Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

Tosa Inu este un caine cu un aspect impunator, constient de forta sa; evalueaza corect si rapid orice situatie noua si actioneaza doar atunci cind este cazul. Isi iubeste foarte mult stapinul pe care il va apara chiar cu pretul vietii. Aceasta rasa de caini ofera exemplare de luptatori duri si neinfricati, dar cainele Tosa Inu va deveni atat de atasat si de supus pe cat o doreste stapanul sau.

Scurta istorie a rasei :

Istoria impunatorilor caini din rasa Tosa Inu incepe in Shikoku, cea mai mica si mai putin populata insula dintre cele 4 principale ale arhipelagului nipon. Motivatia localnicilor pentru crearea acestei rase (una foate tanara dealtfel) rezida din imensul interes pe care il aveau pentru luptele de caini. Dealtfel, traditia luptelor de caini – in care protagonistii de baza sunt cainii Tosa-Inu – s-a pastrat nealterata pana astazi in Japonia, in ciuda unor reprosuri severe la nivel international. Rasa originara de la care s-a plecat a fost o rasa intalnita in Shikoku, apropiata fizic de reperele Spitz-ului de talie mare din Europa. Incepand cu anul 1854, odata cu deschiderea catre lume a ermeticului stat insular, crescatorii niponi interesati de ameliorarea rasei cainilor de lupta au importat caini cu calitati deosebite de origine europeana si au declansat procesul de incrucisare si selectie care a culminat cu aparitia impunatoarelor exemplare Tosa Inu. Conform aprecierilor expertilor, contributiile la formarea rasei de caini Tosa-Inu au apartinut, in ordine cronologica: Bulldog-ului Englez (1872), Mastiff-ului (1874), Pointer-ului German si Saint-Bernard-ului (1876), Dog-ului German (Marele Danez) si Bull Terrier (1924-1927). Pentru cresterea volumului cutiei craniene, a masei musculare si întarirea fizicului s-a întrodus în jurul anilor 1950 si rasa Dog de Bordeaux. Nu s-a putut vorbi de o uniformitate a rasei in anii de inceput, cat incrucisarile lasau sa se intrevada, neuniform, trasaturi ale diferitelor rase, însa procesul de omogenizare a demarat rapid, deoarece stapanii câinilor de lupta au retinut pentru reproductie numai acele exemplare puternice si de tenacitate maxima, care au învins în confruntarile din arene. Câinii învingatori în lupte, primesc titul de "YOKOZUNA" ca si campionii la sportul national Sumo si sunt decorati cu frânghii groase si cuverturi colorate. Pentru ca orasul Tosa a fost, timp de secole, locul in care s-au format cei mai buni caini gladiatori, rasa a pastrat acest nume (Inu inseamna „caine”). În timpul celui de-al doilea razboi mondial, din lipsa de hrana, rasa era serios amenintata cu disparitia, dar au ramas totusi un numar suficient de exemplare pentru perpetuarea rasei. Ocupatia americana a interzis luptele cu câini, însa câtiva crescatori entuziasti n-au fost de acord si au început în secret opera de salvare a rasei, finalizata cu standardizarea rasei Tosa Inu la începutul anilor 1960. Popularitatea rasei Tosa Inu în permanenta crestere nu se datoreaza însa crescatorilor japonezi, deoarece ei folosesc câinii si astazi aproape exclusiv pentru lupte, pentru un strain procurarea unui exemplar de calitate fiind aproape imposibila. Cainele Tosa Inu a intrat in atentia publicului gratie crescatorilor americani. „Portita” prin care aceastga rasa de caini a ajuns in Occident s-a numit arhipelagul insulelor Hawaii, proprietarii de caini Tosa Inu de aici fiind de acord sa vanda crescatorilor americani exemplare de top. Crescatorii americani si europeni apreciaza desigur calitatile deosebite de paza si aparare si nu cele de lupta, desi acestea din urma pun cainele Tosa Inu în fruntea ierarhiei câinilor din aceasta categorie. Variatiile de talie, greutate si chiar privitoare la aspectul general in cazul exemplarelor de caini Tosa Inu sunt si astazi destul de mari in cadrul rasei, in functie de linia descendenta de care apartine fiecare caine.



