Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj: august 2010

Border Collie - Caine ciobanesc infailibil

Posted by bianca On joi, 26 august 2010 0 comments

Scurta istorie a rasei

Cainii Border Collie se confunda intr-un fel cu istoria Scotiei. Chiar daca reprezinta o rasa foarte populara, bine documentata in prezent, originile au ramas „umbrite de valul istoriei”. Este posibil ca primele exemplare care au stat la originea speciei sa fi ajuns in arhipelagul britanic odata cu migratia triburilor celtice. Un fapt este cert: acesti caini au fost crescuti in comunitatile umane cu principala atributie de caini de turma. Border Collie sunt neintrecuti in calitate de caini ciobanesti, reprezinta animale capabile sa tina sub control si sa coordoneze cirezile si turmele, indiferent despre ce animale domestice vorbim – oi, vaci, capre, porci, sau chiar cardurile de pasari domestice - gaste, rate, curcani. Denumirea rasei reflecta faptul ca s-a dezvoltat in zona de granita dintre Anglia si Scotia, stiut fiind faptul ca relieful Scotiei, preponderent montan (de mica altitudine, cu pasuni intinse) a favorizat de timpuriu cresterea pe scara larga a oilor si vitelor (Colley sau Collie este denumirea unei rase de ovine foarte populara in Scotia). Denumiti initial Scotish Sheperd (Ciobanesc Scotian), Collie ori Colley, acesti caini au intrat in atentia crescatorilor specializati relativ tarziu, pe la jumatatea secolului al XIX-lea. Se spune ca pe la 1860, regina Victoria, o mare iubitoare de caini, ar fi remarcat un exemplar de Border Collie (pe care l-a integrat colectiei sale canine impresionante), acesta reprezentand momentul de start in eforturile de selectie si standardizare a rasei.
Primul care a folosit denumirea de Border Collie a fost James Reid, secretar al ISDS-UK (International Sheep Dog Society in the United Kindgom), in anul 1915, pentru a deosebi acesti caini de cei denumiti Collie, dezvoltati pe aceeasi linie de origine, dar incadrati in alt standard (Scotish Collie, cei care au inspirat celebrul personaj de film canin Lassie). Incepand cu anul 1890, acesti caini au fost exportati in Noua Zeelanda si Australia, noile teritorii ale Coroanei, unde cresterea oilor luase un avant deosebit. In opinia specialistilor, cele mai multe exemplare standard de astazi descind din exemplarul de Border Collie denumit Old Hemp, un caine cu blana tricolora care a trait intre anii 1893-1901 si care a dovedit calitati exceptionale, castigand toate concursurile canine la care a participat. Prolific, Old Hep a avut peste 200 de urmasi inregistrati de sex masculin si un numar neinregistrat de urmasi femele. Si in ziua de astazi acesti caini sunt folositi pe scara larga pentru conducerea turmelor, mai ales la Antipozi, dar popularitatea rasei vine si de la faptul ca exemplarele sale se comporta foarte bine si in calitate de animale de companie. Sunt considerati de multi specialisti ca fiind cei mai inteligenti caini domestici, posedand abilitatea extraordinara de a intui atitudinea si intentiile altor animale, de a le domina si conduce, dar si de a intelege foarte rapid anumite situatii ivite in activitatea desfasurata alaturi de om. Un reper aparte al rasei Border Collie este faimosul „the eye” privirea intensa, fixa, dominatoare, cu care pur si simplu fixeaza pe loc animalele din turma si le intimideaza in vederea subordonarii. Aceasta trasatura a fost stabilizata in cadrul rasei incepand cu exemplarul Old Kep, un alt faimos precursor al rasei moderne (45 de titluri de campion in diferite concursuri), nascut in anul 1901 (un urmas al lui Old Hep).

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 12-15 ani
Grupa: Working
Culoare: orice culoare, in combinatii bicolore sau tricolore. Cel mai des se intalnesc exemplare bicolore in combinatie negru cu alb, dar albul nu trebuie sa fie culoarea dominanta in nicio varianta
Varietati: Englezesc (Scotian) si Australian
Talia: medie
Naparlire: semnificativa
Înaltime: 45-56 cm
Greutatea: 18-22 kg

Border Collie este un caine de talie medie, cu un corp mai mult lung decat inalt, musculos si suplu. Craniul apare turtit, ascutit spre bot. Urechile sunt de marime medie, triunghiulare, prinse pe axa superioara a craniului, orientate spre inainte si sunt purtate aleatoriu, lasate, semi-ridicate sau ridicate. Ochii, de marime medie, por fi caprui sau albastri, in diferite nuante. La fel ca si in cazul cainilor de rasa Husky Siberian, Border Collie prezinta fenomenul ocular denumit heterocromie (ochii de culori diferite). Coada este relativ lunga, bine acoperita de par, purtata lasat. Border Collie au blana in doua straturi, cel exterior avand firul lung si moale, in diferite culori. Albul se regaseste in aproape toate combinatiile de culori ale exemplarelor, dar nu trebuie sa fie dominant. Selectiile si incrucisarile ultimelor decenii au dus la aparitia unor exemplare deschise la culoare (nisipiu, galben, albastru-pestrit, roscat de Australia etc.), dar predominant pentru rasa este patternul bicolor sau tricolor in care domina culorile alb si negru.

Temperament si comportament specifice

Sunt considerati foarte inteligenti, creativi si talentati, facand uz cu multa generozitate de instinctele lor, de cele mai multe ori corecte. Sunt genul de caini care merg „cu un pas inainte” in orice actiune, mereu alerti, mereu dornici sa inteleaga si sa stapaneasca o anume situatie in care sunt implicati. Sunt foarte energici, atletici si capabili de miscari de-a dreptul acrobatice. Nu exceleaza in relatia cu alti caini si sunt prudenti si distanti cu strainii, dar se ataseaza foarte mult de familie. Desi sunt sociabili si cooperanti cu copiii, nu sunt recomandati familiilor cu copii foarte mici, intrucat acesti caini vor reactiona instinctiv incercand sa-i grupeze si sa-i „mane” ca pe oi atunci cand ii vor observa alergand la joaca. In astfel de cazuri, pentru a se impune si a-i coordona, ii vor musca usor de picioare pe copii, asa cum procedeaza de obicei cu alte animale. Border Collie trebuie stimulati mintal, sunt caini care adora sa aiba „o tema” de executat, ceva de lucru, de rezolvat, o actiune complexa in care sa se implice. Trebuie mentinuti permanent „in priza” si au nevoie de multa miscare. Inactivitatea ii face tensionati, irascibili si daunatori fata de obiectele la indemana.

Despre dresaj

Border Collie sunt „elevi” deosebiti pentru orice dresor, pentru ca, in mod instinctiv, se alatura cu trup si suflet oricarei activitati desfasurate de om. Atenti si cu foarte buna viteza de reactie, necesita dresaj de inalta calitate, fiind capabili sa invete foarte rapid si temeinic. Fac o figura foarte frumoasa in concursurile canine de obedienta, agilitate, in cele sportive (flyball, aport, sustinerea urmei) sau in cele traditionale de herding (conducerea turmei). De fapt, sunt atat de buni competitori incat multe concursuri organizate in Anglia includ la categoria „agility” clasa speciala „ABC” (Anything But Collie – Orice in afara de Collie).

