Terrier Australian – Alegeti hrana corecta

Elementul cel mai important care ii asigura cainelui vostru din rasa Terrier Australian o stare buna de sanatate, un aspect frumos si o stare de spirit dominata de accente pozitive este o dieta sanatoasa si nutritiva. Daca alegeti hranirea corecta pentru Terrier-ul vostru Australian ajungeti, in cele din urma, sa economisiti bani, scazand valoarea facturilor eliberate de medicul veterinar. Desi sunt caini sanatosi si robusti, Terrier-ii Australieni vor reactiona foarte repede la o dieta neadecvata, avand un stomac sensibil si o piele delicata. Problemele de nutritie se reflecta cel mai adesea in aparitia matretii abundente, mancarimi intense, piele uscata, complicatii in functionarea rinichilor ori a ficatului sau infectii ale urechilor. O alimentatie corecta trebuie sa reconstituie suma, in proportii adecvate, a tuturor nutrientilor vitali: minerale, vitamine, grasimi, carbohidrati, proteine si apa. Este simplu; sanatatea este influentata de un dozaj corect al tuturor acestor elemente. Companiile producatoare de hrana de caini ofera pe piata produse de tipuri diferite – hrana uscata, semi-umeda, umeda, si, de asemenea, pentru toate varstele (pui, adult, caine senior). Indiferent ce tip de mancare alegeti, asigurati-va ca acesta este un brand premium, pentru ca hrana ieftina nu asigura continutul optim de minerale si vitamine. Sfatul unui medic veterinar este intotdeauna binevenit la acest capitol, dar, in fond, voi sunteti stapanii cainelui, cei care veti observa cel mai bine cum acesta evolueaza si reactioneaza la hrana oferita.

Practic niciun tip sau brand de hrana nu este perfect pentru Terrier-ul Australian, deoarece, la fel ca oamenii, fiecare caine reactioneaza in felul sau. Hrana care este foarte bine primita si are efecte minunate la un exemplar de Terrier Australian poate provoca tulburari gastro-intestinale in cazul altui caine din aceeasi rasa si de aceeasi varsta. Uneori va fi nevoie sa incercati mai multe formule premium de hrana pana cand reusiti sa identificati reteta ideala pentru cainele vostru. Daca aveti un Terrier Australian care devine nerabdator la ora mesei si o consuma cu placere, blana sa este lucioasa si ferma, pielea are un aspect sanatos, tonusul este bun iar scaunele sale sunt de culoare inchisa si compacte, inseamna ca ii asigurati o hranire corecta si cainele are o stare generala buna.
Asigurati-va ca selectati hrana potrivita cu varsta sau etapa de viata pe care o parcurge. Daca un caine adult continua sa primeasca hrana pentru catei, foarte probabil va deveni supraponderal in timp scurt, pentru ca aceasta contine foarte multe calorii, in timp ce un catel care este hranit cu hrana recomandata unui caine adult nu va beneficia de procentajele vitale de minerale, vitamine, proteine, calorii si alti nutrienti esentiali, capabili sa sustina procesul complex de crestere si maturizare a organismului. Cainii care au atins varste inaintate se recomanda sa fie hraniti cu formula adecvata de hrana (cea pentru caini seniori), pentru ca aceasta este special conceputa pentru a fi mai usor de digerat.

Ce alegeti dintre granulele din hrana uscata, hrana semi-umeda sau cea conservata (umeda), depinde de voi si de Terrier-ul vostru. Un medic veterinar sau un crescator vor recomanda cel mai adesea hrana uscata, pentru ca pastreaza dintii curati si este bine prelucrata de sistemul digestiv, rezultand scaune ferme si compacte. De asemenea mirosul hranei uscate este mai putin pregnant si puteti sa intretineti mai usor curatenia in zona de hranire. Desi convenabila, hrana semi-umeda nu are beneficiile nutritionale aduse de hrana uscata sau de cea in conserva.
Pentru ca Terrier-ul Australian este in prezent un popular caine de companie, este bine sa evitati excesele de alimentatie care pot interveni in relatiile din familie, unde micutul ciufulit este popular si adesea rasfatat. Ce nu trebuie sa ii oferiti spre consum unui Terrier Australian:

Ciocolata. In principiu, acest desert aromat este contraindicat pentru toti cainii. Dar, asa cum unii dintre voi o pot demonstra, unii caini par sa consume mici cantitati de ciocolata fara a manifesta probleme vizibile. In primul rand, este o problema de talie, apoi una de obisnuita. De ceea ce putem denumi „imunizare relativa” prin obisnuirea graduala a organismului cu doze mici. Dar nu incercati sa faceti asta cu un Terrier Australian, organismul sau poate reactiona foarte rau la ciocolata, chiar daca efectele intarzie sa se faca simtite uneori. Teobromina, un compus al xantinei prezent in ciocolata se face responsabil de complicatiile ce apar in cazul cainilor. Fiti atenti in special la copii, ei sunt mai putin responsabili si tind sa gandeasca nediscriminatoriu. Daca ei indragesc ciocolata, iar catelul este curios si atras de mirosul acesteia, vor oferi mici bucatele si prietenului lor. Cu cele mai bune intentii, desigur, dar expunandu-l unui pericol foarte mare;

Cacao. Legat de miros si ramanand in sfera compusilor ciocolatei, este bine sa stiti ca un compus aparent inofensiv, folosit in gradina ca ingrasamant, reprezinta o alta sursa de pericol. In urma procesului de uscare si decorticare a boabelor de cacao, ramane un produs („tecile” boabelor de cacao) folosit ca un foarte bun ingrasamant pentru plantele de gradina. Verificati daca ati folosit un asemenea produs in gradina voastra, unde, mai ales in perioada calduroasa, micutul Terrier Austalian va explora entuziast, pentru ca el nu va ezita sa il consume. In privinta alegerii hranei, cainii se bazeaza in primul rand pe miros, iar aroma acestor produse secundare ce rezulta din tratarea boabelor de cacao este absolut irezistibila pentru ei. Dar se dovedesc extrem de otravitoare…

Strugurii si stafidele. Si in acest caz se poarta dispute intre specialistii in nutritie canina, pentru ca inca nu s-a stabilit cu certitudine toxina „vinovata” si, mai mult chiar, exista numeroase cazuri de exemplare canine total imune. Dar o statistica ce include cele mai cunoscute rase de caini releva faptul ca cei din rasa Terrier Australian, ca si Yorkshire Terrier dealtfel, reactioneaza sever la aceste fructe, cel mai adesea prin blocaje renale. Primul simptom in acest caz il reprezinta varsaturile si convulsiile.

