Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Scurta istorie a rasei

Pointer-ul Englez, recunoscut de majoritatea iubitorilor raselor canine sub numele simplu de Pointer, este un caine de vanatoare-simbol, foarte indragit si apreciat de amatorii acestei indeletniciri. Radacinile rasei sunt inca in discutie, dar teoria care cumuleaza acceptul celor mai multi specialisti este ca la originea rasei Pointer Englez a stat Bracul Spaniol, adus probabil pe pamant britanic pe la inceputul secolului al XVII-lea. Rasa a fost din start dedicata vanatorii asa ca a beneficiat de incrucisari si selectii atent controlate, efectuate mai ales de militari (categorie socio-profesionala cu o mare pasiune pentru vanatoare). Numele rasei Pointer se pare ca provine de la denumirea „Pero de Punta” folosita in limba spaniola. Prima mentionare scrisa a Pointer-ului dateaza din 1650, acesti caini devansand cu mult cainii de tip Setter in preocuparile si preferintele vanatorilor britanici. La acea vreme, cainii Pointer erau utilizati la depistarea iepurilor. Dupa ce Pointer-ul descoperea iepurii, ogarii erau eliberati pentru prinderea acestora. Caini ce etalau caracteristici asemanatoare cu Pointer-ul au fost folositi in secolele XV-XVI in numeroase tari europene ca Portugalia, Spania ori in in estul Europei (prepelicarii), dar rasa aceasta a fost dezvoltata si perfectionata pana la standardele actuale aproape in totalitate in Marea Britanie.

In crearea rasei au fost implicate multe alte rase de caini, printre care se pare ca cel mai important rol l-au detinut Foxhound, Bloodhound si Ogarii. Printr-o selectie atenta, severa si ingrijita, coordonata timp de mai bine de un secol, s-a format Pointerul de astazi. La randul lor, acesti caini au contribuit la ameliorarea unor rase, mai ales caini de vanatoare. Marele chinolog William Arkwright a contribuit mult la fixarea omogenitatii rasei, careia i-a dedicat o biografie vasta, documentata si foarte amanuntita, intitulata „The Pointer & His Predecessors” (Londra, 1902). Aparitia si dezvoltarea armelor de foc si folosirea lor pe scara larga la vanatoare nu a detronat acesti caini din pozitia de parteneri ideali pentru pasionatii de activitati cinegetice. Foarte repede acesti caini s-au obisnuit cu zgomotul puternic al armelor si au ramas ajutoare nepretuite mai ales la vanatoarea pasarilor mici.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 12-13 ani
Grupa: Sporting
Culoare: alb cu pete negre, maro-brun, roscat sau galben, de diferite marimi si proportii. Tipice sunt petele de pe cap si cele de la baza cozii
Talie: medie
Naparlire: moderată
Inaltime: 55-62 cm
Greutate: 20-30 kg

Este cotat ca cel mai aspectuos caine pontator cu par scurt: mandru, elegant, zvelt, musculos – cu o alura pregnanta de caine nobil. Un caine de talie medie cu un corp foarte placut modelat, simetric, infatisarea generala sugerand forta, rezistenta si iuteala. Capul este proportionat fata de marimea corpului, patrat si uscativ; craniul de latime potrivita; stopul bine pronuntat; nasul lat, cu narile bine dezvoltate si deschise; botul de forma dreptunghiulara este inaltat (pointerin) si usor tesit. Ochii, de culoare brun sau castaniu, cu privire stralucitoare si blanda, sunt mari, rotunzi, usor proeminenti.

Urechile de lungime mijlocie atarna pe langa cap, sunt lipite de craniu si putin ascutite la varfuri; insa subtiri si moi. Trupul este solid, pieptul larg si adanc, gatul lung, musculos, usor curbat, umerii lungi, oblici, spatele perfect drept si ferm. Picioarele din fata sunt lungi, cu osatura usor ovala, dar pozitionare dreapta; picioarele din spate sunt usor flexate, puternice si musculoase. Jaretul este bine dezvoltat, pulpele, cu muschii bine reliefati, au fibra lunga. Coada, de lungime mijlocie, mai lata la baza, subtiindu-se spre varf, este purtata la inaltimea spatelui, dreapta sau usor curbata. Parul este scurt, fin, neted, lucios si bine lipit de corp.


Temperament si comportament specifice

Pointer-ul Englez este un caine de vanatoare inteligent, afectuos si loial. Are un simt al mirosului exceptional, in special pentru detectarea pasarilor simt pe care se pare ca l-a mostenit de la cainii de rasa Bloodhound. Un caine de talie medie inteligent, dar in egala masura curajos, rapid si cu un inalt spirit concurential. Instinctul pentru vanatoare este intiparit genetic, astfel ca puii incep sa „pointeze” inca de la varsta de 8 saptamani.
Pointer-ul este un caine docil, sociabil, cu o atitudine permisiva si prietenoasa, dar poate deveni incapatanat si neascultator daca nu beneficiaza de socializare precoce. Este destul de zgomotos, placandu-i mult sa vocalizeze in afara momentelor cand vaneaza, dar se dovedeste bland si tolerant cu copiii. Orice Pointer Englez se dovedeste un companion loial si un caine de vanatoare care necesita un spatiu extins pentru miscare, dar se va adapta oricarei situatii. Suporta bine alte animale in jurul sau, dar trebuie supravegheat in preajma pasarilor de curte (sau a celor din rasele decorative). Strainii sunt semnalati prompt pe masura ce se apropie, dar in ansamblu Pointer-ul Englez nu se dovedeste prea bun in rol de caine de paza, deoarece este incantat sa faca pe placul companionilor umani si se va imprieteni usor cu oricine.

Despre dresaj

Pointer-ul Englez este un caine care se dreseaza si se educa usor si placut, pentru ca este inteligent si mereu dornic sa coopereze, sa se evidentieze in fata partenerului sau uman. Rasa poate fi in acelasi timp un bun animal de casa, un caine de expozitie si un caine de vanatoare (in special pentru vanatul cu pene) cu un minim de antrenament. Dupa ce ia urma prazii, pointer-ul se opreste instinctiv si „pointeaza”. Cand cainele se afla in pozitia numita in limbajul vanatorilor „de pointare”, inseamna ca a ramas neclintit cu nasul orientat pe directia pe care se afla vanatul, iar coada este tinuta orizontal, in prelungirea coloanei vertebrale.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Pointer-ul Englez nu necesita o ingrijire speciala. Totusi, acest caine de talie medie nu rezista prea bine la frig. Pointer-ul englez prezinta o blana scurta si deasa care nu necesita prea multa ingrijire. Dupa activitati desfasurate in aer liber (mai ales dupa partidele de vanatoare) labele lor trebuiesc controlate pentru detectarea corpilor straini. O frectionare zilnica a blanii, cu un prosop usor umed, o va mentine lucioasa.
Caini sanatosi si robusti, Pointer-ii sunt afectati de putine boli comparativ cu alti caini din aceeasi categorie. Totusi, pentru ca reprezinta o rasa foarte bine monitorizata, cu referinte excelente, lista afectiunilor probabile si a celor pentru care prezinta predispozitii este destul de lunga, cuprinzand rapoartele a numerosi veterinari si cunoscatori ai rasei. Cele mai intalnite boli: displazia de sold, hipotiroidism, entropion, atrofia retinala progresiva, cataracta, artrita si surzenia ereditara.