Ingrijire si sensibilitate la boli

Border Collie sunt usor de intretinut, nefiind pretentiosi, numeroase exemplare ale rasei fiind si azi „in serviciu” in calitate de caini ciobanesti. Acesti caini naparlesc destul de consistent, nu numai la schimbarea sezoanelor, blana lor lunga si fina trebuind sa fie periata la 3-4 zile, pentru indepartarea firelor de par moarte si a evita incalcirea si aspectul ciufulit. In privinta bolilor mai frecvente care afecteaza aceasta rasa putem enumera: displazia de sold, atrofia retinala progresiva, epilepsia si diferite forme de cancer. De asemenea, hipotiroidismul si si dereglari ale aparatului auditiv sunt afectiuni cu o incidenta notabila in cadrul rasei.

Concluzia noastra: „Elevul premiant” al familiei canine, Border Collie este exemplul clasic al personajului cu origini modeste care dovedeste o inteligenta scanteietoare. Acest animal reprezinta, probabil, cea mai mare reusita in privinta domesticirii unui animal si a canalizarii resurselor sale primare pentru activitati utile omului. Un pastor prin vocatie si un campion prezumtiv in tot ceea ce intreprinde, Border Collie este un caine de rasa care poate dinamiza, innobila si infrumuseta considerabil viata oricarei persoane sau familii iubitoare de caini.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Border Collie:

Masculi: Abadan, Aran, Argos, Berro, Bertho, Claxon, Derwish, Giaccomo, Matrix, Peron, Snooker, Vento, Zippy

Femele: Allegra, Arandora, Arbella, Berta, Babushka, Chandra, Dolby, Grana, Mithra, Paulita, Sabrina, Wilma, Zaira

POZE Caini Border Collie

Articole pe aceeasi tema:

Border Collie - Ingrijirea, pas cu pas

READ FULL STORY

Border Collie - Ingrijirea, pas cu pas

Posted by bianca On 0 comments

Border Collie este un caine vioi, activ si extrem de inteligent. Un pastor neintrecut, el este, de asemenea, un companion plin de viata si debordand de energie. Acest animal se incadreaza foarte bine in tiparul general de intretinere si ingrijire solicitat de orice rasa de caini, impunand doar cateva aspecte particulare. Cooperant si foarte atras de mediul de activitate controlat de oameni, Border Collie va fi mereu in preajma voastra atunci cand veti dori sa-i acordati atentie, sa va jucati cu el sau sa il invatati ceva. Profitati de aceasta disponibilitate speciala a rasei si de marea capacitate de invatare de care da dovada Border Collie si „modelati-va” un partener special, care sa va infrumuseteze viata.
Iata, succint, ce trebuie sa avem in vedere cand traim alaturi de un Border Collie:

1. Vaccinati catelul atunci cand il primiti pentru prima data in familie si inscrieti-l in programul de vaccinari succesive recomandat de veterinar. Nu va bazati pe faptul ca acesta este un caine ciobanesc rezistent tocmai datorita acestei trasaturi si a mediului solicitant si aspru in care s-a format. Adevarul este ca principalele criterii de selectie a exemplarelor canine care au stat la baza speciei au fost legate de aptitudinile de munca dovedite de fiecare caine in parte si nu rezistenta la boli si efort. De aceea, rasa prezinta chiar si in varianta moderna anumite sensibilitati de ordin medical mostenite ereditar si tratamentele corecte, aplicate la timp, pot ajuta acesti caini sa se mentina in forma fizica buna;

2. Verificati cainele periodic impotriva parazitilor externi (purici, capuse) si actionati preventiv impotriva acestora folosind produse eficiente si de calitate, recomandate de un medic veterinar. Blana lunga si fina a cainilor din rasa Border Collie favorizeaza instalarea si proliferarea acestor insecte hemofage ce pot transmite boli foarte periculoase unui animal infestat;

3. Hraniti un Border Collie cu hrana de caini al carui principal ingredient sa fie carnea, iar produsul ales sa fie de calitate (Premium). Aportul brut in proteine din hrana trebuie sa fie cel putin 30% iar cel al grasimilor cel putin 20%. Continutul de fibre in hrana uscata nu trebuie sa depaseasca 4 procente;

4. Periati animalul de 3-4 ori pe saptamana, in reprize de aprox. 10 minute. Periajul are un rol multiplu in relatia om-caine; pe langa aportul benefic in indepartarea nodurilor, a scaietilor si corpurilor straine prinse in blana, a firelor eliminate prin procesul de naparlire (iar Border Collie este o rasa de caini care naparlesc destul de consistent), are un important rol cosmetic – contribuind la un aspect placut al blanii, sanitar – permitand monitorizarea gradului de infestare cu paraziti externi dar si social. Orice caine trebuie obisnuit de mic cu senzatia atingerii pe tot corpul venita din partea stapanilor si membrilor familiei. Acest gest tine de relatia de dominare si control, iar cainele trebuie sa fie obisnuit cu rolul sau subordonat in cadrul grupului familial;

5. Imbaiati cainele numai cand este necesar, aspectarea gradului de imbacsire a parului si mirosul exhalat fiind reperele principale. Border Collie este un caine curat in general, dar daca are ocazia sa desfasoare multa activitate in teren deschis probabil ca energia si curiozitatea care il caracterizeaza vor avea efecte … „poluante” asupra blanii sale;

6. Cel putin o data pe luna verificati unghiile cainelui. Multe exemplare prezinta unghii proeminente, cu ritm ridicat de crestere si acest aspect implica interventia voastra periodica. Nu lasati unghiile sa se dezvolte prea mult, mai ales la exemplarele care le au de culoare neagra. Pe masura ce vor creste, stratul cheratinos, exterior, se va intari excesiv, iar nervul interior si vasele de sange capilare din structura interna se vor dezvolta la randul lor, facand operatiunea de taiere in egala masura dureroasa si periculoasa. La exemplarele cu unghii negre nu este posibil sa identificati unde se termina varful insensibil (de crestere) al unghiei si pericolul sa taiati prea mult este mare. Sangerarile si infectiile generate de asemenea accidente pot avea urmari neplacute pentru caine;

7. Inscrieti cainele vostru Border Collie intr-un program de dresaj de obedienta cat mai devreme posibil. Fiind foarte isteti si cu o imaginatie bogata, Border Collie se vor plictisi repede in absenta unor exercitii de dresaj sau activitati stimulatoare si antrenante, ghidandu-si resursele in directii daunatoare. Asigurati-i acestui caine cateva jucarii (accesorii) de ros. Le place mult sa roada si este mult mai bine pentru voi sa-i impiedicati sa-si aleaga ei reperele;

8. Insistati in relatia de socializare a reprezentantilor acestei rase de caini cu alti caini si animale de casa. Border Collie este un caine dominant, obisnuit sa se impuna si sa conduca si nu va reactiona bine in prezenta altor caini fara o socializare prealabila bine coordonata;