Descrierea si intretinerea rasei :

Durata de viaţă: 8-11 ani
Grupa: Working
Culoare:
Varietati: diverse / roscat, maro, negru, galben – posibil cu pete sau dungat
Talia: mare
Năpârlire: moderată
Înălţime: 50-65 cm
Greutatea: 37-90 kg

Cainele Tosa Inu este mare, proportionat, emanand forta si reusind sa para din primul moment impunator. Cutia craniana este lata, patratoasa, cu stop pronuntat, botul este lat cu buzele groase atarnand lateral. Totusi, in ciuda conformatiei buzelor specifica cainilor Mastiff, cainele Tosa Inu nu lasa bale. Ochii sunt mici, cu expresie patrunzatoare, de culoare inchisa. Urechile sunt de dimensiuni medii/mici, subtiri si plasate in partea superioara a capului, de forma triunghiulara si colturile rotunjite. Cainele Tosa Inu poarta urechile lasate, alipite de cap pana la jumatatea acestuia. Spatele este usor incovoiat, mai inalt in zona dorsala. Coada cainelui Tosa Inu este de lungime medie, de o forma general conica si nu se taie. Cainele o poarta in sus doar cand este alert sau agitat, pozitia fireasca cade pe langa dors. Tosa Inu este un caine voinic cu o alura destul de supla, linia abdomenului este supta, pieptul este musculos, lat si adanc iar picioarele inalte se termina cu labe relativ mici comparativ vu inaltimea. Blana este intr-un singur strat si are parul scurt si aspru. Tosa Inu necesita o ingrijire moderata a blanii, cu accent pe cele doua perioade de naparlire. Contrar aparentei fizice impunatoare, a scheletului cuoase largi, puternice si a mostenirii genetice molossoide (caini greoi, lenti, apatici), cainele Tosa Inu este surprinzator de agil si de rapid in miscari.

Temperament si comportament specifice :

Tosa Inu este tacut, intelegator, rabdator, curajos si un foarte bun caine de paza, care nu latra decat atunci cand este nevoie, are un institnct protector dezvoltat si este foarte inteligent. Sunt foarte afectuosi cu membrii familiei din care fac parte, dar sunt rezervati fata de straini. Desi categorisiti drept caini periculosi, cainii Tosa Inu au o anume sensibilitate si disponibilitate afectiva care depaseste tiparul. Acest aspect rezida din faptul ca intre stapanul implicat in competitiile de lupta canina si reprezentantul sau Tosa Inu a existat intotdeauna o relatie stransa, de o certa intimitate, ca o puternica regula a jocului. Proprietarii cainilor de lupta Tosa Inu si-au tratat intotdeauna reprezentantii din arena cu afectiune si respect, astfel cainii si-au dezvoltat un atasament special fata de stapan. In Japonia, in competitii, câinele Tosa Inu se bate pentru stapân si nicidecum din interes propriu. La educare trebuie sa luam în considerare aceasta sensibilitate a câinelui. Orice pedeapsa trebuie sa fie foarte bine motivata si va trebui sa fie astfel aplicata, încât câinele sa înteleaga exact pentru ce a fost pedepsit. Tosa Inu fiind în general mult mai maleabil decât rudele din familia molossoizilor, se va supune cu usurinta procesului de educare pentru supunere. Pragul lor de excitabilitate este foarte ridicat, au o stabilitate nervoasa deosebita si suportabilitate remarcabila. Dar în nici un caz nu vor avea sârguinta unui ciobanesc german, care este în stare sa execute ore în sir cele mai diferite comenzi. TOSA îsi va pierde relativ repede interesul, dând de înteles în modul cel mai echivoc aceasta stare, de exemplu se culca si refuza sa se mai ridice. Cel care a crescut împreuna cu acesti monstri blânzi, va învata sa aprecieze la justa valoare dragostea deosebita cu care ei înconjoara copiii. Totusi, având în vedere puterea si greutatea lor deosebita, nu este recomandat de a fi lasati nesupravegheati si singuri cu copii. Simplul lor joc poate provoca accidentarea copiilor. Un caine Tosa Inu corect educat va avea în prezenta stapânului un comportament retinut fata de persoane straine. Unele exemplare par a fi chiar inabordabile si distante. Pare a fi deosebit de linistit si calm. Spre bucuria vecinilor, abia ca latra. Totusi, daca familia este în real pericol, va reactiona în modul cel mai dur si hotarât fata de intrus. Calitatea lor de câini de paza si protectie este o însusire absolut nativa. Nu este necesara nici o educare în acest sens. Un Tosa Inu care primeste un antrenament si dresaj specific câinilor de paza si protectie, devine o arma de-a dreptul periculoasa. Un exemplar din aceasta rasa pune fata de stapân câteva pretentii speciale:

• Ca sa avem un câine într-adevar bun este necesar sa va ocupati de el zilnic câteva ore;
• Tosa Inu necesita o atentie sporita, pentru a putea forma legaturi strânse cu toata familia;
• Aceasta rasa de caini necesita spatii largi de miscare. În Japonia, un Tosa Inu bine antrenat, alearga zilnic pâna la 25 de kilometri. Deci nu tineti acest caine deosebit legat, închis, izolat.