Concluzia noastra: Partenerul visat de vanatorii de pasari salbatice, Pointer-ul Englez se dovedeste „profesionist redutabil” la acest capitol. Datorita calitatilor sale de vanator innascut, multi oameni ignora latura personala a cainelui, care-l recomanda ca pe un minunat caine de companie. Este un caine inteligent, sociabil, maleabil si afectuos. Va fi mereu „dinamizatorul” familiei, antrenorul de jogging pentru adulti si „fratele mai mic”, pus pe sotii, pentru copii.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Pointer Englez:

Masculi: Albino, Argus, Astor, Braco, Bran, Bruno, Casper, Collum, Dexter, Falco, Gopo, Hector, Huron, Kondor, Letho, Memphis, Marroco, Nero, Speedy, Triko, Valdo

Femele: Alabama, Aretha, Barbara, Bianca, Koko, Lavina, Miranda, Nora, Origami, Perla, Robina, Sayonara, Yuki, Vandana

Scurta istorie a rasei

Collie reprezinta numele generic pentru un numar de rase canine si varietati ale acestor rase, toate originare din Scotia si nordul Angliei. De-a lungul ultimilor 300 de ani acesti caini s-au raspandit in multe colturi ale lumii, unde au cunoscut alte modificari si ameliorari (in special in Australia si America de Nord). In general sunt caini de talie mijlocie/mare, cu o constructie osoasa si musculara mai usoara, cele mai multe rase si varietati prezentand un model alb al blanii pe piept si umeri. Toti cainii care se incadreaza in familia denumita generic Collie demonstreaza instincte foarte puternice de caini de turma (caini ciobanesti), aceasta fiind ocupatia de baza incredintata de catre om in trecut. Chiar si astazi acesti caini se regasesc pe proprietatile multor fermieri din toata lumea, conducand si tinand sub control animalele (in special oi si capre, dar si gaste, curcani sau chiar vite). Rasa cu cea mai buna imagine profesionala este, fara indoiala, Border Collie, considerat, in opinia multor specialisti, cel mai inteligent caine dintre toate rasele canine. Cea mai buna imagine comerciala, insa, apartine rasei Rough Collie (Long Haired Collie), cainele care a oficializat in memoria publicului imaginea nemuritorului personaj cinematografic canin Lassie. O varietate a acestei rase distincte este Smooth Collie, caine care prezinta detalii fizice identice cu Rough Collie, dar are o blana foarte scurta. Mezinul categoriei „cei mai populari caini Collie” este Shetland Collie (Ciobanescul de Shetland), care arata ca un Rough Collie in miniatura.

In cele ce urmeaza ne propunem sa detaliem rasa Rough/Smooth Collie, pentru Shetland Collie urmand sa facem o abordare separata.
Rough Collie este descendentul unor caini ciobanesti populari in Scotia si Tara Galilor. Etimologia cuvantului este inca in discutie, opiniile fiind impartite. Sursele pot fi identificate in denumirea oilor cu fata neagra des intalnite in muntii Scotiei (colley), in cuvantul „coilean” care in gaelica inseamna „caine”, sau in „coal” (carbune), pentru ca primele exemplare se pare ca erau predominant negre sau in combinatie alb-negru.
Expertii sunt de parere ca primii caini de tip Collie se deosebeau in functie de arealul in care erau predominanti. Cei din Scotia erau de talie mare, puternici, agresivi, folositi pentru a urmari si incolti oile semi-salbatice de munte, intalnite in regiunile inalte. Collie intalniti in Tara Galilor erau de talie mai mica, mai agili si mai maleabili in comportament, folositi cu precadere de crescatorii de capre. Se pare ca intre cainii scotieni si galezi au avut loc incrucisari succesive, iar la sfarsitul secolului al XIX-lea englezii au remarcat in Scotia un caine de talie medie spre mare, aspectuos si vioi pe care l-au supus unor incrucisari atent selectionate pentru a obtine o rasa cu parul mai lung, foarte decorativa, al carui rol predestinat era acela de caine de companie. Se pare ca in procesul de ameliorare a rasei au avut loc incrucisari si cu caini din rasa Barzoi, pentru a se „modela” o forma cat mai distinsa a capului (astazi imagine distincta a rasei, alaturi de aspectul blanii). Dupa revolutia industriala crescatorii din Anglia au acordat o atentie deosebita rasei, care si-a facut o intrare triumfala in expozitiile canine (debutul s-a inregistrat la Birmingham, in anul 1860), bucurandu-se de un succes imediat. Regina Victoria a dorit sa aiba un exemplar de Rough Collie in impresionanta sa colectie canina dupa ce a remarcat acesti caini la castelul scotian Balmoral. Astazi cainii din rasa Rough Collie sunt foarte apreciati in rol de animal de companie, mai ales in SUA. Varietatea Smooth Collie, cu parul scurt si moale, sunt destul de putin cunoscuti in afara Marii Britanii.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 12-14 ani
Grupa: Working/Herding
Culoare: nuante de: auriu sau cafeniu-pal sau mahon in combinatie cu alb, tricolor – negru/caramiziu/alb si albastru (par „marmorat” cu pete gri-deschis si gri-brun pe fond alb)
Varietati: cu par lung si aspru (Rough Collie) si cu parul scurt si fin (Smooth Collie)
Talie: mijlocie spre mare
Naparlire: consistenta
Inaltime: 55-65 cm
Greutate: 22-32 kg

Collie este un caine de talie mijlocie-mare, cu un corp mai mult lung, viguros dar suplu. Capul are o linie armonioasa, cu o tenta alungita, botul este destul de lung, iar trufa este de culoare neagra. Smooth Collie are o „privire asiatica”, asemanatoare cu cea a Ogarului Afgan, cu ochii migdalati, dispusi usor oblic. Irisul este in nuante de caprui sau albastru (uneori ochii sunt in culori diferite - heterocromie). Urechile sunt potrivit de mari, cu varful ascutit, proportionale cu capul, prinse in plan superior. In momentele de concentrare a atentiei urechile sunt tinute in pozitie semi-erecta, ridicate si cu varful rasfrant in fata. Coada, de marime medie, este purtata atarnat in stare de repaos si cu varful usor incovoiat in stare de alerta. La varietatea cu par lung blana este dubla cu un prim strat pufos si des si cu stratul exterior alcatuit din par des lung, aspru formand in jurul gatului o coama si un guler de par foarte abundente. Asa cum rasa Dog German (Marele Danez) mai este denumita si „Apollo al raselor canine” si Rough Collie este considerat neoficial de catre majoritatea cunoscatorilor drept cel mai frumos reprezentant al raselor canine. Argumentele sunt numeroase: blana foarte frumoasa, capul expresiv si placut modelat, expresia blanda si melancolica a ochilor, mersul lejer si gratios, corpul perfect conformat cu aspect placut, tinuta eleganta si nobila.

Temperament si comportament specifice

Este un caine foarte inteligent, activ si plin de energie, vioi, mereu apt si interesat de munca (de o activitate coordonata), de o sensibilitate induiosatoare. Smooth Collie este un animal foarte iubitor, poate etala o intensa afectiune pentru membrii familiei in care s-a integrat, este protector cu stapanul. Toate aceste calitati il fac un excelent caine de familie. Rabdator si delicat cu copiii, va fi mereu un partener de joaca pentru ei. Este vigilent in arealul proprietatii si se dovedeste suspicios si precaut cu strainii. Se intelege bine cu alti caini si alte animale din gospodarie pentru ca si-a pastrat intacte instinctele din mediul pastoral.

Despre dresaj

Toti cainii Collie sunt o bucurie pentru instructorii de dresaj canin. Indiferent de rasa ori varietatea de care vorbim avem in vedere un caine extrem de inteligent, maleabil si cooperant. Principalul atu in ochii crescatorilor de animale din Scotia si Tara Galilor a fost aceasta inteligenta, dublata de o rezistenta la efort de-a dreptul impresionanta. Primele exemplare care au participat la concursuri de abilitate in camp, pe la jumatea secolului trecut, puteau acoperi 100 de mile intr-o zi de activitate fara sa arate semne de extenuare! In prezent rolul sau este altul si Collie nu mai are ocazia sa-si puna la incercare rezistenta prea des. Desi este un campion constant in show-urile de frumusete, acest caine se remarca usor si la concursuri de agilitate, la cele sportive ori la dresaj de obedienta. Se spune ca limitele in dresaj ale unui caine de tip Collie sunt reprezentate doar de limitele dresorului.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Varietatea cu par scurt are nevoie de un periaj si pieptanat mai rar decat varietatea cu par lung care trebuie pieptanata saptamanal si adanc pentru a nu lasa puful din primul strat sa se impasleasca. In perioada de naparlire periajul si pieptanatul se face zilnic deoarece acest caine pierde mult par.
Boli specifice rasei: anomalia oculara Collie, atrofia retiniana progresiva, neutropenia ciclica canina, displazia de sold. Collie prezinta o anume tendinta pentru diferite alergii. Alte afectiuni raportate in cazul rasei: hipotiroidism primar, torsiunea gastrica, epilepsia.

