Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Aspect valabil in cazul oricarei rase de caini, dieta adecvata este esentiala pentru un caine din rasa Gordon Setter, in primul rand pentru ratiuni ce tin de mentinerea unei stari bune de sanatate, evident. Dar, mai mult, aceasta rasa de talie mare, ce dovedeste resurse considerabile pentru activitea fizica intensa si pentru diferite exercitii, este o mare consumatoare de energie (care se cere completata, firesc). Poate cel mai bun indicator pentru starea de sanatate in cazul unui Gordon Setter este blana sa. Cand parul sau bogat cade frumos pe flancuri, formeaza o roba bogata si matasoasa cu o stralucire placuta, inseamna ca aveti un caine care beneficiaza de o o balanta foarte buna a vitaminelor, uleiurilor, proteinelor si grasimilor in mancare. Prin contrast, daca blana sta incalcita, pare mereu imbacsita si etaleaza o tenta mata, „obosita”, este semnul ca trebuie sa schimbati ceva in alimentatia cainelui si, implicit, ca aveti un Gordon Setter cu o stare de sanatate nu tocmai buna.

Ca element general valabil, cainii Setter necesita un adaos specific pentru intretinerea parului in aditie la hrana zilnica. Aceasta hrana trebuie sa fie de calitate, adaptata rasei, taliei si varstei fiecarui animal in particular. Astfel, la tainul zilnic se recomanda completarea cu o lingura de ulei de canola (ulei de rapita) pentru usurarea digestiei si mentinerea stralucirii parului si extract de alfalfa (Medicago sativa) pentru proprietatile sale antioxidante. Aceste suplimente alimentare se pot procura de la o farmacie veterinara sau, in unele cazuri, pot fi disponibile chiar la cabinetul veterinar unde sunteti inregistrat.

Pentru rasa Gordon Setter specialistii recomanda acordarea hranei in 2-3 tainuri mai mici in schimbul unei singure mese consistente la jumatatea zilei. Fiind un caine cu pieptul adanc, in carena, Gordon Setter-ul este predispus la torsiune gastrica, mai ales cand ingurgiteaza cantitati mari de hrana (in special hrana uscata) intr-un interval de timp scurt. Chiar daca este un caine de talie mare, evitati sa-i plasati vasul de mancare pe un suport inalt, cum ati fi tentati, intrucat o astfel de pozitie contribuie simtitor la cresterea vitezei de ingerare si, implicit, a riscului declansarii unei crize de dilatatie si torsiune gastrica. Ca orice caine de vanatoare, Gordon Setter-ul este mereu alert, mereu sensibil la stimulii si indicatorii din jurul sau, dovedind prea putina rabdare pentru activitati „cuminti” cum ar fi hranirea. Acesti caini sunt nerabdatori cand se hranesc, „hapaie” foarte rapid mancarea si acest lucru ii predispune la balonari si diferite probleme intestinale. Revenind la vasul de mancare, cel mai indicat este cel de inox, care permite o buna igienizare si este rezistent. Din aceasta categorie de vase de hranire se evidentiaza un tip anume: acel recipient cu o ridicatura pronuntata in mijlocul cavitatii de depozitare, forma care impiedica cainele sa apuce prea multa hrana dintr-o data in gura si obligandu-l sa manance cu inghitituri mai mici.
Schimbarea hranei impusa de pasirea intr-o noua etapa a vietii (varsta adulta dupa juniorat, sau etapa cainelui senior), recomandata de medic, ori impusa de diferiti alti factori (regim alimentar, epuizarea unui brand preferat, recomandari ale specialistului veterinar) trebuie sa se faca atent, treptat, cu multa grija, pentru ca rasa Gordon Setter este predispusa la alergii cu baza alimentara.
Nu inlocuiti niciodata brusc si total un anume tip de hrana cu altul, pentru ca se vor declansa neintarziat reactii neplacute. Este si normal un asemenea fenomen, tinand cont de faptul ca organismul se adapteaza lent si in mod gradat la o anumita formula de hrana si ramane dependent o perioada mai lunga sau mai scurta de specificul acesteia, prin procesele interdependente care sunt declansate in contextul mai larg al digestiei.