Despre dresaj :

În educarea puiului Tosa Inu trebuie sa aveti în vedere ceea ce a demonstrat experienta, ca în cazul acestui câine, randamentul optim se poate realiza numai prin metode variate de educare, cu tenta antrenanta de joc. Nu se poate ajunge în nici un caz la vreun rezultat prin folosirea fortei si dominarea excesiva a câinelui. Câinele Tosa Inu va raspunde favorabil numai la gesturi tandre. Orice amenintare, fie si numai verbala, comenzile taioase vor ramâne fara efect în plan educational, dimpotriva, va distorsiona relatia câine-om, câinele putând deveni neîncrezator. Efectul metodelor clasice, bazate pe etalarea superioritatii si a fortei, nemaivorbind de bataie, va fi privit de câine cu un real dispret. Pragul lor de excitabilitate este foarte ridicat, au o stabilitate nervoasa deosebita si suportabilitate remarcabila. Dar în nici un caz nu vor avea sârguinta unui Ciobanesc German, care este în stare sa execute ore în sir cele mai diferite comenzi. Tosa Inu îsi va pierde relativ repede interesul, dând de înteles în modul cel mai echivoc aceasta stare, de exemplu se culca si refuza sa se mai ridice.

Ingrijire si sensibilitate la boli :

În Japonia, rasa de caini Tosa Inu a trecut printr-un proces de selectie "naturala", astfel problemele de sanatate apar foarte rar. Totusi, din prudenta si din ratiuni profilactice, se va evita supraalimentarea pentru preîntâmpinarea obezitatii, cu efect negativ asupra functiilor inimii. Se recomanda hranirea cu mai multe mese pe zi (3-4 oferind cantitati mici), urmate de odihna pentru a evita formarea ocluziei intestinale. Cu toata marimea lor, aparitia displaziei de sold la cainele Tosa Inu este foarte rara, dar nu este exclusa, deoarece în Japonia aceasta nu este un criteriu de selectie. Este destul de sensibil la anestezice, chiar daca este atat de mare, deci interventia pe aceasta cale se va face sub stricta supraveghere a specialistului veterinar avizat.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Tosa-Inu : Musashi, Benizakura, Fuji, Sensei, Yokozuna, Samurai, Kamikaze, Seppuku, Banzai, Mikado, Bushido

Articole pe aceeasi tema:

Tosa Inu - caine de paza
Rasa Schnauzer Urias - caine de paza
Pumi - rasa de caini de paza
Eurasian - Caine de paza
Rasa Doberman - Caine de paza
Buhund Norvegian - caine de paza
Rasa Boxer – caine de paza
Rasa Akita Inu - caine de paza
Ciobanesc Caucazian - rasa caini paza
Rasa caine Rottweiler – Caini de paza
Ciobanesc German – Caine de paza

Din vasta Rusie, un animal robust, curajos si cu fire de luptator. Un caine mare care apara proprietatea cu o fervoare dusa pana la limita ferocitatii. Un partener sigur doar cu dresaj potrivit. Un catel haios si un cavaler independent. Este cainele Ciobanesc Caucazian.





