de varsta mica si medie, se va comporta foarte bine cu acesti parteneri pe tot parcursul vietii, apreciind sinceritatea lor si tendinta permanenta de a se juca. Boxer este un excelent caine de paza, fiind retinut, banuitor si prudent cu strainii. Doar dovezi clare de acceptare si prietenie a stapanilor fata de o persoana noua ii inmoaie vigilenta. In conditiile in care semnalele de prevenire nu ii sunt luate in seama, ori cand este provocat, acest caine poate prezenta un comportament agresiv, fiind un luptator redutabil.

Boxerii nu sunt caini galagiosi, ci doar semnaleaza aspectele neobisnuite. De aceea este eficient in rol de paznic, el intervine la momentul oportun, avertizeaza fara dorinta de a impresiona si trece la actiune. Cainii din rasa Boxer sunt dependenti de grupul familial in care s-au integrat si, datorita firii lor sociabile, interactive, nu suporta bine singuratatea. Pot dezvolta relativ usor diferite comportamente distructive, fiind ingeniosi in a produce diferite pagube in gospodarie. Dupa varsta de 6-7 ani temperamentul lor se mai atenueaza si devin mai linistiti si mai sedentari.

Despre dresaj

Fiind un caine inteligent si cooperant, este usor de dresat. Cele mai bune rezultate sunt obtinute in cadrul acelor exercitii de dresaj imbinate cu diferite jocuri si provocari de perspicacitate. Acesti caini pot obtine rezultate meritorii la concursurile de agilitate si la cele sportive. Se simt mai bine intr-un spatiu deschis, cu teren de miscare la dispozitie, eventual o curte in care sa isi exprime teritorialitatea. Orice caine Boxer are nevoie de socializare cu alte animale, dar este permisiv si poate fi invatat sa convietuiasca alaturi de acestea. Se preteaza destul de bine si la conditiile unui apartament, cu conditia sa beneficieze de un program generos de miscare, antrenament si joaca zilnic.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Cainii din rasa Boxer naparlesc superficial, cu o tenta mai semnificativa in perioada de schimbare a sezoanelor. Sunt recunoscuti ca niste animale curate si fara cerinte prea mari de ingrijire. Din pacate, aceasta rasa de caini este afectata intr-o masura semnificativa de cancer (boala stabilita in 38,5% din totalul deceselor inregistrate in cadrul rasei, conform statisticilor intocmite de UK Kennel Club). Boxerii nu trebuie tinuti in soare puternic, deoarece pot dezvolta o forma de cancer de piele. Alte boli intalnite mai frecvent la exemplarele rasei sunt: bolile de inima, complicatiile intestinale, afectiunile oftalmologice, alergiile pe baze alimentare, dilatatia/torsiunea gastrica si displazia de sold.

Concluzia noastra: Caini foarte expresivi si usor de remarcat, Boxerii raman toata viata niste „copii mari”. Jucausi, veseli, cu o amprenta optimista a intregului comportament, acesti caini pot fi, totusi, extrem de seriosi atunci cand sunt nevoiti sa intervina in apararea securitatii stapanului sau pentru protejarea proprietatii. Se spune despre Boxer ca expresivitatea fetei ii oglindeste in totalitate caracterul. Iar acesta se va confirma cu precizie … pana la prima ocazie cand este rost de joaca, moment in care chiar si cei mai seriosi caini devin niste poznasi. Un prieten jucaus pentru copiii familiei si un companion alert si sigur pentru restul membrilor.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Boxer:

Masculi: Adalbert, Alamo, Arlechin, Bartollo, Baracuda, Burrito, Corrado, Cargo, Delgago, Gaetano, Gorby, Harley, Kasparov, Korky, Lamberto, Mefisto, Marino, Nero, Othello, Oroles, Perseu, Pericle, Parfi, Ronin, Roscoe, Sharan, Vivaldi, Vortex, Zapata

Femele: Arania, Amaretto, Alba, Berta, Bolero, Briana, Cora, Catalunia, Dida, Dora, Estera, Fulga, Fergy, Hora, Indira, Ildy, Jojo, Karma, Karina, Lola, Lenora, Marbella, Morena, Nefertiti, Negra, Oriana, Pirania, Paloma, Pappy, Rita, Solana, Vicky

POZE Caini Boxer

Dogul German este un caine urias dar bland, impunator dar elegant, impresionant ori intimidant in aparenta, insa mult mai prietenos si mai pasnic decat ati fi dispusi sa apreciati la prima vedere. Iubitor si bland cu copiii, acest gigant german denota o buna permisivitate si fata de alte animale cu care va fi socializat, masculii rasei putand accepta fara incidente sa traiasca chiar si alaturi de alt caine mascul, indiferent de rasa. Este adevarat ca nu trebuie provocat ori iritat, dar aparenta sa nobila nu invita la „jocuri razboinice”, in ciuda faptului ca, doar cu cateva secole in urma, stramosii rasei erau folositi ca si caini de lupta, sau, daca nu, cel putin ca si caini de vanatoare impotriva unor prazi mari si extrem de periculoase. Viata alaturi de acest caine este presarata cu grijile, atentia si preocuparile pe care le avem, de obicei, fata de un semen uman. Desi nu traieste nici pe departe cat un om, el va fi un membru de familie ca oricare altul, pentru care va trebui sa va faceti timp si de care va trebui sa va preocupati. Iata cateva repere de care trebuie sa tineti cont in viata alaturi de cainele din rasa Dog German:

