Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Scurta istorie a rasei :

Originile cainilor din rasa Mops se plaseaza in China, vechimea rasei fiind estimata la peste 2000 de ani. Prima descriere in scris a unui caine asemanator, denumit „caine cu bot scurt”, s-a consemnat in jurul anului 600 i.e.n. In dictionarul complet al caracterelor chinezesti comandat de imparatul Kang Hsi (aprox. 950 e.n.) sunt consemnate caracterele „caine cu picioare scurte” si „caine cu cap scurt” care, in opinia expertilor, face referinta la rasa Mops. Cert este ca, incepand cu secolul al XIII-lea, existau 3 rase in China fiecare cu o oarecare contributie la fundamentarea rasei de caini Mops, si anume: Pechinezul, Spanielul Japonez si Pugul.

Deosebind Pechinezul de Pug doar prin lungimea parului, chinezii au mixat adeseori exemplare canine ale celor doua rase, cea cu parul scurt (denumita Lo-Sze) fiind preferata pentru faptul ca ridurile de pe frunte erau mult mai vizibile si aminteau de anumite caractere ortografice. Cainii Mops cei mai cautati ai rasei erau cei ale caror riduri formau caracterele cuvantului „Print”. Probabil cei mai putin apreciati erau aceia cu ridurile expimand cuvantul „Cersetor”…

Calatoria Mopsului spre „batranul continent” isi are punctul de start pe la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, odata cu schimburile comerciale initiate intre marinarii-negustori chinezi si cei europeni (portughezi, spanioli, olandezi si englezi). Acceptati rapid ca si caini de companie de talie mica, Mopsii s-au raspandit relativ repede mai intai in Olanda, unde au primit denumirea de Mopshond (radacina numelui popular de astazi). Un exemplar al rasei i-a fost de mare ajutor Printului Willem de Orania (zis si Taciturnul), latratul sau sonor anuntandu-l despre apropierea trupelor spaniole si salvandu-i pozitia in cadrul conflictului. De asemenea, caini din rasa Pug (rasa Mops) i-au insotit pe William al III-lea si Mary a II-a (de Orania) cand au acces pe tronul Angliei (1688). Debutul in lumea selecta a artei (filiera engleza) si l-au facut gratie penelului lui William Hogarth care i-a imortalizat in celebrul „House of Cards”- tabloul infatisand caini de rasa Mops jucand carti. Au primit nume diferite in tarile europene in care si-au castigat popularitatea, precum Carlin in Franta, Dogullo in Spania, Mops in regatele germane si Caganlino in Peninsula Italica. Vectorul de popularizare a cainilor de companie din rasa Pug (Mops) in Franta a fost Josephine Bonaparte cu exemplarul sau Fortune. Faimosul Goya a pictat si el mopsi, in 1785, el redand exemplare cu urechile decupate. Incepand cu secolul XVIII rasa devine mult mai standartizata, fiind separata in nuantele de baza: castaniu („Isabella”) si nuantele inchise, pana la negru.


Descrierea si intretinerea rasei:

Durata de viaţă: 12 - 15 ani
Grupa: Toy
Culoare: negru, gri-argintiu, bej si cafeniu
Varietati: -
Talia: medie/mare
Năpârlire: consistenta
Înălţime: 25-35 cm
Greutatea: 6-8 kg

Cu o infatisare reflectata in morfologia altor rase, Mopsul este caracterizat de anume particularitati. Sa nu faceti greseala sa confundati cainii Mops/Pug cu Buldogii Francezi (cu urechile cazute si o alta alura fizica), sau cu exemplare miniaturale de Mastiff ori Bullmastiff. De asemenea, ei nu sunt inruditi cu cainii din rasa Shar-Pei. Cea mai apropiata inrudire a rasei Mops-Pug este cu rasa Pechinez. Sunt caini de talie mica, avand un corp scurt cu aspect patrat, indesat (silueta asemanatoare cu cea a a Bulldogului Englez, dar cu o mai mare suplete). Ca standard de rasa, inaltimea de la sol pana la punctul de maxim al greabanului la un Mops/Pug trebuie sa fie egala cu lungimea de la bot la baza cozii. Craniul este plat, botul scurt si patrat (turtit, dar nu ridicat in sus), fruntea lata brazdata de riduri adanci si intinse. Ochii Mopsului sunt mari, perfect rotunzi si de culoare inchisa. Mopsul are masca neagra, de aceeasi culoare fiind si urechile (cu punct de prindere inalt pe craniu, fine, moi, lasate pe langa cap). Are pieptul lat, coada este dublu inelata si purtata pe spate, iar blana are parul scurt, drept, moale si cu luciu.



Temperament si comportament specifice :

Daca va decideti sa va impartiti tandretea cu un astfel de companion, trebuie sa va puneti intrebarea : „De ce un Mops?”. Mopsii sunt simpatici foc, nimic de zis, cine sustine ca sunt urati sufera de sindromul Stevie Wonder ori se tine de glume! Deci, daca va doriti un caine care sa va faca sa radeti, alegeti un Mops! Daca doriti un caine care sa fie bun cu copiii – de asemenea rasa Mops este o alegere buna, pentru ca un astfel de caine considera copiii „colegi” din rasa sa, doar un pic supradimensionati… Visati ca simpaticul vostru caine de companie sa alerge cu cei mici in timp ce acestia pedaleaza pe biciclete sau aluneca pe role? Schimbati-va optiunea, cainele Mops este un animal comod care nu rezista prea mult in soarele amiezii. Prefera stapanii mai linistiti care-si consuma energia in spatii mici. Un caine Mops va topai in jurul vostru, vi se va uita profund in ochi pentru a ghici exact ceea ce vreti sa-i ascundeti (unde ati dosit biscuitii deliciosi, de exemplu) si va da deseori dovada de gelozie. Vreti un caine cu personalitate puternica? Pai cei din aceasta rasa au un serios surplus de personalitate, cu care nici nu stiu ce sa faca! La capitolul „vigilenta” cam „scartaie”, pentru ca un caine Mops nu are notiunea de strain, este prieten cu toata lumea, iar spargatorii pot fi considerati creaturi simpatice!



Despre dresaj :

Mopsul reactioneaza bine la dresaj, dar uneori are o maniera mai inceata de a intelege ceea ce i se cere. Se recomanda multe repetitii si o gama larga de recompense, la care reactioneaza foarte bine. Fiti rabdatori cu Pugul atunci cand da semne ca nu intelege limba, doar vine din China!




Ingrijire si sensibilitate la boli:

Mopsii racesc foarte uşor, sunt sensibili si la frig, dar si la calduri prea mari. Sunt predispusi la alergii, iar botul scurt contribuie la problemele cronice cu respiratia. Pugul sufera de o slaba aerisire din cauza constituţiei fizice a nasului. De multe ori va fi nevoie de interventia medicului veterinar care sa efectueze operatii de cezariana. La mops ochii reprezinta un punct sensibil, uneori apar: keratita, inflamaţiile la nivelul corneei, chiar si de urcioare. Sunt predispusi la lacrimat. Cainii din acesta rasa au tendinta de a sforai si respira mai greu. Atentie la dieta, Mopsul este predispus la obezitate. Encefalita cainelui Pug (PDE) – o inflamatie a creierului care afecteaza exemplarele tinere, de obicei intre varstele de 2 si 3 ani.



Concluzia noastra: Cainele Mops, acest micut si atractiv animal de companie (il putem numi si caine de apartament, daca vreti) nu este pentru oricine. Are tabieturi, un comportament de batranel astmatic, mai este si usor gelos. Poate ca veti fi tentati sa spuneti ca este un partener dificil, dar poate fi exact companionul pe care il cautati…

Nume traditionale pentru cainii din rasa Mops/Pug:

Masculine: De origine chineza: Ben Ben (Bufon), Chong (Inteligent), Fushi (Zeul Fericirii), Ning (Seninatate). Internationale: Ahile, Ajax, Amigo, Astro, Balboa, Barnabas, Batman, Blackjack, Budha, Brisco, Cartouche, Froggy, Yoda.

Feminine: De origine chineza: Jiao (Fermecatoare), Genji (Aur), Li Ming (Gratioasa), Shan (Pretioasa), Zhu (Perla). Internationale: Apricot, Arabella, Athena, Aziza (Pretioasa), Berta, Carlita, Cassandra, Cinderella, Dalila, Ebony, Memphis, Trouble


Celebritatile si cainii de rasa Mops/Pug:

• Denise Richard si Pugul Batman




• Tori Spelling si Mopsul Mimi LaRue



• Ted Danson si cainele sau Pug

POZE Caini Mops - Pug

Farmecul unui animal este o combinatie intre infatisare si educatie. Orice caine din rasa Bichon arata adorabil, dar este nevoie de dresaj, educatie si socializare pentru ca impresia initiala sa devina o confirmare si nu o dezamagire.





Cainii din rasa Bichon sunt animale cu o natura placuta, prietenoase si cu o evidenta placere de a fi companioni ai oamenilor. Chiar daca sunt caini mici, nu au inclinatia de a latra in exces si nici nu au un nivel de activitate foarte ridicat, deci invatarea regulilor de comportament de catre micii catei poate fi un proces pe cat de important, pe atat de accesibil.