POZE cu Caini Terrier Australian

Articole pe aceeasi tema:
Terrier Australian – Prietenul de la Antipozi
Terrier Australian – Boli si riscuri comune
Terrier Australian – Modelarea caracterului prin dresaj
Terrier Australian – Preocupari pentru ingrijirea atenta
Poze cu caini de rasa Terrier Australian

Terrier Australian – Modelarea caracterului prin dresaj

Terrier Australian reprezinta una dintre rasele care contrazic viguros ideea preconceputa conform careia talia unui exemplar canin este direct proportionala cu aptitudinile sale in dresaj. Altfel spus, caine mic, sanse la fel de mici in asimilarea unor exercitii de dresaj, comenzi, situatii cu tipar de reactie etc. Faptul ca Terrier-ul Australian este un caine de talie mica, contribuie semnificativ la capitalul de simpatie de care acesta se bucura, dar nu ii stirbeste cu nimic imaginea de caine inteligent. Acest caine isi depaseste spectaculos dimensiunile corporale prin comportamentul sau si nu intamplator a fost prima rasa de caini dezvoltata si oficializata in Australia si Tasmania. Cele mai recente studii in psihologie si inteligenta canina plaseaza aceasta rasa pe un loc onorabil in ierarhiile intocmite. Resursele dovedite il recomanda pe Terrier-ul Australian drept un concurent merituos pentru concursurile de obedienta si agilitate, in care cainilor li se cere sa inteleaga rapid si clar cerintele instructorului si , de asemenea, sa faca dovada insusirii unor comenzi si exercitii complexe. Foarte buni vanatori de soareci si sobolani, au mostenit inteligenta de care dau dovada Terrier-ii, confruntati de secole cu istetimea, rapiditatea si puterea de adaptare extraordinare dovedite de rozatoare.

Bineinteles, o regula generala spune ca nu tot ceea ce este teoretic posibil se va traduce in mod natural in practica. Pentru a demonstra capacitatile rasei Terrier Australian trebuie lucrat adecvat cu acesti caini. Trebuie sa le cunoasteti in profunzime caracterul pentru a aplica metode de invatare si dresaj adecvate. Altfel… totul va ramane la nivel de intentie. Iata mai jos, foarte succint, principalele trasaturi comportamentale si de caracter ale acestui caine care trebuie exploatate inteligent, sau care este necesar sa fie modelate, monitorizate ori, dupa caz, atenuate prin dresaj:

- Vivacitatea, starea permanenta de alerta, predispozitia pentru joaca si pentru tot felul de giumbuslucuri. Terrier Australian sunt caini cu o viteza de reactie uimitoare, nu uitati ca ei nu ezita sa infrunte serpii veninosi;

- Strasnicia cu care isi vor impune punctul de vedere in fata oricarui exemplar canin (mai ales masculii) si curajul cu care vor primi orice provocare, parand sa ignore de fiecare data ca sunt doar ceva mai mari decat … un pantof;

- Incapatanarea ereditara si persistenta cu care isi vor mentine o atitudine "rebela". Daca un Terrier Australian va ignora constant o anume comanda intr-un exercitiu de dresaj, este bine sa abandonati lucrul, sa il antrenati intr-o activitate mai destinsa si sa reveniti in lucru dupa 2-3 ore, sau in ziua urmatoare;

- Spiritul independent puternic. Un astfel de caine trebuie supravegheat in teren deschis sau cand exista posibilitatea de a „evada” dintr-un spatiu ingradit in care il puteti tine sub observatie, pentru ca nu se tem sa exploreze. In fond, este un Terrier si cu asta spunem totul;

- Dominanta. Abilitatea cu care ii puteti „modela” incapatanarea nativa nu trebuie sa compromita raportul de dominare pe care il stabiliti cu un Terrier Australian. Nu va lasati impresionati de aparenta sa dragalasa, ori de accesele de incapatanare. Decideti voi momentele cand un exercitiu de dresaj se incheie, cand poate incepe joaca, sau cand este cazul pentru o recompensa. Folositi vocea intens si cautati modalitati non-brutale de a-i sugera ca este pedepsit pentru o atitudine gresita;

- Generalizarea. Terrier-ul Australian este un caine inteligent, deci selectiv. Daca un singur membru al familiei se va ocupa in mod constant de educarea si dresajul sau, il va urma/respecta doar pe acesta, pe ceilalti considerandu-i mai mult parteneri de joaca si "surse de rasfat". De aceea, este bine ca la debutul sedintelor de dresaj sa asiste mai multi membri ai familiei (unul singur urmand a da comenzile), iar, pe masura ce sunt asimilate anumite exercitii si comenzi, in rol de instructor sa se regaseasca, pe rand, fiecare membru al familiei. Oricum, macar unul va fi „prietenul ascuns”, ingaduitor si complice. Asa se intampla de fiecare data, pentru ca un Terrier Australian este, de multe ori, irezistibil.