9. Fiti atenti la relatia acestui caine cu copiii de varsta foarte mica din familie sau apropiati familiei. Este necesar sa socializati cainele cu acesti „prichindei” dar sa le explicati si lor regulile de comportament in preajma lui. Copiii trebuie sa fie atenti sa nu alerge intentionat in preajma cainelui si sa se opreasca atunci cand Border Collie ii urmareste in alergarea lor. Oprirea din alergare, gruparea si interactiunea prietenoasa cu cainele sunt comportamente mai indicate decat incercarea de a-l antrena in fuga. Acesti caini sunt foarte rapizi si vor percepe foarte usor joaca aceasta ca pe o situatie de munca, in care ei au datoria sa grupeze turma, grupul, cireada, cardul. Daca jocul ia aploare fara a fi monitorizat atent, copiii se pot trezi muscati de picioare si latrati intens (in limite mai putin grave, dar generatoare de spaima si stres, fara indoiala), pentru ca Border Collie isi indeplineste munca la modul cel mai serios, fara nici un rabat. Cu putina atentie si rabdare, cu o socializare adecvata, astfel de situatii pot fi evitate;

10. Nu va asteptati ca un Border Collie sa se maturizeze deplin inainte de a implini 2 ani. Sunt foarte jucausi si neastamparati, iar perioada junioratului este presarata cu o multime de „pozne”, de cele mai multe ori amuzante. Pregatiti-va sufleteste sa spuneti „Adio!” unui Border Collie cand se apropie de varsta de 12-13 ani. Unele exemplare au atins chiar si 17 ani, dar media este cea indicata anterior si este bine sa luati in calcul si acest moment trist, dar firesc.

POZE Caini Border Collie

Articole pe aceeasi tema:

Border Collie - Caine ciobanesc infailibil

READ FULL STORY

Husky Siberian - Sanatate cu valente nordice

Posted by bianca On marți, 24 august 2010 0 comments

Nu exista nici o rasa de caini complet protejata de afectiunile genetice mostenite ori dobandite in anumite conditii de mediu, ingrijire si hranire, dar rasa de caini Husky Siberian este, probabil,una din cele mai putin afectate. Unii specialisti considera chiar ca acesti caini sunt niste „campioni” ai sanatatii canine. Totusi, asa cum spuneam, perfectiunea in acest domeniu nu exista, deci, in calitate de proprietar al unui astfel de caine trebuie sa fiti atenti la unele aspecte.
Vestea buna este ca aceasta rasa este foarte bine monitorizata si selectia exemplarelor s-a facut dupa criterii foarte riguroase, care au urmarit si au reusit in final depistarea si eliminarea celor mai multe dintre afectiunile ereditare in cadrul rasei. Bineinteles, vorbim aici de cainii provenind din linii de selectie americane. SHCA (Siberian Husky Club of America) reprezinta o organizatie foarte bine pusa la punct si eficienta, care tine mereu sub control problemele genetice care se pot transforma in amenintari la adresa rasei, astfel explicandu-se, in parte, standardul de sanatate foarte ridicat al cainilor Husky Siberian. Rasa a ramas foarte populara in SUA dupa marea Goana dupa Aur din Alaska, din debutul secolului XX, iar cainii sunt bine monitorizati.
Oricum, zestrea genetica a acestor caini ancestrali este una foarte buna, rezultat al unei selectii naturale aspre si extrem de eficiente. Traind alaturi de comunitati umane extrem de izolate, intr-un mediu foarte solicitant dar si steril (Nordul extrem), feriti de imixtiuni sangvine ca rezultat al incrucisarii cu alte rase de caini, Husky Siberieni au urmat o linie de evolutie foarte pura.

Displazia de sold, de exemplu, o afectiune extrem de comuna la rasele de caini de talie medie si de talie mare, are o incidenta foarte scazuta la acesti caini. Si asta in ciuda faptului ca sunt, in primul rand, caini de sanie, animale de munca, supuse cu regularitate unor eforturi considerabile, foarte solicitante pentru sistemul osos (in principal). Expertii plaseaza Husky Siberian pe pozitia 111 dintr-o statistica a incidentei displaziei de sold ce cuprinde 114 de rase evaluate. Prin comparatie, cainele Ciobanesc de Berna, vestit pentru forta cu care tracteaza diverse carucioare cu produse ori persoane (copii), este in top 10 al aceleasi statistici, alaturi de „varul” sau celebrul Saint Bernard.

Afectiunile cu cel mai mare impact asupra rasei sunt cele oftalmologice, urmate de cele gastrice. Dintre cele olfactive, 3 afectiuni se disting prin gravitate si grad de incidenta: cataracta ereditara (ori cea juvenila), distrofia corneei si atrofia retinala progresiva.

Din pacate, cainii Husky – celebri dealtfel pentru heterocromie, particularitatea de a avea ochi diferiti al culoare, albastru deschis/caprui – sunt supusi pericolului cataractei foarte devreme, unii catei putand prezenta semne ale bolii de la varsta de 3 luni. In stadiu mediu, cainele se va dezvolta aproape de standardele normalitatii, dar acuitatea sa vizuala va fi scazuta. Boala progreseaza lent. In cazurile acute, orbirea nu poate fi evitata decat pe cale chirurgicala, dar si asa cu sanse destul de mici.

Distrofia corneala este o boala care afecteaza partea exterioara, transparenta, a globului ocular. Boala are o incidenta mai mare la femele si se instaleaza cel mai adesea in jurul varstei de 1 an. Nu exista un tratament eficient impotriva distrofiei corneale si exemplarele afectate vor avea o vedere slaba.

Cea mai serioasa afectiune oculara este, de departe, atrofia retinala progresiva, cu efecte devastatoare asupra vederii animalelor. Boala se poate manifesta in cadrul rasei, de asemenea, foarte de timpuriu, in jurul varstei de 5 luni, iar statisticile releva ca masculii sunt mai expusi.

Afectiunile gastrice – cum ar fi gastrita, ulcerul, diareea acuta – pot fi evitate prin monitorizarea atenta a hranei. O hranire corecta, echilibrata si continand elementele nutritive proprii rasei si taliei va poate scuti de multe necazuri. La modul general, se poate spune ca Husky este un caine cu „stomac subtire”, putin pretentios, fara un necesar mare de hrana, dar sensibil la calitatea acesteia. Nu este recomandat sa experimentati retete de hranire pe acest caine, ci sa va fixati pe dieta pe care el o accepta si care ii satisface necesitatile. Schimbarile prea dese in dieta, chiar si facute cu bune intentii, s-ar putea sa duca la rezultate negative. Respectati tiparul nutritional pe care l-ati introdus cu rezultate bune in meniul cainelui si, in principiu, nu veti avea probleme.