Cand soseste un vizitator, stopati imediat semnalele clasice emise de Bichon: latratul de avertizare si sariturile pe acesta, dand o comanda ferma („JOS!” sau „NU SARI!”). Este foarte bine daca folositi si un semnal al mainii in combinatie cu cel vocal. Imediat ce cainele s-a calmat, recompensati-l. Este bine sa insistati asupra comenzii de stopare a sariturilor, mai ales daca aveti un Bichon Maltez. Cainii Bichon Maltez au un sistem osos mai delicat, iar daca lasati micutul caine sa-si exprime bucuria sau curiozitatea sarind pe vizitatori, odata cu varsta acest comportament il va expune unor riscuri de accidentare.

Cand vorbim despre caini de talie mica nu trebuie sa uitam o caracteristica importanta a comportamentului acestora fata de alti caini. Este ceea ce poate fi numit „sindromul David” (din legenda cu David si Goliath), cu referire la impulsul acestora de a se arata „viteji” si provocatori fata de alti caini mai mari ca talie. Daca aveti un Bichon cu aere de toreador, care incepe sa latre si sa maraie la vederea altor caini (de dimensiuni respectabile), este important sa urmati trei pasi. In primul rand, pastrati-va cainele in lesa, pentru a avea control asupra sa. In al doilea rand, induceti-i cainelui senzatia de calm si incredere, folosind mangaieri in zona capului (nu pe spate, unde are loc acea reactie de formare a „crestei”) si vorbe blande. Acest gen de reactie iritanta este semn ca aveti un caine marcat de insecuritate. Daca va simti calmul vostru, si micul caine se va „impregna” de acesta si va renunta la atitudinea sa agresiva. In al treilea rand vorbiti-i cainelui folosind o voce ferma, cu ton jos, folosind comenzi gen: „CALM!” sau „LINISTIT!”. Nu parasiti locul in graba, preferand sa indepartati cainele de sursa temerilor sale, el va interpreta manevra ca pe un abandon in fata unei amenintari pentru amandoi si reactia se va perpetua.



In acest sens, procesul de socializare este important sa debuteze de timpuriu, din stadiul de catel. Permiteti micului Bichon sa interactioneze cu alti caini si catei si ramaneti intotdeauna cu el pentru a controla situatia. Chiar daca sunteti genul de persoana care iubiti cainii mici si va temeti de anumiti caini mari, retineti-va temerile si aratati cainelui vostru o atitudine de calm si incredere.

Cainii din rasele Bichon reprezinta excelente animale de companie pentru familiile care au copii atata vreme cat acestia din urma sunt invatati sa se comporte cu atentie si afectiune fata de catei. Aici avem un aspect delicat: unii copii (mai ales baietii) au tendinta de a se antrena in jocuri mai aspre cu micii catei, provocandu-i sa se lupte si permitandu-le sa muste usor in joaca lor. Initial, acest „joc dur” pare amuzant si toata lumea este incantata de spiritul combativ dovedit de micul catel luptator. Dar rezultanta unui astfel de comportament este formarea unui caine Bichon adult cu un comportament „huliganic” care va deveni iute suparator si blamat de cei din jur. Cand sunt mici, ei pot confunda asprimea comportamentului cu afectiunea si vor ramane marcati de aceasta interpretare, oferind dovezi de afectiune cu muscaturi si angajarea de lupte. Consistent si cu fermitate stopati tendintele de a interactiona prea aspru ale micului caine, invatati copiii sa interpreteze corect actul de socializare si educatie canina si veti obtine un companion minunat. Veti avea la maturitate un caine Bichon bine educat care va va face sa va simtiti mandri in orice imprejurare!

POZE Caini Bichon Maltez - 1

POZE Caini Bichon Maltez - 2

Filmulete cu caini Bichon Maltez

Nume de caini Bichon Maltez

Printre numeroasele rase de caini existente, se pot enumera cateva cu predispozitie spre anumite afectiuni grave, unele chiar fatale. Din fericire, cand vorbim despre caini rasa Bichon – si avem in vedere aici toate varietatile – nu este cazul sa ii includem pe o astfel de „lista a condamnatilor”. Cainii Bichon exceleaza printr-un bun nivel al sanatatii si asta contrar aparentei fizice care-i individualizeaza ca si caini mici, delicati si cu aspect fragil.

La capitolul predispozitii putem totusi sa precizam ca micutii caini rasa Bichon sunt expusi la diferite alergii, si avem in vedere aici alergiile pielii (cutanate). Aceasta trasatura este comuna celor mai multe rase de caini cu colorit standard alb (dintre varietatile de Bichon doar Bichon Havanez si unele exemplare de Coton de Tulear prezinta nuante sau pete pe fondul general alb). Afectiunile danturii sunt de asemenea prezente intr-un procent mai ridicat la cainii din rasa Bichon, dar acestea pot fi prevenite prin efectuarea regulata a unui periaj dentar cu solutiile recomandate de un medic veterinar. Este bine sa aveti in vedere ca sa va familiarizati prietenul Bichon cu diferitele instrumente de intretinere si/sau cosmetice (periuta de dinti, perie pentru blana, uscator, cleste de unghii) de la varste fragede. Sau, daca preferati varianta profesionala, este bine sa parcurgeti cu micul pui de Bichon un program atent de socializare si sa incredintati activitatile de intretinere unor profesionisti, in cabinete de cosmetica pentru caini.

Cu accent pe o anumita rasa, vorbind despre caini rasa Bichon cu predispozitii spre anumite afectiuni, va rugam sa aveti in vedere exemplarele din rasa Bichon Maltez. Acesti caini mici si vioi au o structura osoasa mai fragila decat „verii” lor Bichoni, si explicatia deriva din resursele arealului in care aceasta rasa s-a dezvoltat de-a lungul secolelor. Asa cum sugereaza si numele, cainii au populat intens insula Malta, un teritoriu extrem de redus, in care hrana alocata acestor animale a suferit din lipsa unor minerale si vitamine. De aceea este bine ca sa nu permitem catelului Bichon Maltez sa urce si sa coboare trepte abrupte si inalte, sa nu execute salturi de pe diferite obstacole si sa nu fie manevrat prea energic in brate de persoanele familiare.

Predispozitia cea mai accentuata pentru Bichon ramane cea pentru diferite alergii cutanate. Motivul este, asa cum am mai spus, caracteristica coloritului blanii, dar vorbim despre un aspect natural, pentru ca se stie ca si in randul oamenilor, persoanele cu parul deschis la culoare (blond si roscat) sunt mai expuse alergiilor pielii. Unii experti considera ca pana la jumatate din exemplarele rasei Bichon ajung sa se confrunte cu probleme de acest gen de-a lungul vietii. Este bine sa monitorizati starea si comportamentul micului caine pentru a preveni ca o alergie minora sa nu se transforme intr-o afectiune cronica. Atunci cand un Bichon se scarpina violent cu predilectie intr-o anumita zona sau are tendinta de a se musca singur de anumite parti ale corpului aveti semnalul ca ceva grav e pe cale sa se intample. Nu ezitati sa va adresati unui medic veterinar, fara intarziere!



Alergiile la Bichon sunt, dincolo de aparenta lipsa de gravitate, o afectiune-capcana. Cel mai adesea, in cazul declansarii unor alergii, un medic veterinar va recomanda o medicatie bazata pe corticosteroizi. Dar, atentie, aceste substante sunt, in egala masura, antiinflamatori eficienti, dar si inhibitori ai sistemului imunitar. Deci, pe intreaga perioada a tratamentului, trebuie sa supravegheati atent starea generala a micului animal, sa va asigurati ca primeste hrana de caini cu continut adecvat varstei si ritmului de activitate, sa nu expuneti cainele unor conditii de mediu cu efecte negative, pentru ca organismul acelui animal va reactiona mai lent si mai putin eficient.

In concluzie, vorbind despre caini rasa Bichon, avem in vedere un spectru destul de redus de afectiuni cu impact notabil si efecte grave. Sunt caini care ascund sub prezenta fizica delicata si mignona un organism puternic si adaptabil. Un ultim element de avertisment: tineti cont ca nici un caine Bichon nu se simte bine in climat umed, iar in casa este recomandat sa nu fie expusi curentilor de aer rece.