Concluzia noastra: Pentru multi iubitori de caini Smooth Collie intruneste calitatile cainelui perfect. Cu un echilibru rar intalnit in formele fizice, cu o expresivitate imposibil de ignorat cu o inteligenta evidenta, pusa in slujba cooperarii cu omul, Collie pur si simplu te cucereste de la prima intalnire. Este un caine elegant si placut cu o atitudine optimista si un comportament afectuos. Cu adevarat prietenul cel mai bun al omului.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Smooth Collie:

Masculi: Armin, Blizzie, Bruno, Cookie, Cooper, Dixie, Gipsy, Kristal, Kimba, Lylus, Marlon, Pepsi, Simba, Stormy, Toby, Tristan, Zulus

Femele: Alana, Atena, Brianna, Candy, Chrystal, Glory, Heidi, Iris, Kharma, Kira, Lassie, Minnie, Princess, Sabina, Sacha, Tabita, Tara, Zeta

Scurta istorie a rasei

Westie, sau, pe numele sau intreg West Highland White Terrier (Terrierul Alb din Nordul Scotiei) are trecut in dreptul rubricii “domiciliu istoric al rasei” mosiile Poltalloch si Roseneath, tinuturi aspre plasate aproape de tarmul vestic al Scotiei. Multa vreme cainii rasei au fost recunoscuti sub nume ca Poltalloch Terrier sau Roseneath Terrier. Istoria este simpla: pe la mijlocul secolului 19, un crescator scotian al cainilor din rasa Cairn Terrier a separat cativa pui de culoare alba intr-o canisa speciala, pe care a dezvoltat-o, selectionand doar puii care pastrau culoarea. In fond, asemanarile dintre cainii Cairn Terrier si Westie sunt foarte mari, diferenta facand-o in principal culoarea parului. De aceea exista inca unele confuzii printre iubitorii rasei, in sensul ca unele persoane declara ca isi doresc foarte mult un “Westie negru”. Mergand mai departe pe drumul originilor rasei, se poate vorbi de un stramos comun, legendarul Scotch Terrier, un caine de vanatoare de talie medie folosit la vanarea vulpilor, bursucilor, jderilor etc. si au ajutat in lupta oamenilor impotriva inmultirii rozatoarelor.

In cadrul acestei rase viguroase au avut loc selectii succesive in incercarea crearii unor caini de vanatoare specializati, cu caracteristici exterioare si aptitudini diferite. Astfel, in timp, din diferitele canise au aparut exemplare personalizate care astazi poarta nume distincte, cum ar fi Cairn Terrier, Dandie Dinmont Terrier, Skye Terrier etc. In realitate, pana prin deceniul 2 al secolului XX, incrucisarile intre aceste rase variate au continuat sa se produca. Cand canisele au refuzat sa accepte acesti hibrizi (metisi), liniile pure ale fiecarei rase au fost consacrate. Se crede ca Westie s-ar fi dezvoltat sub indrumarea colonelului Malcom pe mosia sa Poltalloch si pe mosia Roseneath a Ducelui de Argyl. Culoarea alba a fost preferata pentru ca individualiza distinct cainii in campul de tragere la vanatoare, astfel confuziile regretabile care se soldau cu ranirea propriilor caini (asemanatori vanatului de talie mica) puteau fi evitate mai usor. West Highland White Terrier-ul a aparut pentru prima data in Statele Unite in 1906 sub numele de Roseneath Terrier. Rasa a fost acceptata in grupa Terrier-ilor de catre AKC American Kennel Club) in 1908, dar nu i s-a oferit numele oficial decat in 1909.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 12-14 ani
Grupa: Terrier/Non Sporting
Culoare: alb
Talia: mica
Naparlire: moderată
Inaltime: 23-30 cm
Greutatea: 6-10 kg

Westie este un caine de talie mica, dinamic, compact, robust si cu un bon tonus. Capul are o forma specifica (individualizand rasa prin look), cu aspect de cupola, iar botul este de dimensiune medie, cu un stop pronuntat. Ochii sunt stralucitori, de culoare inchisa, cu o privire patrunzatoare. La aspectul alert contribuie si urechile de marime medie, ascutite, care stau in mod natural ridicate si ii confera imaginea unui “pitic” atent si pregatit pentru orice. Westie prezinta un piept adanc si membre musculoase. Coada este purtata ridicata in stare de alerta, dar fara o pozitie stricta, avand o lungime in jur de 12,5-15 cm si nu trebuie scurtata. Toti cainii Westie sunt, in mod caracteristic, albi, dar o tenta galbuie poate fi prezenta in jurul fetei si a urechilor. Blana (roba) lui Westie este dubla cu un strat initial (puf) moale, des si calduros si cu stratul de acoperire cu fir gros drept sau usor ondulat (sarmos), cu o lungime de pana la 5 cm.

Temperament si comportament specifice

Westie este, in mod caracteristic, un caine inteligent, care isi poate insusi cele mai bune maniere. Rasa este vesela, afectuoasa si foarte jucausa. Multi considera ca Westie ramane, indiferent de varsta, un catel mucalit ca in primul sau an de viata. Chiar daca ei pot avea o latura jucausa, Westie-ii pot fi linistiti, cuminti, siguri pe ei si determinati. Sunt destul de prietenosi cu strainii. West Highland White Terrier-ul poate musca atunci cand este provocat, dar ii lipseste doza aceea de “rebel” caracteristica Terrier-ilor.

West Highland White Terrier-ul este energic si extrem de sigur pe el in comparatie cu alti caini. De obicei, West Highland White Terrier-ul nu este el cel care provoaca conflictele cu alti caini, desi unii masculi sunt mai agresivi, in special cu alti masculi. Ca Terrier, Westie Highland White Terrier-ul isi poate dezvolta obiceiul de a sapa. Daca este lasat singur perioade lungi de timp, West Highland White Terrier-ul poate manifesta probleme de comportament. Westie este un caine excelent pentru adolescenti pentru ca au tendinta sa nu fie toleranti cu maltratarile de care au parte din partea copiilor, pe timpul jocurilor antrenante cu acestia. Nu sunt, in general, recomandati pentru familiile cu copii sub varsta de 10 ani.

Despre dresaj

Este un mic viteaz si un caine cu initiativa, dar este usor de educat. Westie invata rapid si, dincolo de aspectul sau imaculat si dragalas exceleaza la vanatoare si in luarea urmei. Poate sa obtina, de asemenea, rezultate foarte bune la capitolele dresaj de obedienta si agilitate. Fara a constitui un pericol pentru copiii mici, supravegherea activitatilor in comun este necesara. Mic si tenace, West Highland White Terrier-ul iubeste sa-si petreaca timpul cu companionii umani si poate fi antrenat in orice joc. Se simt bine atat in apartament, cat si in regiunile rurale. West Highland White Terrier-ul este foarte activ in interiorul caminului, astfel ca se va descurca bine fara a necesita o curte. West Highland White Terrier-ul se va bucura de plimbarile periodice sau de partidele de joaca in parc, dar nu se va supara prea tare daca programul anumitor zile va fi mai “potolit”.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Roba alba a lui Westie necesita o grija si o atentie sporite pentru a fi mentinuta curata si aspectuoasa. Are nevoie de periaj zilnic pentru a preveni incalcirea si deteriorarea acesteia. Parul este mentinut in conditii corespunzatoare prin desprinderea sau smulgerea parului mort. Folosirea regulata a periei (recomandata din par de porc) poate mentine blana la un bun nivel de curatenie, astfel ca imbaierea va fi facuta numai cand este absolut necesar. Imbaierea in exces, doar ca o initiativa insistenta de a-l mentine foarte aspectuos poate dauna pielii, provocand, in timp, alergii si iritatii. In jurul urechilor si ochilor, parul se trimeaza cu o foarfeca cu varful bont. Blana poate fi trimata la interval de 4 luni si se poate apela chiar si la ajustarea lungimii parului, daca doriti sa-i modificati aspectul general (de maxim 2 ori pe an). Dar, in principiu, parul nu are nevoie sa fie tuns scurt din considerente speciale, initiativa apartind strict proprietarului.
Cainii de rasa West Highland White Terrier prezinta, ca fiecare alta rasa, boli specifice si anumite sensibilitati de ordin medical. Cele mai frecvente dintre acestea sunt: dermatitele alergice, surditate, boala tremuratului, luxatia patelara, displazia de sold, osteopatia cranio-mandibulara, diabetul si cataracta.

