Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Asemenea multor alte rase de caini mari, cainele Malamut de Alaska este supus riscului displaziei de sold, afectiune care ingreuneaza foarte mult deplasarea acestui animal activ, facand simplul mers greoi si dureros. Vestea buna este ca, in prezent, datorita preocuparilor intense pentru ameliorarea impactului acestei afectiuni asupra diferitelor rase de caini, exista numeroase tratamente medicamentoase si suplimente capabile sa amelioreze efectele bolii si chiar interventia chirurgicala este posibila uneori, cand sunt renunite, este drept, anumite conditii.


Evidentele medicale generale retin si faptul ca rasa de caini Malamut de Alaska este afectata uneori de dwarfism (nanism). In fapt, conform clarificarilor expertilor in domeniu, boala intalnita la unele exemplare de Malamut este chronodisplazia, o afectiune cu vector genetic ce implica deformari ale membrelor (membre scurte si contorsionate sau deformate).Astfel, la caini de talie normala, cu scheletul superior complet dezvoltat, se pot observa membrele de dimensiuni mai scurte decat standardul rasei, ingrosate si/sau diforme. Deseori, aceste animale afectate de chronodisplazie au si probleme de surditate. Desi sunt caini puternici, rezistenti la suferinta si niste animale obisnuite sa lupte cu vicisitudinile, exemplarele de Malamut bolnave de chronodisplazie vor atinge maxim jumatatea mediei de viata specifica acestei rase de caini, care este, in conditii normale, de 10-12 ani.

O atentie aparte necesita si polineuropatia. Aceasta este o maladie mostenita genetic care implica terminatiile nervoase periferice. Cu acesti nervi periferici afectati, apar probleme si disfunctii ale nervilor motori. Comuna atat raselor de caini cat si raselor de pisici, aceasta boala afecteaza in mod obisnuit trenul inferior, dar la cainii Malamut de Alaska afectiunea se poate manifesta si la picioarele din fata, sau poate fi chiar bilaterala. Simptomele acestei boli implica tonus muscular scazut, absenta reflexelor primare, slabiciune si paralizie partiala (in prima faza). Crizele pot fi ciclice in faza de instalare a bolii, cu false perioade de revenire, care pot calma ingrijorarea proprietarului. Dar este bine sa actionati inca de la primele semne de acest gen, pentru a bloca evolutia bolii. In general, la cainii de talie mare, boala progreseaza lent, dar uneori evolutia ei este fulgeratoare si duce la paralizie permanenta.





Un aspect foarte important specific rasei de caini Malamut de Alaska este legat de blana sa. Pe perioada sezonului calduros, daca temperaturile cresc foarte mult, cu siguranta veti observa un disconfort afisat de caine. Dar, desi este posibil sa fiti tentati sau veti fi chiar sfatuiti in acest sens, nu faceti greseala sa tundeti cainele in speranta ca ii veti permite astfel sa se aeriseasca mai bine. Desi este foarte deasa si dispusa pe 2 straturi dense, blana unui Malamut are dublu rol, reusind sa fie izolant termic in amandoua registrele de temperatura. Daca va fi tuns, un Malamut se va simti foarte stingher, se va murdari mult mai repede si va fi expus unor afectiuni ale pielii. In zilele toride cautati pentru acest caine un loc umbrit sau permiteti ca el sa se adaposteasca in casa, la racoare. Foarte bine este ca, in apropierea custii, sa aiba un recipient larg cu apa proaspata, rece (poate chiar unul de dimensiuni capabile sa-i permita sa se racoreasca udandu-se). In rest, bazati-va pe rezistenta lui legendara si firea stoica, de animal obisnuit cu incercarile aspre.

POZE Caini Malamut de Alaska

Articole pe aceeasi tema:
Dieta unui Malamut – sfaturi utile
Dresaj cu Malamut de Alaska: intre polivalenta si disciplina
Malamut de Alaska – 5 trucuri folositoare
Malamut de Alaska – caini de companie

1. TREZIREA – Cainii din rasa Malamut de Alaska sunt matinali, devin activi la prima geana de lumina. Mostenind instinctele Nordului ancestral, ei sunt obisnuiti sa inceapa efortul la primele ore ale zilei (cursele lungi ale Innuitilor incepeau foarte devreme si vanatorile, de asemenea). O anume traditie inca persista in triburile de nativi din Alaska: in diminetile viforoase, cand nu se prevad activitati care sa includa haita, un membru al familiei este desemnat sa se trezeasca foarte devreme si sa ”salute” cainii. Deci, daca in week-end ati decis sa dormiti ceva mai mult, alegeti un membru al familiei care se va trezi si va socializa 10-15 minute cu cainele.

2. ACTIVITATEA – Acest animal prefera activitatea diurna, asa ca, nu va faceti un obicei din a iesi la plimbare cu el doar in pragul serii, cand va incheiati activitatea socio-profesionala, chiar daca este mult mai comod pentru voi astfel. In cazul in care nu exista un membru al familiei cu o „fereastra” de activitate in prima parte a zilei, cautati sa petreceti cel putin 30-40 de minute in aer liber alaturi de Malamut, la primele ore, inainte de a va pregati sa plecati la slujba.

3. HRANIREA – Contrar tiparului standard care prevede ca un caine sa manance dupa ce toti membrii familiei au terminat de servit masa, ca element important in dresajul de obedienta, un caine Malamut de Alaska este bine sa primeasca hrana inainte ca familia sa se aseze la masa, pentru a nu se simti neglijat. Acest aspect este sustinut tot de traditie, in sensul ca Innuitii, cand ajungeau in comunitate, rasplateau efortul depus de caini pe parcursul zilei hranindu-i si vorbind cu ei in semn de multumire, de abia dupa aceea dedicandu-se activitatilor in familie, in speta servirii cinei. Este bine sa urmati acelasi tipar, pentru a-i asigura acestui caine nordic un fundal familiar, in acord cu instinctele sale.




4. PROVOCARILE – Atunci cand iesiti cu cainele in teren deschis, alegeti terenuri accidentate, cu forme de relief. Nu va panicati daca veti descoperi ca el a disparut. Un Malamut de Alaska nu-si poate ignora instinctele de vanator, deci va haladui un pic in cautare de prazi, dar se va intoarce la voi, pentru ca este preocupat de soarta fiecarui membru al haitei. In cadrul exercitiilor de dresaj, repetati un semnal foarte sonor ca semn de identificare si chemare a cainelui (chiar un urlet nearticulat). Ascundeti-va, strigati semnalul si asteptati ca animalul sa va gaseasca. O va face, fara gres. Un curs de apa ar fi ideal pentru destinderea companionului vostru. Acesti caini sunt familiarizati cu apa si inoata abil si cu mare placere.


5. AMINTIRILE – Daca traversati anotimpul cald si temperaturile sunt foarte ridicate, ajutati-va Malamutul de Alaska sa isi reaminteasca trecutul. Astfel, pregatiti din timp in congelator bucatele de carne fiarta de pui sau portii de mancare umeda, pana cand ingheata bine. Inainte de masa principala a zilei si in functie de comportamentul dovedit de caine (sa fie perceput ca o recompensa), oferiti animalului mici gustari congelate. In mediul originar hrana pe care o primeau era deseori in aceasta forma, deci vor sti cum sa procedeze si o vor face cu o anume placere. Veti observa cum acest caine nordic isi tatoneaza hrana, o depoziteaza sub corp si o verifica rabdator, periodic, pana se dezgheata si poate fi consumata. Daca aveti un lighean de mari dimensiuni sau o cadita de baie din plastic, va recomandam sa o umpleti cu apa rece (in care puteti pune si bucati de gheata din congelator) si sa o plasati in raza de actiune a cainelui. Un adevarat Malamut de Alaska va sti sa aprecieze aceasta atentie si se va rasfata cu placere in apa rece.