De fiecare data cand, din motive intemeiate, luati decizia schimbarii dietei, planificati initiativa din timp. Acumulati o rezerva indestulatoare (pentru circa 1 luna) din hrana oferita anterior si inlocuiti treptat cantitati din aceasta cu adaosuri din noul tip de hrana (in principiu, se porneste cu raportul de ¼). Pe parcursul unei astfel de operatii importante va trebui sa monitorizati atent starea cainelui, reactiile organismului sau si sa nu ignorati semnele de respingere sau refuzul acceptarii hranei. Este nevoie de tact, preocupare si implicare pentru un rezultat pozitiv, in beneficiul ambelor parti: stapan si caine.

Blana cainilor din rasa Gordon Setter trebuie periata si pieptanata regulat. Se va inlatura parul crescut in exces in interiorul urechii, pentru a se mentine canalul auricular curat si a se evita infectarea urechii. Pintenii se recomanda sa fie amputati.
Fiind un caine de talie mare, Gordon Setter nu este ferit de pericolul reprezentat de displazia de sold, dar nu se poate spune ca prezinta o predispozitie pentru aceasta afectiune, asa cum ne-am fi asteptat. Periodic, sunt semnalate un numar de cazuri in cadrul rasei. Alte probleme de sanatate remarcate la rasa Gordon Setter care se remarca printr-o rata de impact mai mare sunt: hipotiroidismul, torsiunea gastrica, bolile oculare cum ar fi atrofia retiniana progresiva si cataracta.

Displazia de sold

Este o afectiune a sistemului osos, cu implicatii serioase in evolutia sa ulterioara. Displazia de sold reprezinta o dezvoltare anormala a articulatiei coxo-femurale, frecventa in special la cainii din rasele mari, caracterizata prin laxitate exagerata (mobilitate crescuta) a articulatiei, asociata cu procese degenerative. Factorii care duc la aparitia afectiunii sunt variati: cresterea foarte rapida, miscarea excesiva, nutritia dezechilibrata, precum si, intr-o foarte mare masura, statusul ereditar. La baza aparitiei afectiunii sta neconcordanta intre dezvoltarea scheletului cu masa musculara. Ca rezultat, apare laxitatea articulara sau instabilitatea celor doua capete osoase articulate, aceasta instabilitate ducand apoi la distrugerea structurilor ligamentare, cartilaginoase si osoase care formeaza articulatia. Scheletul, in cadrul procesului de evolutie primara, inregistrata in primele luni de viata, trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Acest aspect devine cu atat mai sensibil cand vorbim despre un caine de talie mare. Cainii din rasa Gordon Setter, fiind caini de vanatoare cu o foarte buna rezistenta la efort prelungit, si-au format un schelet puternic – chiar daca nu foarte masiv, cu oase rezistente, care au nevoie de un ritm adecvat de crestere si de aportul unor substante specifice, intr-un ritm inalt, mai ales in perioada junioratului. Hrana corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal. De asemenea, gradul de dificultate si intensitatea exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei lor de exersare pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor. Cand procurati un pui de Gordon Setter solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos.


Dilatatia si torsiunea gastrica

In cazul fazei initiale, de dilatatie, se inregistreaza o marire in volum a stomacului asociata cu disfunctii mecanice de golire. Odata cu dilatarea stomacului functia fiziologica de indepartare a gazelor este intrerupta deoarece sfincterele esofagian si piloric sunt inchise, ca urmare a unei rasuciri a stomacului, in sensul acelor de ceasornic, cel mai frecvent intre 220 si 270 de grade. Redus la statutul de „camera blocata”, stomacul se dilata cu gaz sau lichid ori ambele, cand acestea sunt acumulate in lumen. Gazul provine, cel mai probabil, din aerofagie (ingestia de aer), din fermentatia bacteriana declansata de alimentele ingerate, pe cale de descompunere in combinatie cu sucurile gastrice si din diverse reactii metabolice. Lichidul provine din secretia gastrica, poate fi ingerat odata cu alimentele sau completat de congestia venoasa consecutiva dilatatiei gastrice.

Cauza dilatatiei si torsiunii gastrice este necunoscuta, dar sunt pareri care sustin ideea ca efortul fizic depus dupa ce au fost ingerate cantitati insemnate de hrana sau de apa reprezinta principalul factor declansator. Concluziile unor studii conduc la ideea ca suplimentarea ratiei cu hrana preparata in casa sau umeda au dus la reducerea incidentei afectiunii. Studiile recente au demonstrat ca administrarea unei singure mese cu un volum ridicat de hrana creste riscul dilatatiei si torsiunii gastrice. De asemenea, administrarea hranei uscate cu un continut ridicat de uleiuri si grasimi creste riscul declansarii acestei reactii.
Simptome: cainele are senzatie de voma, dar fara a fi capabil sa elimine ceva, prezinta salivatie abundenta, un abdomen vizibil umflat. Cainele se deplaseaza foarte greu, sau chiar refuza deplasarea, abdomenul scoate un zgomot ca de toba cand este percutat si se pot observa toate semnele unei suferinte profunde.
Mod de interventie: odata instalata, reprezinta urgenta chirurgicala. Animalul trebuie consultat imediat de catre un medic veterinar, intarzierea interventiei medicamentoasa si chirurgicala intr-un interval de timp foarte scurt putand duce la moartea animalului. Se considera ca, daca se depasec doua ore de la aparitia semnelor pana la interventia medicala, sansele de supravietuire scad cu fiecare minut.