POZE Caini Husky Siberian

Articole pe aceeasi tema:
Husky Siberian - Cel mai bun caine de sanie
Husky Siberian - Ingrijire si evaluare
Husky Siberian - Dieta in prim-plan
Husky Siberian - Dificultatile dresajului de baza

READ FULL STORY

Husky Siberian - Dificultatile dresajului de baza

Posted by bianca On duminică, 22 august 2010 0 comments

Dresajul unui Husky Siberian reprezinta o provocare de proportii. Aveti de a face in cazul acestei rase, cu un caine extrem de inteligent, dinamic si incapatanat care-si face rapid o viziune asupra mediului in care traieste si se orienteaza spre calea cea mai simpla si eficienta de a obtine ceea ce-l multumeste. Deci cu siguranta veti avea surprize de-a lungul exercitiilor de dresaj. Daca vreti sa ii impuneti anumite reguli de comportament asigurati-va ca le respectati de fiecare data cand intra in discutie. Nu creati cainelui impresia ca regulile care se aplica in noul lui camin sunt flexibile, caci nu veti obtine raspunsuri bune din partea lui. De exemplu, daca nu doriti ca un caine Husky adult sa isi petreaca repausul pe canapea, interziceti ferm aceasta inca de pe vremea cand este un catel si mentineti regula activa de fiecare data cand il vedeti tentat sa o incalce.

Husky Siberian este un caine cu un puternic instinct de haita. Folositi aceasta trasatura in folosul vostru. Astfel, cautati sa il inscrieti la scoli de dresaj juniori, acele programe conduse de profesionisti in care sunt initiati in dresaj cateii cu varste intre 4 luni si 1 an. Husky invata foarte bine in comunitate canina, este un caine care se adapteaza minunat in grup, alaturi de alti caini, isi gaseste rapid locul si interactioneaza bine. Alaturi de alti catei isi va consuma mai bine energia nativa. Fiti atent sa va arogati si sa pastrati pozitia de „caine alfa” in relatia cu micul vostru catel, este foarte important acest lucru. Daca va va percepe ca atare, va fi mult mult mai usor sa va impuneti si sa il invatati elemente de dresaj mai tarziu.

In jurul varstei de un an se poate debuta cu programul de exercitii pentru dresaj de obedienta. Trebuie spus ca acesti caini ating maturitatea in jurul varstei de 18 luni. Daca veti utiliza serviciile unui specialist si veti inscrie tanarul catel la o scoala de dresaj, veti avea deopotriva un avantaj si un dezavantaj. Avantajul consta in inteligenta si capacitatea mare de invatare a acestei rase. Cainele se va comporta bine la dresaj si va acumula punct importante destul de usor. Dar, asa cum multi stapani de caini Husky Siberian au reclamat, situatia se schimba radical acasa, in sensul ca acelasi „student fruntas” de la clasa de dresaj va fi „surd” si necooperant acasa.

Explicatia isi are punctul de sprijin in aceeasi inteligenta nativa a acestor caini nordici. Husky sunt indeajuns de inteligenti pentru a diferentia situatiile in favoarea lor. Vor invata repede ca este in avantajul lor sa se remarce pozitiv la cursurile de dresaj pentru a primi recompense si a lucra mai putin, dar se vor baza acasa pe afectiunea membrilor familiei stiind ca omisiunile si greselile le vor fi, in final, iertate. Solutia este sa participati si voi la exercitii si sa observati atitudinea instructorului. Fermitatea si constanta de care acesta da dovada in lucrul cu „elevii” sai reprezinta elemente pe care trebuie sa vi le insusiti la randul vostru. O alta posibila rezolvare este sa va documentati din manuale si publicatii despre regulile de lucru in dresajul canin (sursele sunt accesibile) si sa va ocupati personal de educatia animalului vostru de companie. Poate fi mai dificil, dar la final cainele va sti cine este „la comanda”.

Este foarte important sa tineti permanent in minte un lucru: Husky este o rasa de munca. Acesti caini au fost selectati si crescuti pentru si numai pentru aceasta. Populatiile nordice nu au avut alte pretentii de la acest caine si nu au insistat in a-i impune si alte tipare comportamentale (gen caine de paza, ori caine de vanatoare etc). Dincolo de limitele unei activitati bine definite, in care sa-si dea masura fortei si rezistentei sale si in afara unei haite de care sa apartina, acest caine isi releva spiritul independent si cauta sa-si largeasca orizontul pe cont propriu. In concluzie, Husky nu este genul de caine care sa fie ignorat in privinta miscarii, pe de-o parte, si nu poate fi lasat in teren liber nesupravegheat, oricat de lunga a fost convietuirea voastra comuna.

Acest caine are nevoie de un program bogat in exercitii si activitati, dar trebuie pastrat permanent in lesa pe durata acestora. Puteti renunta la aceasta dar in spatii limitate, la o distanta potrivita pentru reactie eficienta si in teren ingradit, ori foarte bine cunoscut. In rest, efectuati plimbari antrenante in lesa, drumetii lungi si provocatoare si, mai ales iarna, cooptati-l in „meseria lui de baza”: tractarea saniei si lucrul in atelaj. Alergarea este vitala pentru Husky, sunt facuti pentru asa ceva, si sunt capabili sa acopere distante impresionante cu minim de efort. Pentru acei care considera prea cruda si restrictiva pastrarea in lesa a cainelui si angrenarea sa in activitati consumatoare de efort consistent, concluzia este clara: nu sunt stapanii potriviti pentru un Husky Siberian.

POZE Caini Husky Siberian

READ FULL STORY

Husky Siberian - Dieta in prim-plan

Posted by bianca On 0 comments

In privinta dietei unui caine din rasa Husky Siberian trebuie sa fiti constienti ca exemplarele actuale, rezultate in urma unui proces de selectie si supraveghere indelungat, sunt departe de pattern-ul speciei originare, deci nu trebuie sa va faceti o rezerva de pesti uscati, mici animale arctice congelate sau grasime de foca in camara. Ca in cazul majoritatii raselor de caini si in cazul acestor „lupi nordici” cu privire de peruzea s-a efectuat tranzitia catre hrana uscata, aceasta „cheie universala” pentru rezolvarea dietei canine. Trebuie sa va ganditi ca cele mai multe exemplare disponibile astazi in Europa provin din filiera americana de selectie si perpetuare a rasei, acolo unde, incepand cu anul 1930, s-au pus bazele unor canise (centre de crestere si selectie), initial 3 la numar. Anul 1930 este unul de referinta intrucat atunci (fosta) URSS si-a inchis granitele si a incetat exportul exemplarelor de Husky Siberian, activitate care atinsese apogeul la finalul primului deceniu al secolului XX, in timpul „Goanei dupa Aur” declansata in Alaska. Recent, dupa caderea „Cortinei de Fier” pe piata europeana de profil au reinceput sa apara exemplare de provenienta ruseasca, dar originea acestora este destul de incerta si certificatele de puritate in cazul acestor animale sunt rareori disponibile.

Vorbind despre hranirea acestor animale superbe, atat de decorative si cu un look impresionant, specialistii au concluzionat un aspect cel putin ciudat: comparativ cu alte rase de aceeasi talie, cainii Husky mananca mai putin, si asta in ciuda faptului ca sunt eminamente caini de munca, hiperactivi, predispusi la efort de inalt nivel, de anduranta. Sistemul digestiv al acestor caini s-a adaptat pentru o sintetizare foarte buna a substantelor nutritive continute in hrana zilnica de-a lungul secolelor in care au trait si muncit alaturi de membrii triburilor Chukchi. Sa nu uitam ca eschimosii au cautat timp indelungat – si cu certitudine au gasit – formula de a cara minimul necesar (in termeni de volum si greutate) pe distante foarte lungi, in incursiunile lor de vanatoare, incarcand ratia minima de hrana necesara supravietuirii. Fortati de imprejurari, nativii Inuit isi hraneau cainii de sanie la limita subzistentei, asa cum faceau si ei insisi, pana cand o prada consistenta le permitea sa isi faca sperante. Incet, dar sigur, cele mai rezistente exemplare s-au adaptat si s-au perpetuat, ducand la „modelarea” unei rase „economicoase”.