POZE cu Caini Malamut de Alaska

Articole pe aceeasi tema:
Dieta unui Malamut – sfaturi utile
Rasa Malamut – boli specifice
Dresaj cu Malamut de Alaska: intre polivalenta si disciplina
Malamut de Alaska – caini de companie

Scurta istorie a rasei :

Istoria cainilor ca animale domestice traind alaturi de grupurile umane si cooperand strans la multe din activitatile acestora, pentru intretinerea comunitatilor, il include in primele randuri pe puternicul si decorativul caine din rasa Malamut de Alaska. Acest caine, cu aspectul sau general de caine-lup, dar departe de a fi o varianta imblanzita a lupului, probeaza prin ADN-ul sau o istorie „curata” de 4000-5000 de ani, putand fi incadrat, din punct de vedere genetic, in grupa cainilor primitivi care include toate rasele de caini Spitz. Denumirea acestei rase de caini vine de la tribul de nativi Malamut (Mahlemuits), raspanditi in nord-vestul Alaskai, reprezentanti ai poporului Innuit. Conform teoriei migratiei ce s-a derulat, in zorii umanitatii, din Europa, prin nordul extrem, pe fasia uscata expusa de ultima glaciatiune care unea Batranul Continent cu America de Nord, innuitii sunt primii oameni care au pasit pe acel nou continent si singurele animale domestice care ii insoteau erau acesti caini puternici cu ochi patrunzatori. Cainele Malamut de Alaska este un muncitor prin excelenta, un caraus si un caine de tractiune dovedind forta si rezistenta remarcabile. In mediul aspru si neprimitor al Cercului Arctic cainele Malamut de Alaska a tractat saniile cu oameni si provizii pe timpul peregrinarilor triburilor in urmarirea vanatului, a participat la vanatoarea de ursi albi si de foci alaturi de barbatii Malamut si a luptat cu diferite animale de prada care au amenintat firavele asezari umane. Profilul sau exceptional a iesit in evidenta in timpul Marii Goane dupa Aur care a bantuit teritoriul regiunii Alaska la finalul secolului al XIX-lea (Klondike Gold Rush, 1896). Colonistii sositi pentru a se imbogati au descoperit valentele de caine de munca ale acestei rase si au incercat, mai apoi, sa obtina prin incrucisari succesive, exemplare ameliorate. Dar, in principiu, rasa a ramas distincta si nealterata, gratie bagajului sau genetic foarte vechi si puternic. Multi necunoscatori fac confuzie intre cainii Malamut de Alaska si cainii Husky Siberieni, dar deosebirile sunt in egala masura numeroase si semnificative. Nu este un caine destinat curselor sportive (de sanii), ci este un muncitor predestinat, harnic, rezistent si razbatator. Inca este destul de folosit la tractarea saniilor in comunitatile care traiesc in preajma Cercului Arctic, dar este mult mai preferat in calitate de animal de companie.

Descrierea si intretinerea rasei :

Durata de viaţă: 10-13 ani
Grupa: Working
Culoare: de la alb la combinatii de gri, gri-inchis, negru si roscat (cu zone albe pe abdomen, membre si bot)
Varietati: Talie normala/Talie uriasa. Unii crescatori selectioneaza cainii de talie mare – Giant Alaskian Malamute (54-56 kg), dar acestea nu sunt in conformitate cu istoricul si ascendenta naturala a rasei
Talia: mare
Năpârlire: semnificativa
Înălţime: 60-66 cm
Greutatea: 36-40 kg



Malamut de Alaska este un caine de talie mare, musculos si cu o constitutie robusta, cu membre puternice cu picioare bine legate terminate in labe late care le permit sa se deplaseze pe zapada fara sa se afunde in ea. Capul este lat, usor rotunjit intre urechi, botul apare pregnant, mare si puternic iar nasul poate fi alb, negru sau maroniu. Ochii sunt migdalati, de marime medie, caprui deschis. Acest caine are urechile mici, triunghiulare, distantate, cu varfurile rotunde si ridicate. Ca toate rasele de caini Spitz, coada este potrivit de lunga, stufoasa si purtata pe spate. Blana este dubla, cu un prim strat pufos des de max 5cm, si un strat exterior format dintr-un par aspru, gros, foarte des si mai lung in partea posterioara a corpului. Cainele Malamut de Alaska naparleste consistent in perioadele specifice si, cum este predestinat unui climat mai racoros, pierde in mod regulat par in zonele mai calde unde este aclimatizat de proprietarii sai. Periajul saptamanal reprezinta o prioritate in cadrul acestei rase de caini. Imbaierea nu se recomanda foarte des, blana acestor caini mentinandu-se curata pentru o lunga perioada. Vara, este ideal ca aceste animale sa aiba posibilitatea sa se racoreasca inotand. Iarna se bucura enorm de zapada, cum este si normal dealtfel. Este un caine foarte rezistent, energic, inteligent, dar poate fi incapatanat, dominant, cu o gandire proprie.

Temperament si comportament specifice :


Prin natura sa, acest caine se dovedeste afectuos si devotat stapanului, prietenos si dispus la joaca atunci cand se afla in preajma copiilor. Malamut de Alaska originar era genul de caine care „bantuia” liber printre corturile tribului atunci cand nu era angrenat intr-o activitate distincta, deci interactiona des cu membrii comunitatii, mai ales cu copiii. Este prietenos chiar cu strainii, nefiind din aceasta cauza un bun caine de paza. Se intelege bine cu alti caini intrucat este predestinat pentru a lucra in echipa, acolo unde se formeaza ierarhii, la fel ca in cazul haitelor de lupi. Uneori, masculii pot fi agresivi in prezenta altor caini de acelasi sex. Are nevoie de socializare timpurie cu acele animale cu care va convietui si apoi le va integra fara probleme in universul sau. Sunt animale carora le place foarte mult sa sape si o vor face cu frenezie, putand sa va ruineze gradina! Nativii Malamut acordau acestui caine o mare libertate de decizie, bazandu-se pe inteligenta lor, pe memoria solida si pe spiritul de initiativa dovedit in mod nativ de cainii acestei rase. Se spune ca, atunci cand erau constituiti in atelaje care trebuiau sa se deplaseze pe anumite trasee, invatau extrem de repede itinerariile optime si le puteau parcurge fara nici o interventie din partea conducatorului uman de atelaj. Atunci cand traiesc in pereche sau in numar mai mare, isi vor stabili foarte repede o ierarhie interna. Cainele Malamut de Alaska nu este un animal zgomotos, va latra rar si, uneori, va vocaliza cu urletul profund, impresionant, propriu lupilor si sacalilor.

Despre dresaj :

Chiar daca este prietenos acest caine este si incapatanat, cu o gandire proprie. Acest aspect presupune ca exercitiile de dresaj trebuie conduse de o persoana cu experienta care sa intelegea caracterul acestui animal. Structural, acest caine nu a fost obisnuit sa-si insuseasca prea multe elemente de dresaj in afara celor care au tinut de disciplina constituirii atelajului si, partial, comenzi de coordonare in cadrul vanatorii. Aceasta nu sugereaza ca un caine Malamut de Alaska nu poate invata orice alte elemente de dresaj. Sunt caini inteligenti si au o foarte buna intuitie, dar sunt obisnuiti sa invete ceea ce vor si, mai ales, cand vor. In mod clar acesti caini de rasa nu sunt recomandati persoanelor fara experienta. Pentru rezultate bune trebuie sa beneficieze de un dresaj ferm, echilibrat, consecvent, destul de variat caci sunt dotati pentru a rezolva probleme. Malamut de Alaska este un caine care gandeste si calmul sau glacial mascheaza o perspicacitate semnificativa. Poate urma si trasee de agilitate chiar daca nu va fi cel mai bun.