POZE Caini Bichon Maltez - 1

POZE Caini Bichon Maltez - 2

Filmulete cu caini Bichon Maltez

Nume de caini Bichon Maltez

Scurta istorie a rasei :

Acest terrier cu picioare scurte reprezinta, probabil, cea mai veche rasa de terrieri. Rasa s-a dezvoltat in regiunea accidentata de la granita dintre Anglia si Scotia (dealurile Cheviot si Teviotdale), iar primele mentiuni clare cu trimitere la Dandie Dinmont Terrier s-au facut la inceputul secolului al XVII-lea. Cainele isi datoreaza numele unui personaj din romanul Guy Mannering de Sir Walter Scott (publicat in 1815), de fapt este singura rasa din lume care poarta numele unui personaj literar fictiv. Dandie Dinmont a mai fost numit si Piper & Mustar Terrier, dupa culorile de baza etalate. Cainele a fost folosit in Scotia natala pentru vanatoarea de nevaistuici, vidre, bursuci, vulpi, iepuri si alte rozatoare, fiind foarte agil si acoperind terenul cu o surprinzatoare viteza, aparent imposibil de dezvoltat prin prisma conformatiei fizice. Adeseori era cainele tiganilor si al braconierilor care vanau ilegal pe mosiile scotiene (Ducele de Buccleuch a dezvoltat o linie importanta de caini de rasa Dandie Dinmont Terrier pornind de la un exemplar prins in capcana pe mosia sa, in 1839!). Pana in deceniul 7 al secolului al XIX-lea cainele devenise atat de popular incat s-a pus problema infiintarii unui Club al Rasei Dandie Dinmont Terrier. Acesta a luat fiinta pe 17 noiembrie 1875, in oraselul Selkirt, Scotia, ramanand pana azi al doilea club ca vechime dedicat unei rase canine, dupa Bulldog Club Incorporated (1873). American Kennel Club (AKC) a inregistrat rasa Dandie Dinmont Terrier in 1888. Din pacate, la ora actuala, Dandie Dinmont Terrier este una dintre rasele cele mai periclitate in privinta pastrarii puritatii liniei de sange, existand pericolul ca rasa sa dispara in viitor. Printre posesorii celebri de caini din rasa Dandie Dinmont Terrier s-au numarat Regina Victoria, Agatha Christie si Sir Alec Guiness.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viata: 12 - 15 ani
Grupa: Toy
Culoare: piper sau mustar
Varietati: -
Talia: mica/medie
Naparlire: nesemnificativa
Inaltime: 20-28 cm
Greutatea: 8-11 kg

Descrierea si intretinerea rasei Dandie Dinmont Terrier

Caine de talie mica, facand parte din marea familie a Terrierilor, Dandie Dinmont Terrier are un corp lung, bine dezvoltat, musculos si flexibil. Capul este mare, lat, se ingusteaza spre nas. Ochii, de culoare caprui inchis, sunt mari,de forma rounda si distantati. Urechile mari atarna in jos, acoperite cu par lung. Dandie Dinmont Terrier se remarca in special prin motul mai lung din varful capului, dar si prin forma alungita, cu picioarele scurte si cu pieptul adanc, curbat. Coada are forma unui iatagan si este ridicata doar in stare de alerta. Dandie Dinmont Terrier au falci puternice, cu dantura foarte bine dezvoltata. Este un caine care nu dezvolta nevoi speciale, este modest si adaptabil, nu face mofturi in privinta hranei si se multumeste si cu mancarea ramasa de la masa stapanului. Nu prezinta riscuri de obezitate, deci dieta nu trebuie supravegheata in acest sens. Isi va consuma surplusul de energie si nu va manca mai mult decat are nevoie. Are blana in doua straturi, rezistenta la umezeala, cu un prim strat pufos si moale iar cel de-al doilea oarecum ciudat, cu portiuni aspre pe spate si matasoase spre partea inferioara. Blana nu va fi pieptanata spre spate, ca la celelalte rase de Terrier, ci va fi lasata sa creasca natural si sa se increteasca, pentru a fi mai usor de intretinut. Este un caine care lasa putin par. Dandie Dinmont Terrier poate fi de culoare „piper” (variatii cromatice de la negru la gri-argintiu deschis) si „mustar” (de la maro roscat la bej palid). Dimensiuni standard: Inaltime= 20-28 cm; Greutate= 8-11 kg. Speranta de viata: 12-15 ani.

Temperament si comportament specifice

Prin natura sa, un Dandie Dinmont Terrier se ataseaza puternic de stapan, este amuzant si iubitor, devenind un minunat caine de companie. Dandie Dinmont Terrier mai este denumit si „Gentleman-Terrier” pentru ca este cotat ca cel mai calm si echilibrat reprezentant al acestei familii de caini energici si agitati. Este vigilent si sensibil, afectuos si foarte curios din fire. Este mereu interesat in cel mai inalt grad de toate activitatile pe care le desfasoara stapanul sau, indiferent de natura lor, si va fi mereu in preajma cand acesta mestereste ceva, chiar daca nu prea da sfaturi utile. Sunt foarte sociabili, se vor comporta exemplar cu celelalte animale ale casei, atat timp cat sunt acomodati de mici cu ele, iar una dintre principalele lor distractii va fi aceea de a se juca cu copii. Nu se recomanda sa aveti doi caini masculi rasa Dandie Dinmont in acelasi spatiu, vor sfarsi prin a se incaiera, mai ales cand vreo femela din imprejurimi va fi disponibila. De asemenea, nu lasati sa fie provocat de alti caini de acelasi sex (in special masculi), caci gentlemanul va riposta curajos fara nici cea mai mica ezitare. Are tendinta de a latra mult si, lasat fara lesa si nesupravegheat, va gasi rapid un animalut de vanat. Instinctul de vanator este foarte puternic, povestile scotiene relateaza despre caini din rasa Dandie Dinmont Terrier care au petrecut si 3 zile in galeriile rozatoarelor inainte de iesi la supafata! Au si tendinta de a sapa, deci, daca aveti o curte micuta cu o gradina de care sunteti mandri, ganditi-va ca in balanta satisfactiei nu incape nicicum si un exemplar de Dandie Dinmont Terrier.

Despre dresaj

Discutam despre o rasa extrem de inteligenta, motiv pentru care poate fi dresata cu usurinta, cu specificatia ca, fiind terrier, are uneori tendinta de a fi incapatanata. Foarte mare atentie trebuie acordata latratului, pentru ca ii place sa abuzeze de el, asa ca va trebui sa fie dezobisnuit la o varsta frageda de el. Vis-a-vis de exercitiile necesare, 20 de minute zilnice sunt suficiente pentru ca acest caine sa fie multumit, ei adaptandu-se de minune circumstantelor familiei. Oricum, atunci cand iesiti cu ei afara si ii lasati fara lesa, amintiti-va inainte ca sunt veritabili caini de vanatoare, asa ca vor disparea urgent dupa o veverita sau un iepure, imediat ce vor avea ocazia.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Este un caine robust si cu putine slabiciuni. Cele mai frecvente afectiuni sunt: luxatiile patelare, dereglarile tiroidiene, glaucomul si epilepsia.

Concluzia noastra:

Poate cea mai succinta si completa parere despre Dandie Dinmont Terrier ramane cea emisa de Sir Walter Scott acum aproape 2 secole: „Rasa Piper si Mustar se situeaza printre cele mai apreciate in zilele noastre, nu numai pentru abilitatile vanatoresti, dar mai ales pentru inteligenta si fidelitate. Cei care, ca si mine, au decis sa detina un astfel de caine nu pot decat sa constate ca reprezinta un companion foarte potrivit”.

Nume de provenienta scotiana preferate pentru Dandie Dinmont Terrier :

Masculine: Aberdeen, Adair (Padurean), Eiric (Conducator), Ailbert (Nobil), Fingal (Gigant Scotian), Argylel (Din Tinutul Galilor), Gair (Scurt), Gordan (Erou), Montgomery
Feminine: Aila (Puternica), Anice (Floare de Capsuna), Finola, Anabella (Gratioasa), Bennie (Frumoasa), Marcail (Perla)


Articole pe aceeasi tema:
Dandie Dinmont Terrier – Ingrijirea unui caine condrodisplazic
Dandie Dinmont Terrier – Hranire fara excese
Dandie Dinmont Terrier – Dresaj perseverent si creativ
Dandie Dinmont Terrier – Probleme de sanatate curente
Poze cu caini de rasa Dandie Dinmont Terrier

POZE cu Caini Dandie Dinmont Terrier

Scurta istorie a rasei :

Vechimea rasei Bulldog Francez nu depaseste 150 de ani. Prin anii 1860, crescatorii francezi au importat caini Bulldog de talie mica din Anglia si i-au incrucisat cu Terrierii Francezi. Cu infatisarea sa comica si caracterul vesel si-au castigat repede simpatia iubitorilor de caini din Paris, apoi s-a raspandit in toata Franta. In momentul in care Bulldogul Francez s-a intors pe pamant britanic ( se intampla inceputul sec. XX), achizitionat de amatorii de rase de caini „exotice”, crescatorii din Albion au ramas socati: cum sa-i numeasca pe acesti caraghiosi? Lordul de Kent se pare ca ar fi spus: „Asa ceva doar un francez putea inventa … si apoi sa indrazneasca sa-i spuna bulldog” cu trimitere la eternele sicane dintre cele doua natiuni. Totusi, s-a convenit sa fie denumit Bulldog Francez, mai intai in gluma, apoi numele s-a incetatenit. Mai sunt numiti, tot in gluma, broscute si clowni canini pentru ca de la primul contact sunt capabili sa amuze pe oricine.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viata: 10-12 ani
Grupa: Toy
Culoare: cafeniu/negru in pete tarcate, combinat cu alb
Varietati: -
Talia: medie
Naparlire: nesemnificativa
Inaltime: 25-31 cm
Greutatea: 8-13 kg

Descrierea si intretinerea rasei

Bulldogul francez are capul patrat, mare, cu botul scurt. Are maxilare late si foarte puternice, trasatura specifica raselor de Bulldog. Fruntea este usor boltita si prezinta o cuta intre sprancene. Falca de jos este putin intoarsa, ochii sint rotunzi, bine departati si de culoare neagra. Urechile sunt medii, de o forma ce aminteste de urechile liliacului, cu margini rotunjite, sunt ridicate si tinute drepte. Gatul este puternic, subtire si arcuit. Pieptul este adanc, mic, mai larg sus si mai stramt jos. Picioarele sint departate, drepte, mici, puternice, cele din spate sint musculoase si mai lungi decit cele din fata. Deschiderea naturala a picioarelor din spate este in unghi mai larg decat cea a picioarelor din fata (pozitie de broasca). Labele sint mici, compacte, cele din spate sint mai mari. Coada este tinuta in jos, scurta, dreapta, dar niciodata intoarsa pe spate sau tinuta drept in sus. Blana este scurta, fina, deasa si moale si necesita o minima intretinere, un periaj saptamanal este de ajuns, nu lasa prea mult par. Necesita o curatare periodica a cutelor de pe fata si a urechilor. Culorile dorite sint dungate sau amestecate. Cafeniu si alb cu pete dungate reprezinta cea mai frecventa combinatie, dar crescatorii au obtinut varietati in mai multe variante. Bulldogii Francezi negri complet sau black-an-tan sunt foarte apreciati.