Cataracta

Este o boala comuna la multe animale, cainii din rasa Gordon Setter fiind afectati intr-o proportie ceva mai mare comparativ cu media. De cele mai multe ori boala este corelata cu varsta animalului, fiind, generic vorbind, o „boala a batranetii”. Cristalinul, fiind un corp transparent, transpune lumina pe retina astfel incat animalul poate vedea clar. Cataracta reprezintă modificarea totala sau partiala a acestei proprietati de transparent a cristalinului, cu evolutie progresiva si insotita de diminuarea vederii. Un caine Gordon Setter senior (7-8 ani) care prezinta culoarea albastra-cenusie a ochilor este, foarte probabil, afectat de aceasta boala. O parte normală a procesului de imbatranire o reprezintă culoarea mai inchisa a ochilor, ce se datoreaza ingrosarii cristalinului. In acest caz este vorba de scleroza nucleara intalnita de obicei la cainii cu varsta de peste sase ani si nu pune in pericol vederea.


Cataracta poate fi ereditara sau poate sa apara datorita imbatranirii. Mostenirea ei este cel mai des intalnita la naştere sau se poate dezvolta de la o varsta frageda. Cataracta poate fi cauzata si de ranirea globului ocular, sau de o boala cum ar fi diabetul. Dacă animalul sufera de cataractă datorita unei boli, prin tratarea acesteia, efectul cataractei poate fi diminuat.
Nu exista un tratament anume pentru cataracta. Aceasta nu este dureroasa, dar atunci cand animalul are probleme cu orientarea in spatiu vederea lui poate fi imbunatatita prin interventie chirurgicala. Un medic veterinar oftalmolog va inlocui cristalinul cu unul artificial.

Atrofia retiniana progresiva

Este numele dat unei serii de afectiuni degenerative, care progreseaza pana la stadiul de orbire. Boala consta in degenerarea/atrofia evolutiva a fotoreceptorilor (conurile – pentru vederea diurna si bastonasele – pentru vederea nocturna). In prima faza sunt afectate bastonasele, cainele pierzandu-si vederea nocturna. Pe masura ce boala avanseaza si conurile sunt afectate. Evolutia bolii se inregistreaza simultan la ambii ochi. Orbirea definitiva se inregistreaza intr-un interval de 3-5 ani de la declansarea bolii. Boala trece adesea neobservata, fiind descoperita in general intr-un stadiu avansat. Nu este dureroasa, nu produce inflamari ale ochilor, lacrimare sau alte semne specifice bolilor oculare. Cainele afectat de atrofie retiniana progresiva se obisnuieste cu noua conditie, viteza de evolutie fiind lenta, astfel ca rareori pot fi observate modificari in comportament. Dar daca apar comportamente de genul: izbirea unor obiecte aflate in proximitate care nu constituie obstacole evidente, nesiguranta la urcarea si coborarea scarilor, evitarea intunericului, este bine sa va sesizati si sa apelati la un medic veterinar. Intr-un stadiu mai avansat se poate observa dilatarea pupilei si respingerea luminii de catre fundul de ochi. Diagnosticul fi pus doar de catre un medic veterinar cu competente oftalmologice in urma unor teste speciale. Fiind o afectiune cu transmitere genetica e necesara si o analiza a pedigreeului, daca se descopera in antecedente ca unul din parinti sau rude a suferit de aceasta boala, atunci se poate confirma acest diagnostic. Nu exista un tratament pentru aceasta afectiune sau vreo metoda prin care poate fi intrerupta sau incetinita aceasta degenerare progresiva a retinei. Preventia consta in eliminarea de la reproducere a animalelor care sufera de aceasta boala, pentru ca sunt mari sanse sa o transmita urmasilor.