Ingrijire si sensibilitate la boli :

Rasa Malamut de Alaska este descrisa ca fiind una rezistenta, fara probleme mari de sanatate. Bineinteles, stramutarea a numeroase exemplare din mediul lor natural a creat unele dificultati si complicatii, dar, statistic vorbind, sunt caini puternici si sanatosi. In corelatie cu specificul activitatii lor lucrative, acesti caini sunt expusi displaziei de sold si de umar. La exemplarele care depasesc varsta de 10 ani (media statistica de viata este 10,7), un impact major (36%) il au diferitele forme de cancer. Alte implicatii de ordin medical specifice rasei Malamut de Alaska includ cataracta (dobandita ereditar), atrofia retinala, afectiuni ale inimii, polineuropatia.




Concluzia noastra: Decorativi, calmi, afectuosi si perfect echilibrati, cainii din rasa Malamut de Alaska reprezinta companioni demni de lauda. Dar, dincolo de calmul lor nezdruncinat se ascunde o nevoie afectiva permanenta. Acesti caini va vor solicita atentia in mod constant, multi crescatori cu experienta comparandu-i cu copiii care se doresc mereu in centrul atentiei. In absenta haitei si a unui program de lucru intens si solicitant, acesti caini doresc sa socializeze intens cu stapanii lor si cu membrii familiei. Nu uitati si nici nu ezitati sa-i folositi iarna la tractarea saniei in care se afla juniorul familiei. Se vor bucura si va vor oferi si voua un show de neuitat.





Nume traditionale pentru cainii din rasa Malamut de Alaska (dialecte ale poporului Innuit):

Masculi: Akiak (Curajosul), Arluk (Ucigasul de balene), Chinook (Adiere calda), Ciquk (Ghiata), Desna (Seful), Tikaani (Lupul), Meshik (Parosul), Nanuk (Ursul alb), Saghani (Corbul)

Femele: Kavik (Lupoaica), Miki (Micuta), Shila (Flacara), Siku (Oglinda), Tungulria (Negricioasa), Yakone (Aurora rosie, cu sens de Roscata)

POZE cu Caini Malamut de Alaska

Articole pe aceeasi tema:
Dieta unui Malamut – sfaturi utile
Rasa Malamut – boli specifice
Dresaj cu Malamut de Alaska: intre polivalenta si disciplina
Malamut de Alaska – 5 trucuri folositoare

In ceea ce priveste dresajul, rasa de caini Cocker are, plecand din start, unele avantaje, in sensul ca aceste animale dau dovada de inteligenta peste medie, sunt active si rezistente si au afinitate pentru jocuri. Exista insa si impedimente; firea prea activa si jucausa le afecteaza concentrarea iar spiritul, daca nu rebel in totalitate, cel putin poznas, ii creioneaza ca pe niste “elevi” mai dificili.




Primul pas este realizarea unei legaturi afective trainice intre stapan si catel. Aceasta trebuie fundamentata inainte de inceperea propriu-zisa a oricaror exercitii de dresaj. Cockerii sunt caini afectuosi si tandri cu cei apropiati si se ataseaza de stapan, solicitand insa destul de des sa fie rasfatati. In dresaj au un nivel ridicat in ceea ce priveste invatarea lucrurilor noi, dar nu vor fi la fel de buni la rezolvarea problemelor, intrucat nu au suficienta rabdare sa se concentreze. Metoda de dresaj trebuie sa se caracterizeze prin rabdare si gentilete, pentru ca un caine de rasa Cocker Spaniel nu va reactiona deloc favorabil la tratamente aspre si/sau intimidante, dar fermitatea trebuie mentinuta pe o linie constanta. Vor specula usor slabiciunile cu suport afectiv pe care le vor observa la voi si au nevoie doar de o jumatate de ocazie pentru a se elibera de rigorile exercitiului de dresaj si a se intoarce la joaca. In general, data fiind apententa unui Cocker pentru joaca, este bine sa va adaptati comenzile in dresaj si natura exercitiilor intr-o forma care sa sugereze joaca, “pacalind” astfel cainele sa invete miscari, comenzi si exercitii de dresaj in timp ce el se destinde si se bucura de prezenta voastra si de activitate. Consecventa in activitatea de dresaj (ca si repetarea periodica a unor exercitii deja insusite) au rolul de a mentine memoria cainelui treaza, pentru ca un Cocker tinde mereu sa-si elimine din comportament lucrurile impuse. Altfel spus, uita usor, dar o face cu intentie.

Debutul timpuriu in activitatea de socializare cu alti caini este benefic pentru obtinerea unor rezultate bune si in dresaj. Cainele Cocker Spaniel este prin natura sa sociabil, curios si permisiv si are un nivel scazut de agresivitate, astfel ca are sanse mari sa evolueze bine in procesul de socializare. Invatand sa fie destins si cooperant in contactul cu alti catei si caini, va face pasi importanti in dresaj. Spunem asta pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, printre prietenii de joaca veti identifica si caini cu un nivel de dresaj ridicat, iar un Cocker reactioneaza foarte bine la metoda imitativa. Astfel, lucrand cu el in compania unor caini deja initiati, veti obtine mai usor rezultate bune si veti “castiga puncte” pretioase si la capitolul socializare.


Cocker Spaniel, considerat a fi cel mai mic din grupa ce include cainii de vanatoare, are reflexe bune in acest sens si se misca bine in teren, gratie instinctelor si conformatiei fizice. Daca veti dori sa il dresati pentru activitati specifice unui caine de vanatoare, fiti rabdatori si debutati in activitatile cu impact fizic (depasirea obstacolelor naturale sau artificiale, inotul pe distante mai lungi) dupa varsta de 10-12 luni, altfel pot aparea implicatii negative asupra dezvoltarii fizice, cum ar fi deformarea axului membrelor, intinderi sau rupturi de ligamente etc.



Orice caine, deci si un caine de rasa Cocker Spaniel trebuie sa invete progresiv, sa arate teama fata de oameni, animale, zgomote mari, vehicule, sa inteleaga faptul ca trebuie sa execute ordinele date de proprietar sau dresor, iar daca este indisciplinat nu va primi recompense ori hrana.In dresajul canin, pentru ca rezultatul obtinut de un catel sa fie cel dorit, trebuie avut in vedere ca acesta, din punct de vedere al dezvoltarii sistemului nervos, se afla sub dominatia unor reflexe neconditionate. Astfel, pana la varsta de 15 zile domina reflexul hranei, dupa aceasta varsta pana la intarcare se gaseste sub influenta reflexului de aparare, dupa intarcare predomina reflexul de orientare, iar dupa varsta de 6 luni dominant este reflexul sexual.

Cateva repere importante in activitatea de dresaj efectuata cu un caine de rasa Cocker Spaniel ar putea fi:

-legarea, asocierea unui reflex neconditionat, cu/de un reflex conditionat;

-orice deprindere sa inceapa prin joc cu catelul, trecerea de la joc la disciplina se sa faca gradat intr-un mod cat mai lin;

-in mod obligatoriu trebuie utilizate recompensele, nici o deprindere, comanda corect executata sa nu treaca nerasplatita;

- in ordinea utilizarii lor, metodele de dresaj sunt: metoda contrastelor, cea a imitatiei si cea mecanica;

-un caine trebuie de asa natura antrenat si ghidat prin exercitii de dresaj ca sa isi formeze si consolideze increderea in fortele proprii concomitent cu intarirea atasamentului si sentimentului de dependenta fata de stapan.

Nu uitati sa afisati permanent si voi multa incredere in fortele proprii, evitati ezitarile si comenzile contradictorii, concepeti-va un plan de dresaj adecvat si coerent (apelati daca puteti si la sfaturile competente ale unui specialist in dresaj canin) si astfel veti obtine rezultate foarte bune cu un Cocker Spaniel. Periodic, in cadrul activitatilor desfasurate in aer liber alaturi de caine, reveniti asupra unor comenzi si exercitii de dresaj insusite, ca parte integranta a jocului in comun, si astfel va veti bucura de un animal de companie placut si educat.