Scurta istorie a rasei

In zona de origine a acestei rase de caini, arealul vast si complex (atat din punct de vedere geografic cat si demografic) acest nobil animal este denumit Kavkazskaya Ovcharka, pe scurt, KO. Vorbind despre origine, putem spune ca Ciobanescul Caucazian este una dintre primele rase de caini domesticite (oarecum) de OM, cainele pastrand si azi, in opinia expertilor, multe trasaturi dominante ale lupilor: independenţă, iubire de libertate, curaj şi agresivitate. Este sustinuta ideea ca stramosul direct al acestui caine mare este masivul Mastiff Tibetan, descris in 1845 de Y. William. După ce au emigrat din est, cainii strabuni s-au extins pe teritorii mari fiind utilizaţi pentru lupta şi paza turmelor de oi. Pană la inceputul secolului XX, cand retelele de transport au acoperit mai eficient teritoriile ocupate de diferitele populatii asiatice, popoarele din Caucaz traiau relativ izolate, astfel cainii lor si-au pastrat aceleasi caracteristici observabile si azi. Acum 150 de ani insa începea cucerirea acestui teritoriu de către Imperiul Tarist (Rusia). Astfel cainii din rasa Ciobanesc Caucazian au inceput sa fie folositi la paza unitatilor militare, mai ales pe durata conflictului ruso-turc. Armata rusa a adoptat in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea un ordin special prin care acesti caini asigurau protectia tuturor fortaretelor implicate în operatii militare (campania 1765-1774).
În 1930, la Nuremberg, sunt prezentati pentru prima data într-o expozitie trei caini din aceasta rasa de caini, frumoasele animale castigand atentia atat a publicului cat si a presei care i-a numit “Gigantii Rosii” (cu trimitere la Rusia Rosie/Comunista, nu la culoarea blanii acestor caini) . Anii care au urmat, marcati de politica violenta de deportari practicata de URSS in zona si de marile distrugeri ale Celui De-al Doilea Razboi Mondial au afectat sever rasa. Multi crescatori de caini au realizat imperecheri aleatoriu, rezultand animale degenerate si linii de rasa compromise. Din fericire acest caine ciobanesc nu a avut soarta altor rase de caini similare ( ciobanesc mongol sau ciobanesc kirghiz), iar cu ajutorul chinologilor ruşi (Ilina, Bogolyubsky, Vaysman, Mazover) s-a reusit prezervarea rasei. Realitatea si fictiunea se contopesc în ceea ce priveste originile acestui caine si suma povestilor despre aceste animale constituie la urma urmei chiar farmecul acestei rase. Aria de „apartenenta nativa” actuala cuprinde Armenia, Azerbaidjanul, Georgia, si chiar anumite zone din Iran si Turcia, unde si în prezent exista populatii naturale de Ciobanesc Caucazian.

Selectia propriu-zisa a fost facuta de conditiile vitrege din Caucaz si nu se poate vorbi despre o selectie dirijata pâna când, în fosta Uniune Sovietica, nu s-a constituit canisa "Stelele Rosii" dedicata exclusiv acestei rase si aflata sub patronaj militar, deasupra diferitilor crescatori de caini dedicati rasei. Indiferent de implicatiile politice si efectele sociale nefaste pe care le-a avut sistemul sovietic, scoala chinologica promovata in URSS s-a plasat extrem de sus ca standarde, chiar la nivel universitar, si nu a fost accesibila decat cadrelor militare. Aceasta particularitate a implicarii controlate in acest domeniu (cuprinzand monitorizare, ameliorare, selectie, dresaj) nu a avut si nu are inca echivalent în lume. Rusii au înteles semnificatia cuvintelor "kynos" si "logos" si au tratat aceasta activitate în consecinta, atitudine care s-a manifestat si în selectia cainilor din rasa Ciobanesc Caucazian.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 12-14 ani
Grupa: Working
Culoare: gri in diferite nuante, roscat-ruginiu, galben spic de grau, bej-galbui, pamantiu, alb. Aceste culori pot fi tigrate sau cu pete pe fond alb
Varietati: armean, azer si georgian
Talia: medie/mare
Năpârlire: moderată
Înălţime: 62-68 cm
Greutatea: 50-65 kg

Cainele Ciobanesc Caucazian are craniu masiv, o cutie craniana larga si arcade zigomatice, deasupra ochilor migdalati, medii, inchisi la culoare. Fruntea acestui caine mare este lata si botul este mai scurt decat craniul subtiindu-se usor spre varf. Dantura este foarte puternica, iar muscatura este clasica, in foarfece. Gatul acestui animal este puternic si scurt. Are spatele lat, drept si musculos, pieptul adanc si coaste usor rotunjite. Labele cainelui sunt ovale, mari si cu degetele stranse.

Temperament si comportament specifice

Ceea ce trebuie clarificat este faptul ca acesti caini nu sunt ciobanesti in acceptiunea clasica (Schaferhunde,-germ.) precum cainii din rasa Ciobanesc German, Scottish, Shelti etc. - toti caini de origine europeană, care nu au o descendenta directa din tiparul cainelui ancestral, fiind produsi prin incrucisari controlate, realizate de om cu scopul de a crea animale capabile sa controleze turma. Acest tip de activitate necesita un caine obedient cu o statură medie şi corp mobil. Cainii din rasa Ciobanesc Caucazian sunt animale ce insotesc pastorul (Hirtenhunde-germ.) si au o origine mult mai veche, având menirea de a apara turma de predatori (inclusiv oameni), selectia facandu-se natural. Caracteristicile marcante sunt statura impozanta, agresivitatea nativa si spiritul de independenta. Numele bastinas este Volkodav (caine lup), dar în Rusia este cunoscut sub diminutivul ovcharka(овчарка,-rus) care inseamna, intr-o traducere aproximativa, cainele ciobanului. Ciobanescul Caucazian este un caine activ, cu psihic puternic, echilibrat si calm. Are un instinct de aparare puternic dezvoltat, ferocitatea si neincrederea lui fata de straini sunt caracteristici. Desi are un simt al umorului destul de dezvoltat, acest caine nu se joaca atunci cand vine vorba despre lupta, indiferent cât de inofensiva ar fi aceasta. Conditiile de viata si regulile sociale din zona în care s-a format aceasta rasa de caini nu au foarte multe în comun cu viata occidentala toleranta si democrata. Desi pare un caine mare si greoi, Caucazianul este un atlet, fiind extrem de agil atunci când trebuie sa-si faca datoria. Isi ia în primire zona în care traieste, iar ceea ce cainele "topografiaza" trece inevitabil în proprietatea sa (pisicile din gospodarie, rufele intinse la uscat… totul!). Poate fi inimaginabil de determinat atunci cand este " de serviciu" si e capabil sa-si dea viata pentru a-si proteja proprietatea.