Articole pe aceeasi tema:
Gordon Setter – Un caine de vanatoare impunator
Gordon Setter – Un dresaj adecvat
Gordon Setter – Grija pentru o hranire corecta
Gordon Setter – Cum sa-l ingrijim

Cainii din rasa Mastino Napoletano dovedesc predispozitii pentru o gama destul de larga de boli. Privind in trecut, rasa a cuprins exemplare robuste nu doar din punct de vedere fizic, ci si din cel al starii de sanatate generala. Insa, datorita situatiei speciale care a caracterizat rasa in perioada celor 2 razboaie mondiale, cand Mastino Napoletano a fost, practic, foarte aproape de extinctia ca rasa, s-a ajuns la situatia revitalizarii rasei pornind de la un fond de reproducere foarte restrans. Pentru ca pasionatii acestei rase impresionante au tinut mult sa perpetueze o imagine speciala a cainilor Mastino Napoletano, mostenita din trectutul lor respectabil, s-a ajuns inevitabil la conditiile cosangvinizarii stranse. In atari conditii, perpetuarea unor influente degenerative pe baze genetice a fost inevitabila. La acest proces de sensibilizare a exemplarelor moderne de Mastino Napoletano au contribuit (si inca mai contribuie, din pacate!) inmultirile aleatoare, iresponsabile, intre exemplare care nu intrunesc conditiile unui fond genetic echilibrat si neafectat de influente negative. Astfel unele boli s-au perpetuat in cadrul rasei, devenind suparator de numeroase, mai ales in ultimii ani.

Boli specifice:

Boala “Cherry eye” (ochii sangerii) – poate cea mai comuna afectiune semnalata in cadrul rasei, se refera la o afectiune oculara. In acest caz este vorba de tesutul celei de-a treia care se poate inflama sau chiar deplasa, prezentandu-se ca o pelicula de culoare rosu intens, ce tinde sa acopere globul ocular. Adesea este nevoie de interventie chirurgicala pentru eliminarea tesutului inflamat. Problema ca acest tesut contine si cea mai importanta glanda lacrimala. Daca se ajunge la solutia extrema de extirpare, va fi nevoie sa folositi picaturi pentru ochi pe tot parcursul vietii cainelui;

Displazia de sold – o problema scheletala, o dezvoltare anormala a articulatiei soldului, caz in care capul femurului nu se fixeaza corect in alveola pelviana. Capul femurului se dezvolta anormal si ajunge sa erodeze cartilajul incheieturii ducand la dureri intense si dificultati de mers la picioarele din spate. Malformatiile articulatiei soldului duc, in timp, la aparitia si dezvoltarea artritei si poliartritei;

Displazia de cot – se manifesta la membrele anterioare, mai ales pe fondul unei dezvoltari improprii (in rate inegale de crestere) a celor trei oase care alcatuiesc umarul. Incheietura devine prea „moale”, nesigura, ori cartilajele se rod prin frecare si, de asemenea, in final se ajunge la dezvoltarea unor artrite dureroase. Este vorba fie de o dezvoltare in exces a cartilajului incheieturii sau a structurilor din jurul acesteia, fie de o desprindere a cartilajului de suprafata de contact (osteocondrita disecanta). In ambele cazuri de displazie, in functie de stadiul bolii, se intervine chirurgical pentru ameliorarea starii incheieturilor afectate. In general, ca tratament de sustinere, se recomanda medicatia antiinflamatorie;

Entropionul (rasucirea spre interior a pleoapei) si ectropionul (rasucirea spre exterior a pleoapei) nu sunt neobisnuite la rasele de caini cu exces de piele pe cap, asa cum este cazul si cu Mastino;

Hipotiroidismul – semnaleaza producerea in cantitati insuficiente a tiroxinei, hormonul produs de glanda tiroida. Concentratia de tiroxina influenteaza decisiv procesul cresterii si dezvoltarii organismului si mentinerea unui nivel corect al proteinelor, lipidelor si carbohidratilor in procesele metabolice ale organismului. Boala se declanseaza cel mai des intre 2 si 6 ani. Simptomele generale sunt cresterea brusca si aparent nejustificata in greutate, letargia si unele afectiuni ale pielii si parului (par subtire, prea fin, pierderea acestuia in cantitati mari, par gras, matreata, mancarimi). Se poate intervene medicamentos pentru corectarea dezechilibrului hormonal, iar tratamentul dureaza, in medie, 6 saptamani;