Concluzia noastra: Un Terrier incantator, un minunat membru al unei familii care si asa numara o multime de vedete. Westie impresioneaza prin voiosia etalata, prin vioiciunea reconfortanta si prin maleabilitatea in dresaj cotata peste medie, in ansamblul comportamentului clasic dovedit de cainii de tip Terrier. Aspectuos cu roba sa alba, eleganta, care-l pune foarte bine in evidenta, West Highland White Terrier va fi mereu pentru voi un furnizor neobosit de zambete si buna dispozitie.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Westie:

Masculi: Adonis, Amor, Bruce, Bartolomeo, Bebe, Berber, Corleone, Cartouche, Desperado, Domingo, Frisbee, Gavroche, Horatio, Hermes, Kevin, Liliput, Lorenzo, Morfeus, Tarantino, Toto, Vasco, Umberto

Femele: Ambra, Aurora, Bianca, Brava, Cora, Carina, Darla, Didi, Diva, Frida, Ginetta, Karma, Miranda, Morena, Paloma, Renata, Rialda, Serena, Tortilla, Trina, Vandana, Zara

Weimaraner este un caine vesel, dinamic si prezent in viata familiei, iar faptul ca poarta porecla de „fantoma cenusie” nu inseamna neaparat ca poate fi trecut cu vederea la capitolul ingrijire, asa cum ar fi posibil cu o fantoma. El vine in familia voastra cu drepturi depline, de membru apartinator, nu este genul de caine care poate fi tinut in curte, intr-un tarc imprejmuit. Asa a fost inca de la constituirea rasei. Chiar daca nu ii puteti pune la dispozitie palatele aristocratilor din Marele Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach, va accepta si casa voastra, oricat de putin iesita din comun. Acesti caini nu sunt potriviti pentru viata in apartament si nu se vor adapta foarte bine la un astfel de spatiu. Astfel ca toate ingrijirile acordate vor trebui executate minutios si atent, asa cum ati proceda cu un Pudel, Pekinez sau Bichon, doar ca trebuie sa aveti in vedere replici ale acestora care pot atinge greutatea de 40 de kilograme si o inaltime la umar de 70 de centimetri. Respectati cu strictete programul de vaccinari adaptat pentru fiecare etapa din viata si faceti vizite periodice la cabinetul veterinar pentru controale de rutina. In fond, aveti in el un prieten devotat si un membru de familie de incredere, nu o sursa de infectii si imbolnaviri.

Blana

Cainii acestia au o blana simpla, unietajata, fara stratul inferior de puf. Rasa Weimaraner are doua varietati, cea mai populara si mai bine reprezentata prezentand o blana cu firul scurt, bine aderent la corp, fin si lucios. Varietatea cu parul mai lung, mult mai rara (conditionata de intrunirea unor gene recesive in ambii parinti reproducatori) prezinta exemplare cu parul mai lung pe urechi, piept si posterior, cu o medie a lungimii firului de par in restul corpului ceva mai mare, acesta fiind usor ondulat. Acesti caini naparlesc moderat, cu un usor accent la schimbarea sezoanelor. Pentru evitarea pierderii suparatoare de par in interiorul casei se recomanda un periaj usor, de suprafata, la exemplarele cu parul scurt, cu o frecventa saptamanala. Se poate folosi cu rezultate bune o manusa de periaj iar actiunea in sine se va finaliza cu o toaletare cu ajutorul unui burete umezit. In cazul cainilor cu parul lung este mai utila o perie cu dintii scurti si desi, iar activitatea este bine sa fie repetata la interval de 3-4 zile. Nu ignorati periajul din cel putin 2 considerente importante:

a) Oricat de putin abundenta, naparlirea ca fenomen tot se va produce si acumularea parului de caine pe covoare, tapiseria diferitelor elemente de mobilier si in general pe pardoseli dupa ce ca este deranjata din punct de vedere estetic poate fi periculoasa mai ales pentru copii si pentru acei membri ai familiei cu fond alergenic mai pronuntat. Nu apreciati superficial situatia “infestarii” cu par a spatiului vostru locativ, ci priviti cu atentie in jurul vostru! Culoarea specifica a unui Weimaraner, cea care-i confera farmecul aparte si l-a facut celebru nu va ajuta sa observati foarte usor prezenta firelor de par provenind din blana sa. Deci, atentie!

b) Activitatea de periaj in cazul acestor animale de casa (desi exemple ar mai putea fi date) are o dubla dimensiune: sanitaro-igienica si psihica. Weimaraner este profund atasat de membrii familiei din care face parte si isi doreste foarte mult sa fie in centrul atentiei lor (ma putin cand isi pune in minte o "smecherie", bineinteles!). Din acest unghi periajul capata valente profunde, de contact direct si de comuniune. Daca veti conversa pe un ton bland sau vesel cu animalul pe timpul cat executati miscarile specifice periajului si veti insista cu un masaj usor in zonele in care senzatia sa de placere este explicit manifestata (pe burta, pe flancuri si piept) veti castiga foarte mult pe terenul relatiei interpersonale. Reusita in dresaj si densitatea acestor momente sunt in relatie directa. Veti reusi astfel sa intariti legatura afectiva cu frumosul Weimaraner si asta nu poate fi decat in beneficiul relatiei voastre.

Unghiile

Fiind un caine de vanatoare si un vitezist acceptabil, Weimaraner are unghii puternice, cu un ritm de crestere normal. Traind in interior, fenomenul tocirii naturale a acestora este mult intarziat, deci, periodic (la interval de 1-1 ½ luni) verificati lungimea lor si interveniti daca este cazul. Tineti cont ca una din modalitatile de exprimare preferate de un Weimaraner catel sau junior (deci un caine ce inca nu a implinit 3 ani) este aceea de a sari cu labele anterioare pe partenerul uman, impingandu-l in dorinta de a se juca. Daca sunt prea lungi, unghiile pot produce raniri serioase, mai ales celor mici. Cele mai multe exemplare au unghii de culoare deschisa, deci va va fi usor sa identificati zona vascularizata. Interveniti doar in zona de exces a unghiei, cea care prezinta o culoare mai pala, cu tenta galbuie. Nu va apropiati de zona de crestere cu clestele, intrucat ii veti produce dureri ascutite, urmate de sangerari ce pot favoriza aparitia infectiilor. In plus, daca veti transforma acest “ritual” intr-unul constant dureros, va veti lovi de refuzul cainelui de a se supune. Este foarte indicat sa apelati la un specialist daca aveti retineri legate de aceasta operatie delicata. Un medic veterinar poate interveni personal sau va poate recomanda un salon de cosmetica pentru animale de companie. Dupa taierea unghiilor este bine sa atenuati muchiile taioase rezultate cu ajutorul unei pile nu foarte abrazive. Revenim la aspectul care tine de obiceiurile de joaca ale Weimaraner-ului, si punctam faptul ca cioturile taioase ce raman dupa operatia de taiere (timp de aproximativ o saptamana, pana cand unghiile incep sa se refaca in mod natural) pot fi si mai periculoase la contactul cu pielea copiilor angrenati in jocuri cu prietenul lor canin.

Imbaierea

Nu ridica probleme de nici un fel, cainii reactioneaza foarte bine in contact cu apa si, beneficiind de un tratament bland si gesturi grijulii, vor accepta momentul imbaierii cu mare bucurie. De fapt, un caine din rasa Weimaraner care nu se manifesta linistit si relaxat la contactul cu apa reprezinta o exceptie ingrijoratoare. In acest caz aveti un caine cu probleme psihice care trebuie investigate de un specialist si corectate corespunzator. In privinta samponului folosit nu exista indicatii speciale, doar va recomandam sa discutati pe larg aspectul cu medicul veterinar si sa nu alegeti produse ieftine. Nu sunt de dorit sampoanele folosite de om, pentru ca au o formula mai dura. Dincolo de prima impresie cainii (si in general animalele cu blana) au pielea mai sensibila decat noi. De asemenea, tineti sub atent control temperatura apei. Weimaraner au blana subtire si vor resimti acut excesele. O apa calduta va fi minunata pentru aceasta operatiune. Excelent ar fi daca ati putea sa folosi o cada speciala pentru caine, de plastic de exemplu, dar de dimensiuni mari.

Dantura

Este greu de imaginat un caine Weimaraner rozand tacticos un os crud de vita pe canapeaua de piele din living, fara ca imaginea in sine sa nu va provoace frisoane. Daca ati optat pentru hranirea cainelui vostru pe baza de hrana pregatita in casa – si este convenabil sa faceti aceasta de vreme ce tot timpul cainele se va invarti in jurul plitei si va dori sa aiba partea sa, cat de mica din mancarea familiei – trebuie sa aveti in vedere ca dantura sa nu va traversa procesul clasic al masticatiei specific unui caine de talie medie sau mare care traieste in aer liber.