Ca si in cazul altor rase, atunci cand luati un pui de Husky din canisa ori de la un proprietar anterior este bine sa va documentati cu seriozitate asupra dietei acceptate de catelul sau cainele adult in cauza si sa o continuati pentru inceput, indiferent de ideile pe care le aveti in acest sens. Trebuie avut in vedere ca dincolo de robustetea lor recunoscuta, acesti caini au un stomac sensibil la schimbarile de dieta, fiind predispusi la boli de nutritie. Multi proprietari au semnalat ca in cazul unor fluctuatii in tipul hranei, la cainii din rasa Husky se instaleaza usor diareea cronica. Schimbarile pe care doriti sa le faceti in alimentatia cainelui vostru Husky trebuie facute treptat, cu rabdare si monitorizand reactia animalului. In general, sunt putin pretentiosi si accepta usor tipul de hrana la dispozitie, avand puternic imprimat instinctul de supravietuire in conditii aspre.

Daca va implicati cainele Husky in concursuri de anduranta sau il folositi pentru tractarea saniilor ori a biciclului de competitie, este bine sa va orientati catre hrana cu adaos nutritiv (formula Science Diet Performance sau formula Maintenance). Hrana acestor caini de lucru trebuie sa aiba ca ingredient principal carnea si sa contina destule vitamine si proteine care sa ii permita dezvoltarea sistemului osos si a musculaturii, elemente anatomice dominante in cadrul acestei rase atletice.

Oricum, hranirea animalului de companie este in parte arta, in parte stiinta. Dincolo de specificatiile cu „iz savant” veti realiza ca voi sunteti cei care va cunoasteti cel mai bine cainele si tot voi sunteti (sau nu) limitati de anumiti factori in organizarea acestui proces complex. Variantele aleatorii tip hrana uscata/hrana umeda, sau hrana gatita in casa/supliment de hrana industriala sunt permise si recomandate atunci cand sunt sustinute de o evaluare judicioasa, in spiritul crearii celor mai bune conditii pentru caine.

Ca un artificiu amuzant, este permis uneori (dar nu prea des!) sa ii oferiti cainelui vostru Husky mici bucati congelate de peste file (fara oase) ori carne de vita/pui (fiarta usor in prealabil). Din instinct, cainii Husky vor aprecia acest gen de hrana, mai ales pe durata anotimpului rece, si veti fi cu siguranta impresionati de maniera in care vor alege sa o consume! Un Husky cu tipar genetic intact va linge rabdator stratul de gheata, apoi va depozita bucata de hrana congelata intr-un loc uscat si se va incolaci asupra ei, verificand in rastimpuri stadiul dezghetarii. La final, cand bucata devine digerabila, o va consuma cu placere.

POZE Caini Husky Siberian

Articole pe aceeasi tema:
Husky Siberian - Cel mai bun caine de sanie
Husky Siberian - Ingrijire si evaluare
Husky Siberian - Dificultatile dresajului de baza
Husky Siberian - Sanatate cu valente nordice

READ FULL STORY

Husky Siberian - Ingrijire si evaluare

Posted by bianca On sâmbătă, 21 august 2010 2 comments

Inainte de a va decide pentru achizitionarea unui anumit caine de rasa se impune sa raspundeti sincer si documentat la 2 intrebari:
1. Mi se potriveste aceasta rasa?
2. Sunt stapanul potrivit pentru aceasta rasa?
Fiecare intrebare „ataca” aceeasi problema dar dintr-un unghi diferit. Intr-o prima faza trebuie sa va sintetizati asteptarile voastre legate de noul caine pe cale sa intre in viata familiei si sa va documentati daca rasa aleasa este caracterizata de calitatile pe care le doriti cel mai mult. In pasul doi trebuie sa va evaluati obiectiv si sa descoperiti daca veti putea raspunde necesitatilor specifice cainelui vizat, necesitati care la el sunt adesea imprimate genetic si ii domina comportamentul.
Stapanul unui Husky Siberian trebuie sa stie cum se comporta acesta caine in felul sau natural si sa isi ajusteze programul si comportamentul intr-o anumita masura pentru a oferi la randul sau o companie placuta si antrenanta. Iata cam ce trebuie sa aveti in vedere in posibila calitate de stapan al unui caine Husky Siberian:

- Cum este de asteptat, Husky prefera climatul racoros si suporta excelent frigul. Se adapteaza la nevoie si temperaturilor mai ridicate, dar aveti grija sa aiba zona de umbra si apa proaspata la discretie. Expusi in plin soare se vor simti extrem de neconfortabil;

- Atata timp cat un Husky va avea destul spatiu utilat pentru exercitii si destule persoane si animale cu care sa socializeze zi de zi va fi un catel sau un caine adult usor de tinut sub control si un companion foarte placut;

- Husky este genul de caine preocupat de curatania personala, va evita sa se murdareasca si, asemenea tuturor raselor nordice, nu emana mirosul specific cainilor. Blana, cu fir special, drept si „capsulat” nu are tendinta de a se incalci. Acesti caini naparlesc mai consistent doar de doua ori pe an, la trecerea de la sezonul calduros la cel friguros si invers. In rest, blana nu necesita un periaj insistent;

- Acesti caini de rasa nordica mananca mai putin decat majoritatea cainilor de alte rase care ating aceeasi talie. Isi conserva excelent energia in absenta efortului fizic intens si prelungit. Daca insistati cu surplusuri de hrana veti expune cainele vostru riscului obezitatii;

- Cainii Husky, prin atributele rasei, se incadreaza in grupa Working, deci au nevoie de un program intens de exercitii si miscare pentru a se mentine in forma si a nu deveni supraponderali si apatici (depresivi). Documentati-va in legatura cu acele exercitii de dresaj cu grad de complexitate mai mare, pentru ca acesti caini sunt inteligenti si pot face fata;

- Husky Siberian este un atlet prin excelenta, ii place foarte mult sa alerge, este „setat” sa faca asta, deci fiti atenti cand iesiti cu el in teren deschis, mai ales in spatii largi, mai putin cunoscute. Folositi lesa si alergati impreuna cu el sau faceti plimbari cu bicicleta alaturi de el in lesa. Lasat singur se va aventura foarte departe, purtat de curiozitatea si energia care-l caracterizeaza si va fi „surd” la comenzile si chemarile voastre. O buna strategie este sa amenajati o zona de alergare in curtea voastra, pe stalpi si sa atasati cainele cu lesa la acest „circuit”. Sunt caini care pot executa antrenament stereotip, parcurgand acelasi traseu iar si iar, pentru a-si cheltui energia. Nu va ganditi ca il supuneti unei rutine inadecvate, ganditi-va ca timp de secole pozitia stramosilor lor a fost undeva in randurile 2,3,4 sau 5 ale unui atelaj de sanie pe rute de sute de kilometri!