Cardiomiopatia – un termen medical general care se refera la bolile muschiului cardiac. Exista tipuri diferite de cardiomiopatie, cum ar cea de dilatatie, in opozitie cu cardiomiopatia hipertrofica. Aceasta este o afectiune severa, specifica rasei Doberman Pinscher si cu o incidenta destul de mare si la cainii din rasa Mastino Napoletano. In lumea iubitorilor rasei se spune ca Neo are o inima mare si sensibila, atat la propriu cat si la figurat;

Piodermita – Mastino Napoletano este susceptibil sa fie afectat de numeroase infectii ale pielii, dar Piodermita este una din formele cele mai grave, dar si cel mai des intalnite. Literalmente numele bolii inseamna „puroi in piele” si se refera la infectii bacteriene ale pielii. Poate fi cauzata de etiologii infectioase, inflamatorii si/sau neoplazice (ce determina formarea unor tumori). Bacteriile infectioase sunt foarte aderente la keratinocitele prezente in stratul superior al epidermei, iar cele mai expuse zone pentru formarea si dezvoltarea unor colonii de bacterii declansatoare ale bolii sunt zonele calde, umede si ferite ale pielii. Prezenta pielii in exces la Mastino Napoletano face rasa foarte vulnerabila in fata atacului acestei amenintari.

Zonele de risc sunt faldurile buzei inferioare, cutele faciale, ale gatului, zonele axilare, dorsale sau zonele plantare interdigitale. De asemenea, punctele de presiune, cum ar fi coatele si jaretii, pe fondul iritatiei foliculare si a fisurilor ce se produc din cauza presarii repetate. Semnele clinice sunt, in general, pierderea parului, scarpinatul intens, necontrolat, aparitia eritemului, a pustulelor si basicilor cu puroi. Tratamentul in piodermita primara se bazeaza pe antibiotice adecvate, recomandate de un specialist si dureaza, in medie, intre 21 si 30 de zile.

Alte boli specifice rasei sunt: torsiunea gastrica si atrofia retinala progresiva. O grija speciala trebuie acordata sensibilitatii crescute manifestate de cainii rasa Mastino Napoletano la anestezice. De asemenea, din pacate statisticile ultimilor ani au semnalat o incidenta ingrijoratoare a unor forme diferite de cancer. Cainii rasei nu trebuie expusi la temperaturi prea ridicate timp indelungat, pentru ca pot face foarte usor insolatie si chiar atac de cord, pe fondul declansarii aritmiei cardiace si a hiperventilatiei.

Sub armura de luptator neinfricat a muschiulosului Dog de Bordeaux se ascund destule fisuri. Aceasta nu reprezinta o particularitate pentru „mandria canina franceza”, ci o trista realitate pentru cele mai multe rase de caini de talie mare si foarte mare. Chiar daca Dog de Bordeaux este un animal cu un bun tonus si inclinatie spre exercitiu fizic, foarte rapid si agil in ciuda dimensiunilor si structurii sale solide, el prezinta o serie de sensibilitati de ordin medical si predilectie pentru ceea ce am putea numi boli specifice rasei. Puii vin pe lume in cuiburi numeroase, de 10 pana la 16 membri – chiar daca, deseori este nevoie de cezariana la nastere – si prima grija a unui crescator autorizat, cu experienta si atitudine profesionista, este sa-i testeze atent pentru a identifica exemplarele cu probleme mostenite genetic. In fond, istoria oricarei boli specifice pentru o rasa ori alta a pornit in acest fel: un pui cu probleme severe de sanatate adus la maturitate si incurajat sa perpetueze si care, astfel, si-a transmis slabiciunile descendentilor.

Aceasta atitudine nu este deloc in favoarea dezvoltarii si sustinerii unei rase, indiferent de specia de care vorbim. Pentru ca Dog de Bordeaux a cunoscut o faima si o recunoastere internationala in perioada recenta (ultimele 3 decenii), multi proprietari ai acestor caini de rasa, ba chiar si crescatori, au ignorat problemele medicale ivite din ignoranta, toleranta gresit interpretata sau goana dupa castiguri rapide. Astazi, cand rasa devine din ce in ce mai populara si mai cunoscuta, este bine sa va documentati temeinic si in ceea ce priveste carentele starii de sanatate si sa fiti pregatit sa interveniti in inlaturarea problemelor atunci cand va decideti pentru un Dog de Bordeaux.