Temperament si comportament specifice

Bulldogul Francez este un caine inteligent, foarte curajos, activ, disciplinat, de o veselie contagioasa, sensibil. Este foarte afectuos si devotat stapanului, isi imparte afectiunea cu moderatie intre ceilalti membri ai familiei. Tolereaza bine copiii, este dispus la reprize lungi de joaca cu acestia, stie cum sa le schimbe starea de spirit in bine. Este destept, curios si alert. Cainele din rasa Bulldog Francez nu este un marinar! Nu poate sa inoate din cauza conformatiei fizice specifice. Sigur, in situatii limita, se poate salva prin instinct, dar este mai bine sa nu-l expuneti mediului acvatic (joaca langa piscina, de exemplu). Are un nivel scazut de activitate, se multumeste cu plimbari scurte. Va fi activ, prin compensatie, in interior. La modul general, cainii din rasa Bulldog Francez sunt curati, buni tovarasi, entuziasti, uneori mergand chiar prea departe cu entuziasmul, dar nu sunt zgomotosi si latratori.

Dresajul rasei Bulldog Francez

Sint relativ usor de dresat, dar dresajul trebuie inceput de cand sunt mici, altfel devin incapatanati. Pot fi comici, stiu exact cum sa priveasca fatal or expresiv, aratand ca e timpul ca antrenamentul sa ia sfarsit. In general Bulldogul Francez este un caine de rasa foarte expresiv prin felul de a privi pe cineva si e constient de efectul pe care il poate produce aruncand diferite „ocheade”. Are o personalitate foarte haioasa si ii place sa faca giumbuslucuri.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Se ingrasa usor, ceea ce duce la probleme ale spatelui si inimii, asa ca sint necesare exercitii adecvate si dieta. Luati aminte la faptul ca, prin conformatia oaselor craniului, Bulldogul Francez respira cu greutate si astfel nu este capabil sa-si regleze eficient temperatura corporala. Este foarte important sa fie ferit de fluctuatiile de temperatura. Nu va reactiona bine nici intr-un mediu rece-umed, dar caldura solara excesiva ii poate fi fatala! In ceea ce priveste bolile canine specifice, rasa Bulldog Francez se confrunta des cu probleme de respiratie, malformatii ale esofagului, afectiuni oculare (glaucom, ulcere ale corneei sau cataracte) si, ca o boala aparte, sindromul VWD (Von Willebrand Disease) – similar hemofiliei. Puii rasei trebuie atent verificati in jurul varstei de 6 luni, pentru diagnosticarea in timp a eventualelor probleme. Sa nu va panicati in cazul in care aveti un Bulldog Francez femela (aceasta fiind gestanta), iar medicul veterinar va spune ca este nevoie de operatie cezariana. Se intampla destul de des sa fie nevoie de aceasta interventie chirurgicala la nastere, intrucat catelusii au capul foarte mare.



Concluzia noastra:

Bulldogul Francez reprezinta o rasa tipica de caini de companie pentru apartament si poate fi „comicul de serviciu” al intregii familii. Nu va cere bani pentru prestatiile sale, doar afectiunea voastra. Incercati sa va „blindati” emotional impotriva privirilor languroase – o arma „letala” din panoplia acestei broscute canine – si iubiti-l cu toata inima. Veti fi rasplatiti inzecit.

Nume de origine franceza pentru acesti caini:

Nume masculine: Balzac, Fakir, Figaro, Gavroche, Merlin, Qasimodo, Zorro
Nume feminine: Bobinette, Bijou, Charlotte, Michou, Mongo, Mirage, Zirra, Zombie

Articole pe aceeasi tema:
Dandie Dinmont Terrier - Caine de companie
Cainii de talie mica - caini de apartament
Chihuahua - Caini de rasa - EL NIŃO MINUSCULO
Lhasa Apso - Caini mici - Santinela Tibetana
Pechinez - Caini de rasa - Favoritul imparatilor
Bichon Frisé - Caini de rasa - Colonistul jucaus
Shih Tzu - Caini de rasa - Mandarinul elegant
Papillon - Epagneul Phalene - Caini de companie
Pomeranian - Caini de talie mica
Yorkshire Terrier - Rasa caini de companie

Scurta istorie a rasei :

Denumit si Yorkie, Yorkshire Terrierul este o rasa britanica nu foarte veche, cu obarsie modesta. Parcursul cotei de simpatie pentru cainii acestei rase reprezinta o poveste de succes. Pe la inceputul secolului al XIX-lea, muncitorii scotieni care au migrat in Anglia pentru a prelua slujbele oferite in industria textila si cea a panificatiei au adus cu ei diferite rase de terrieri, caini de mici dimensiuni, rezistenti si putin pretentiosi, foarte buni in lupta cu rozatoarele. Astfel, din incrucisarile care au avut loc cel mai probabil intre rasele de caini Manchester Terrier, Skye Terrier si Dandie Dinmont Terrier s-a obtinut Yorkshire Terrierul. Primii caini reprezentanti ai rasei i-au insotit pe mineri in galeriile subterane pentru a vana sobolanii, semnaland prompt, totodata, pungile de gaze periculoase. In Epoca Victoriana Yorkshire Terrierul si-a castigat, incet, incet, notorietatea, reprezentantii acestei rase de caini au inceput sa fie remarcati si indragiti si au participat la expozitii canine. Rasa a purtat initial denumirea „Broken-haired scotch terrier”, dar in 1870 un reporter a propus denumirea actuala remarcand ca dezvoltarea rasei s-a petrecut, in totalitate, in comitatul Yorkshire. In anul 1872 Yorkshire Terrierul isi face aparitia in Statele Unite si astfel drumul sau spre inimile iubitorilor de caini de talie mica se deshide larg, fara oprelisti. Astazi este privita ca o rasa cu valente aristocratice despre care multi cred ca are origini nobile.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viata: 10 - 12 ani
Grupa: Toy
Culoare: tan&gri-otel
Varietati: -
Talia: foarte mica
Naparlire: nesemnificativa
Inaltime: 11-23 cm
Greutatea: 2-3 kg

Descrierea si intretinerea rasei Yorkshire Terrier:

Cainii din rasa Yorkshire Terrier sunt caini de talie mica, chiar foarte mica. Dar asta nu ii impiedica sa fie niste aventurieri aflati mereu la un pas de a se pune in situatii riscante. Au un corp patratos, bine proportionat, robust – in ciuda dimensiunilor generale. Au capul mic si plat, botul conic si urechile ridicate, in forma de „V”. Coada li se taie de obicei la jumatate (nu obligatoriu) si o poarta la nivelul spatelui. Blana este cea care i-a facut celebri, fiind formata din par foarte lung, drept, destul de matasos si lucios. Culoarea caracteristica este maro-auriu (tan) cu gri-otel. Se pot identifica si culori mai deschise, cum ar fi combinatia bej-albastriu, dar sunt foarte rare si, in consecinta, aceste exemplare de Yorkshire Terrier sunt foarte scumpe. Parul de pe frunte si dintre urechi trebuie legat intr-o coada de palmier pentru a evita intrarea acestuia in ochi si aparitia iritatiilor la nivelul retinei. Blana necesita un periaj zilnic (cel putin saptamanal) si, in cazul in care se prefera aspectul de competitie, cu parul pieptanat intins pe flancuri, linia standard este cu carare pe mijloc. Acest caine naparleste foarte putin, fiind indicat pentru persoanele cu alergii la parul de animal.