1. Dogul German este, dincolo de orice discutie, un caine de interior. Acest caine nu suporta deloc bine frigul si poate dezvolta anxietate de separatie. Are nevoie de caldura caminului familial atat la propriu cat si la figurat. Daca va ganditi ca va place aceasta rasa de caini dar locul unui exemplar poate fi intr-o cusca generoasa in gradina din spatele casei, inseamna ca nu sunteti pregatit sa aveti grija de un Dog German si acesta nu trebuie sa intre in familia voastra. Tratandu-l ca pe un caine de curte oarecare, simplu paznic al proprietatii, riscati sa dezvoltati un caine nevrotic, poate chiar agresiv si irascibil, care se poate imbolnavi grav in scurt timp;

2. Imediat ce ati cumparat un pui de Dog German, cumparati pentru el un cos ajustat dimensiunilor sale pe care este indicat sa il amenajati cat mai confortabil. Mentineti curate asternuturile folosite pentru tapetarea cosului si plasati-l in locul in care familia isi petrece majoritatea timpului. Micul catel va percepe acel cos ca pe propriul sau cuib si va sti ca este egalul tuturor membrilor familiei, care, la randul lor, au locul lor preferat pe care il folosesc cu predilectie. Schimbati cosul de fiecare data cand dimensiunile la care a ajuns puiul o cer. Acesta trebuie sa fie confortabil si bine ajustat taliei caci va garantam ca nu este o placere prea mare sa impartiti canapeaua cu un urias lung de 2 metri …

3. Analizati serios optiunea de a va steriliza cainele. Daca doriti sa actionati astfel si aveti o catelusa rasa Dog German, interventia ar trebui facuta inainte de a intra prima oara in calduri. Pentru cainii masculi decizia ar trebui luata dupa ce au implinit 6 luni. Consultati-va intotdeuna cu un medic veterinar in chestiunea sterilizarii;


4. Tineti mereu la indemana in casa servete ori prosoape igienice pentru ca acest caine lasa bale. Conformatia gurii, specifica pentru un caine de tip Molossoid, predispune la acest efect mai putin placut. De asemenea, datorita digestiei greoaie care ii caracterizeaza, acesti caini pot avea uneori deranjamente intestinale si, mai ales in somn, apare flatulenta. Pentru a evita problemele legate de digestie, este bine ca sa impuneti cainelui o perioada de repaus inainte cu 30-40 de minute de a-i da de mancare si, de asemenea, o alta, de 40-60 de minute, dupa ce a mancat;


5. Periati blana cainelui o data pe saptamana in afara perioadelor de naparlire. Cainele va aprecia intotdeauna grija pe care i-o aratati si, in plus, periajul este un bun exercitiu de dominare, in care veti avea control fizic asupra sa. Dogul trebuie sa stie ca voi sunteti liderul care decide;

6. Faceti miscare alaturi de caine de 2-3 ori pe zi, iar in program sa figureze cel putin o plimbare lunga, animata, de 20-30 de minute. Luati intotdeauna lesa cu voi si obisnuiti-l cu aceasta si cu mersul la pas alaturi de voi. Dogul German nu este genul de caine care sa se plimbe liber in jurul vostru, trebuie tinut sub control, altfel anumite persoane ori animale se pot speria si pot avea reactii surprinzatoare care vor naste momente neplacute. Siguranta trebuie sa fie principala voastra preocupare;

7. Socializati cainele de timpuriu cu alte animale de talie mai mica si cu copiii de varste mici. Nu va speriati de diferenta de talie si bazati-va pe firea lor prietenoasa. In final veti observa ca un Dog German va ajunge sa se inteleaga foarte bine cu acestia. Dar socializarea se impune pentru ca este un caine urias, masiv, si trebuie sa invete cum sa se comporte cu parteneri mai mici si mai fragili. Invatati-l sa nu sara pe alte persoane sau sa muste in joaca; comportamentul unui pui de caine trebuie ajustat si astfel accidentele pot fi evitate. Cand sunt pui – si vorbim de primii 3 ani din viata lor, au tendinta de a sari pe cei din jur, aspect ce trebuie controlat si corectat;

8. Verificati-i si scurtati-i unghiile la un interval de 2-3 saptamani. Cu aceasta ocazie verificati si starea pernutelor de la picioare. Un asemenea animal, masiv, cu o considerabila greutate, va avea din cand in cand probleme la acest capitol si este bine sa interveniti prompt si eficace;

9. Fiti siguri intotdeauna de aportul de securitate pe care acest caine il poate aduce, la nevoie, familiei voastre. Daca aveti un exemplar foarte prietenos despre care credeti ca nu are dezvoltat instinctul de a va apara in caz de pericol maxim, eliminati-va teama si bucurati-va de firea lui sociabila. Nu faceti greseala sa incercati sa ii dezvoltati atitudini agresive… nu este o joaca sa „inraiti” un gigant cu talia si forta Dogului German. Fiti siguri de doua aspecte clare: A. un Dog German isi iubeste neconditionat familia si B. acest caine ii va fi devotat total acesteia si o va proteja la nevoie chiar cu pretul vietii;

10. Traiti din plin placerile traiului in comun alaturi de acest urias bland si nobil. Trebuie sa stiti din start ca, cel mai adesea, in jurul varstei de 7 ani poate surveni decesul. Aceasta rasa de caini are o medie foarte scurta de viata si nu lasati acest fenomen natural sa va ia prin surprindere, caci veti suferi mult mai mult.
Articole pe aceeasi tema:
Dog German – Un paznic de nadejde
Dog German – Particularitati si dificultati in hranire
Dog German – Dresajul unui urias bland
Dog German – Un pacient cu probleme