Displazia de sold si cea de cot, alaturi de osteocondrita dissecans (o boala a cartilajelor din zona umarului) sunt boli specifice rasei, relativ des semnalate. Micsorarea riscului producerii unor astfel de afectiuni la cainele vostru Dog de Bordeaux este in stransa corelatie cu dieta si nivelul de efort fizic in perioada junioratului. In stadiul de catel, masivul Dog de Bordeaux este induiosator de mic (poate de aceea adesea catelele sunt excesiv de protective cu puii lor). In intervalul 4 saptamani – 40 saptamani cresterea va inregistra cote spectaculoase. Scheletul trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Hranirea corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta prima cheie in ecuatia unei dezvoltari armonioase a sistemului musculo-scheletal. De asemenea, gradul de dificultate si intensitatea exercitiilor in care va fi angrenat catelul junior conteaza foarte mult. Orice exagerare in privinta dificultatii unor exercitii sau a duratei de exersare a acestora pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor.

Atunci cand achizitionati un pui din rasa Dog de Bordeaux solicitati ca in buletinul cu istoricul medical al catelului sa figureze si radiografia preventiva a sistemului osos. Predispozitia pentru una din afectiunile enumerate mai sus poate fi identificata in urma radiografiei cu raze X si este bine sa va asigurati ca nu cumparati un catel care va „esua” din punct de vedere fizic la anii maturitatii.

Torsiunea gastrica reprezinta iarasi un semnal de alarma permanent setat la aceasta rasa. Pentru ca Dogul de Bordeaux are o gura foarte larga el va fi tentat sa isi consume intreaga cantitate de hrana oferita din doar cateva inghitituri. Stilul acesta de hranire, accentuat si de faptul ca este un pofticios, ridica pericolul producerii torsiunii gastrice la cote alarmante.

Domoliti-i viteza de ingurgitare a hranei folosind vase potrivite, nu foarte largi, impartiti tainul zilnic in 2-3 portii daca apreciati ca este folositor, nu permiteti altui animal sau vreunui membru de familie sa se apropie sau sa stationeze in preajma locului de hranire (cainele va simti instictiv o amenintare la adresa hranei sale si se va grabi sa o consume). Oferiti apa cainelui la un interval de 15-20 de minute dupa ce a terminat de mancat, nu imediat, si, cel putin pentru 1 ora, nu planuiti nici o activitate impreuna cu el. Siesta este foarte importanta si este bine sa respectati acest obicei.

Raia demodecica este produsa de un parazit microscopic, Demodex Canis. Toti puii se nasc liberi de aceasta boala (nu este contagioasa, spre deosebire de cea sarcoptica), insa mamele care au acest parazit il transmit puilor inca din primele zile de viata. Alta forma de transmitere a bolii (intre doi caini adulti, de exemplu) nu exista. Transmiterea de la mama la pui se face pe zona unde iau contactul cel mai frecvent (pe cap), iar puii crescuti in afara cuibului, fara mama, nu vor prezenta boala. Parazitul se localizeaza in foliculul pilos, loc in care medicamentele patrund cu dificultate. Exista 3 forme ale bolii: localizata, generalizata si pododermatita demodecica (boala se localizeaza la nivelul labelor). Simptomele sunt identificate sub forma unor leziuni de culoare rosie, ce formeaza cruste bine delimitate, in prima faza pe cap si fata. Deseori boala in forma sa localizata se vindeca de la sine, sau cedeaza in urma aplicarii unor unguente specifice. Parul din zona afectata cade initial, dar se reface dupa aproximativ 1 luna de la reusita tratamentului. Uneori pot aparea complicatii ale acestei boli prin interactiunea agentului patogen cu bacterii asociate. Forma generalizata este foarte greu de combatut si, in astfel de cazuri, exemplarele afectate vor fi oprite de la reproducere.

Alte boli ce pot fi semnalate in cadrul rasei: eczemele si infectiile cutanate (deseori la nivelul pliurilor de piele de pe fata), artritele premature, afectiunile renale, cardiopatia si epilepsia.

Daca este sa mergem inapoi pe firul istoriei rasei de caini Terra Nova, am (re)descoperi o reteta de hranire cat se poate de simpla: peste, peste si iar peste! In micile porturi pescaresti invaluite de ceata de pe coastele insulei originare Newfoundland uriasii asistenti canini ai pescarilor locali erau rasplatiti in mod constant pentru munca lor generoasa si eficienta cu … peste uscat sau crud. Chiar si oamenii se hraneau aproape exclusiv cu aceasta pretioasa resursa a oceanului, si tuturor parea sa le mearga bine! Cel putin timp de 2-3 secole, pana cand britanicii au adus ultimele “imbunatatiri” rasei de caini de talie uriasa pe care i-au selectionat din insula (astazi) canadiana. Deci, acest articol ar trebuie sa fie foarte scurt si concis, recomandandu-va sa va abonati pentru livrari la domiciliu la un pescador din flota canadiana sau norvegiana. Din gama produselor disponibile, va recomandam sa alegeti somonul de Atlantic, codul, heringul, cambula, calcanul, tonul si egrefinul …