Temperament si comportament specifice

Yorkshire Terrierul este un caine hotarat, brav, inteligent, vioi, alert si vigilent. Sensibil, trebuie tratat cu afectiune si blandete. Yorkshire Terrier-ul poate fi gata sa muste, daca este luat prin surprindere, speriat sau sicanat peste masura, dar, este de regula, tandru si afectuos. Important la aceasta rasa de caini este faptul ca sunt la fel de multumiti cu plimbari scurte, ca si cu cele intinse pe kilometri intregi, ceea ce ii face potriviti si pentru apartament si pentru o casa la tara, sau companioni in calatorii si drumetii. Cainele Yorkshire Terrier este un bun animal pentru familiile numeroase, fiind tolerant cu copiii(ii prefera totusi pe cei mai mari in varsta, care sa nu il sicaneze) si intelegandu-se bine cu alti caini (totusi, cand este provocat de un caine de talie mai mare, va riposta energic). Se agreaza reciproc in cadrul rasei, daca va permiteti puteti tine cu succes chiar si 3-4 caini Yorkshire Terrier. Atentie, nu rasfatati acesti caini de rasa peste masura pentru ca devin nervosi si obraznici. Desi vorbim, in general, despre Yorkshire Terrieri ca despre caini de companie, ei raman terrieri la origine, deci o rasa de caini cu instincte de vanatori, astfel ca un exemplar de rasa pura va haitui si ucide rozatoarele. Din acest motiv, Yorkshire Terrier-ii nu trebuie lasati nesupravegheati in compania animalutelor de companie mici cum ar fi hamsterii, iepurii sau porcusorii de Guineea.

Dresajul rasei Yorkshire Terrier

Si dresajul acestor caini trebuie sa respecte reperul blandetii dar sa fie insistent, pentru ca sunt destul de incapatanati. Sunt usor de dresat atunci cand se aplica regulile de baza, pentru ca sunt foarte inteligenti si retin usor ceea ce li se cere. Caini galagiosi prin natura lor, pot fi educati sa isi reprime tendinta de a latra. Yorkshire Terrierul este un bun paznic, semnaland insistent aparitia strainilor. Prin comparatie, femelele au tendinta de a fi caini de paza mai buni decat masculii. Aflati in pereche, masculii prefera sa lase femelele sa faca toata munca. Este mai greu de educat sa ramana curat si sa-si faca nevoile in exterior, fiind un caine foarte activ in interiorul locuintei.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Sunt caini cu o sanatate destul de precara, fiind sensibili la frig (iarna au nevoie de hainuta in exterior) si mostenind o serie de afectiuni trasmise genetic, cum ar fi: luxatiile patelare, discopatiile vertebrale, pietrele la rinichi, problemele dentare timpurii, bronsitele, cataracta si hipoglicemia. Yorkshire Terrierii sunt caini cu o digestie lenta si au, in general, o toleranta scazuta la anestezice. Se recomanda sa fie hraniti cu mancare uscata pentru a evita problemele dentare.

Concluzia noastra:

Pentru felul lor vioi de a fi, pentru inteligenta dovedita si pentru spiritul vigilent Yorkshire Terrierii sunt caini de companie foarte buni si cu o mare priza la public. Rezistenta la efort si adaptabilitatea foarte mare fac din acest caine un partener ideal atat pentru persoanele care prefera un stil de viata mai ponderat, de interior, cat si pentru acelea care imbina calatoriile cu activitatea casnica.

Nume de caini atribuite preferential YorkshireTerrierilor:

1. Estefan – masculin (hispanic), cu sensul de „Victorios”;
2. Dollie – feminin, varianta greceasca pentru Dorothy, cu sensul de „Darul lui Dumnezeu”;
3. Norbert – masculin (gaelic), cu sensul de „Stralucitorul Nordic”;
4. Ariadna – feminin, din mitologia greaca, fiica regelui Minos din Creta, „cea care ofera firul calauzitor”;
5. Garron – masculin (hispanic), cu sensul de „Pazitor”;
6. Reina – feminin (hispanic), cu sensul de „Regina”;
7. Negash – masculin (etiopian), cu sensul de „Imparat”;
8. Abeba – feminin (amharic), cu sensul de „Floare

POZE Caini Yorkshire Terrier

Scurta istorie a rasei :

Rasa de caini are 2 varietati: Papillon, cu urechile drepte si Phalene, cu urechile cazute. Au aceeasi origine si caractere morfologice. In fapt, varietatea Phalene a reprezentat standardul de rasa pana la inceputul secolului al XX-lea, cand au aparut si s-au impus in simpatia publicului larg exemplarele care au primit numele Papillon („Fluture” in franceza, dupa forma urechilor). Epagneul Phalene (in traducere libera „Molia de noapte Spaniola” ), ca indicator primar al rasei, s-a dezvoltat cel mai probabil in Spania, din rasa Spaniel Pitic, apoi a trecut Pirineii, in Franta, unde si-a castigat popularitatea. A mai fost numit „Veverita Spaniola” (pentru modul in care isi tinea coada, asemanator veveritei). Semnalarile rasei au venit din arta. A fost, de-a lungul istoriei, prietenul unor personalitati de sange labastru: Regele Louis al XIV-lea apare pictat impreuna cu familia alaturi de un exemplar de Papillon, regele Henri al III-lea purta cu sine, intr-un cosulet, caini din aceasta rasa, iar exemplarul de Papillon/Epagneul Phalene al Mariei Antoinette a insotit-o pe aceasta pana la treptele ghilotinei. A fost un rasfatat al caselor princiare si al reprezentantilor marii aristocratii europene intre secolele XV-XX.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viaţă: 12 - 15 ani
Grupa: Toy
Culoare: diferite culori pe o baza alba, exclus capul complet alb
Varietati: cu urechi drepte (Papillon), cu urechi cazute (Phalene)
Talia: foarte mica
Naparlire: moderata
Inaltime: 20-28 cm
Greutatea: 2-4 kg

Descrierea si intretinerea rasei Papillon/Epagneul Phalene

Papillon/Epagneul Phalene este un caine de rasa de talie mica, elegant, delicat si etaland o gratie naturala. Are capul mic, scurt, proportional cu corpul, botul subtire, conic, nas mic si de culoare neagra. Ochii sunt potrivit de mari, migdalati, de culoare inchisa. Urechile sunt atasate in spatele craniului, distantate, cu franjuri lungi si ondulate la partea exterioara. La Papillon stau ridicate, amintind de aripile unui fluture cu aripile larg deschise, iar la Phalene sunt lasate pe langa cap. Blana Papillon-ului este lunga si fina, intr-un singur strat, are firul de par de lungime medie, drept, matasos, mai lung si mai des pe piept, unde formeaza un jabou. Coada are aspectul unei pene matasoase. Papillon/Epagnol Phalene are picioare subtiri si labute ca de iepure, impodobite si ele cu franjuri lungi de par matasos. Roba acestui caine este alba cu pete de diferite culori. Parul de pe cap, incluzand si urechile, nu trebuie sa fie de culoare alba. De asemenea, toti Papillon-ii complet albi nu sunt acceptati in cadrul competitiilor. Nasul, buzele si pleoapele sunt pigmentate, de culoare neagra. Acest caine prezinta un cap mic cu o expresie inteligenta. Papillon este un caine destul de usor de intretinut; totusi, o atentie suplimentara ar trebui acordata blanii. Parul matasos poate deveni mat daca nu este periat cu regularitate. Periatul de cateva ori pe saptamana, pentru circa 10-15 minute este excelent. Parul mai lung din spatele urechilor si de pe burta este mult mai predispus la incurcare. Dimensiuni standard: Inaltime= 20-28 cm; Greutate= 2-4 kg. Speranta de viata= 12-15 ani.

Temperament si comportament specifice rasei Papillon

Papillon/Epagneul Phalene este alert, vioi si jucaus, dornic sa invete. In ciuda aspectului fragil, emanand delicatete extrema, Papillon este un caine atletic, cu resurse foarte mari pentru efort. Specialistii il caracterizeaza drept „un caine mare intr-o haina mica”. Poate acoperi distante mari fara probleme in plimbarile alaturi de stapan (7-8 km), este capabil de salturi impresionante si chiar intrece in viteza unele rase de talie medie! Se intelege bine cu copiii si suporta chiar si pisicile in preajma, daca acestea apar in viata sa de timpuriu, spre a se obisnui cu ele. Este retinut si prudent fata de straini si are tendinte spre a fi protectiv. Desi nu este o rasa galagioasa in mediul exterior, Papillon poate latra suparator de mult atunci cand este singur in casa, pentru ca are un instinct al teritorialitatii foarte puternic si orice zgomot exterior il alerteaza. Se recomanda sa fie tinut mereu in preajma stapanului. Neoficiale, dar mentionate in descrierea generala a rasei, sunt „abilitatile de ordin psihologic”, in sensul ca multi detinatori de Papillon/Epagneul Phalene, de-a lungul timpului, au depus marturie pentru abilitatea deosebita a reprezentantilor acestei rase de a simti starea de spirit a stapanului si de a actiona in sensul imbunatatirii ei, prin cele mai diverse mijloace aflate la indemana sa.

Dresaj rasa Papillon

Papillon/Epagneul Phalene este un caine inteligent si abil, construit pentru miscare si exercitii. Abilitatile sale au fost deseori rasplatite cu premii importante in concursurile internationale de supunere si agilitate. Poate fi dresat usor, de o maniera mai insistenta, pentru ca sunt destul de incapatanati. Dresajul de supunere trebuie sa fie complet, pentru a-l impiedica sa latre in casa, atunci cand instinctele ii dicteaza asta. Poate invata cu usurinta diverse trucuri si giumbuslucuri. Stapanii trebuie sa ii acorde o atentie constanta, altfel Papillon se va transforma intr-un caine ursuz, irascibil si agresiv. In acest sens, este important sa se subordoneze autoritatii stapanului, sa nu ajunga la concluzia ca el este exemplarul Alfa in familie.