Adica se va intalni mult mai rar cu posibilitatea de a roade oase mari, carcase, coji de paine uscata, altfel spus alimente cu structura mai dura. In spatiul casei administrarea unor astfel de alimente este oarecum improprie. Deci, verificati cam la 2-3 luni dintii cainelui pentru a verifica nivelul de depunere a tartrului. Pentru incetinirea acestui proces puteti apela la produse speciale disponibile in comert sau la periaj dentar. Daca fenomenul este prea abundent (situatie care se intalneste la varsta senioratului tarziu) un medic veterinar va poate ajuta cu succes. Deja in cabinete este disponibila tehnica detartrajului pe baza de ultrasunete, efectuat sub anestezie. Sau, daca vreti sa evitati situatia acumularii tartrului, puteti apela hrana uscata. Dar, in acest caz, va trebui sa va inarmati cu rabdare pentru a rezista avansurilor facute de Weimaraner la orele cand familia se va aseza la masa. Poate ca o solutie salvatoare este combinarea celor doua tipuri de hrana, in procente aprobate de medicul veterinar pentru a preveni ingrasarea peste limite a cainelui.

Tonusul

Un caine fericit este un caine obosit. Cam asa se poate spune despre un caine de vanatoare alert si plin de energie cum se dovedeste Weimaraner. Frumoasa “fantoama cenusie” are nevoie de multa miscare efectuata zilnic pentru a-si cheltui energia si a-si mentine un tonus foarte bun. Nu fiti comozi reducand sedintele de miscare zilnice la nivelul a 2 plimbari superficiale pe durata carora voi veti fi concentrati doar pe efectuarea nevoilor fiziologice de catre caine. Oricum, nu aveti sanse prea mari de a-l convinge pe Weimaraner sa accepte un asemenea tratament.

Ei trebuie sa alerge, sa adulmece, sa-si foloseasca muschii bine dezvoltati in activitati de inot, sau de joaca organizata (frisbee, flyball, depasirea unor obstacole, probe de indemanare, exersarea unor miscari de aport sau orice alt exercitiu de dresaj din sfera dresajului pentru vanatoare). Aveti de ales intre a le respecta nevoile firesti din placere si nevoia de implicare, sau fortati de comportamentul lor. Caci daca se simt frustrati, cainii din rasa Weimaraner au la indemana un arsenal impresionant de convingere, de la vocalizari exasperante (gemete, scheunaturi, latraturi si urlete) pana la actiuni distructive cu impact major asupra mobilierului, diferitelor obiecte vestimentare, sau… cine stie ce. Caci este un pariu foarte riscant sa provocati imaginatia unui Weimaraner.

POZE cu Caini Weimaraner

Scurta istorie a rasei

Numele rasei provine de la Marele Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach, mai precis de la orasul Weimar (centrul Germaniei, facand parte in prezent din landul Thuringia), acolo unde-si avea resedinta Marele Duce Karl August, la solicitarea caruia s-a declansat activitatea de selectie in urma careia a rezultat aceasta rasa. Marele Duce era un impatimit vanator si, in debutul secolului XIX, a dorit sa obtina o rasa aparte, care sa fie reprezentativa pentru curtea sa. Astfel s-a nascut cainele denumit astazi Weimaraner sau „fantoma gri” (istoria consemnand anul 1810 ca fiind cel in care a debutat oficial aceasta rasa). La inceput se pare ca au fost imperecheate exemplare de Brac german cu parul scurt cu caini Bloodhound, mai apoi pe linia de selectie fiind utilizate si exemplare de ogari francezi. S-a obtinut astfel un caine de vanatoare de talie mare, robust, muncitor, tenace si minutios in camp, cu un miros foarte bun (mostenire de la Bloodhound) si cu o buna rezistenta la efort, chiar daca nu atat de rapid ca Pointerii (de exemplu). Initial, acesti caini au fost folositi la vanatoare de animale mari (ursi, mistreti, caprioare), in cadrul partidelor de amploare la care participau reprezentantii nobilimii germane.

Pe masura ce fondul cinegetic a saracit, cainele Weimaraner a fost „reprofilat” pentru vanatoarea de animale mici (iepuri, viezuri, vulpi) si, mai ales, pasari salbatice. Este un excelent asistent la vanatoarea de pasari, pe orice teren (balta, camp, hatis), folosit ca pointer si aportor. Scaderea interesului pentru vanatorile ample a permis crescatorilor germani sa se dedice intr-o masura mai atenta perfectionarii rasei si eliminarii unor caracteristici in favoarea stabilizarii altora (cum ar fi culoarea parului, renuntandu-se la nuanta bronz/tan). Culoarea de baza s-a stabilizat la celebra nuanta gri-argintiu, cu varianta gri-albastriu si foarte rar, la fond gri-argintiu cu marcaje in nuante de bronz (asemanator cainilor din rasa Doberman). In ideea ca aceasta rasa a apartinut initial exclusiv reprezentantilor inaltei aristocratii, crescatorii germani au fost foarte posesivi atunci cand s-a pus problema raspandirii rasei. Primele exemplare care au ajuns in Statele Unite ale Americii, in primele 2 decenii ale secolului XX, se spune ca erau sterilizate pentru ca rasa sa nu poata fi reprodusa si, eventual, dezvoltata separat de catre crescatorii din Lumea Noua. De abia in anul 1930 se inregistreaza in SUA prima pereche de Weimaraner rasa pura, cu calitatea de reproducatori. Astazi acesti caini sunt populari pe toate continentele si se bucura de o inalta cota de simpatie.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10-12 ani
Grupa: Sporting/Gundog
Culoare: gri-argintiu sau maroniu
Varietati: cu blana scurta si cu blana lunga (mai rar); uneori un mic marcaj alb pe piept
Talia: mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 57-70 cm
Greutatea: 25-38 kg

Weimaraner este un caine de talie mare, cu musculatura bine reliefata, solid fara a fi greoi, emanand forta si agilitate. Capul, de lungime medie, are botul egal cu craniul si trufa de culoarea pielii. Ochii sunt de marime medie, ovali, distanati, in nuante de chihlimbar (ambra), gri sau albastru deschis. Urechile sunt atasate sus, lungi, late si cu varfurile rotunjite. Coada se taie de obicei scurt (la a 3-a vertebra) si este purtata ridicat, aproape vertical. Sunt doua varietati, cea cu parul scurt si alta prezentand un fir mai lung pe urechi, piept si coada ca zone distincte, dar aceste din urma exemplare sunt mai rare. Specialistii spun ca responsabile de lungimea parului sunt niste gene recesive, astfel ca un cuib poate sa includa uneori si cativa catei cu parul mai lung, cu conditia ca acea gena recesiva sa fie prezenta la ambii parinti. Cainii din rasa Weimaraner au o minunata culoare gri-argintiu sau gri-albastriu. Ivite mai rar in reproducere, exemplarele cu parul de culoare brun inchis (apoape negru) sau cele de culoarea bronzului (tan) nu sunt considerate acceptabile pentru standardul rasei. O pata alba de dimensiuni reduse pe piept, poate fi acceptata. Parul scurt este fin, des si bine lipit de corp. Parul lung este matasos si putin ondulat, catifelat pe urechi.

Temperament si comportament specifice

Dreptul de proprietate asupra acestor caini a fost ferm restrictionat la nivelul familiilor aristocratice, rasa fiind foarte apreciata si traind alaturi de membrii familiilor de care apartineau. Acesta a constituit un aspect neobisnuit pentru o rasa de caini de vanatoare, in sensul ca, in mod obisnuit, aceste animale traiau in grupuri (haite) „cazate” in canise (tarcuri). Inca de la inceput, cand era intens folosit la vanatoare, cainele Weimaraner a avut si sarcini domestice, de paza a proprietatii si de asigurare a securitatii apropiate a membrilor familiilor in sanul carora traiau. Astfel s-a format personalitatea acestui caine care depinde foarte mult de prezenta umana si nu suporta traiul in canisa. Weimaraner este un caine de vanatoare atipic, nefiind atat de sociabil fata de straini cum este cazul cainilor din rasele Labrador si Golden Retriever. Weimaraner este un caine foarte protectiv cu familia sa si se poate dovedi foarte teritorial. El in general distant si suspicios cu strainii si trebuie sa beneficieze de socializare precoce pentru a nu se dovedi agresiv in unele situatii. Cand sunt intimidati sau iritati acesti caini formeaza o „creasta” de par zburlit pe toata lungimea spatelui si pupilele ochilor lor hipnotici se dilata vizibil.