Lasand gluma la o parte si pastrand proportiile, trebuie sa acceptam ca lucrurile stau altfel in prezent. Cainii acestia de talie foarte mare, impunatori si decorativi si-au gasit stapani in multe si indepartate colturi de lume (gratie popularitatii in crestere), au inregistrat niste ameliorari la nivel de rasa si fosta lor resursa traditionala de hrana s-a cam imputinat… Probabil chiar rudele lor “de acasa” din insula Newfoundland gasesc in bolul cu mancare familiara hrana uscata pentru caini in locul fileului de somon sau cozii de morun. Deci, dincolo de istorie, cainii acestei rase sunt hraniti astazi pe baza acelorasi principii valabile in cazul majoritatii raselor. Particularitatile constau in evaluarea corecta a ritmului de crestere de la stadiul de pui la cel de juniorat si apoi de caine adult si, evident, in adaptarea cantitativa. Pentru ca un caine de rasa Terra Nova este un colos.
Asa cum orice parinte responsabil ajusteaza continutul si formula de hrana la cerintele specifice fiecarei etape de varsta pe care o traverseaza progenitura sa, aceeasi grija trebuie manifestata si in cazul animalului de companie, fie el caine sau orice alta specie. Pentru ca in cazul unui caine Terra Nova ne asteptam sa creasca de la aprox. 0,5 kg la nastere la 55 de kilograme in jurul varstei de 1 an, este foarte important sa ii asigurati hrana corecta, de foarte buna calitate (in termeni de continut si volum) pentru a permite ansamblului musculo-scheletal sa se dezvolte armonios si in reperele firesti ale rasei.

Trebuie sa stiti ca un catel poate sa consume in perioada de crestere aproape dublul cantitatii de care are nevoie un caine adult! Saltul in greutate si in talie este urias, efortul depus de organism pentru a se adapta trasformarilor impuse de rata de crestere foarte abrupta este considerabil, iar procesul in sine este interconectat. Fiecare kilogram de masa corporala acumulat se transfera prin efect de sustinere sistemului osos care, la randul sau, trebuie sa se dezvolte si sa se intareasca pentru a prelua surplusul in conditii optime. La maturitate, un caine adult consuma in medie 6-8 masuri de hrana uscata plus ½ pana la 1 kg de carne. Asa cum spuneam, un pui de 6 luni poate dubla aceste cantitati… Dealtfel, apetitul urias de care da dovada un pui de Terra Nova in perioada cand este pui si catel junior ii sperie pe multi crescatori fara experienta care aleg exemplare ale rasei pe baza unor impulsuri sentimentale, fara a se documenta serios pe marginea specificului rasei. In Statele Unite si in vestul Europei asociatiile canine inregistreaza inca destul de multe cazuri de abandon ale unor caini de varsta mica din rasa Terra Nova, motivate de aceasta reactie de recul a stapanilor neinitiati.

Si un astfel de gest este cu atat mai condamnabil cu cat cainii Terra Nova sunt profund sentimentali si se ataseaza foarte tare de stapani. Deci luati in considerare toate elementele specifice rasei inainte de a va decide sa va impartiti viata cu un urias si simpatic Terra Nova.

Orarul de hrana recomandat de specialisti:

1. Pentru puii de 8 saptamani – cantitatea se va imparti in 4 mese egale pe zi (fara limita de timp);
2. Pentru puii cu varste intre 10-12 saptamani hrana zilnica se va acorda in 3 portii zilnice (fara limita de timp);
3. Dupa varsta de 6 luni – 2 mese pe zi (La interval de minim 6 ore,15 minute acordate fiecarei mese. Cantitatea neconsumata nu se va acorda la urmatoarea masa!);
4. Incepand cu varsta de 1 an se poate servi toata cantitatea de hrana la o singura masa, plus o gustare la un interval de minim 4 ore. Ideal insa ar fi sa pastrati orarul cu 2 mese, pentru a evita pericolul producerii reactiei numite torsiune gastrica, mai ales in cazul in care cainele vostru este antrenat periodic in activitati dinamice (exercitii, inot, alergari in aer liber cu membrii familiei). Regula celor 15 minute ramane valabila.