POZE cu Caini Cocker Spaniel Englez si American

Articole pe aceeasi tema:
Cainele Cocker Spaniel - boli specifice
Rasa de caini Cocker Spaniel: alimentatie
Cocker Spaniel: toaletare si imbaiere
Cocker Spaniel : caine de companie

Hranirea cainilor din rasa Cocker Spaniel – si aici avem in vedere toate varietatile – nu reprezinta un capitol foarte complicat ori excesiv de complex. Aceste animale se bucura de un metabolism bun, in principiu nu sunt foarte mofturoase iar talia relativ redusa conduce la concluzia unui consum moderat si, deci, a unui efort financiar mediu pentru procurarea hranei de caini de cea mai buna calitate. Evident, daca avem in vedere hrana de caini industriala (uscata, semi-umeda, umeda, conserve) trebuie sa fiti atenti sa o adaptati in functie de varsta cainelui vostru Cocker. In comert toata hrana de caini contine specificatii clare referitoare la categoriile de varsta pentru care se recomanda. Cel mai bine este sa cumparati hrana industriala ambalata, pentru a putea citi cu atentie indicatiile si datele privitoare la elementele nutritive continute. In cazul in care reusiti sa identificati un anume tip de hrana care intruneste conditiile de calitate si se dovedeste gustoase pentru caine, puteti sa o achizionati si en-detail din magazinele specializate in hrana pentru animale, acolo unde se vinde varsata si nu ambalata.

Cainii din rasa Cocker Spaniel se recomanda a fi hraniti de 2 ori pe zi, preferabil dimineata si seara. Luand in discutie hrana uscata, pentru un Cocker Spaniel American este de ajuns o cantitate de 200 de grame zilnic, impartita in 2 tainuri. Pentru cainii Cocker Spanie English, care au o talie mai mare, portia va fi de 250-275 grame zilnic. Aceste indicatii se refera la cainii adulti.

Util pentru detinatori de caini din aceasta rasa este si faptul ca exista cateva branduri pe piata care ofera hrana uscata „dedicata” rasei. Evident, atunci cand veti vedea pe ambalaj profilata silueta inconfundabila a unui Cocker Spaniel, este bine sa acordati atentie produsului, pentru ca vi se ofera o reteta completa adaptata cerintelor specifice rasei. Ceea ce il individualizeaza pe Cocker de alte rase de caini este blana sa fina, lunga, deasa si pielea sensibila. De asemenea, disponibilitatea la efort si energia de care dau dovada exemplarele acestei rase de caini creeaza, cum este si firesc, anumite cerinte in ceea ce priveste hranirea adecvata. Pentru ca blana si pielea sa fie la cele mai bune standarde, hrana trebuie sa contina cantitatile optime de zinc, cupru si Omega3. De asemenea niveluri semnificative de glucozamina si condroitina vor contribui la buna dezvoltare si articulatiilor, elemente anatomice pe care un caine rasa Cocker Spaniel le solicita mult.





Desigur, identificarea hranei pentru caini optime in ceea ce priveste raportul calitate/continut nu ne asigura si de faptul ca simpaticul nostru animal o va accepta. In privinta gusturilor, cainii sunt la fel de pretentiosi si misteriosi ca si oamenii. In orice caz, retineti ca un caine rasfatat va fi mult mai greu de convins sa manance hrana cea mai potrivita pentru el. De indata ce ati reusit sa il convingeti sa manance un anumit tip de hrana, aplicati „regula celor 10 minute”. Dupa 10 minute cronometrate din momentul in care se apuca de mancat cainele, bolul i se va lua din fata. In caz contrar, animalul va ramane cu impresia ca mancarea ii este intotdeauna la indemana, ca o poate „savura” doar cand are chef, deci va deveni mofturos. Trezindu-se fara mancare, va reactiona la perspectiva de a „rabda foamea” pana la urmatoarea masa, deci se va concentra pe ingurgitarea portiei oferite si nu va mai face nazuri.

Fiti atenti si la micile gustari intre mese. Cu sarmul lor indiscutabil, cainii din rasa Cocker Spaniel va pot impresiona usor atunci cand cersesc vreo „delicatesa” sau un supliment anume pe care il indragesc. Daca cedati des la aceste „avansuri”, fara a le acorda o tenta motivationala (de exemplu sa le folositi ca recompense pentru comportament bun sau pentru raspunsuri pozitive in dresaj), comiteti cel putin 3 greseli: il invatati cu ideea ca va poate „santaja”, ii stricati ritmul normal si sanatos al hranirii si il expuneti riscului obezitatii, un risc destul de prezent in cadrul varietatilor din rasa Cocker Spaniel.

POZE cu Caini Cocker Spaniel Englez si American

Articole pe aceeasi tema:
Cainele Cocker Spaniel - boli specifice
Cocker Spaniel: toaletare si imbaiere
Cocker Spaniel : caine de companie
Cum dresam un Cocker Spaniel ?

Primele 16 saptamani de viata sunt esentiale in determinarea personalitatii unui caine cum este puternicul Bullmastiff si, de asemenea, de a-i modela comportamentul. Acest animal este solid atat fizic cat si mintal, are o inclinare catre self-control si independenta, deci modelarea caracterului sau si prezentarea/expunerea la principalele particularitati ale mediului in care va trai sunt foarte importante. Socializarea timpurie reprezinta cheia unei vieti usoare alaturi de un caine puternic si dominant cum este Bullmastiff si solutia ajustarii comportamentului sau la cerintele voastre. Aceste animale nu pot fi alese doar pentru criterii estetice sau sentimentale de catre o persoana, altfel spus, nu sunt pentru oricine. Bullmastiff dovedeste o vointa puternica deci poate fi dominat doar de o vointa ce se va dovedi mai puternica decat a lui. Proprietarul unui astfel de caine trebuie sa se dovedeasca in mod natural o persoana cu caracter dominant, ferma si consecventa, care poate sa impuna disciplina si sa ofere dragoste in acelasi timp.

Cainele trebuie introdus in mediul familial si prezentat prietenilor cu regularitate, pentru a avea ocazia sa interactioneze cu persoane noi si sa faca fata unor situatii schimbatoare. Acest proces de socializare debutat la varste mici are sanse reale de succes. Un catel din rasa Bullmastiff este un poznas jucaus si activ, cu un farmec indubitabil, care atrage simpatia chiar si a persoanelor mai reticente fata de caini. Micul catel va interactiona usor cu subiecti diferiti fata de care este bine sa observe clar ca si voi aveti o atitudine prietenoasa. In momentul in care manevrati un urias de 60 de kilograme, chiar potolit si tolerant, veti avea mult mai putine sanse sa convingeti un prieten sau un cunoscut sa se apropie de el pentru a socializa. Ori de cate ori aveti ocazia, in parc, sau cand sunteti in vizita la un cabinet veterinar, oferiti micului catel ocazia sa interactioneze cu alti catei de rase si talii diferite. La maturitate, masculii de Bullmastiff mai ales, sunt foarte putin toleranti cu alti caini de acelasi sex (uneori si cu cainii de sex opus), cu atat mai mult cu cat nu au beneficiat de socializare. Contactele dese, joaca in comun ii pot domoli accentele de dominare si veti avea la maturitate un urias echilibrat si calm in relatia cu alti caini.