POZE cu Caini Terrier Australian

Articole pe aceeasi tema:
Terrier Australian – Prietenul de la Antipozi
Terrier Australian – Boli si riscuri comune
Terrier Australian – Alegeti hrana corecta
Terrier Australian – Preocupari pentru ingrijirea atenta
Poze cu caini de rasa Terrier Australian

Terrier Australian – Boli si riscuri comune

Rasa Terrier Australian are norocul sa nu fie afectata inca de multe probleme de sanatate cu predilectie genetica, asa cum se intampla in cazul altor caini de talie mica. Daca vorbim de boli specifice rasei, Terrier-ul Australian pare sa aiba o predispozitie pentru diabet si tulburari tiroidiene. Aceste afectiuni pot fi gestionate pozitiv de un crescator implicat, responsabil, sustinut de un medic veterinar cu experienta in ceea ce priveste rasele de caini de talie mica. In cazuri mai rare, cazuri de epilepsie au fost raportate la cainii din aceasta rasa. Ca si alti membri ai grupului Terrier, cainii din rasa Terrier Australian manifesta dispozitie pentru alergii si mancarimi ale pielii, in special atunci cand sunt introdusi in zone cu climat mai cald. Uneori aceste afectiuni sunt declansate de unele disfunctii ale glandei tiroide, dar de cele mai multe ori sunt urmarea unor factori de mediu. Protectia impotriva puricilor si altor paraziti externi este esentiala. Uneori mancarimile si iritatiile ce se produc la nivelul pielii pot fi o consecinta a folosirii substantelor chimice dure continute de diferite parfumuri, sampoane sau aerosoli anti-purici.

Ca si in cazul altor rase de caini de talie mica si rasa Terrier Australian poate fi afectata de luxatia patelara sau sensibilitati la nivelul ligamentelor (ruptura ligamentelor incrucisate). O alta boala a sistemului osos semnalata cu o anumita frecventa in cadrul rasei este maladia Calve-Perthes (necroza avasculara a capului femural sau necroza aseptica. Ambele afectiuni, si luxatia patelara si boala Calve-Perthes se pare ca sunt influentate de mostenirea genetica. Terrier Australian are o rezistenta scazuta la anestezice si o sensibilitate peste medie la substantele chimice.
Detaliem in continuare cateva boli comune in cadrul rasei:

Boala Calve-Perthes. Este o boala a sistemului osos, cu declansare la exemplarele tinere ale raselor de caini de talie mica (cu greutatea medie sub 10 kg.). Cauze insuficient documentate in ceea ce priveste conditiile favorizante duc la o scurt-circuitare a fluxului sangvin din capul femural. Treptat, absenta aportului de sange cauzeaza moartea si necrozarea tesuturilor acestui segment osos, capul femurului urmad sa fie resorbit, rezultand colapsul osului si deformarea articulatiei soldului. Conditia conduce la modificari degenerative in sold (piciorul avand femurul afectat va fi mai scurt) si la instalarea artritei. Varsta la care boala debuteaza cu predilectie este de 5-9 luni. Diagnosticarea se face pe baza radiografiilor, de cele mai multe ori fiind nevoie de interventie chirurgicala. Aceasta boala afecteaza mai des puii masculi (incidenta de pana la 4 ori mai mare) decat puii de sex feminin. Prognosticul este, in general, bun, mai ales daca se intervine in timp oportun, in fazele incipiente ale bolii.

Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Aceasta migreaza din santul de culisare la la nivelul extremitatii distale a femurului. Cainii afectati vor avea dificultati in deplasare (vor schiopata). De cele mai multe ori, in functie si de stadiul si gravitatea afectiunii, va fi necesara interventia chirurgicala.

Diabetul zaharat este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Insulina este un hormon indispensabil prelucrarii glucozei de catre organism. Glucoza are nevoie de insulina pentru a intra in celule, furnizand astfel energie animalului. Daca pancreasul nu isi indeplineste in mod normal rolul sau de producator de insulina, atunci glucoza se acumuleaza in sange si devine anormal de abundenta. Avand proprietatea de a atrage apa, glucoza va fi eliminata odata cu aceasta. Rezulta astfel tendinta de a bea cantitati din ce in ce mai mari de apa, urmata de urinari dese. Alt semnal care va indica riscul unui diabet zaharat este apetitul substantial materializat, paradoxal, printr-o slabire a organismului. La fel ca si la oameni, la caini (in cazul nostru rasa Terrier Australian) senzatia de foame este stopata atunci cand glucoza este absorbita de celulele din hipotalamus. Cum in cazul unui Aussie bolnav glucoza, lipsita de aportul insulinei, nu poate intra in mod normal in celule, senzatia de satietate nu va fi resimtita. In acelasi timp organismul, nemaiputand prelua energia din glucoza, isi cauta alte surse, acestea fiind grasimile si proteinele.

Astfel, desi avem un animal care mananca mai mult ca de obicei, el slabeste. Diabetul zaharat nu se vindeca. In cele mai multe cazuri este necesara administrarea insulinei pentru a pastra cainele bolnav in viata. Tratamentul cu insulina nu este eficace decat dublat de un regim alimentar strict.

Boala Cushing (hiperadrenocorticism) se manifesta ca o productie in exces a hormonilor suprarenali, in special corticosteroizi. Poate fi vorba de o predispozitie pe cauze genetice sau o consecinta a unei tumori ce afecteaza glanda, sau poate fi declansata de administrarea in exces a unor substante continand corticosteroizi (cum ar fi Prednisol). Simptomele sunt numeroase si complexe: cresterea consumului de apa in tadem cu urinari foarte dese si necontrolate, cresterea poftei de mancare pe fondul slabirii organismului, hipertensiune arterial, gafait pregnant – indiferent de nivelul de efort, caderea parului, aparitia unor nodule de formatiuni calcifiate la nivelul pielii, sensibilitati ale pielii, declansarea diabetului zaharat, slabirea inimii si a muschilor scheletici, afectiuni ale sistemului nervos. Boala este severa si speranta de viata a exemplarelor afectate, chiar si pe fondul unui tratament medicamentos, este in jurul a 2 ani.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp la pierderea vederii.