Ingrijire si sensibilitate la boli - Boli si afectiuni curente

In general Papillon este un caine putin pretentios si cu putine probleme de sanatate. Cele mai frecvente afectiuni intalnite la exemplarele acestei rase apar la nivelul ochilor. Pot fi enumerate: cataracta (pierdere a transparentei normale a cristalinului), entropionul (afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora.), distrofia corneeana (determina aparitia unor pete pe cornee; afectiunea se produce, de obicei, la ambii ochi si nu afecteaza vederea).

Concluzia noastra:

Desi dimensiunile si nivelul de ingrijire il recomanda ca un bun companion de apartament, Papillon poate fi uneori dificil de crescut in astfel de spatii. Puternicul instinct de teritorialitate recomanda cel putin o curte de dimensiuni mici, care sa reprezinte „teritoriul” exclusiv al acestui „fluturas francez”. De asemenea, nu se recomanda ca partener al persoanelor in etate, intrucat nevoile de miscare sunt relativ mari (plimbari lungi, de 30 de minute). Dar, cu un dresaj ferm, bine executat si cu o prezenta constanta a stapanului in preajma sa, Papillon isi va etala gingasia si tandretea, cucerindu-va.

Articole pe aceeasi tema:

Bulldog Francez - Rasa de caini
Dandie Dinmont Terrier - Caine de companie
Cainii de talie mica - caini de apartament
Chihuahua - Caini de rasa - EL NIŃO MINŨSCULO
Lhasa Apso - Caini mici - Santinela Tibetana
Pechinez - Caini de rasa - Favoritul imparatilor
Bichon Frisé - Caini de rasa - Colonistul jucaus
Shih Tzu - Caini de rasa - Mandarinul elegant
Pomeranian - Caini de talie mica

Scurta istorie a rasei :

Shih Tzu este originar din Tibet, ca si Lhasa Apso si reprezinta o rasa foarte veche. Expertii au emis o serie de scenarii privitoare la aparitia si ameliorarea rasei de-a lungul secolelor, presupunand ca Shih Tzu au aparut in urma incrucisarii raselor Lhasa Apso si Pechinez, doua rase cu radacini ancestrale. A fost un locatar de elita al Palatului Imperial din Pekin (Beijing) dar, cel mai probabil a patruns acolo pe la 1800, cand imparatii din dinastia Manchu au primit cateva perechi de Shih Tzu in dar, de la Dalai Lama. Preotii budisti sunt cei care au vegheat la dezvoltarea rasei, ca si in cazul cainilor din rasa Lhasa Apso. Mai este numit si Cainele cu fata de crizantema, sau Leul Tibetan (numele rasei, in dialectul mandarin, inseamna Cainele Leu). Silueta eleganta a acestui caine foarte decorativ a fost reprodusa in tapiterii si pe ceramica pictata a epocii. In Anglia Shih Tzu a ajuns in 1930, gratie unei oarecare Lady Browning care l-a indragit pe timpul cat a activat ca institutor de limba engleza in Pekin. In timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial cativa membri ai personalului militar al Statelor Unite care a stationat in Anglia s-au indragostit de aceasta rasa de caini. Cand s-au reintors acasa, exemplare de Shih Tzu i-au insotit in tara natala, astfel rasa fiind introdusa in Statele Unite. In 1969, Shih Tzu este recunoscut de catre American Kennel Club, iar astazi se bucura de o mare popularitate in intreaga lume atat ca si companion, cat si ca remarcabil caine de expozitie. Pentru ca a fost unul din favoritii Curtii Imperiale, Shih Tzu a a avut cumplit de suferit pe timpul Revolutiei in China, ajungand aproape de extinctie. Au fost salvate 7 perechi din Palatul Imperial devastat de revolutionari si o mare parte din exemplarele actuale sunt urmasii acelor supravietuitori norocosi. Printre stapanii celebri de azi ai cainilor din rasa Shih Tzu se numara Regina Elisabeta a Marii Britanii si Bill Gates.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viata: 14-16 ani
Grupa: Toy
Culoare: orice culori si varietati de culori
Varietati: -
Talia: medie
Naparlire: moderata
Inaltime: 20-27 cm
Greutatea: 4-7 kg

Descrierea si ingrijirea rasei Shih Tzu

Shih Tzu este asemanator rasei Lhasa Apso, un caine de talie mica, puternic, echilibrat, viguros. Capul este acoperit cu par bogat ce formeaza barba si mustati. Parul ce creste pe nas este indreptat in sus, fapt ce-l face sa semene cu o crizantema Ochii sunt mari, rotunzi, de culoare inchisa. Coada stufoasa este rasucita peste spate. Shih Tzu are un nas scurt si turtit, de culoare neagra sau maro, iar la cainii cu roba rosie, nasul este vinetiu. Urechile mari sunt strans lipite de cap si acoperite cu un par atat de des inca pare a se uni cu parul de pe gat. La Shih Tzu blana este lunga si deasa, necesitand o ingrijire periodica. Parul de la nivelul fetei este, in general, prins cu ajutorul unei agrafe sau a unui elastic de par in varful capului sub forma unui mot. Cainele Shih Tzu este acoperit in intregime de o blana dubla formata din fire de par lungi si un puf profund pufos. Shih Tzu poate avea blana de orice culoare sau combinatii de culori, cu o dunga alba pe frunte si putin alb la varful cozii. Shih Tzu este o rasa care naparleste putin sau aproape deloc. Dimensiuni standard: Inaltime= 20-27 cm; Greutate= 4-7 kg. Speranta de viata: 14-16 ani.

Dresaj rasa Shih Tzu

Shih Tzu are nevoie de dresaj consecvent, destul de ferm dar efectuat cu rabdare, fara a-l repezi. Face parte din categoria cainilor care „au stilul lor” de a urma comenzile. Pentru un dresaj care sa dea roade rapid stabiliti o legatura afectiva cu catelul. Are nevoie sa se stie iubit si atunci va pricepe ca ceea ce-i cereti reprezinta modul in care va poate satisface asteptarile. Repetati des comenzile insusite, dati-i de inteles ca raspunsul lui bun la dresaj este o conditie a bunei voastre convietuiri.

Temperament si comportament specifice rasei Shih Tzu

Shih Tzu a fost creat pentru a fi un animal de companie si nimic altceva. Locul sau este in preajma stapanului asa ca daca va fi lasat singur ori ignorat va capata un comportament distructiv. Rasa este rezistenta si robusta, cea mai putin delicata dintre rasele „de jucarie”. Dau impresia ca sunt mandri si aroganti, dar, in realitate sunt tandri si foarte jucausi. Shih Tzu este un caine mititel ager si plin de viata. Este un caine de paza vigilent, caruia ii place sa latre, dar in general este tacut in interiorul casei. Shih Tzu este inteligent, dar si incapatanat, prietenos dar si vigilent. Desi se adapteaza cu usurinta oricarei situatii este, in mod categoric un caine de interior. Sunt companioni excelenti pentru copii, tolerandu-le toate nazdravaniile, dar se inteleg cel mai bine cu copiii de varste mai mari. Acest caine afectuos simte nevoia sa fie in jurul oamenilor si este, in general, tolerant cu alte animalute de casa. Rasa este, in plus, suficient de loiala si afectuoasa incat sa fie o alegere buna pentru persoanele in etate.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Prevazut cu o blana lunga, Shih Tzu necesita o ingrijire speciala pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Perierea zilnica cu o perie cu dinti din inox este absolut necesara. Unii proprietari prefera sa-i tunda scurt pentru a le usura intretinerea. Pentru a diminua necesitatea unei perieri zilnice, unele persoane le trimeaza parul similar Terrier-ilor. Curatarea pavilionului urechii si a conductului auditiv, precum si curatarea zonei din jurul ochilor trebuie sa devina o indeletnicire aproape zilnica. Are tendinta de a fornai si de a sforai si nu tolereaza bine caldurile excesive. Nu tolereaza nici mediul caracterizat de umezeala. Ca si in cazul altor rase de caini, Shih Tzu nu este lipsit de sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele: urolitiaza (tulburare care afecteaza tractusul urinar avand ca rezultat formarea pietricelelor la nivelul vezicii urinare), cataracta, ulcerele corneene (frecvent intalnite datorita protruziei globilor oculari/ochi iesiti din orbite), agenezia renala (genetica, se pare, la Shih Tzu). De asemenea, cainii din rasa Shih Tzu sunt predispusi afectiunilor dentare, avand tendinta de a-si pierde dintii mai repede in comparatie cu alte rase (problemele apar in general incepand cu varsta de 9 ani). Vizita la clinica veterinara cu periodicitate este foarte indicata.

Concluzia noastra:

Shih -Tzu este un caine de apartament cu aer nobiliar. Este linistit, echilibrat si prietenos. Un bun prieten cu membrii familiei si cu prietenii acesteia, se recomanda ca un companion placut si linistit. Foarte recomandat persoanelor mai in etate.