Nu uitati niciodata ca un Bullmastiff este protectiv in mod natural. Asa ca nu trebuie sub nici o forma sa incurajati atitudinile agresive din partea acestui caine, sau sa le tolerati cand ele se produc in afara controlului vostru. Ca proprietar al unui caine puternic si educat pentru protectie si interventie, aveti responsabilitatea sa va asigurati ca detineti permanent controlul in relatia cu acesta. Un animal de peste 60 de kilograme scapat de sub control poate deveni foarte periculos si, in cazul unor accidente regretabile, voi si nu cainele Bullmastiff sunteti vinovati de faptul ca nu ati asigurat o socializare si un dresaj corespunzatoare.

POZE cu Caini Bullmastiff

Articole pe aceeasi tema:
Hrana cainelui Bullmastiff
10 pasi in viata alaturi de Bullmastiff
Sanatatea cainilor din rasa Bullmastiff
Rasa Bullmastiff - caini de paza

Cainii Bullmastiff nu au nevoi de hranire speciale, accepta o varietate mare de tipuri de hrana pentru caini existente in comert, dar continutul si cantitatea trebuie adaptate la specificul acestei rase de caini mari, cu necesar proteic specific (formula pentru rase mari). Trebuie sa stiti ca hrana recomandata raselor de caini de talie mare trebuie sa contina un procent mai scazut de proteine si grasimi decat hrana destinata altor rase. Conform cu standardul promovat de American Bullmastiff Association, un nivel indicat pentru hrana cateilor din aceasta rasa este de 19-25% proteine si 8-14% grasimi. Cautati ca specificatiile pentru tipul de hrana de caini pentru care v-ati hotarat sa indice carnea ca principal ingredient.

Vasele in care ii serviti mancarea unui Bullmastiff trebuie sa fie largi si putin adanci, conformatia botului sau impunand aceste conditii. Este nevoie ca dieta sa ii fie supravegheata atent mai ales in perioada de la 3 luni la 1,5 ani, cat timp se dezvolta impetuos, si nu uitati ca, la maturitate, scheletul acestui caine masiv si totusi atletic va trebui sa suporte solicitari considerabile.

Un caine din rasa Bullmastiff uraste sa fie deranjat de la masa, asa incat regula celor 10 minute este greu de aplicat. Facem referire la intervalul optim de timp in care un caine adult ar trebui sa-si serveasca masa, cu pofta si concentrare, iar la finalul caruia resturile sa ii fie luate. Chiar daca sunt caini care in mod instinctiv vor evita sa raneasca un oponent atata timp cat au la dispozitie si alte alternative, nu va recomandam sa interveniti brusc peste animal atunci cand se hraneste. Cel mai bine este sa va obisnuiti sa ii dozati portia optima si sa-i acordati timp sa o ingurgiteze. Daca doriti sa il opriti din hranire (uneori veti observa cainele mancand portia altor animale din curte), sau sa va impuneti in cadrul relatiei, dati comanda de oprire si de indepartare si repetati-o cu voce ferma, pana cand este perceputa si urmata.




Bullmastiff accepta bine in meniu legumele proaspete, mai ales pe durata sezonului cald, dar uneori este bine ca si carnea (fiarta) sa se regaseasca in meniu. Nu exagerati cu portiile sau cu suplimentele acordate intre mese, pentru ca este un caine cu predispozitie spre ingrasare si chiar obezitate, iar efortul pe care il va depune in activitatea zilnica (este destul de activ in momentele in care are obiective de interes) ii vor slabi inima.

POZE cu Caini Bullmastiff

Articole pe aceeasi tema:
10 pasi in viata alaturi de Bullmastiff
Sanatatea cainilor din rasa Bullmastiff
Rasa Bullmastiff - caini de paza
Rasa Bullmastiff – socializarea, o cerinta de prim ordin

Uneori castaniul sau auriul stins pot reprezenta nuanta castigatoare in viata. Poate nu la modul general, dar in mod cert cu referinta la cainele din viata voastra. Cine isi doreste un companion cu alura de gentleman englez, mers de toreador, ochi de catifea si comportament de indragostit incorigibil poate incerca sa-si lipeasca de suflet un caine rasa Vizsla Maghiara. Impreuna aveti sanse mari sa vanati un crampei de fericire.

Scurta istorie a rasei

Acest caine face parte din categoria celor cu istorie inca neelucidata complet. Unii experti sustin ca rasa Vizsla Maghiara a aparut la inceputul secolului XX pe fondul preocuparilor unor grupuri de crescatori pentru obtinerea unor rase foarte bine dotate pentru vanatoare. Pe de alta parte, chinologii maghiari sustin ca animale cu aspect asemanator au insotit triburile originare pe parcursul migratiei din stepele asiatice pana in Campia Panonica, unde s-au stabilit in final, atribuind acestor caini o istorie de peste 1000 de ani. Cert este ca exemplarele originare au fost cunoscute initial sub numele de Cainele Galben Turcesc, iar incrucisarile ulterioare cu alti caini de aret unguresti, cu Sloughi, Weimaraner si Copoiul Ardelenesc au dus rasa aproape de standardele actuale. Ameliorarea decisiva s-a produs undeva pe la inceputul secolului XX, cand au avut loc incrucisari cu exemplare de Brac German, moment in care s-au stabilit si cele doua varietati recunoscute astazi, Vizsla cu par scurt (cu alura mai eleganta si osatura mai compacta) si Vizsla cu par sarmos (un caine cu aspect mai patratos, mai solid si mai inalt). Acest animal a fost in pragul extinctiei la finele Celui De-al Doilea Razboi Mondial si se pare ca doar o mana de persoane foarte atasate de rasa au reusit sa salveze aceste animale minunate de la disparitie. Cainele Vizsla Maghiara este una din cele sapte rase cu aptitudini complete pentru vanatoare (vaneaza, descopera si aduc), fiind ceea ce se cheama un „caine cu nervii tari”, perfect obisnuit cu zgomotul produs de pusca. Este o rasa de caini foarte populara in Franta, iar recunoasterea oficiala de catre reprezentantii FCI a avut loc in anul 1938.



Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 12 - 14 ani
Grupa: Sporting (Hunter)
Culoare: auriu inchis, nuanta nisipiu, castaniu-caprioara. Unele exemplare prezinta mici pete albe pe piept si labele din fata
Varietati: 2 – cu par scurt si cu par sarmos
Talia: medie/mare
Năpârlire: moderată
Înălţime: 52-61 cm (Vizsla cu par scurt)/ 54-62 cm (Vizsla cu par sarmos)
Greutatea: 22-30 kg (Vizsla cu par scurt)/ 25-32 kg (Vizsla cu par sarmos)

Este un caine de talie medie spre mare, cu corpul musculos, pielea bine intinsa, puternic. Acest animal se evideantiaza prin alura nobila etalata. Are capul proportional cu corpul, craniul lat, usor bombat, botul este egal ca lungime cu craniul, lat, nasul drept cu trufa de culoare maronie (nuanta deschisa). Ochii sunt de marime medie, destul de proeminenti si de culoare cat mai inchisa, asortati cu roba. Urechile in forma de V, lungi, sunt rotunjite la varfuri si lasate pe langa cap. La acesti caini coada, de grosime medie, se obisnuieste sa fie taiata la 2/3 din lungime si este purtata orizontal cand se misca si lasata in repaos. La varietatea cu par scurt acesta este neted, bine lipit de corp, fara puf, iar cainii din aceasta varietate necesita un periaj atent, efectuat zilnic, in perioada de naparlire, pentru indepartarea parului mort. Vizsla cu parul sarmos prezinta subpar, iar firul de par (2-4 cm) sta zbarlit, dand impresia unui caine „ciufulit”. La aceasta varietate parul se trimeaza manual, la 2-3 luni. Sunt caini inteligenti, activi si puternici care necesita o dieta echilibrata si bine conceputa la balanta vitamine/grasimi, recomandandu-se hranirea naturala, cu mancare preparata de stapan.