POZE cu Caini Terrier Australian

Articole pe aceeasi tema:
Terrier Australian – Prietenul de la Antipozi
Terrier Australian – Modelarea caracterului prin dresaj
Terrier Australian – Alegeti hrana corecta
Terrier Australian – Preocupari pentru ingrijirea atenta
Poze cu caini de rasa Terrier Australian

Terrier Australian – Prietenul de la Antipozi

Scurta istorie a rasei
Istoria rasei Terrier Australian incepe odata cu sosirea primilor colonisti de origine britanica pe continentul de la Antipozi. In anii de inceput ai secolului XIX, de pe corabiile ce purtau pe catargul principal drapelul „Union Jack” (drapelul Imperiului Britanic) au coborat primii fermieri care aveau intre bagaje, instalati in cosuri de rachita, diferiti caini din marea familie a Terrier-ilor, mai ales exemplare cu blana aspra. Rolul acestora, pe noile taramuri pe care debarcau curajosi si curiosi, asa cum ii sta bine oricarui Terrier, urma sa fie identic celui indeplinit acasa, in arhipelagul britanic: sa starpeasca soarecii si sobolanii si sa ajute la capturarea animalelor mici, in special a rozatoarelor. Stramosii rasei au fost, in principiu, reprezentanti ai raselor Cairn Terrier, Skye Terrier (varietatea cu blana mai scurta) si Dandie Dinmont Terrier, rase cu care Terrier Australian impartaseste multe trasaturi de ordin fizic. De asemenea, cand s-a trecut la un proces de selectie coordonat, in vederea stabilizarii rasei, au avut loc incrucisari si cu exemplare din rasele Yorkshire Terrier si Terrier Irlandez (Irish Terrier).

Dezvoltarea rasei a inceput in Tasmania, in jurul anului 1820, primele exemplare fiind numite, simplu, Terrier cu Blana Aspra (Rough Coated Terrier). Sarcina acestor caini era de a tine sub control populatiile de rozatoare si de a lupta impotriva serpilor veninosi, extrem de numerosi, de a semnala apropierea intrusilor si de a insoti turmele de oi si capre. Primul club dedicat rasei a fost fondat in anul 1887, moment din care s-au enuntat primele intentii de oficializare a acestei rase de caini. Dealtfel Terrier Australian a fost prima rasa de caini revendicata ca rasa nativa pe continent. In anul 1892 rasa a primit oficial numele de Terrier Australian. Prima participare la o expozitie canina ca si rasa distincta, in curs de emancipare, s-a inregistrat in anul 1903, la un Dog’s Show organizat la Melbourne. Doi ani mai tarziu acesti caini simpatici erau prezenti in show-uri de prezentare in Marea Britanie. Kennel Club, organizatia din Marea Britanie, a recunoscut oficial rasa in anul 1933. Recunoasterea AKC (American Kennel Club) a venit in anul 1960.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 11-14 ani
Grupa: Terrier
Culoare: combinatie de tan (caramiziu) cu albastru, gri-otel inchis, gri-albastrui; nisipiu sau nisipiu-roscat. Tonurile (petele) intunecate, spre nuante de negru sau marcajele albe – oricat de superficiale – se penalizeaza.
Porecla: Aussie
Talie: mica
Naparlire: moderată
Inaltime: 21-25 cm
Greutate: 5-6,5 kg

Terrier-ul Australian este un caine de talie mica, picioarele relativ scurte si corpul mai mult lung decat inalt. Capul este distinct, lung si bine desenat, cu craniul si botul egale in lungime, cu stopul fin. Maxilarul plantat regulat cu dinti mari, muscatura ferma, in foarfece. Nasul este negru. Ochii sunt mici, de forma ovala, colorati in tonuri caprui-inchis, cu expresie isteata. Nu trebuie sa fie proeminenti (exoftalmici). Urechile mici si ascutite, erecte, plasate distantat si putin par prezent pe pavilioane (intre acestea creste un mot proeminent de par, de obicei intr-o nuanta mai deschisa decat culoarea predominanta pe cap). Coada se taie in mod traditional la jumatate si este purtata ridicat, aproape vertical. Blana este dispusa pe 2 straturi. Stratul superior are firul lung, aspru si drept, acoperind un prim stat bine atasat de corp format din fire mai scurte, pufoase si dese. Blana le asigura Terrier-ilor Australieni o buna protectie termica si impotriva apei. In jurul gatului parul formeaza o coama, crescand abundent si pe burta si picioare.

Temperament si comportament specifice

Terrier Australian este un caine mic dar vioi si activ, in nota specifica faimoasei familii din care face parte. Este un caine inteligent si curajos, mereu atent la fenomenele din imediata apropiere. Este alert si vigilent, fiind recomandat in rol de caine de paza. Aussie – cum i se mai spune - este un caine increzator si curios din fire. Devotat familiei, el se va manifesta destul de suspicios cu strainii intr-o prima faza. Dar, curand, va interactiona bine si cu persoanele straine. Se intelege bine cu copiii dar are o personalitate puternica, este mandru si nu suporta sa fie tracasat. Desi nu este propriu-zis un caine de vanatoare, a mostenit instincte bune de la diferitele varietati de Terrier care au stat la originea formarii rasei, astfel ca va reactiona foarte prompt la aparitia oricarui animal mic in raza sa vizuala.

Are nevoie de socializare precoce, trebuind sa fie invat sa convietuiasca alaturi de alte animale din gospodarie pentru a nu exista conflicte mai tarziu. In general masculii sunt dominanti si aroganti, dovedindu-se agresivi in prezenta altor caini masculi. Este un excelent luptator impotriva reptilelor, chiar a serpilor veninosi. Mic dar musculos, cainele din rasa Terrier Australian dovedeste reflexe extrem de rapide si prompte, reusind sa previna atacurile unui sarpe si ripostand curajos, foarte asemanator cu stilul etalat de mangusta (se plaseaza intr-un final in spatele sarpelui si il musca de ceafa, ucigandu-l).