Reguli protective generale si pentru hrana gatita in casa:

1. Nu schimbati prea des formula de hrana la aceasta rasa. O noua formula inseamna noi nutrienti si ingrediente, pentru digestia carora organismul nu va reactiona destul de rapid, existand pericolul dereglarii echilibrului bacterian. Terra Nova au un sistem digestiv “conservator”, cu reactii lente si insuficiente la schimbari.
2. Folositi vase de inox atat pentru hrana, cat si pentru apa. Sterilizati aceste vase periodic, tot in ideea protejarii sistemului digestiv al cainelui.
3. Nu se recomanda oasele pentru acesti caini, chiar daca sunt fierte. Expertii apreciaza ca acesti caini nu sunt obisnuit sa le roada cu rabdare si, bazandu-se pe falcile puternice, le sparg in dinti si inghit bucati destul de mari. In acest fel apare pericolul perforarii intestinelor.
4. Nu oferiti cainelui carne cruda, de nici un fel, pentru a evita infestarea cu bacterii sau paraziti (care, procesul normal de preparare – fierbere/prajire – sunt annihilate). Terra Nova nu mai este rasa rustica implicata in munci grele pe coastele Newfoundland-ului, ci este in present reprezentata de exemplare mai sensibile.
5. Evitati adaosul de ulei in hrana, supliment recomandat in general in cazul altor rase cu par abundent, pentru a obtine o blana stralucitoare. Cainii Terra Nova pot face pancreatita daca primesc brusc cantitati de ulei in hrana zilnica.
6. Interdictia pentru ceapa si ciocolata este ferm mentinuta si in cazul acestei rase.

POZE Caini Terra Nova

In general, cainele Brac German - fie ca vorbim despre vaietatea cu parul scurt, ori de cea cu parul sarmos, este un animal sanatos cu putine probleme de ordin medical. Totusi, medicii veterinari cu exeperienta, crescatorii autorizati si cei implicati in monitorizarea si conservarea acestei rase de caini relateaza despre urmatoarele boli si afectiuni a caror frecventa este mai ridicata:

· Torsiunea (dilatatia) gastrica – o afectiune brusca ce poate pune in pericol viata unui caine asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia;

· Displazia de sold – este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Aceasta afectiune este comuna multor rase de caini si are o incidenta mai ridicata la cainii cu nivel de activitatea mai intens. Cum cainele Brac German este prin excelenta predispus (si creat) pentru efort fizic intens, ca si caine de vanatoare cu redutabile calitati, atentia acordata acestei boli trebuie intensificata. In general, daca un catel este hranit in exces in primele 8 luni de viata si i se stimuleaza, astfel, o crestere brusca si disporportionata, pericolul aparitiei displaziei de sold va fi considerabil mai mare;

· Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormoni tiroidieni, se poate produce imbolnavirea. Vizitele regulate la un cabinet veterinar si consultarea atenta de catre specialist pot preveni instalarea bolii;

· Otita externa – este o infectie a urechilor la caine. Daca aveti un Brac German cu care participati la partide de vanatoare, verificati cu atentie urechile cainelui dupa incheierea activitatii, mai ales daca a fost cazul de aport din apa. Urechile acestui caine trebuie mentinute uscate si curatate de eventuali paraziti sau murdarie;

· Granulomul – determinat prin linsul excesiv este considerat o tulburare de comportament, care se poate produce ca raspuns la o multitudine de factori de stres ce pot influenta cainele. Urmariti cu atentie reactia cainelui vostru Brac German la influentele mediului extern, respectati un nivel moderat in sedintele de dresaj si socializare evitand sa puneti prea des animalul in situatii tensionate, oferiti-i recompense de fiecare data cand realizeaza performante pozitive si, foarte important, asigurati cainelui vostru un ritm de activitate adecvat si variat.



In plus, desi acestea se produc mai rar, urmatoarele afectiuni au fost de asemenea semnalate la aceasta rasa de caini:


· Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii;

· Diferite infectii ale ochilor determinate de acumularea sub pleoape a semintelor si resturilor de vegetatie prezente in campul de vanatoare. Orice vanator cu experienta va va invata cum sa verificati atent si sa „suflati” ochii unui caine de vanatoare dupa parcurgerea unui teren cu vegetatie inalta;



· Boala Von Willebrand este o tulburare a sangelui care poate determina sangerare incontrolabila;

· Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

POZE cu Caini Brac German