- Acestor caini le place mult sa sape (in tinuturile nordice faceau aceasta pentru a gasi puii de foca sub stratul de gheata si zapada). Sunt capabili sa faca gauri de dimensiuni respectabile in peluza voastra, pentru ca sunt foarte tenace, deci fiti atenti la acest aspect. Cel mai indicat ar fi sa stabiliti un perimetru bine delimitat in care sa-i incurajati sa faca aceasta. Puteti afana solul in acel loc si sa-l amestecati cu nisip in proportie de 1/3. Astfel veti reusi sa evitati surprizele neplacute ce pot sa apara si ne referim aici mai ales la ranirea pernutelor labei sau ruperea ghearelor;

- Daca reusiti sa creati o legatura foarte buna cu acest caine si, la randul sau, Husky se bucura pe deplin de viata alaturi de membrii familiei voastre, puteti sa va ganditi serios la un partener pentru el. Husky sunt caini sociabili, nu au simtul teritorialitatii si nu sunt dominanti la modul agresiv. Se vor comporta foarte bine in relatia cu un alt caine, fie din aceeasi rasa, fie din rasa diferita. daca spatiul la dispozitie, timpul si resursele va permit aceasta, inmultiti-va familia cu inca un companion canin. In final, toti veti avea de castigat!

POZE Caini Husky Siberian

Articole pe aceeasi tema:
Husky Siberian - Cel mai bun caine de sanie
Husky Siberian - Dieta in prim-plan
Husky Siberian - Dificultatile dresajului de baza
Husky Siberian - Sanatate cu valente nordice

READ FULL STORY

Husky Siberian - Cel mai bun caine de sanie

Posted by bianca On 1 comments

Scurta istorie a rasei

Rasa de caini Husky apartine numeroasei familii a cainilor Spitz (caini primitivi). Sunt animale cu descendenta directa din cainele ancestral, fapt stabilit pe baza analizelor genetice. Probabil reprezinta urmasii cei mai puri din punct de vedere genetic ai lupilor care s-au alaturat comunitatilor umane in expansiunea acestora catre Nord, in zorii civilizatiei. Aceasta rasa a fost dezvoltata de tribul Chukchi din nord-estul Asiei (Siberia), un trib apartinand poporului Inuit, asa cum sunt denumite comunitatile raspandite in emisfera extrem nordica din Siberia pana in Canada, incluzand Groenlanda, Labrador, Alaska si Insulele Baffin. Datorita izolariii zonei in care a trait, rasa a ramas pura pana la inceputul secolului al XX-lea cand a fost introdusa in America de Nord. Numele rasei, Husky, este o derivatie din numele generic „Eskie” (provenind de la Esquimaux/Eschimos) nume sub care sunt identificate triburile nordice (reprezentantii poporului Inuit). Acesti caini au iesit stralucitor in evidenta in anul 1925, in timpul celebrei „Goane dupa Aur” cand au dus o sanie incarcata cu ser antidifteric in Nome, Alaska, un oras complet contaminat, inzapezit si izolat. In acea cursa celebra au fost acoperiti aproape 1000 de kilometri de teren extrem de dificil intr-o cursa continua, intr-un imens efort de echipa incununat cu succes, efort in care aportul principal l-a avut acest caine extraordinar de rezistent si de inteligent. Este cel mai cunoscut si mai apreciat caine de sanie, dar se bucura de o foarte mare apreciere in calitate de animal de companie.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viaţă: 12-15 ani

Grupa: Working

Culoare: orice culoare, cu marcaje aleatorii de alb. Tipul comun: negru-gri cu alb

Varietati: Siberian Husky, Alaskan Husky, Greenland Husky, Sahalin Husky

Talia: medie

Năpârlire: moderată

Înălţime: 51-60 cm

Greutatea: 16-27 kg

Este un caine de talie medie, cu un corp musculos si osatura foarte puternica. Formatul general al corpului compact este dreptunghiular, sugerand forta. Capul unui Husky este putin rotunjit, cu stop proeminent, botul se prezinta conic, de lungime egala cu craniul. Nasul (trufa) este, in general, negru, dar in functie de culoarea blanii (de exemplu la cainii cu blana roscata sau nisipie/alba) poate fi rosu inchis ori rosu patat cu roz. Ochii sunt migdalati, usor oblici, caprui sau albastru deschis. Exemplarele cu ochii albastri sunt cele mai apreciate, oferind celebra „privire de gheata” a cainelui Husky, devenita deja un brand. Aceasta rasa de caini prezinta o particularitate specifica in privinta ochilor, in sensul ca destule exemplare au ochii de culoare diferita (heterocromie), fapt ce nu reprezinta un defect in cadrul standardului rasei. Urechile sunt de marime medie, triunghiulare, ascutite, purtate erect, ca la majoritatea cainilor de tip Spitz. Coada este lunga, bine imblanita, purtata lasata cind Husky este in repaos si ridicata pe spate in stare de alerta. Blana este dubla cu un prim strat des, pufos iar stratul exterior are un par de lungime medie. Consitutia si calitatea blanii ii ofera o protectie excelenta impotriva frigului si umezelii.

Temperament si comportament specifice

Specialistii au descris temperamentul cainilor din rasa Husky ca fiind foarte apropiat de al lupilor, mai putin voracitatea si ferocitatea acestora. Alert, hiperactiv si iscoditor, acest caine prefera mai degraba sa se exprime prin urlete decat prin latrat. Este un caine tentat sa exploreze mediul inconjurator, independent si surprinzator in exprimare. Uneori, indiferent ca este adult, acest caine poate sa treaca de la starea de calm glacial la un program liber ales de "maimutareli" haioase, in nota unui catel, fapt ce i-a atras si porecla de "clovnul canin".
Comportamentul sau poate fi usor descifrat daca avem in vedere inrudirea atat de putin alterata cu tiparul ancestral al lupului domesticit. Pastrand in gene reminiscente ale instinctelor care l-au ajutat sa supravietuiasca in salbaticie, Husky a ajuns, in timp, sa accepte traiul alaturi de om, fiind cooptat intr-o activitate extrem de solicitanta si marcata de disciplina, cum este tractarea saniilor. Supus si cooperant in atelaj, dedicat muncii sale, acest caine are comportamentul „de eliberare” atunci cand isi incheie munca, preferand sa scotoceasca si sa vaneze pe cont propriu, ori sa se rasfete ca un pui. Permisiv cu toti oamenii, nu este recomandat in rol de caine de paza. Se intelege bine cu copiii, nu are probleme cu alti caini, dar necesita socializare in relatia cu alte animale din gospodarie. Este independent si mai putin expansiv din punct de vedere al exprimarii sentimentelor, dar se ataseaza puternic de familie. Este recomandat sa fie tinut intr-o curte cu garduri solide si inalte, pentru a-i tempera inclinatia spre hoinareala. Este foarte inteligent si ajunge deseori sa evalueze corect o situatie cautand calea cea mai simpla de rezolvare a ei, indiferent de comenzile primite. Face parte din categoria cainilor care trebuie convinsi ca ceea ce i se cere este necesar si util. Prefera climatele reci, terenurile acidentate si solicitante, are nevoie de provocari.