Weimaraner este considerat la unison de catre specialisti ca fiind un caine foarte inteligent, sensibil si capabil de a gasi cele mai ingenioase solutii la problemele cu care se confrunta, ceea ce i-a fixat inca o porecla, aceea de „caine cu creier uman”. Da dovada adesea de incapatanare si sufera de anxietatea de separatie. Atunci cand se simt abandonati sau nebagati in seama, acesti caini pot deveni teribil de distructivi (au si o imaginatie foarte bogata) sau isi pot face singur rau. Pot fi socializati cu alte animale (caini si chiar pisici) din gospodarie daca au trait alaturi de acestea inca din stadiul de catel si s-a derulat un proces de socializare, dar fata de alte animale mici (in special rozatoare) vor actiona ca niste vanatori nemilosi. In zonele rurale trebuie supravegheati pentru ca pot vana oi si caprioare daca le observa pe camp. Se intelege bine cu copiii, dar este preferabil sa interactioneze mai des cu cei de varsta mijlocie sau cu adolescentii, pentru ca este foarte energic in joaca sa si are obiceiul de a sari pe oameni si de a-i impinge cu labele din fata. Este recomandat ca si companion persoanelor active care isi pot face timp pentru a se ocupa de el la modul serios si constant.

Despre dresaj

Fara a fi epuizant, dresajul unui astfel de caine poate fi dificil pentru un proprietar fara experienta. Acest caine inteligent are o energie respectabila, poate disimula usor, este incapatanat, versatil si gaseste deseori propriile solutii la exercitii si situatii impuse spre rezolvare. Un instructor trebuie sa fie ferm si consecvent in dresaj dar sa si foloseasca inteligent sistemul recompenselor, caci astfel cainele Weimaraner poate fi „manipulat” destul de usor. De asemenea, cea mai indicata pentru a se ocupa de dresaj este persoana dominanta din familie, cea fata de care animalul manifesta cea mai intensa afectiune si supunere. Pentru ca, sensibil si atasat cum este, cainele Weimaraner va dori foarte mult sa faca pe plac si sa-si multumeasca stapanul. Este in primul rand un foarte bun caine de vanatoare in orice teren (uscat sau apa) si pentru orice tip de vanat. Este bun in rol de caine de paza si un placut companion.



Ingrijire si sensibilitate la boli

Acesti caini nu au nevoi mari de ingrijire, fiind usor de intretinut. Activitatile desfasurate la acest capitol nu ies din nota clasica si se rezuma la: periaj ocazional (efectuat mai des pentru varietatea cu parul lung), imbaiere periodica sau in functie de specificul activitatii, curatarea urechilor, scurtarea unghiilor si verificarea starii pernutelor de la extremitatile labelor. Periodic trebuie verificata starea gingiilor si a danturii, pentru ca au tendinta de a roade diferite obiecte si suprafete fara discernamant, uneori din dorinta de a fi luati in seama, ori de a evada, mai ales cand sunt tinuti izolati intr-un loc imprejmuit, putand astfel sa-si provoace rani in cavitatea bucala (fracturi ale dintilor).

Este o rasa cu destule probleme de sanatate, apreciat la nivelul numarului de afectiuni posibile, nu neaparat din punctul de vedere al densitatii cazurilor. Desi un caine de talie mare, Weimaraner prezinta un risc redus in ceea ce priveste displazia de sold, ceea ce reprezinta un atu pentru rasa. Ca orice caine cu piept adanc, in carena, trebuie observat atent si monitorizat pentru riscul torsiunii gastrice. Alte boli si afectiuni semnalate in cadrul rasei sunt: criptorhidismul, displazia de umar, sindromul Von Willebrands, osteodistrofia hipertrofica, hipotiroidismul, nanismul, displazia renala, entropionul si atrofia retinala progresiva.

Concluzia noastra: Weimaraner sunt caini foarte frumosi, de-a dreptul decorativi, dar destul de dificil de strunit. Reclama foarte multa atentie si preocupare din partea stapanilor si vor dori mereu sa fie in preajma acestora. Dincolo de dimensiunile respectabile sunt, totusi, caini de interior, deci se vor simti foarte confortabil intr-un apartament. Pentru energia de care dau dovada, sensibilitatea si inteligenta deosebite sunt apreciati ca foarte placuti companioni, mai ales de catre persoanele dinamice, active. Nu sunt recomandati celor fara experienta, aflati la primul caine. Instinctele de vanatoare au ramas intacte si pot fi valorificate cu foarte bune rezultate.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Weimaraner:

Masculi: Astor, Boris, Blitz, Bismarck, Bret, Diego, Fantomas, Hermann, Kaiser, Kasper, Luger, Oskar, Panzer, Ralf, Ulrik, Tiger

Femele:Anka, Berta, Britta, Frida, Greta, Kristel, Lotti, Olga, Suzi, Trudi, Wilma, Zelda

POZE Caini Weimaraner

Un caine sanatos si fericit este frumos indiferent despre ce rasa este vorba si, bineinteles, va constitui mandria si bucuria proprietarului sau. Cainii din rasa Whippet, in ciuda aparentei lor fizice, care sugereaza fragilitatea, sunt animale puternice, cu o buna stare de sanatate – structural vorbind – si, desigur ca aici sunteti de acord, cea mai importanta cale de a mentine sanatatea si aspectul unui animal de companie este aceea de a-i pregati si asigura o dieta echilibrata. Din pacate – si aceasta poate fi considerata o regula general valabila pentru orice rasa de caini – ceea ce voi apreciati ca hrana corecta pentru un Whippet nu coincide neaparat cu gusturile si obiceiurile sale instinctuale. Haideti sa detaliem mai jos ce preferinte personale are pentru dieta sa un caine de rasa Whippet si cum interfereaza ele cu punctul de vedere al omului.

Cele mai hranitoare alimente in viziunea lui Whippy

Orice fel de mancare pregatit pentru familie si lasat nesupravegheat
Cea mai buna sursa de suplimentare a portiei zilnice in lumea Whippet-ilor. Orice caine din aceasta rasa dovedeste abilitati de-a dreptul “diabolice” de a va citi in minte si din limbajul corpului ca urmeaza sa pregatiti ceva de mancare, sa asezati masa in living, sau sa preparati un simplu sandwich. In acel moment va face tot ce-i sta in putinta sa va distraga atentia si sa “inhate” ceva de pe masa, de pe raftul frigiderului, chiar si din mana voastra (desi copiii sunt preferati, ca sunt mai mici de statura si mai naivi). Este un caine de vanatoare si inaltele lui calitati in domeniu vor fi subordonate acestui scop “gustos”. Cam toti ogarii demonstreaza abilitati asemanatoare, dar Whippet este un maestru. Fiind stapanul unui astfel de caine veti invata sa fiti o gospodina (un gospodar) mai atent, mai abil si mai greu de impresionat. Ceea ce, in fond, nu-i deloc rau, nu?

Gunoiul mejaner

Mirosul dezgustator exhalat de resturile menajere ce asteapta sa fie evacuate de serviciile de salubritate sau pungile cu diferite resturi care inca nu au ajuns in aceste tomberoane este absolut imbatator pentru un Whippet. In Anglia Whippet are si o porecla mai putin onoranta legata de acest obicei, “Haitasul gunoier”. Trebuie sa-l supravegheati indeaproape pentru a-i corecta sau impiedica (dupa caz) astfel de apucaturi nesanatoase. Iar asta va va imbunatati si mai mult abilitatile domestice.

Oasele fierte

Este foarte greu sa rezistati in fata unor ochi mari si umezi de Whippet, de acord. Dar este si mai greu sa-i priviti convulsiile, suferinta si agonia. Tineti minte ca, prin fierbere, oasele devin fragile, casante, se vor sparge in procesul masticatiei in aschii ascutite si taioase. Riscul perforarii stomacului si/sau intestinelor este imens. Nu cedati sentimental si va veti tine cainele departe de un pericol major.




Ciocolata

Aici nu doar Whippet “pacatuieste” Valabil pentru cvasi-totalitatea raselor, ciocolata este un aliment otravitor pentru caini. Retineti ca acest desert dulce foarte apreciat de noi, oamenii, a fost folosit in sudul Statelor Unite pentru exterminarea “blanda” a coiotilor. Va recomandam sa fiti egoisti si, indiferent de presiunea pusa de simpaticul Whippet, pastrati ciocolata doar pentru voi. In cazul particular al acestor caini foarte supli, fara strat de grasime si cu posibilitati foarte reduse de a-l acumula in timp din cauza nivelului arderilor interne (au un proces digestiv rapid, specific cainilor atletici, vitezisti), chiar si cantitati foarte mici de ciocolata (sau de alte alimente si substante daunatoare) isi fac efectul foarte rapid. Simptomele intoxicatiei cu substantele nocive (pentru caini) continute de ciocolata se vor manifesta foarte puternic, putand sa-i puna viata in pericol.