Despre dresaj

Terrier-ul Australian este un caine inteligent, cu bune resurse pentru dresaj. Principalele trasaturi de caracter care se cer corectate prin exercitii de dresaj bine organizate sunt incapatanarea (specifica oricarui Terrier) si spiritul de independenta. De aceea, dresajul trebuie sa fie ferm si consecvent. Are nevoie de exercitii mai indelungate pentru a raspunde complet la dresaj de obedienta. Poate ajunge foarte usor la performante notabile in concursurile de agilitate. Reactioneaza bine la sistemul recompenselor, dar este greu de pacalit si dovedeste o fire voluntara. Se angreneaza cu placere in diferite jocuri.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Sunt caini putin pretentiosi, cea mai mare atentie trebuie acordata parului din blana. Terrier Australian naparleste constant pe tot timpul anului, blana sa trebuie periata la fiecare 2-3 zile. De asemenea, se impune trimarea de cel putin 2 ori pe an. Imbaierea ar putea ridica probleme mai ales cand este vorba de caini masculi (mai voluntari si mai artagosi din fire), pentru ca Terrier Australian nu agreeaza foarte mult apa si senzatia pe care i-o da parul ud. Are nevoie de miscare si de ocazia de a-si consuma energia.
Boli si afectiuni specifice: diferite forme de cancer, diabet, dermatite alergice, infectii ale canalului auditiv, luxatia patelara, ruptura ligamentelor incrucisate, cataracta.
Concluzia noastra: Inca o bijuterie mica, haioasa si reconfortanta din lungul sirag alcatuit de cainii Terrier. Desi este considerat o rasa australiana nativa, radacinile sale sunt in insulele britanice. Un foarte placut caine de companie, alert, vioi si jucaus. Un caine de talie mica dar cu inima mare, un luptator curajos si un prieten devotat.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Terrier Australian:

Masculi: Arthur, Astro, Barto, Carlo, Freddie, Franco, Igor, Cronos, Lancaster, Maestro, Norte, Oscar, Ringo, Rollo, Spider, Tricky, Zorro

Femele: Arama, Barbie, Carmela, Casandra, Frida, Grazziela, Imelda, Loreta, Randi, Ruby, Sabrina, Sasha, Tereza, Uruma

POZE cu Caini Terrier Australian

Articole pe aceeasi tema:
Terrier Australian – Boli si riscuri comune
Terrier Australian – Modelarea caracterului prin dresaj
Terrier Australian – Alegeti hrana corecta
Terrier Australian – Preocupari pentru ingrijirea atenta
Poze cu caini de rasa Terrier Australian

Mastino Napoletano – Hranirea corecta

Cainii Mastino Napoletano nu au nevoi de hranire speciale, accepta o mare varietate mare de tipuri de hrana pentru caini existente in comert, dar continutul si cantitatea trebuie adaptate la specificul acestei rase de caini mari, cu necesar proteic specific (formula pentru rase mari). Trebuie sa stiti ca hrana recomandata raselor de caini de talie mare trebuie sa contina un procent mai scazut de proteine si grasimi decat hrana destinata altor rase. Conform cu standardul promovat de Neapoletano Mastiff’s Club din SUA, un nivel indicat pentru hrana cateilor din aceasta rasa este de 19-25% proteine si 8-14% grasimi.

Tinand cont de necesarul ridicat de hrana solicitat de acest caine de talie mare, sculptural si foarte robust, se recomanda sa uzati de hrana uscata pentru caini. Desi calitatea si prospetimea hranei gatite in casa nu vor fi egalate de nici o marca de hrana industriala, efortul necesar prepararii zilnice a meniului pentru acest urias descurajeaza inevitabil. Si bineinteles, incarca foarte mult nota de plata, aspect deloc de neglijat.

Cautati ca specificatiile pentru tipul de hrana de caini pentru care v-ati hotarat sa indice carnea ca principal ingredient. Din cand in cand, unui catel din rasa Mastino Napoletano va fi necesar sa-i suplimentati portia de hrana uscata cu bucati de carne (rosie sau alba, nu are importanta) pentru un aport nutritiv vital in procesul rapid de crestere pe care il inregistreaza. Vasele in care ii serviti mancarea unui Mastino Napoletano trebuie sa fie largi si putin adanci, conformatia botului sau impunand aceste conditii.

Locul ales pentru servirea mesei trebuie sa fie de asa natura incat sa poata fi curatat usor, periodic. Acesti caini fac mult „deranj” in jurul vasului de mancare, datorita conformatiei buzelor.
Apa trebuie sa fie la dispozitie, proaspata si servita in vase curate (dupa ce va bea o data contaminand-o cu saliva in exces, nu va mai reveni la acel vas, deci ideea de a folosi 2 vase de apa este destul de utila). Este nevoie ca dieta sa ii fie supravegheata atent mai ales in perioada de la 3 luni la 1,5 ani, cat timp se dezvolta impetuos, si nu uitati ca, la maturitate, scheletul acestui caine masiv si totusi atletic va trebui sa suporte solicitari considerabile.

Un Mastino Napoletano nu agreeaza deloc sa deranjat pe timpul cat se hraneste, asa incat regula celor 10 minute este greu de aplicat. Vorbim aici de intervalul optim de timp in care un caine adult ar trebui sa-si serveasca masa, cu pofta si concentrare, la consumarea acestui interval resturile urmand sa fie evacuate. Chiar daca sunt caini care in mod instinctiv vor evita sa raneasca un oponent atata timp cat au la dispozitie si alte alternative, nu va recomandam sa interveniti brusc peste Neo atunci cand se hraneste. Cel mai bine este sa va obisnuiti sa ii dozati portia optima si sa-i acordati timp sa o ingurgiteze. Daca doriti sa il opriti din hranire (uneori veti observa cainele mancand portia altor animale din curte), sau sa va impuneti in cadrul relatiei, dati comanda de oprire si de indepartare si repetati-o cu voce ferma, pana cand este perceputa si acceptata. Acesta poate fi si un exercitiu din cadrul dresajului de obedienta.

Mastino Napoletano accepta bine in meniu legumele si fructele proaspete, mai ales pe durata sezonului cald, dar uneori este bine ca si carnea (fiarta) sa se regaseasca in meniu. Nu exagerati cu portiile sau cu suplimentele acordate intre mese, pentru ca este un caine cu predispozitie spre ingrasare, iar efortul pe care il va depune in activitatea zilnica un astfel de caine obez (este destul de activ in momentele in care are obiective de interes) va supune inima unor eforturi suplimentare cu potential periculos.