Despre dresaj

Inteligenta arhirecunoscuta a cainilor Husky ridica probleme in dresaj. Oricum, aceasta rasa de caini nu se recomanda persoanelor fara experienta in cresterea cainilor. Fara a fi dominanti prin excelenta, cainii din rasa Husky ajung sa se plictiseasca usor daca instructorul nu da dovada de imaginatie. Perseverenta este cuvantul cheie in dresajul unui Husky, dar de asemenea trebuie evitate notele dure. Reprizele de antrenament si acele exercitii de dresaj de baza trebuie sa fie scurte si provocatoare, nu stereotipe si liniare. Cainele Husky adora sa i se dea de gandit, dar dupa ce a inteles contextul interesul lui dispare foarte usor si va ajunge sa ignore comenzile. Are aptitudini deosebite pentru concursurile de abilitate, dar dresajul de obedienta trebuie sa stea la baza lucrului cu un Husky. 15 minute zilnice petrecute in exercitii de dresaj de obedienta sunt foarte binevenite. Se comporta bine alaturi de un stapan sportiv, sigur pe el si echilibrat, alaturi de care va participa vioi si foarte interesat la plimbari lungi, excursii si explorari, indiferent de teren si starea vremii.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Husky nu sunt caini care naparlesc din abundenta, pierderea parului inregistrandu-se doar la schimbarea anotimpurilor. In rest, blana lor necesita doar un periaj ocazional. Sunt caini curati si care au nevoie de un mediu curat, practic nu cunosc notiunea de murdarie, pastrand instinctele formate in zonele nordice, mai mereu acoperite de zapada si gheata. Imbaierea se recomanda o data pe luna in sezonul cald, dar este o activitate laborioasa. Din punct de vedere al starii generale de sanatate, Husky se incadreaza in randul raselor de caini rezistente si fara probleme foarte mari, avand si o medie de viata foarte buna (12-15 ani). Dispunand de un sistem osos foarte bine articulat si puternic, intarit de-a lungul sutelor de ani de tractiune, cainii din rasa Husky denota o foarte mica incidenta a displaziilor de cot sau sold, afectiuni foarte comune pentru numeroase rase de caini de talie mare sau de talie medie. Cele mai multe afectiuni semnalate in cadrul rasei sunt cele oftalmologice (cataracta juvenila, distrofia corneei, atrofia retinala progresiva) si cele bronho-gastrice (bronsite, eroziuni ale peretilor esofagieni, ulcerul).

Concluzia noastra: Husky Siberieni sunt animale absolut aparte, cu o puternica amprenta in viata iubitorilor de caini. Denumiti „Mercenarii cu ochi de ghiata” pentru privirea limpede si patrunzatoare a ochilor albastri si pentru faptul ca isi fac treaba cu constiinciozitate dupa care dispar in hoinareala, Husky sunt o incantare si o provocare pentru orice proprietar de caine. Firea lor prietenoasa si caracterul echilibrat ii fac companioni excelenti, dar independenta de care dau dovada se cere modelata cu rabdare si maiestrie.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Husky Siberian

Masculi : Alpin, Amani, Anouk, Arktik, Boris, Branco, Cherokee, Chinook, Drago, Fritz, Falco, Frosty, Igloo, Kavik, Kodiak, Serghei, Zorkin

Femele : Aiyana, Akira, Alaska, Aneko, Balalaika, Blue, Carola, Dakota, Delta, Electra, Fleya, Kalinka, Kaisha, Laika, Liuba, Natasha, Marinka, Vera, Ziobka

POZE Caini Husky Siberian

Articole pe aceeasi tema:
Husky Siberian - Ingrijire si evaluare
Husky Siberian - Dieta in prim-plan
Husky Siberian - Dificultatile dresajului de baza
Husky Siberian - Sanatate cu valente nordice

READ FULL STORY

Labrador Retriever - Suferintele ereditatii

Posted by bianca On joi, 19 august 2010 0 comments

Dinamicii si veselii caini Labrador Retriever nu sunt pacienti obisnuiti ai cabinetelor veterinare. In general, sunt caini sanatosi si plini de energie, jucausi, cu un bun tonus si rezistenti. Dar asta nu inseamna, din pacate, ca Labrador reprezinta rasa absolut ideala, imuna la toate afectiunile intalnite in cazul cainilor. Ar fi foarte frumos ca acesti caini minunati din punctul de vedere al aspectului general si al comportamentului specific sa fie “indestructibili”, dar adevarul este ca se intampla sa prezinte unele slabiciuni legate de zestrea genetica, mediul in care actioneaza, factorii ereditari sau vectorii infectiosi. Rasa fiind foarte bine studiata in SUA, Canada si Australia a fost posibil ca specialistii sa completeze o “harta” destul de exacta a riscurilor de sanatate la care sunt expusi acesti caini. Va prezentam cateva afectiuni mai grave care pericliteaza starea de sanatate a cainilor din rasa Labrador Retriever, cu accentul pe cele ereditare.

Displazia de sold
In fiecare an zeci de mii de caini sunt afectati de aceasta boala, cu precadere cei din rasele de talie medie si mare. Labrador Retriever par, totusi, oarecum predispusi pentru displazia soldului, boala care se caracterizeaza prin probleme de fixare a femurului in articulatia soldului. Energia cu care se exprima in aer liber, generozitatea in efort, predispozitia pentru executarea salturilor de diferite amplitudini fac din Labradori subiecti susceptibili pentru displazia de sold.

Artrita
Si aceasta afectiune este prezenta pe lista riscurilor in cazul rasei Labrador Retriever. Osteoartrita nu este o boala rara la cainii de talie mare si se manifesta prin degradarea cartilajelor in interiorul articulatiilor scheletului. In general, cand observati ca Labradorul vostru se misca lent si cu pasi mici, geme cand se ridica sau se aseaza, evita sariturile … ei bine, este cazul sa trageti semnalul de alarma si sa il pregatiti pentru un consult de specialitate. Fiind o boala ereditara, fiti atenti la achizionarea unui pui de Labrador si cereti sa vi se furnizeze copii dupa certificatele medicale ale parintilor puiului.

Miopatia ereditara
Iata o afectiune specifica rasei Labrador Retreiver. Aceasta este o alta boala ereditara care se manifesta prin degenerarea fibrelor musculare. Gena “defecta” care produce boala este mostenita de la ambii parinti, conditiile in care boala se declanseaza fiind inca insuficient clarificate (prima descriere a miopatiei specifice rasei Labrador a fost facuta in anul 1976). Perioadele de risc maxim pentru declansarea bolii sunt: etapa cuprinsa intre 6-8 saptamani si etapa cuprinsa intre 6-7 luni. Nu grabiti achizitia unui catel de rasa Labrador inainte de varsta de 6-7 luni din cuib, din ratiuni de maturizare si socializare (Labradorii se maturizeaza mai greu).
Astfel, veti elimina prima “treapta de risc”. Inainte de varsta de 9 luni, fiti atent la modul in care se misca micul catel, care este pozitia corpului sau, cum se dezvolta musculatura sa. Vestea buna este ca gena poate ramane inactiva in organism, cainele dezvoltandu-se in reperele normalitatii, mai ales daca trece de varsta de 1 an fara a prezenta simptomele specifice. Dar este important un examen medical relevant pentru aceasta afectiune, pentru a sti daca veti putea include cainele vostru in circuitul reproductiv.