Punctul de vedere al omului

La acest capitol lucrurile sunt clare: hrana uscata de cea mai buna calitate, in acord cu talia, varsta si nivelul de activitate, sau hrana gatita in casa. Nu uitati ca, pentru rasa Whippet, este bine ca hrana uscata sa fie inmuiata putin in apa inainte de a fi oferita, pentru a evita fenomenul periculos al torsiunii gastrice. Hrana gatita in casa este, din multe puncte de vedere, mai sanatoasa si mai usor de “balansat” in functie de nevoile de moment ale cainelui, formula sa putand fi modelata corespunzator (continutul de vitamine, proteine, grasimi). In plus, pentru pregatirea hranei in casa veti avea siguranta folosirii unor ingrediente proaspete, cu surse de provenienta certe si veti evita prezenta conservantilor. Ocazional, cand “privirea umeda”, intens teatrala care “arde” in ochii cainelui vostru Whippet nu mai poate fi ignorata (si stim ca asta se poate intampla cu o frecventa ridicata) ii puteti oferi resturi de la masa familiei. Este vorba de cantitati mici de carne rosie, carne de pui, oua, branzeturi sau orez fiert cu legume. Pentru a nu forma un “cersetor profesionist”, oferiti acest supliment intotdeauna pus in bolul de hrana, dupa ce voi ati terminat de mancat, nu direct de pe masa.

POZE Caini Whippet

Desi reprezinta o rasa de caini cu o vechime impresionanta (peste 2000 de ani), caracterizata de o respectabila continuitate si cu un trecut robust de caine de lupta si util intr-o varietatea de actiuni umane (vanatoare, pastorit, protectia spatiilor si bunurilor), exemplarele Shar Pei din zilele noastre dovedesc adesea slabiciuni sau predispozitii pentru anumite afectiuni de ordin medical. Explicatia acestei stari de fapt rezida din istoria recenta a rasei. Exemplarele salvate din China comunista catre omul de afaceri Matgo Law, la finele deceniului 5 al secolului trecut au reprezentat o buna baza de refacere a rasei, insa intr-un astfel de proces timpul este factorul cheie. Desi asociatia Hong-Kong Kennel Club a recunoscut oficial rasa in anul 1968 (fiind direct implicata in „reconstructia” acesteia), primele exemplare de Shar Pei au ajuns in Statele Unite ale Americii cu doi ani mai devreme. Aspectul particular al acestor caini, „amprenta exotica” de „disidenti antiomunisti refugiati” care le-a fost pusa in acea perioada marcata de inceputul Razboiului Rece si nu in ultimul rand calitatile generale au contribuit la o popularitate rapida a acestor caini.

Pana la recunoasterea oficiala a rasei de catre AKC, in 1988, se facusera deja foarte multe incrucisari intre exemplare mai putin reusite si in conditii nu tocmai recomandate, astfel ca se poate vorbi de o scadere a calitatii genetice la un mare numar de exemplare. In acest context, de exploatare a popularitatii, au actionat si magazinele specializate in vanzarea de animale de companie care, pentru un profit rapid, au realizat pui din rasa Shar Pei „pe banda rulanta”, fara a fi foarte preocupate de calitatea genetica a acestora. Astfel s-a ajuns in situatia ca o rasa puternica si robusta initial sa includa astazi destul de multe exemplare cu probleme medicale. De aceea, daca va hotarati sa achizitionati un caine Shar Pei, acordati mare atentie sursei. Aceasta trebuie sa fie reprezentata de un crescator autorizat de renume, capabil sa va ofere referinte medicale despre parintii acelui catel vizat de voi, un background medical al descendentei si un certificat medical pentru pui. La randul vostru, fiti atenti si responsabili atunci cand oferiti exemplarul vostru pentru monta.

Iata care sunt, conform specialistilor, cele mai intalnite boli in cadrul rasei, in prezent:

- Entropionul. Intalnita la mai multe rase de caini, este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai severe. Predispozitia pentru aceasta afectiune este accentuata de plasamentul natural al globilor oculari la cainii Shar Pei. Acesti caini au ochii adanc infundati in orbite, astfel conditiile pentru aparitia entropionului sunt crescute;

- Glaucomul. Este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp;

- Piodermita si atopia. Ambele sunt afectiuni ale epidermei. Prima se refera la infectiile cutanate profunde, cea de a doua este o boala a pielii de natura alergica;

- Raia demodecica (demodicoza). Este o boala foarte suparatoare, cauzata de un acarian de dimensiuni microscopice, Demodex canis. Transmiterea se face de la mama la pui, in primele zile de viata. Desi acest acarian este prezent la nivelul pielii celor mai multi caini (si in general la majoritatea animalelor cu blana), putini dezvolta boala. In cazul cainilor din rasa Shar Pei, probabil si datorita excesului de piele specific, incidenta bolii este mai mare, acarienii dezvoltandu-se mai rapid in pliurile de pe corp. In cazul unei interventii energice, cu medicatia si tratamentul corespunzatoare, raia demodecica este vindecata in aprox. 90% din cazuri;

- Febra specifica. Este o „boala misterioasa” semnalata doar in cadrul rasei, o infectie interna despre care specialistii inca nu au strans suficiente date pentru a o preveni si explica in detaliu la nivel de factori declansatori. Aceasta afectiune debuteaza cel mai adesea in jurul varstei de 18 luni si se manifesta prin episoade febrile prelungi, cu crize de 18-24 de ore, slabiciune generala si umflarea articulatiilor genunchilor (acumularea de lichid in acea zona). Medicul veterinar poate interveni eficient in astfel de cazuri, dar apeland la un tratament particular de la caz la caz, in functie de profilul medical al fiecarui exemplar;

- Seboreea. Este o afectiune la nivelul straturilor superficiale ale pielii si apare in 2 forme: primara (seboreea oleosa) si secundara (seboreea sicca). Apare ca o tulburare la nivel dermatologic, sau ca manifestare a unor probleme medicale mai profunde, cum ar fi: hipotiroidism, boli indocrine, deficitite dietetice, alergii netratate, paraziti interni sau externi, cancer, tulburari imunitare, infectii bacteriene/fungice. Toate aceste boli pot include seboreea ca simptom complementar. Se manifesta prin acumularea la nivelul firelor de par din blana a excesului de sebum (substanta grasa, cu rol protector, secretata in mod natural la nivelul epidermei), prezent sub forma unor „fulgi” asemanatori matretii obisnuite (forma primara) sau de solzi galbeni/maronii. Blana si pielea sunt uleioase, mirosul exhalat de caine este asemanator celui de ulei ranced, iar animalul se va scarpina violent, cu riscul provocarii unor zgarieturi profunde, infectabile. Aceasta afectiune induce o stare de permanent stres exemplarelor bolnave. In principiu, boala este incurabila, dar poate fi controlata. Se poate actiona eficient impotriva efectelor ei prin utilizarea de sampoane, creme, unguente pe baza de cortizon si cu antibiotice.

In plus, desi acestea nu apar frecvent, urmatoarele afectiuni au fost, de asemenea, semnalate: displazia de cot si cea de sold, torsiunea (dilatatia) gastrica, amiloidoza si prolapsul pleoapei a III-a.

POZE cu Caini Shar Pei

Scurta istorie a rasei

Shar Pei este o rasa straveche, o alta „contributie chineza” la vasta si atat de variata lume canina. Primele consemnari despre caini asemanatori dateaza din timpul Dinastiei Han (202 i.e.n. – 220 e.n.). Cercetarile recente plaseaza leaganul de dezvoltare a rasei in provinciile sudice ale Chinei antice, in special in provincia Kwantung (Guandong). Este una din putinele rase canine de sine-statatoare, cu profil unic, despre care nu se poate spune ca a derivat din rase intermediare si care, la randul ei, nu a dus la ameliorarea ori crearea altor rase. Singura legatura teoretica vehiculata in legatura cu aceasta rasa este cu rasa Chow Chow, dar elementul comun care individualizeaza ambele rase, este prezenta (nu obligatorie) a limbii si gingiilor de culoare inchisa (limba albastra). Initial, rasa a fost destinata luptelor de caini, un sport foarte indragit in China antica si medievala.