Articole pe aceeasi tema:
Mastino Napoletano – Caine de paza invincibil
Mastino Napoletano – Ingrijire si afectiune
Mastino Napoletano – Bolile care il ameninta
Mastino Napoletano – Implicare si responsabilitate

Mastino Napoletano – Implicare si responsabilitate in dresaj

Un Mastino Napoletano nu isi alege stapanul, dar o persoana trebuie sa aleaga in cunostinta de cauza un Mastino Napoletano. Acest caine care impresioneaza prin simpla aparitie are nevoie in primul rand de un stapan care sa-l iubeasca, sa-i arate ca este acceptat si integrat in familie, dar care sa fie totodata ferm. “Neo”, asa cum este poreclit Mastino Napoletano, este un caine mandru, increzator in forta sa, un luptator neinfricat, care impresioneaza si descurajeaza fara sa fie nevoie sa actioneze propriu-zis. Un exemplar de rasa pura, care a beneficiat de un dresaj corect, nu se va dovedi niciodata agresiv fara un motiv puternic, dar in cazul in care un imprudent il provoaca, ataca intotdeauna frontal, fara sa ezite. De asemenea, nu suporta sa fie umilit. Este deosebit de protector cu familia si foarte afectuos cu copiii pe care ii are in grija. Atentie insa, fiind un caine foarte masiv, in momentul in care isi arata sentimentele fata de micuti, de la care suporta aproape orice tip de "tratament", ii poate dezechilibra, iar acestia se pot rani. Care sunt trasaturile specifice de comportament ale unui Mastino si unde trebuie sa interveniti in dresaj? – iata intrebarea careia am cautat sa-i dam un raspuns in cele ce urmeaza:

Paznicul teritoriului

Dotat in mod natural cu exceptionale calitati pentru rolul de caine de paza si protectie, el nu paraseste niciodata teritoriul pe care il are in responsabilitate (casa si curtea), nici chiar in urmarirea unui agresor. In sudul Italiei, detinatorii acestor caini preferau sa tina in curte doi Mastino Napoletano. Un mascul, care se afla imediat in apropierea casei, pentru a nu permite unui potential intrus sa patrunda in interior, si o femela, care era libera tot timpul si care alerga in caz de alarma si ataca din spatele intrusului. Astfel, acesta era prins intre doua "focuri", fiind, practic, condamnat.

Calmul, dincolo de aparente

Starea de calm general pe care acest caine o afiseaza in mod obisnuit nu trebuie sa induca in eroare. In caz de necesitate acest colos trece la actiune cu o viteza si o forta de neinchipuit. Profund devotat familiei, el va interpreta scrupulos fiecare gest al noilor veniti si nu trebuie sa perceapa nici un fel de amenintare la adresa celor apropiati. Dincolo de orice gluma este bine sa evitati chiar si imbratisarile amicale puternice cu persoane pe care cainele nu le-a acceptat inca. Desi se dovedeste permisiv si afectuos cu cei mici din familie, fiti atenti la prietenii micutilor vostri care vin in vizita. Ei nu vor beneficia automat de acelasi tratament ca si copiii familiei, iar cel mai bine este sa nu lasati vigilentul Napoletano sa supervizeze joaca celor mici, pentru ca poate interpreta unele gesturi facute in joaca drept amenintari! Mai bine ar fi sa stea separat, supravegheat de unul din adultii familiei. Mastino nu latra mult si nici fara motiv, iar atunci cand atentioneaza emite un marait profund, cu rezonante ce pot infiora pe oricine.

Locul in interior

Chiar daca atunci cand este mic va face placere sa-l vedeti catarandu-se pe canapele, sau va bucurati sa-l tineti in brate in timp ce va relaxati in fotoliul preferat, imaginati-va totusi ca simpaticul catel va deveni cat de curand un colos ce poate depasi 80 de kg. Prin urmare obisnuiti-l sa aiba un loc al sau, pe care sa si-l pastreze. Acolo va fi refugiul sau absolut, locul unde niciodata nu va fi certat, pedepsit sau deranjat din somn (in perioada de crestere).

Vectorii dresajului incipient

Dresajul si antrenamentul unui Mastino Napoletano trebuie sa se axeze din start pe elemente de obedienta, iar comenzile, la care cainele va fi invatat sa raspunda cat mai repede si neconditionat, trebuie sa fie clare si precise. Pentru a evita accidentele potential periculoase, in situatia in care un vizitator neatent patrunde fara incuviintarea voastra pe teritoriul sau, comenzi ca "Pe loc" si "Lasa" sunt extrem de importante. Mastino Napoletano, ca orice caine molossoid, are un nivel foarte ridicat de rezistenta la durere, iar daca va fi scapat de sub control nici macar ripostele dure ale celui atacat nu il descurajeaza! Fiti mereu siguri ca detineti controlul si v-ati asigurat pozitia dominanta in relatia cu Neo, nu acceptati numai dragostea lui, ci pretindeti respectul absolut si supunerea neconditionata. Mastino Napoletano nu trebuie dresat pentru paza si aparare, fiind suficient instinctul sau. Din cauza muscaturii devastatoare, este interzis antrenamentul cu manson efectuat de un stapan lipsit de experienta, fiind nevoie ca acest gen de pregatire sa fie condus de dresori calificati care au mai lucrat cu astfel de caini, si numai pentru motive foarte bine fundamentate.

Implicare constienta
Cu siguranta ca intre rasele de caini moderne se pot numara si unele cu grad de pericol mai mare decat cel reprezentat de Mastino Napoletano. Dar putini caini pot egala forta si determinarea unui “gladiator italian” scapat de sub control. Trebuie sa fiti profund si responsabil documentati si motivati cand va decideti pentru un caine din aceasta rasa. Din momentul cand cumparati un pui de Mastino Napoletano repetati-va ca acest caine nu este o jucarie si necesita o implicare afectiva si financiara deosebita.