Temperament si comportament specifice

Vizsla este un caine deosebit de inteligent, antrenat si avand instincte naturale pentru orice fel de vanatoare, care adora sa se plimbe in afara casei alaturi de stapani. Sunt ideali pentru familiile active din zonele rurale, dar se descurca bine si in orase, atat timp cat sunt stimulati fizic si psihic de catre stapanii lor. Animale cu un instinct natural de a-si proteja familia din care fac parte, Vizsla Maghiara sunt foarte afectuosi si loiali acesteia. Trebuie insa socializati de la o varsta fragedapentru ca sunt reticenti cu strainii, fara a deveni insa agresivi. Instinctele agresive sunt foarte temperate la aceasta rasa de caini, Vizsla intelegandu-se bine cu celelalte animale din gospodarie/curte si dovedindu-se foarte atenti si rabdatori cu copiii. In general, un Vizsla va alege sa ramana langa stapanii sai, fara sa se aventureze foarte departe de acestia, si nu va parasi casa in lipsa lor. Nu va fi foarte fericit sa fie tinut intr-un cotet. Cu respectarea unui program de exercitii in aer liber mai generos (60-80 de minute zilnic) acesti caini se vor adapta bine si la spatiul unui apartament. Chiar daca isi pastreaza splendidele instincte de caine de vanatoare, Vizsla Maghiara tinde tot mai mult sa fie privit ca un caine de companie, mai ales gratie temperamentului sau afectuos si loial.

Despre dresaj

Vizsla nu este un caine cu dificultati pentru dresaj, atat timp cat acesta este realizat cu fermitate si consistenta. Pe fond general este un animal dornic sa invete, cu disponibilitati pentru efort si usor de multumit. Trebuie insa retinut ca aceasta rasa de caini este deosebit de sensibila, astfel ca maniera de dresaj trebuie sa fie, obligatoriu, una gentila. Este un caine activ, care trebuie mentinut asa, si caruia trebuie sa i se puna la dispozitie posibilitatea de a-si consuma energia despre care ati fi tentati uneori sa credeti ca este interminabila. Este un caine foarte bun pentru viata rurala, acolo unde va dispune de suficient loc pentru a alerga si unde va putea, ocazional, sa-si exerseze excelentul simt olfactiv „prinzand” vreo urma pe camp. Acestui caine ii place mult si mediul acvatic, asa ca este recomandat sa ii oferiti ocazia sa inoate din cand in cand (sa execute aport pe lac, de exemplu).



Ingrijire si sensibilitate la boli

Stapanul unui caine rasa Vizsla Maghiara se poate considera norocos, intrucat nu se va confrunta cu probleme in ceea ce priveste sanatatea animalului sau, atata vreme cat se va ingriji atent de el si ii va asigura o dieta sanatoasa si echilibrata. In afara displaziei de sold (ale carei tendinte trebuie atent urmarite si combatute in primele 6 luni de viata) nu s-au raportat afectiuni degenerative si boli semnificative la exemplarele acestei rase de caini. Vizsla este un animal sanatos si activ, afectuos si cu pofta de viata. Fiti atent sa-i asigurati cainelui vostru relaxarea prin miscare necesara, altfel echilibrul sau fizic va fi dereglat.



Concluzia noastra: Chiar daca acest caine reprezinta cu succes atentele preocupari ale specialistilor pentru crearea „vanatorului perfect”, caracteristicile generale il recomanda ca un minunat animal de companie. Cainele din rasa Vizsla Maghiara este ca un campion celebru, in plina forma, care prefera sa fie familist. Si asa ceva nu veti intalni prea des in viata.

POZE cu Caini Vizsla Maghiara

Filmulete video cu caini Vizsla Maghiara

Nume de caini Vizsla Maghiara

Articole pe aceeasi tema:
Vizsla – Caine de vanatoare din pusta maghiara
Vizsla – Ingrijirea "argintului viu"
Vizsla – Obiceiuri de hranire conditionate
Vizsla – Informatii despre boli si afectiuni
Vizsla – Afectiunea si rabdarea, puncte-cheie in dresaj
Poze cu caini de rasa Vizsla Maghiara

Scurta istorie a rasei :

Pumi este, la origine, un caine de ferma sau de stana, folosit in mediul rural din Ungaria in gospodariile taranesti. S-a dovedit mereu un bun vanator de rozatoare. Startul acestei rase de caini se plaseaza pe la jumatatea secolului al XVII-lea, cand exemplare de caini Terrier de talie medie au fost aduse pe teritoriul maghiar din Germania si Franta. La aparitia rasei au contribuit incrucisarile succesive cu exemplare din rasa de caini Puli – o rasa de caini de talie medie/mare originara din Ungaria. Cainele Pumi a fost prea putin cunoscut in afara Ungariei pana in deceniul 7 al secolului trecut, cand au avut loc primele importuri de exemplare ale rasei in tarile scandinave (in special Suedia si Finlanda). Federatia Chinologica Internationala a recunoscut in mod oficial rasa de caini Pumi in anul 1966. In ultimii ani, popularitatea rasei a crescut, calitatilor naturale placute cumulate de cainii Pumi alaturandu-se si reputatia de caine rezistent, sanatos si longeviv. In prezent, crescatori din Italia, Germania si Olanda si-au manifestat interesul pentru achizitionarea de exemplare de caini din rasa Pumi, iar din 1990 cainele isi face simtita prezenta si in Statele Unite ale Americii. In 2004 prestigioasa American Kennel Club a demarat procedurile pentru recunoasterea oficiala a rasei de caini Pumi si a luat fiinta Hungarian Pumi Club of America. In cadrul competitiilor canine (cu precadere la cele organizate in tarile scandinave) exemplarele din rasa Pumi exceleaza la dresajul de obedienta si in probele de dans canin.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 12-14 ani
Grupa: Working
Culoare: negru, gri (toate nuantele), cafeniu (toate nuantele), bej, alb
Varietati: -
Talia: medie
Năpârlire: nesemnificativa
Înălţime: 33-44 cm
Greutatea: 10-13 kg

 
Pumi este un caine usor, un pic patratos la fata, care pare putin mai mare decat este in realitate din cauza blanii. Are un cap lung, usor aplatizat, iar botul este egal cu gatul si reprezinta 45% din lungimea capului. Privit dintr-o parte, craniul cainelui din rasa Pumi pare plat. Ochii sunt mici si intunecati, usor migdalati si cu pleoapele stranse. Urechile cainelui Pumi sunt ascutite in partea anterioara si stau in pozitie de alerta, miscandu-se aproape in permanenta.Urechile sunt pozitionate destul de sus si doar varful atarna in jos. Ele sunt acoperite cu blana de o lungime mai mare decat pe restul corpului. Pieptul este adanc, cutia toracica are coastele late. Privite din lateral picioarele unui Pumi sunt orientate spre partea posterioara a corpului. Blana este una dublu stratificata, stratul superior avand firul de lungime medie, carliontat. La cainii Pumi parul blanitei nu este asa de aspru ca in cazul cainilor Puli si nu formeaza acele snururi. Miscarile sunt pline de viata si energice, exprimand exact felul de a fi al cainelui Pumi insusi. Exemplarele de caini Pumi cu blana cenusie (cei mai apreciati) au blana de culoare neagra la nastere, transformarea catre nuanta definitiva, mai deschisa,debutand la varsta de 6-8 saptamani. In general, pentru catelusii Pumi culoarea finala poate fi anticipata dupa culoarea parintilor. Aspectul general al blanitei este unul ciufulit, neordonat. Blana cainilor Pumi trebuie tunsa periodic, la 2-4 luni, deoarece firul creste constant si acest proces poate modifica aspectul general, parul indreptandu-se si putandu-se incalci. Aceasta rasa naparleste foarte putin.