Standardul FCI afirma despre Caucazian ca este banuitor si manifesta o ferocitate tipica vizavi de straini. Aceasta trebuie numai decat domolita, fapt posibil printr-un program de socializare care trebuie sa inceapa la varsta de 2 luni si sa fie continuat constant pana la 2 ani. Pe parcursul acestei perioade, cainele pui Caucazian trebuie dresat sa reactioneze firesc fata de oameni, prieteni sau straini si fata de alte animale. In general manifesta o atitudine dominanta fata de alti caini.

Despre dresaj

Pe timpul procesului de socializare si dresaj evitati jocurile care-i pot accentua reactiile agresive si concentrati-va mai mult pe "civilizarea" sa. Nu este in interesul nimanui sa ascuta temperamentul si asa destul de salbatic al acestui caine. Un Caucazian are nevoie de educatie, de disciplinare mai mult, caci el trebuie sa inteleaga de cand este doar un catel cine este "conducatorul haitei" in care traieste, cine este prieten, cand se produce cu adevarat o situatie de pericol, dar, mai ales, ce inseamna inofensiv. Invata usor si poate fi dresat pentru orice fel de activitate. Acest caine poate fi paznic al proprietatii, caine politist sau doar caine de companie. Dragut, comic, chiar adorabil ca pui, acest paznic innascut nu trebuie dresat sa-si ocroteasca proprietatea, caci acesta este oricum instinctul ce-i domina intreaga existenta. Catel fiind, se maturizeaza mai greu decat alte rase de caini si nu este un candidat pentru concursurile de utilitate gen "Schutzhund". Trebuie dresat sa-si controleze reactiile, sa-si dezvolte un echilibru emotional si sa perceapa corect diferitele situatii din viata noastra cotidiana. Socializarea nu inhiba nicidecum instinctele sale naturale de paznic desavârsit, ci îi dezvolta inteligenta si intuitia.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Rasa Ciobanesc Caucazian este o rasa de caini rustica si adaptata mediilor mai vitrege de trai, drept urmare nu este expusa unor boli grave. Insa, fiind un caine mare spre mediu, probleme pot sa para la sold (displazia de sold), la ochi (heterocromie oculară – pleoape inferioare foarte cazute), la stomac (dilatatie-torsiune de stomac) si, mai rar, maladia cotului.

Concluzia noastra: Caine activ, cu psihic puternic, are un instinct de aparare puternic dezvoltat, ferocitatea si neincrederea fata de straini fiind o caracteristica recunoscuta. Acest caine mare si puternic nu este indicat persoanelor fara experienta!

Nume traditionale pentru cainii din rasa Ciobanesc Caucazian:

Masculi: Aliosha, Ataman (conducator de cazaci), Batur (mongoloid, cu sensul de Viteaz), Bars (rus. cu sensul de Leopard de zapada), Barhat (rus. cu sensul de Catifea), Bolshoi (rus. cu sensul de Mare), Boyarin (rus. cu sensul de Boier), Drug (rus. cu sensul de Prieten), Kalif, Kashmir, Malysh (rus. cu sensul de Micutul), Shah, Sultan.

Femele: Aiva (rus. cu sensul de Gutuie), Bagira (rus. cu sensul de Pantera), Chayka (rus. cu sensul de Pescarus), Dusha (rus. cu sensul de Suflet), Krasa (rus. cu sensul de Frumusete), Kukla (rus. cu sensul de Papusa), Pampushka (rus. cu sensul de Dolofana), Shalunya (rus. cu sensul de Jucausa).

POZE Caini Ciobanesc Caucazian