Articole pe aceeasi tema:
Mastino Napoletano – Caine de paza invincibil
Mastino Napoletano – Ingrijire si afectiune
Mastino Napoletano – Bolile care il ameninta
Mastino Napoletano – Hranirea corecta

Mastino Napoletano – Bolile care il ameninta

Cainii din rasa Mastino Napoletano dovedesc predispozitii pentru o gama destul de larga de boli. Privind in trecut, rasa a cuprins exemplare robuste nu doar din punct de vedere fizic, ci si din cel al starii de sanatate generala. Insa, datorita situatiei speciale care a caracterizat rasa in perioada celor 2 razboaie mondiale, cand Mastino Napoletano a fost, practic, foarte aproape de extinctia ca rasa, s-a ajuns la situatia revitalizarii rasei pornind de la un fond de reproducere foarte restrans. Pentru ca pasionatii acestei rase impresionante au tinut mult sa perpetueze o imagine speciala a cainilor Mastino Napoletano, mostenita din trectutul lor respectabil, s-a ajuns inevitabil la conditiile cosangvinizarii stranse. In atari conditii, perpetuarea unor influente degenerative pe baze genetice a fost inevitabila. La acest proces de sensibilizare a exemplarelor moderne de Mastino Napoletano au contribuit (si inca mai contribuie, din pacate!) inmultirile aleatoare, iresponsabile, intre exemplare care nu intrunesc conditiile unui fond genetic echilibrat si neafectat de influente negative. Astfel unele boli s-au perpetuat in cadrul rasei, devenind suparator de numeroase, mai ales in ultimii ani.

Boli specifice:

Boala “Cherry eye” (ochii sangerii) – poate cea mai comuna afectiune semnalata in cadrul rasei, se refera la o afectiune oculara. In acest caz este vorba de tesutul celei de-a treia care se poate inflama sau chiar deplasa, prezentandu-se ca o pelicula de culoare rosu intens, ce tinde sa acopere globul ocular. Adesea este nevoie de interventie chirurgicala pentru eliminarea tesutului inflamat. Problema ca acest tesut contine si cea mai importanta glanda lacrimala. Daca se ajunge la solutia extrema de extirpare, va fi nevoie sa folositi picaturi pentru ochi pe tot parcursul vietii cainelui;

Displazia de sold – o problema scheletala, o dezvoltare anormala a articulatiei soldului, caz in care capul femurului nu se fixeaza corect in alveola pelviana. Capul femurului se dezvolta anormal si ajunge sa erodeze cartilajul incheieturii ducand la dureri intense si dificultati de mers la picioarele din spate. Malformatiile articulatiei soldului duc, in timp, la aparitia si dezvoltarea artritei si poliartritei;

Displazia de cot – se manifesta la membrele anterioare, mai ales pe fondul unei dezvoltari improprii (in rate inegale de crestere) a celor trei oase care alcatuiesc umarul. Incheietura devine prea „moale”, nesigura, ori cartilajele se rod prin frecare si, de asemenea, in final se ajunge la dezvoltarea unor artrite dureroase. Este vorba fie de o dezvoltare in exces a cartilajului incheieturii sau a structurilor din jurul acesteia, fie de o desprindere a cartilajului de suprafata de contact (osteocondrita disecanta). In ambele cazuri de displazie, in functie de stadiul bolii, se intervine chirurgical pentru ameliorarea starii incheieturilor afectate. In general, ca tratament de sustinere, se recomanda medicatia antiinflamatorie;

Entropionul (rasucirea spre interior a pleoapei) si ectropionul (rasucirea spre exterior a pleoapei) nu sunt neobisnuite la rasele de caini cu exces de piele pe cap, asa cum este cazul si cu Mastino;

Hipotiroidismul – semnaleaza producerea in cantitati insuficiente a tiroxinei, hormonul produs de glanda tiroida. Concentratia de tiroxina influenteaza decisiv procesul cresterii si dezvoltarii organismului si mentinerea unui nivel corect al proteinelor, lipidelor si carbohidratilor in procesele metabolice ale organismului. Boala se declanseaza cel mai des intre 2 si 6 ani. Simptomele generale sunt cresterea brusca si aparent nejustificata in greutate, letargia si unele afectiuni ale pielii si parului (par subtire, prea fin, pierderea acestuia in cantitati mari, par gras, matreata, mancarimi). Se poate intervene medicamentos pentru corectarea dezechilibrului hormonal, iar tratamentul dureaza, in medie, 6 saptamani;

Cardiomiopatia – un termen medical general care se refera la bolile muschiului cardiac. Exista tipuri diferite de cardiomiopatie, cum ar cea de dilatatie, in opozitie cu cardiomiopatia hipertrofica. Aceasta este o afectiune severa, specifica rasei Doberman Pinscher si cu o incidenta destul de mare si la cainii din rasa Mastino Napoletano. In lumea iubitorilor rasei se spune ca Neo are o inima mare si sensibila, atat la propriu cat si la figurat;

Piodermita – Mastino Napoletano este susceptibil sa fie afectat de numeroase infectii ale pielii, dar Piodermita este una din formele cele mai grave, dar si cel mai des intalnite. Literalmente numele bolii inseamna „puroi in piele” si se refera la infectii bacteriene ale pielii. Poate fi cauzata de etiologii infectioase, inflamatorii si/sau neoplazice (ce determina formarea unor tumori). Bacteriile infectioase sunt foarte aderente la keratinocitele prezente in stratul superior al epidermei, iar cele mai expuse zone pentru formarea si dezvoltarea unor colonii de bacterii declansatoare ale bolii sunt zonele calde, umede si ferite ale pielii. Prezenta pielii in exces la Mastino Napoletano face rasa foarte vulnerabila in fata atacului acestei amenintari.

Zonele de risc sunt faldurile buzei inferioare, cutele faciale, ale gatului, zonele axilare, dorsale sau zonele plantare interdigitale. De asemenea, punctele de presiune, cum ar fi coatele si jaretii, pe fondul iritatiei foliculare si a fisurilor ce se produc din cauza presarii repetate. Semnele clinice sunt, in general, pierderea parului, scarpinatul intens, necontrolat, aparitia eritemului, a pustulelor si basicilor cu puroi. Tratamentul in piodermita primara se bazeaza pe antibiotice adecvate, recomandate de un specialist si dureaza, in medie, intre 21 si 30 de zile.

Alte boli specifice rasei sunt: torsiunea gastrica si atrofia retinala progresiva. O grija speciala trebuie acordata sensibilitatii crescute manifestate de cainii rasa Mastino Napoletano la anestezice. De asemenea, din pacate statisticile ultimilor ani au semnalat o incidenta ingrijoratoare a unor forme diferite de cancer. Cainii rasei nu trebuie expusi la temperaturi prea ridicate timp indelungat, pentru ca pot face foarte usor insolatie si chiar atac de cord, pe fondul declansarii aritmiei cardiace si a hiperventilatiei.