Nume preferate pentru cainii din rasa Shih Tzu:

Masculine: Acapulco, Armand, Chang (chinezesc, insemnand „Prosperitate”), Mandarin, Sultan, Pushok (Flocos)

Feminine: Amber, Anais (Gratie), Bianca (Alba/Pura), Bonita (Frumusica), Uma (Usoara/Pace)

Articole pe aceeasi tema:

Shih Tzu – Elemente importante in hranire
Shih Tzu – Boli ale ficatului si rinichilor
Shih Tzu – Nevoia unui dresaj inteligent
Shih Tzu – Ingrijire in linii mari
Poze cu caini de rasa Shih Tzu

Shih Tzu in sufletul celebritatilor:

Honeychild & Nicole Smith


Geri Halliwell (ex Spice Girls) si Harry

POZE cu Caini Shih Tzu

Scurta istorie a rasei Bichon Frisé:

Bichon Frisé este un caine cu origini mai greu de stabilit, expertii inca vehiculeaza opinii separate. In linii mari, se pare ca, in Antichitate, fenicienii au reprezentat vectorul de dispersie al unor caini de talie mai mica in bazinul mediteraneean. Este stiut ca marinarii luau cu ei caini pe corabii ca animale de companie si pentru a combate inmultirea sobolanilor. Se pare ca odata ajunsi in Spania, acesti caini fenicieni (stramosi ai Barbetului Water Spaniel) au fost incrucisati cu caini din rasa Poodle si astfel s-a ajuns la exemplare asemanatoare Bichonului Frisé de astazi. Din Spania, prin intermediul marinarilor si comerciantilor, stramosul Bichonului Frisé a ajuns in Insulele Tenerife (Arhipelagul Canare) si lasat sa se inmulteasca acolo. Mai tarziu, tot prin schimburi comerciale, cainele a ajuns in Franta si Italia unde, gratie unei cote de simpatie inalte (pe care stie sa si-o atraga foarte usor), s-a raspandit foarte mult, „colonizand” rapid intreaga Europa. Este greu sa se stabileasca genealogia si parcursul geografic de evolutie a acestei rase, pentru ca inca de la inceput a fost considerat si crescut ca o rasa de companie care traia in sanul familiilor si le insotea in peregrinajele specifice epocilor agitate din zorii civilizatiei. In orice caz, generic vorbind, bazinul mediteraneean reprezinta „caminul” unanim acceptat al rasei si Insula Tenerife este locul de adoptie care i-a dat si numele, Bichonul Frisé fiind cunoscut si ca Bichon de Tenerife. Dealtfel, bichonii sunt, la modul general, caini relationati cu insulele (Bichon Maltez, Bichon Havanez, Coton de Tulear, Bichon de Tenerife), cu o singura exceptie, Bichon Bolognez, acesta din urma fiind considerat de unii experti o varietate de Bichon Frisé dezvoltata in zona Bologna, in Italia. Datorita farmecului natural si a gingasiei pe care o emana a fost rasfatatul saloanelor aristocratice, unde aparea impodobit cu panglici si bijuterii, parfumat si coafat. A primit repede numele de „Bichonner” – Ferchezuitul si a devenit model pentru pictorii epocii (Boucher si Frahgonard). Regele Henry III al Frantei si Napoleon al III-lea au avut o slabiciune pentru acesti caini, dovedind faptul ca nu numai doamnele cadeau in plasa farmecului sau. La inceputul secolului XX era foarte raspandit in Franta si in randul paturilor sociale mai modeste, Bichonul Frisé fiind deseori vazut in postura de artist de circ sau companion al popularilor flasnetari trubaduri.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viaţă: 15 - 17 ani
Grupa: Toy
Culoare: alb curat
Varietati: -
Talia: mica
Năpârlire: nesemnificativa
Înălţime: 23-30 cm
Greutatea:4-6 kg

Descrierea si intretinerea rasei Bichon Frisé

Bichon Frisé este un caine de talie mica, cu aspect pufos. Capul are ochii foarte expresivi, curiosi, alerti, de culoare caprui inchis, asezati astfel incat sa priveasca drept inainte. In jurul ochilor pielea trebuie sa fie pigmentata in negru (par a fi rimelati), pentru a accentua expresivitatea ochilor. De asemenea, genele trebuie sa fie negre. Urechile sunt cazute, acoperite cu par lung, unduios. Urechile trase in fata, catre nas trebuie sa ajunga la jumatatea botului, ca lungime. Sunt prinse ceva mai sus de nivelul ochilor si destul de in fata pe craniu, astfel incat, atunci cand cainele este in alerta, ele incadreaza foarte bine fata. Coada, de lungime medie, este purtata trufas, in sus, curbata gratios, iar parul care o acopera este lung si cade deasupra spatelui. Blana este dubla, cu subparul moale si dens, in timp ce parul de acoperire este mai aspru si ondulat, cret, rasucit in bucle alungite cu o lungime de 5-7 cm. Consistenta celor doua straturi da la atingere o senzatie de moale, dar dens, similara plusului. Atunci cand este imbaiata si periata, blana acestui caine sta infoiata, la distanta de corp, avand un aspect de puf. Parul trebuie trimat, pentru a sublinia linia naturala a corpului si tuns periodic, pentru a nu deveni prea lung. Are culoarea alb curat, fara acea stralucire caracteristica Bichonului Maltez. Se va taia parul crescut in exces dintre pernutele de la picioare si din urechi, de asemenea se vor taia periodic ghearele care au tendinta de a creste excesiv. Dimensiuni standard: Inaltime= 23-30 cm; Greutate= 4-6 kg. Speranta de viata: 15-17 ani.

Temperament si comportament specifice rasei Bichon Frisé

Bichonul Frisé este un caine fermecator, gentil, manierat, jucaus si afectuos. Specifica pentru aceasta rasa este atitudinea voioasa, de buna dispozitie, aratata aproape permanent. El este foarte inteligent si are un spirit independent, este indraznet si plin de viata. Nu este un caine „plangacios” sau galagios, are un temperament sigur pe el, fericit si maleabil. Sunt caini foarte afectuosi, care iubesc oamenii, vor sa fie tot timpul in compania lor, sunt foarte sociabili si le place sa fie inclusi in activitatile cotidiene ale familiei lor. Firea sociabila ii face sa fie incantat si de compania altor caini, neavand o fire conflictuala. Este destul de circumspect cu strainii. Tolereaza foarte bine alte animale de casa si sunt foarte buni cu copiii. Bichonul Frisé a fost cainele la moda in anii 1980, astfel, datorita cererii mari de exemplare din aceasta rasa, ei au fost imperecheati neglijent, aparand astfel o serie de exemplare nereusite. Bichonul Frisé este un caine ce se adapteaza bine vietii de apartament, nu are nevoie de mult spatiu, nici de foarte mult exercitiu fizic. Dar ii place totusi sa alerge si sa se joace in aer liber, daca este posibil. Acest caine are nevoie de o ingrijire speciala a blanii, cu imbaieri lunare. De asemenea se recomanda trimarea parului din jurul ochilor si urechilor. Bichonul Frisé este o rasa care nu lasa par si este foarte bun pentru persoanele alergice la blana de caine, deoarece blana sa nu provoaca alergii.

Dresajul cainelui Bichonul Frisé

Dresajul trebuie sa fie variat si intr-o nota de fermitate, fara excese. Ca la majoritatea cainilor de talie mica, dresajul trebuie sa aiba in vedere si dificila sarcina de a-i invata sa nu-si mai faca nevoile in casa. Cainii acestei rase sunt foarte inteligenti si invata repede miscari si comenzi variate, dar au slabiciune pentru „giumbuslucuri” si mici trucuri, fapt exploatat si in lumea animata a circului. Chiar si fara dresaj sau antrenament specific, sunt capabili sa topaie haios pe piciorusele posterioare si sa „boxeze” cu labutele anterioare, intr-un dans irezistibil, care i-a facut faimosi.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Dincolo de aparente, Bichonul Frisé este un caine robust si rezistent, cu o longevitate de invidiat in lumea canina. Predispozitiile rasei in ceea ce priveste bolile sunt legate de pericolul aparitiei cataractei, lacrimarea excesiva, alergiile alimentare, afectiuni ale urechilor si epilepsie. Este bine de stiut ca Bichonul Frisé are o piele foarte sensibila la muscaturile de purici, dezvoltand chiar alergii severe.

Concluzia noastra:

Bichonul Frisé este pata imaculata de alb din viata voastra, atunci cand cenusiul va inconjoara sau gandurile negre va asalteaza. Meseria lui de baza este sa va faca sa zambiti, in timp ce familia voastra rade in hohote. Un caine care nu stie sa fie trist decat atunci cand este singur sau ignorat, Bichonul Frisé este un partener ideal pentru cei care stiu ca, in definitiv, viata este frumoasa. Mai ales daca esti inconjurat de familie si prieteni.