Conformatia generala, atletica, elansata, cu piept puternic si membre lungi, musculoase, tradeaza un luptator tenace in arena. De-a lungul timpului consemnarile despre acesti caini au relevat prezenta acestora la vanatoare, la paza si conducerea turmelor de vite, la paza proprietatilor. Vigilenti si foarte curajosi, putin zgomotosi, atasati de stapan si suspiciosi cu strainii, ei erau foarte apreciati in rol de aparatori ai fermelor de mari dimensiuni. Numele rasei inseamna „par rugos, nisipiu” sau „par de smirghel” vizavi de asprimea extrema a blanii scurte, specifica rasei. Revolutia comunista din China a pus in pericol maxim existenta rasei. Perceputi ca si companioni ai elitelor aristocratice, cainii de toate rasele din China au fost adusi aproape in pragul extinctiei, cu atat mai mult cu cat in aceasta tara carnea lor este apreciata pentru consumul uman, iar parul anumitor rase a fost folosit in industria textila. Cainii Shar Pei ar fi disparut fara indoiala in acea cursa de exterminare initiata de noii „lideri rosii”, fara interventia salvatoare a unui iubitor al rasei. In cazul lor, omul providential s-a numit Matgo Law, un afacerist bogat refugiat in Hong-Kong (pe atunci aflat sub protectorat britanic).

El a importat in mare graba cateva exemplare pursange de pe continent in adaposturi constituite in Taiwan si Hong-Kong si, cu sprijinul autoritatilor americane si canadiene, a trimis 200 de exemplare pe continentul nord-american, perpetuand rasa. Cainii de rasa Shar Pei de astazi sunt urmasii celor 200 de exemplare salvate de Matgo Law. Oricum, look-ul actual al acestor animale se diferentiaza substantial de cel al stramosilor lor chinezi. Botul carnos, cu decupaj patrat, ca de hipopotam este o creatie de data recenta (alaturi de caracteristica excesului de piele), delimitand „varietatea vestica” a rasei, asa cum se apreciaza in regiunile sudice ale Chinei, in Hong-Kong si Macau. In aceste zone cunoscatorii numesc varietatea vestica „Shar Pei cu bot carnos” iar cea originala „Shar Pei cu bot osos” (acestia din urma au pielea mai larga doar pe gat si piept). In 1988 AKC a recunoscut oficial rasa, pe care a incadrat-o in categoria non-sporting (de agrement). Unele statistici plaseaza rasa Shar Pei in grupa raselor de caini utilitari, avandu-se in vedere trecutul lor de paznici ai proprietatilor si septelului, sportivi (lupte) si ca si caini de vanatoare.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 10 - 12 ani
Grupa: Non-sporting (Agrement) sau Utilitar
Culoare: In general crem, bej, culoarea nisipului. Este acceptata orice culoare solida (cafeniu, crem, roscat, ciocolatiu sau argintiu), chiar si cele apropiate de negru, cu pete mai deschise pe burta si piept, dar in tonul culorii dominante, in nici un caz alb.
Varietati: cu par scurt („par de cal”) si cu par mai lung (nu mai lung de 2,5 cm)
Talia: medie spre mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 46-56 cm
Greutatea: 18-27 kg

Sunt cateva repere fizice care usureaza considerabil recunoasterea unui caine din rasa Shar Pei. Primul ar fi forma aparte a botului, asa numitul „bot de hipopotam”, lat, cu bot plat si buze groase. Al doilea este abundenta pielii pe intregul corp, in special pe cap si tors, unde se grupeaza in pliuri stranse, mai ales la exemplarele tinere, dar si la multe exemplare adulte. Limba „albastra” reprezinta un alt reper important si, de asemenea, parul foarte scurt si aspru, care a dat si numele chinezesc al rasei. Pliurile de piele sunt o marturie a trecutului de luptator al acestui caine, fiind stiut ca aceasta caracteristica ii oferea un avantaj in disputele cu alti caini. Chiar daca era apucat de o anumita parte a corpului in arena, Shar Pei-ul se putea intoarce pentru a riposta, abundenta si elasticitatea pielii permitandu-i o astfel de manevra. Ochii sunt mici, migdalati si adanciti in orbite. Urechile mici, cazute, sunt purtate pe langa cap. coada este conica, de marime medie, purtata in sus, rasucita pe spate intr-o bucla mai larga sau mai stransa. Prezinta o blana simpla, pe un singur strat, fara stratul profund, protector. Firul de par este scurt (maxim 2,5 cm la varietatea cu par lung) si foarte aspru.

Temperament si comportament specifice

Prima impresie pe care o lasa un caine Shar-Peieste aceea de animal puternic, distant si rece, asemanatoare atitudinii generale oglindite de Chow Chow. Dar este un membru al familiei protector si foarte devotat. In privinta insusirii „regulilor casei” este una din rasele cu cele mai bune niveluri de raspuns. Datorita naturii sale independente, prefera solitudinea, rolul de caine unic al casei. Chiar in cazurile in care un pui ramane alaturi de mama sa, rolurile vor fi clare si spatiile de patrulare vor fi impartite, iar cainele senior isi va asigura intaietatea.

Nostim si dragalas atunci cand este pui, cu aerul unei jucarii pierdute intr-o poseta de piele prea larga, nu va avea destula rabdare la maturitate sa suporte poznele si joaca copiilor. Deci, nu se recomanda familiilor cu copii de varste mici.

Despre dresaj

Acest caine poate avea un comportament agresiv fata de straini si fata de alti caini. El prefera sa-si asigure o pozitie dominanta in mediul de care apartine. Din acest motiv, este de o importanta covarsitoare pentru proprietari, ca acestia sa se impuna ca lideri inca de timpuriu in fata cainelui. Desi incapatanat si independent, cainele se va supune in fata celui mai puternic si inteligenta sa ii permite sa invete bine numeroase comenzi si exercitii.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Shar-Pei-ul se poate adapta usor traiului intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp pentru a face miscare. Este moderat activ in interiorul caminului, motiv pentru care nu este absolut necesar sa i se asigure o curte. Daca isi petrec timpul intr-o curte deschisa pe timpul sezonului cald, trebuie sa le asigurati un umbrar si apa la discretie in zilele caniculare, pentru ca nu suporta bine caldura. Iarna vor avea nevoie de o cusca bine izolata si calduroasa, blana scurta, aspra si lipsa stratului de puf lipsindu-i de protectie termica necesara. Nu uitati ca rasa provine dintr-o regiune sudica a Chinei, caracterizata de temperaturi blande. Asigurandu-le suficienta miscare, vor fi foarte linistiti in interiorul caminului.

Trebuie periat periodic, dar blana nu necesita trimare. Shar-Pei-ul naparleste sezonier sau putin cate putin pe tot parcursul anului. Imbaierea o data pe saptamana si perierea zilnica sunt absolut necesare in timpul perioadelor de inlocuire ale blanii. Unii proprietari sustin ca au dezvoltat alergii la blana lor aspra. Este bine sa stiti ca acesti caini nu agreeaza (in principiu) apa, evitand situatiile in care pot intra in contact cu aceasta. Este o particularitate care ridica unele probleme la imbaiere, fara ca acestea sa fie insurmontabile. Cu o stare de sanatate in general buna, cainii din rasa Shar-Pei se dovedesc sensibili in privinta anumitor afectiuni, cum ar fi: entropionul, glaucomul, piodermita, atopia, hipotiroidismul. Linia de descendenta buna, alimentatia sanatoasa si echilibrata si controlul periodic efectuat de un specialist reprezinta elemente care pot tine acesti caini robusti departe de problemele medicale, pe tot parcursul vietii lor.

Concluzia noastra: Acest „chinez sobru” cu aer aparte se incadreaza in categoria cainilor buni pentru paza, de tip 3R: robusti, retinuti, rezistenti. Cu o infatisare exotica dar placuta, nu se va intrece in efluvii sentimentale, dar va fi devotat si tenace. Un companion cu un nivel de activitate moderat, comod pentru spatiile interioare si vigilent in perimetrul exterior, Shar-Pei se califica foarte bine pentru rolul de paznic vigilent si aparator de nadejde.

Nume recomandate pentru cainii din rasa Shar-Pei:

Masculi: Beijing, Bonsai, Bonbon, Button, Chico, Kafka, Mao, Oscar, Samurai, Sandy, Shanghai, Simba, Toby, Toro
Femele: Brandy, Brenda, Cio-cio-san, Cora, Flora, Manciuria, Romy, Sasha, Sheba, Tora, Vera, Zenga

POZE cu Caini Shar Pei