Displazia valvei tricuspide (Tricuspid Valve Dysplasia, TVD)
O boala ereditara care afecteaza inima, TVD se refera la incompleta dezvolatare a valvei cardiace care controleaza circuitul sangvin dinspre atriul drept in ventricolul drept. In functie de cat de afectata este aceasta valva, cainele poate supravietui (dar cu conditia de a fi restrictionat de la o activitate fizica intensa si de la efort perelungit), dar in cazurile de insificienta severa, un catel nu va supravietui mai mult de 6 luni.

POZE Caini Labrador Retriever

Articole pe aceeasi tema:
Labrador Retriever - O rasa de caini polivalenti
Labrador Retreiver - Dresajul acvatic
Labrador Retriever - Cum ingrijim un prieten
Labrador Retriever - Recomandari pentru hranire

READ FULL STORY

Labrador Retriever - Recomandari pentru hranire

Posted by bianca On 2 comments

Un caine de rasa Labrador Retriever nu reprezinta o „ecuatie alimentara” dificil de rezolvat. Modul in care alegeti sa-i hraniti – cu hrana uscata, industriala, sau cu alimente preparate in casa – este la latitudinea voastra, dar rasa in sine nu se incadreaza in randul celor pretentioase. Veti gasi usor pe etichetele de prezentare de pe ambalajul cu hrana de caini indicatii cu trimitere la rasa Labrador, aceste animale fiind foarte populare in spatiul de limba si cultura engleza. De fapt, particularitatile de hranire ale unui Labrador Retriever au fost folosite adeseori de catre producatorii de hrana de caini ca standard pentru formulele alimentare alese. Doar ca, pentru o hranire corecta, echilibrata si sanatoasa trebuie sa aveti in vedere cateva reguli. Cateva dintre acestea va sunt prezentate mai jos, alte cateva le puteti obtine consultandu-va cu medicul vostru veterinar. Pe scurt, iata ce va recomandam:

• Este foarte important ca sa creati cainelui vostru rasa Labrador o rutina pe care sa o respecte atunci cand este vorba de hrana, deci cautati sa stabiliti anumite ore de masa si un loc specific pentru servirea ei, aspecte pe care sa le respectati;

• Nu intrerupeti niciodata un caine atunci cand se hraneste. Cainii in general, si Labradorii nu fac exceptie, devin artagosi cand sunt deranjati in timpul cat se hranesc. Aceste animale fac intotdeauna legatura intre hrana la dispozitie si procesul de supravietuire. Este un instinct puternic pe care nu-l pot bloca;

• Asigurati-va ca hrana pentru caine este portionata in bucati mici. Un caine Labrador este pofticios prin excelenta si are tendinta de a ignora mestecatul temeinic al hranei, preferand sa inghita bucatile, chiar si pe cele prea mari. Exista pericolul sa-si obtureze traheea daca bucatile de hrana sunt prea mari;

• Hrana pentru un caine Labrador trebuie servita la temperatura mediului ambiant. Nu exagerati cu incalzitul acesteia si nu o serviti cainelui direct de la frigider. In astfel de cazuri, destul de frecvent, se pot produce indigestii;

• Daca aveti un caine Labrador care, in anumite zile, nu arata ca ar fi infometat, nu este neaparat o problema. Poate ca in ziua respectiva nu a desfasurat activitati dinamice si nu si-a consumat rezerva de energie. Astfel de cazuri sunt rare, pentru un Labrador este un „mancau” prin excelenta, dar se poate intampla asa ceva. Cainii au o digestie mai lenta decat oamenii si mancarea se proceseaza mai lent in stomacul lor. In astfel de cazuri nu lasati mancarea la dispozitia cainelui mai mult de 30 de minute. Fiti atenti cu aceasta regula mai ales in anotimpul calduros, cand vasul de mancare poate atrage foarte repede mustele, iar acestea infesteaza mancarea;

• Din momentul in care ati stabilit tipul de hrana de caini potrivit pentru Labradorul vostru, nu ii permiteti sa se rezume doar la cateva bucatele. Cainele trebuie sa manance tot ceea ce i se pune in vas. In caz contrar, ii veti permite sa devina mofturos si va veti confrunta cu „arsenalul” sau sofisticat si consistent de „tehnici de cersire”. Cu siguranta nu va doriti un caine de talie medie/mare cum este un Labrador Retriever care sa sara la nivelul mesei sau pe blatul de bucatarie pentru o bucatica gustoasa din hrana familiei;

• Nu uitati sa oferiti apa proaspata dupa fiecare masa Labradorului. Chiar daca vi se pare obositor, impuneti-va sa spalati vasul de apa cu apa fierbinte in fiecare zi. Cele mai indicate sunt vasele de inox (sunt cel mai usor de curatat impotriva cuturilor bacteriene), potrivit de mare si cu gura larga;

• Limitati accesul cainelui catre spatiul sau recipientul de pastrare a deseurilor menajere. Probabil stiti ca un caine, de rasa sau nu, este capabil sa manance aproape orice, iar un Labrador – animal curios, oportunist si pofticios prin excelenta – se va comporta la fel. De asemenea, este bine sa stiti ca Labradorii au tendinta de mesteca diferite obiecte, chiar si pe cele evident non-comestibile. Aveti grija sa combateti un astfel de comportament;

• Nu lasati copiii de varste mici sa manance diverse gustari sau deserturi in preajma cainelui Labrador. Desi este un gentil in relatia cu cei mici, cainele Labrador, mai ales exemplarele cu varsta mai mica de 3 ani (practic, niste copii mari) nu se va sfii sa „fure” napolitana, biscuitele sau ciocolata mezinului/mezinilor familiei. Pe langa faptul ca anumite alimente (in special ciocolata, cremele de cacao) sunt total contraindicate in cazul unui caine, se pot crea tensiuni intre copii si caine.

Aveti grija sa nu se produca astfel de situatii, nu pentru ca un Labrador ar putea pune in pericol copilul, dar acesta trebuie sa il perceapa cu simpatie si sa dezvolte o relatie afectiva cu animalul. Cand se simte respins sau antipatizat, un Labrador Retriever devine depresiv si descumpanit;

• Spre deosebire de multi alti caini de rasa, un Labrador va manca bucuros hrana de caini (sau hrana preparata in casa) cu continut de carne de peste. Desi, in mod traditional, hrana pentru animale pe baza de peste este „apanajul” pisicilor, nu trebuie sa uitati „radacinile” acestei rase. Vreme de cateva secole acesti caini, asemenea stramosilor rasei sale, a trait si actionat alaturi de pescari si, prin urmare, este familiarizat cu pestele in alimentatie.