Nume preferate pentru Bichonul Frisé:

Masculin: Aput (cuvant Innuit, insemnand „Zapada”);
Hiko (cuvant nipon, cu sensul de „Gheata”);
Blanco; Flavio; Igloo; Buffy;
Snowball (engl., „Bulgare de zapada”)

Feminin: Maxie, Chelsea, Ginger, Lady, Brandy, Lulu, ChiChi

Articole pe aceeasi tema:

Bulldog Francez - Rasa de caini
Dandie Dinmont Terrier - Caine de companie
Cainii de talie mica - caini de apartament
Chihuahua - Caini de rasa - EL NIŃO MINŨSCULO
Lhasa Apso - Caini mici - Santinela Tibetana
Pechinez - Caini de rasa - Favoritul imparatilor
Shih Tzu - Caini de rasa - Mandarinul elegant
Pomeranian - Caini de talie mica
Papillon - Epagneul Phalene - Caini de companie

Bichon Frisé si celebritatile:

Cantareata britanica Vanessa White si George:


Christina Aguilera si Lucy:

Scurta istorie a rasei:

Cainii Lhasa Apso vin de tare departe! Si asta nu neaparat pentru ca arealul lor de origine este inaltul podis tibetan (Lhassa este orasul sfant al tibetanilor, sediul liderului religios Dalai-Lama, si de aici rasa isi trage numele). Ei vin de departe din istorie, primele inregistrari mentionandu-i cam cu 800 de ani inaintea erei noastre. Lhasa Apso reprezinta cea mai veche rasa tibetana si din ea s-a dezvoltat marea majoritate a cainilor de talie mica din Orient precum si cei mai multi dintre Terrierii europeni. Analizele recente pe baza de ADN releva ca Lhasa Apso se numara printre cele mai vechi rase „pure”, denumite astfel pentru vechimea lor sustinta istoric si pentru ca detin amprenta genetica a lupului ancestral. „Colegii” rasei Lhasa Apso in acest club select sunt: Akita, Shiba Inu, Shar-Pei, Chow Chow, Basenji, Malamut de Alaska, Husky Siberian, Saluki, Ogarul Afghan, Pekinez, Shih Tzu si Samoyed.

Calugarii din templele tibetane au vegheat la inmultirea acestei rase de caini pe care o foloseau pentru paza interioara (la portile templelor strajuiau impunatorii Mastiffi Tibetani). Considerat un animal purtator de noroc, ei aduceau ghinion doar intrusilor care incercau sa se strecoare in temple la adapostul intunericului si care se speriau teribil de latratul grav si sonor al micilor Lhasa Apso. Orice caine al rasei era un paznic de nadejde, fapt dovedit si de numele pe care il dadeau localnicii: Abso Seng Kye, cainele-leu latrator de santinela (Absa/Abso insemnand caine cu blana mare asemanator leului). Lhasa Apso participau la ceremonialurile religioase, au vegheat prin veacuri chiar si tezaurul lui Budha si, mai mult decat atat, se credea ca sunt depozitarii sufletului raposatului Lama pe care il pastrau pana la reincarnarea acestuia. Secole de-a randul in Tibet a fost interzis ca Lhasa Apso sa fie comercializati. Singurul mod prin care se putea dobandi acest caine era doar sub forma de dar. In scurt timp a ajuns sa vegheze vigilent si casele marilor nobili tibetani.

Cainele Lhasa Apso a ajuns in Europa prin 1920, adus de exploratori care vizitasera Orasul Sfant Lhassa. Un deceniu mai tarziu, in 1933, diplomatul american C. Suydam Cutting introducea in State prima pereche de Lhasa Apso, un cadou de la cel de-al 13-lea Dalai Lama, Thubten Gyatso.

Principalele caracteristici ale rasei:

Durata de viata: 15 - 17 ani
Grupa: Toy
Culoare: orice culoare; mai fecvent crem, auriu, caramiziu, gri
Varietati: -
Talia: mica
Naparlire: moderata
Inaltime: 23-28 cm
Greutatea: 6-7 kg

Descrierea si intretinerea rasei Lhasa Apso

Cainele Lhasa Apso este un caine de talie mica, dar robust. Capul este destul de mare, cu par abundent pe bot (are barba si mustati), nasul mare, ochii de marime medie, de obicei caprui inchis. Urechile sunt si ele acoperite de par abundent, lung, si le poarta atarnand pe langa cap. Coada, stufoasa, este purtata rulata deasupra spatelui sau lateral si este relativ lunga. Blana este lunga si ea, cu un prim strat de lungime medie, destul de moale si un strat exterior foarte lung, drept, des si aspru. Practic, blana cainelui Lhasa Apso, lasata sa creasca, cade ca o cascada pana la pamant, dandu-i acel look unic recunoscut de initiati. Dar multi proprietari prefera sa il tunda mai scurt, mai ales intr-o clima mai calda. Poate avea orice culoare (crem, auriu, gri, galbui, negru, roscat, caramiziu), vargat sau chiar multicolor. Se intampla frecvent ca blanita puiului de Lhasa Apso sa-si schimbe culoarea odata cu cresterea in varsta a acestuia. De regula, Lhasa Apso au mustatile si barba in nuanta mai inchisa.Dimensiuni standard: Inaltime= 23-28 cm; Greutate= 6-7 kg. Speranta de viata: 15-17 ani.

Temperament si comportament specifice rasei Lhasa Apso

Este un caine calm, mandru, inteligent, vioi si incapatanat. De asemenea, este un caine longeviv, rezistent. Este din fire foarte galagios, semnaland viguros intrusii. Pentru a-si domoli vigilenta trebuie socializat de timpuriu cu strainii. Lhasa este, in general, un caine supus si ascultator, care poate fi usor de educat si dresat. Unele exemplare au tendinta de a fi independente, putand avea anumite dificultati in urmarea comenzilor. Lhasa va executa in cele din urma ceea ce i se cere, dar va necesita putin timp pentru a se gandi inainte. Independenta rasei poate conduce la probleme de comportament, dar cu o disciplina ferma si cu afectuozitate, aceste probleme pot fi prevenite.

Dresajul cainelui Lhasa Apso

Unele exemplare au tendinta de a fi peste masura de protective si agresive astfel ca socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt extrem de recomandate. Raspunde bine la un dresaj ferm, facut de o persoana cu experienta si trebuie tratat mai aspru pe durata dresajului, fara a fi, totusi, amenintat sau pedepsit prea des. „Pus la colt” in exces, cainele Lhasa Apso isi pierde concentrarea, se inhiba si devine taciturn, necooperant.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Din punct de vedere al ingrijirii necesita un periaj regulat (cu o frecventa saptamanala), mai ales in cazul in care il preferati cu parul lung, acesta avand tendinta de a se incalci. Ochii, acoperiti deseori de breton, trebuie verificati cu atentie pentru a nu fi murdari sau iritati. Urechile trebuie pastrate curate, iar parul dintre pernutele labelor va fi taiat atunci cand creste prea lung. In cadrul dresajului trebuie obisnuiti cu apa si cu imbaiatul, altfel vor protesta energic. Nu le place apa in mod deosebit si ii irita ideea de baie, in arealul natal (podis inalt si creste muntoase) fiind obisnuiti cu zapada. Un alt element definitoriu mostenit din vechime: nu sunt obisnuiti cu parazitii (purici, capuse), aceste insecte sacaitoare fiind rare la altitudini foarte mari. Expunerea indelungata la reflexia albului zapezilor scaldate de soare a indus rasei Lhasa Apso o anume sensibilitate a retinei. O boala specifica mostenita genetic este atrofia progresiva a retinei, dupa varsta de 10 ani unele exemplare putand sa-si piarde vederea. Cand vizitati medicul veterinar solicitati un examen oftalmologic atent facut cainelui vostru, daca va decideti pentru aceasta rasa. Nu are nevoie de miscare prea multa, se adapteaza perfect vietii in apartament, dar se preteaza unui proprietar care stie sa-l domine. Daca sunt copii in familie, acestia trebuie atentionati sa-l trateze pe micutul blanos cu afectiune si respect, ca pe un „senior”. Naparleste putin, este o rasa care nu creaza probleme cu pierderea parului in cantitati mari.

Concluzia noastra:

Lhasa este, in general, un caine supus si ascultator, care poate fi usor de educat si dresat. Unele exemplare au tendinta de a fi independente, putand avea anumite dificultati in urmarea comenzilor. Lhasa va executa in cele din urma ceea ce i se cere, dar va necesita putin timp pentru a se gandi inainte. Nu uitati ca Lhasa Apso este un muntean mandru, un caine care vine de pe „Acoperisul Lumii”, capabil sa marsaluiasca la fel de bine la ses sau la peste 5000 de metri altitudine. Se spune ca celebrul alpinist si ghid montan Tenzing Norgay (serpasul care, alaturi de neo-zeelandezul Edmund Hilarry a cucerit in premiera varful Everest din Himalaya, in anul 1953) ducea deseori in rucsac, pe timpul escaladelor, 2 caini Lhasa Apso care il ajutau la depistarea pericolului de avalansa. Pe parcursul vietii Norgay a detinut 25 de caini Lhasa Apso!

Nume populare de caini folosite in Tibet:

Masculin: Kamala, Narayan, Shamar, Dalai Lama
Feminin: Bayarma, Indira, Kamala, Gambara

Articole pe aceeasi tema:

Bulldog Francez - Rasa de caini
Dandie Dinmont Terrier - Caine de companie
Cainii de talie mica - caini de apartament
Chihuahua - Caini de rasa - EL NIŃO MINŨSCULO
Pechinez - Caini de rasa - Favoritul imparatilor
Bichon Frisé - Caini de rasa - Colonistul jucaus
Shih Tzu - Caini de rasa - Mandarinul elegant
Pomeranian - Caini de talie mica
Papillon - Epagneul Phalene - Caini de companie

Lhasa Apso si celebritatile:

Actrita Jessica Karen Szohr (Gossip Girl) si Watson, cainele sau din rasa Lhasa Apso