Temperament si comportament specifice

Cainii Pumi sunt multifunctionali. De o vigoare si forta ce nu sunt tradate de alura mai putin impresionanta, ei s-au dovedit utili in lucrul la turmele de animale (ovine, bovine, porcine), la vanatoare (chiar si la mistret) si in paza domiciliului sau a perimetrului. Pumi au instinctul de a scotoci si sapa in vizuinile descoperite pe teren, ca o trasatura mostenita de la Terrieri. Sunt foarte vigilenti si sar imediat la cel mai mic zgomot nefamiliar din jur, semnaland zgomotos. Placerea de a latra pentru a da semnal s-ar putea sa va dea batai de cap in cazul cainilor din rasa Pumi, mai ales cand aveti vecini apropiati. Sunt caini afectuosi si foarte veseli in preajma figurilor familiale, le place sa se integreze intr-o atmosfera destinsa si vor cauta sa inveseleasca pe cei retrasi sau tristi. Sunt reticenti cu strainii, interactioneaza bine cu copiii, dar trebuie monitorizati pentru ca, uneori, intra in competitie cu acestia pentru jucarii sau diferite obiecte. Nu sunt caini agresivi, dar stiu sa se faca remarcati si respectati. Trebuie socializati cu alti caini, pentru ca are tendinta de a se comporta agresiv fata de exemplarele de acelasi sex (mai ales masculii). Chiar daca e simpatic, cainele Pumi se poate dovedi un smecher cu tendinte de evadare ce recidiveaza periodic.

Despre dresaj

Parerile specialistilor in dresaj canin sunt impartite in privinta disponibilitatilor acestei rase pentru dresajul de calitate. Unii sustin ca dresajul cainilor din rasa Pumi este destul de dificil, argumentand zestrea genetica a terrierilor, caracterizata de incapatanare si lipsa de rabdare si concentrare. Altii, dimpotriva, vin cu un contraargument puternic, si acela ca Pumi a aparut si s-a dezvoltat ca un caine utilitar, ciobanesc, munca depusa timp de generatii in acest domeniu inducandu-i instincte pozitive, ce pot fi exploatate favorabil. Cainele Pumi este un caine inteligent si dornic de munca, dispus sa-si investeasca energia in activitati utile stapanului. Deci, cu perseverenta si rabdare, se pot obtine rezultate bune la dresaj. Un accent deosebit se va pune pe stoparea latratului excesiv.

 
Ingrijire si sensibilitate la boli

Pumi este o rasa de caini foarte sanatoasa, cu o speranta de viata de 12 pana la 14 ani, dar unii caini au trait chiar si peste 19 ani. Cainele Pumi este rezistent la intemperii si rezista bine in spatiile deschise. Nu este potrivit pentru viata de interior. Cele mai frecvente afectiuni medicale sunt luxatiile de patela (labuta) sau de sold.

Concluzia noastra: Cainele Pumi este un caine de paza excelent, un partener agil, vioi, plin de viata. Putin cam galagios si cu o incapatanare specifica raselor de Terrier, Pumi se va comporta uneori ca un copil dificil si greu de strunit, dar simpatic si usor de iertat.

Nume de caini traditionale (din limba maghiara) pentru  rasa Pumi:

Masculine: Alkony (cu sensul de Asfintit), Almos (cu sensul de Somnoros), Bodry (cu sensul de Cret), Farkas (cu sensul de Lup), Gulyas (cu sensul de Pastor), Kormos (cu sensul de Fumuriu), Kobor (cu sensul de Vagabond).

Feminine: Alma (cu sensul de Mar), Aranyos (cu sensul de Draguta, Simpatica), Banya (cu sensul de Vrajitoare), Cimbora (cu sensul de Insotitor), Bimbo (cu sensul de Boboc), Cuky (cu sensul de Bomboana), Kabala (cu sensul de Superstitie).

Articole pe aceeasi tema:

Tosa Inu - caine de paza
Rasa Schnauzer Urias - caine de paza
Eurasian - Caine de paza
Rasa Doberman - Caine de paza
Buhund Norvegian - caine de paza
Rasa Boxer – caine de paza
Rasa Akita Inu - caine de paza
Ciobanesc Caucazian - rasa caini paza
Rasa caine Rottweiler – Caini de paza
Ciobanesc German – Caine de paza

Scurta istorie a rasei

Buhund Norvegian este declarat rasa canina nationala in Norvegia. Numele rasei Buhund este alcatuit din doua cuvinte: cuvantul “Bu” in norvegiana inseamna ferma sau cabana de munte in care locuiesc pastorii vara, iar “hund” inseamna caine. In Norvegia, o data cu excavatiunea Gokstad (1880, in Sanderfjord, in apropiere de Oslo) a fost descoperit si mormantul unui nobil viking din circa 890 e.n. Cand acesta a fost deschis, au fost gasite oasele a sase caini. Aceste ramasite sunt reprezentative pentru Buhundul Norvegian de astazi. Conform concluziilor arheologilor, cand vikingii mureau, cele mai mai de pret bunuri detinute pe timpul vietii erau ingropate impreuna cu ei. Astfel, conform convingerilor religioase ale popoarelor Nordului, cainii Buhund urmau sa isi faca datoria fata de stapan si in viata de apoi. Devotat stapanului sau, cainele Buhund Norvegian il insotea si pe mare, in expeditiile de jaf si cucerire pe care temutii vikingi le-au initiat in a doua jumatate a primului mileniu. Rasa Buhund Norvegian se mai intalneste si sub denumiri ca Buhund Nordic, Spitz Nordic sau Ciobanesc Norvegian. Se crede ca Buhund Norvegian este urmasul cainilor din rasele Ciobanesc de Islanda si Jamthund. Astazi, Buhunzii sunt caini de familie activi, plini de energie. De-a lungul vremii au fost tipul de caini „buni la toate”, folositi fiind pentru paza, pentru a conduce turmele sau la vanatoarea de lupi si ursi. Norvegienii au continuat sa pretuiasca aceasta rasa, iar primele expozitii la care au participat caini Buhund Norvegian au avut loc in 1920. Astazi ei sunt de multe ori instruiti pentru a lucra cu persoane cu nevoi speciale.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 10-12 ani
Grupa: Working
Culoare: galben-pai, crem sau negru cu alb
Varietati:
Talia: medie
Năpârlire: moderată
Înălţime: 40-48 cm
Greutatea: 13-18 kg

Simpatici, bine construiti, cu o infatisare care place la prima vedere, nu foarte mari, dar cu un aspect fizic unic - acestia sunt cainii de rasa Buhund Norvegian. Au alura specifica tuturor cainilor din marea familie Spitz, in sensul ca aduc la infatisare cu o vulpe. Cainele din rasa Buhund Norvegian are botul dreptunghiular si capul mic, dominat parca de frumosii ochi mari si rotunzi, de culoare neagra. Urechile sunt de marime medie, spre mari, de forma triunghiulara si varful rotunjit, prinse in partea din spate a craniului si deosebit de mobile. Gatul gros pe care se revarsa blana duce catre un piept adanc si umeri largi. Picioarele sunt puternice, lungi si se sfarsesc cu labe rotunjite. Blana cainelui Buhund Norvegian este dubla, cu primul strat pufos, scurt si moale si cu al doilea, exterior, care are firul des, lung si neted. Coada este relativ scurta, groasa si tinuta curbata pe spate.



Temperament si comportament specifice


Buhund Norvegian este un caine inteligent, curajos si energic. Zgomotos si dotat cu cele trei simturi de baza – auz, vaz si miros – foarte bune, este un paznic innascut. Buhundul Norvegian este o rasa extreme de prietenoasa si jucausa. Familia este cea mai importanta pentru acest partener care intotdeauna este nerabdator sa se ghemuiasca langa stapanul lui. Copii de toate varstele sunt pentru el un minunat partener de joaca. Strainii sunt semnalati energic, dar doar daca devin o amenintare Buhundul reactioneaza. Aceasta rasa este rar agresiva si nu musca imediat ce este luat prin surprindere sau deranjat. Inteligent, intelege rapid ca o anumita persoana din exterior este agreata de familie si o accepta. Instinctul de lider si o anume independenta in luarea deciziilor ce i s-a imprimat cainelui Buhund Norvegian in comportamentul primar de-a lungul secolelor de adaptare in viata alaturi de oameni il fac sa se considere instinctiv exemplarul Alfa. Stapanul trebuie sa fie atent in efortul de a se impune in fata cainelui Buhund, altfel acesta va considera familia ca pe o turma pe care va intentiona sa o conduca din cand in cand si in cadrul careia poate lua ce decizii vrea. Acest caine este unul cu multa energie. Una dintre activitatile sale favorite este aportul. Lasati-l sa alerge fara lesa – nu va fie teama ca va fugi, deoarece puternicele sale instincte care il plaseaza in proximitatea oamenilor il vor impiedica sa se indeparteze. Va va urma sarguincios cand sunteti pe bicicleta.

Despre dresaj

Buhund-ului Norvegian ii place sa invete. Este inteligent si, pentru aceasta, prinde foarte repede. Are nevoie de o mana ferma in dresaj, iar exercitiile de dresaj ar trebui sa fie foarte variate pentru a-i mentine viu interesul. Dresajul este absolut necesar pentru a mentine cainele fericit si controlabil. Cateodata dresajul poate fi o povara caci Buhundul Norvegian este des independent si incapatanat, ca multe din rasele inteligente. Le place sa fie ocupati, se bucura sa faca aport si, cu abordarea corecta, pot excela in diferite sporturi canine. Sunt dresati pentru a oferi ajutor persoanelor care nu aud, de asemenea sunt apti pentru unele activitati in munca de politie.



Ingrijire si sensibilitate la boli



Buhundul Norvegian e considerata o rasa sanatoasa, cu buna rezistenta impotriva bolilor si care nu se imbolnaveste la fel de des ca alti caini. Principala problema de sanatate a acestei rase este cataracta. Nu se intampla la multi caini din aceasta rasa, dar in unele cazuri se transmite la pui daca parintii sufera de aceasta boala. Este necesar un control special la ochi pentru a afla daca cainele vostru Buhund Norvegian sufera de aceasta boala. In cazul cataractei prezente in genele regresive, este greu de depistat daca puii vor scapa de aceasta boala. Puiul de Buhund trebuie examinat medical pana la varsta de sase saptamani, chiar daca parintii nu sufera de aceasta afectiune. Din fericire, cainii Buhund Norvegian care sufera de cataracta pot duce o viata normala. Aceasta boala nu ii afecteaza fizic.



Concluzia noastra: Cu certe calitati de paznic si luptator, dublate de un sarm natural remarcat adeseori si de disponibilitatea afectiva considerabila, cainele din rasa Buhund Norvegian este partenerul placut cu care va puteti simti veseli, angrenati in activitate, dar si in siguranta. Un caine placut si util.

Nume de caini populare in Norvegia pentru cainii din rasa Buhund:

· Masculine: Aksel (Parintele Pacii); Baldur (Vechiul zeu nordic al luminii si dragostei); Bjorn (Urs); Brokk (Pitic); Einar (Razboinic); Gunnar (Luptator); Steinn (Stanca); Skadi (Zeul iernii si al vanatorii).
· Feminine: Aleksia (Aparatoarea); Halva (Spiridus); Benedikte (Binecuvantata); Birget (Puternica); Dagny (Jucausa); Freya (Zeita veche a seductiei); Kari (Simbol al vantului si puritatii); Valkyria (Inger pazitor al Valhallei, Taramul Zeilor).

Articole pe aceeasi tema:

Tosa Inu - caine de paza
Rasa Schnauzer Urias - caine de paza
Pumi - rasa de caini de paza
Eurasian - Caine de paza
Rasa Doberman - Caine de paza
Rasa Boxer – caine de paza
Rasa Akita Inu - caine de paza
Ciobanesc Caucazian - rasa caini paza
Rasa caine Rottweiler – Caini de paza
Ciobanesc German – Caine de paza

Va doriti un caine educat si cu un bun nivel de dresaj? Fiti pregatiti sa va implicati in acest proces complex, dar atractiv. Iata mai jos cateva repere (speram noi) folositoare atunci cand va prezentati cu micul catel la cursuri de dresaj.





· Faceti o plimbare de 20-30 de minute cu cainele inainte de a va prezenta la cursul de dresaj. Astfel, o buna parte din enegia micului catel va fi deja consumata la inceperea lectiilor de dresaj, iar el va fi mai putin tentat sa provoace la joaca alti catei „cursanti” sau sa-si indrepte atentia catre elemente noi din decor;





· Sositi la sediul unde se organizeaza lectiile de dresaj cu 10-15 minute mai repede decat ora de incepere a cursurilor. Veti da timp in acest fel catelului vostru sa-si intampine „colegii” de curs, sa parcurga destins etapa de socializare. Atunci cand va debuta sedinta de dresaj, micul catel se va focaliza mai bine pe mesajul transmis si se va harjoni mai putin cu ceilalti catei;

· Nu hraniti catelul inainte de curs, sau, in functie de orarul stabilit al cursurilor, oferiti la masa doar jumatate din portia standard. Un caine flamand este mai receptiv la ceea ce i se cere, pentru ca va astepta recompensa pentru reusitele inregistrate. De asemenea, daca nu a fost hranit, micul catel nu va necesita „pauza urgenta” pentru necesitati fiziologice;

· Pastrati mainile libere pentru manevrele necesare pe durata sedintei de dresaj. Puneti cheile masinii, telefonul si alte accesorii in buzunare pentru a pastra atent controlul lesei si a putea oferi recompensele. Mainile libere va vor ajuta sa dati semnale clare catelului;



· Prezentati-va la cursuri in tinuta lejera, de lucru, pentru a putea executa miscari sportive (alergare, aplecari, ingenunchieri) si a evita neplacerile. Daca veti purta pantaloni scurti veti sfarsi cu genunchii inverziti de iarba, zgariati de la joaca cu alti catei etc.;

· Evitati sa folositi ochelari de soare, daca veti fi in aer liber pe o zi insorita apelati mai degraba la sepci cu cozoroc. Este foarte indicat ca partenerul vostru catel sa va vada ochii si gestica fetei, aceste repere ajutandu-l la intelegerea mai buna a comenzilor de dresaj ce i se dau;

· Portionati hrana pentru recompense in bucatele foarte mici si folisiti tipul de hrana absolut irezistibila in viziunea micului vostru animal. Catelul trebuie sa primeasca o bucatica care sa poate fi inghitita intr-o singura transa, fiind mai important sa simta gustul si sa ramana foarte motivat sa se „delecteze” cat mai repede cu o alta „delicatesa”. Bucatelele foarte mici va vor permite sa recompensati catelul pentru orice mica reusita. Un catel nu-si mentine atentia si concentrarea decat pentru o foarte scurta perioada, de aceea nu asteptati sa indeplineasca un set complet de actiuni pentru a-l recompensa;

· Indrazniti sa puneti orice intrebare dresorului, indiferent cat de ilara sau „neserioasa” vi se pare ca suna. In fond, lucrati cu personal autorizat, cu experienta in varii probleme si „ciudateniile” observate la catelul vostru s-ar putea sa aiba remedii destul de simple, la care pur si simplu nu v-ati gandit;

· Concentrati-va pe folosirea adecvata a propriei voci, urmand si indicatiile in acest sens pe care vi le da dresorul. Cautati sa va modulati vocea in tonalitati vesele, ridicate, pentru a transmite mesaje gen „Bravo” si in note joase, sobre pentru mesaje de interdictie si observatie critica.

POZE cu Caini de Rasa