Articole pe aceeasi tema:
Mastino Napoletano – Caine de paza invincibil
Mastino Napoletano – Ingrijire si afectiune
Mastino Napoletano – Implicare si responsabilitate in dresaj
Mastino Napoletano – Hranirea corecta

Mastino Napoletano – Ingrijire si afectiune

Exista anumiti caini de rasa a caror achizitie nu poate fi sub nicio forma un capriciu de moment. Mastino Napoletano este prin definitie un reprezentant al acestei categorii. Acest caine nu poate fi cunoscut si acceptat pe parcursul evolutiei sale in sanul familiei, asa cum stau lucrurile cu un Mops, Daschund, sau chiar Cocker. Colosul din peninsula italica este un animal cu cerinte deosebite si cu trasaturi aparte, elemente care trebuie atent cantarite inainte ca o decizie sa fie luata. Mastino Napoletano este, fara nici o urma de indoiala, un caine costisitor. Fiind o rasa cu destule probleme de ordin medical, este foarte important sa-l achizionati de la crescatori autorizati, care au tinut sub control liniile de evolutie, efectueaza permanent selectia exemplarelor pe care le reproduc si sunt capabili sa elibereze certificate medicale detaliate. In principiu, pretul de lista pentru un catel de rasa autentica, posedand pedigree, poate depasi usor 1000 de euro. Iar cheltuielile ulterioare nu sunt nici ele de ignorant. Iata de ce va recomandam sa va documentati foarte bine despre aceasta rasa inainte de a lua o decizie, iar mai jos am strans cateva informatii generale care credem ca pot fi folositoare:

Mastino Napoletano trebuie:

- … periat de 3-4 ori pe saptamana pentru a-i intretine roba si o buna irigatie sangvina la nivelul pielii.
- … protejat in prevenirea bataturilor la coate. Fiind un caine de talie mare, foarte greu, isi va suprasolicita zona in pozitia sezand (una preferata dealtfel), deci amenajati locurile sale favorite de veghe, punand acolo saltelute sau carpete moi, elastice.
- … sa beneficieze de locuri protejate impotriva umezelii, curentilor reci de aer si frigului, atunci cand se odihneste. Blana sa cu firul scurt, subtire, nu ii asigura o protectie termica adecvata.
- … antrenat in exercitii fizice inainte si dupa servirea mesei. Cate o ora de “interval linistit” il ajuta mult in prevenirea temutei torsiuni gastrice.
- … sters atent pe bot dupa ce mananca sau bea apa. Salivatia abundenta, specifica oricarei rase de caini, nu poate fi retinuta in cavitatea bucala datorita conformatiei specifice a buzelor. Fiti atenti sa aiba permanent botul curat si uscat.


Mastino Napoletano nu este:

- …un caine de apartament. Talia sa mare, nevoia de miscare, nevoia de a proteja un spatiu extins (sentimental teritorialitatii) sunt definitorii pentru acest caine. Fara doar si poate ca sunt destui cei care au incalcat (si mai incalca) aceasta regula. Dar aglomerarea specifica blocurilor de apartamente, lipsa spatiului vital, multitudinea stimulilor specifici mediului pot crea cainelui sentimente claustrofobice sau acumulari de tensiuni nervoase. Si cu un astfel de caine nu este de glumit!
- …un animal care poate fi izolat si privat de atentie si afectiune. Sub chipul ridat, in interiorul corpului musculos, de gladiator neinfricat bate o inima calda. Poate sa va para o declaratie paradoxala, dar Mastino Napoletano este un caine sentimental. In fond, este italian la origine…



- … posibil sa fie intretinut cu improvizatii de ordin alimentar. Are nevoie de hrana de calitate, abundenta in carne si completata cu suplimente de vitamine si minerale.
- … caine de atac. Numeni nu va ignora prezenta sa amenintatoare, deci capacitatea sa de intimidare este indeajuns pentru a va asigura protectia. Nu marsati pe tehnici de atac si nu ii incurajati pentru nimic tendintele agresive, pentru ca, odata dezlantuit, acest caine poate face ravagii!

- … doar un trandav si un comod. Are nevoie de miscare periodica pentru a se intretine fizic si a evita probleme ale sistemului musculo-scheletal. Dar va face miscarea in ritmul sau, nu il fortati! Nu va fi niciodata partenerul de alergare pe langa bicicleta. In perioada de crestere evitati urcatul si coboratul scarilor.
- … “Blandul Ben”, doar pentru ca este linistit si echilibrat in majoritatea timpului. Are nevoie de socializare precoce si de interactiuni monitorizate cu alti caini, pentru a-si controla tendintele dominante in relatia cu alti caini, in mod special.
- … un paznic de complezenta. Mastino Napoletano isi ia foarte in serios atributiile de caine de paza si, dincolo de aerul sau absent, vag somnolent, va reactiona foarte prompt in limitele teritoriului sau. Intrusii vor avea mari probleme, iar vizitatorii trebuie introdusi pas cu pas in preajma sa, pentru a fi acceptati.
- … o rasa de caine plasata la mijlocul scalei de simpatie. Un “Neo” ori este iubit fara rezerve, ori este respins neconditionat.

Articole pe aceeasi tema:
Mastino Napoletano – Caine de paza invincibil
Mastino Napoletano – Bolile care il ameninta
Mastino Napoletano – Implicare si responsabilitate in dresaj
Mastino Napoletano – Hranirea corecta

Mastino Napoletano - Caine de paza invincibil

Scurta istorie a rasei

Trecutul rasei Mastino Napoletano este strans legat de cel al cainilor Molossoizi antici. Cel mai probabil Mastifful Tibetan, un caine masiv si foarte puternic folosit la vanatoarea animalelor periculoase, la insotirea caravanelor si la paza turmelor, a pasit odata cu grupurile umane pornite in marile miscari de migratie de la Est la Vest, ajungand in diferite etape istorice in zone ale Europei unde a evoluat sub influenta unor factori particulari. Fenicienii, popor de comercianti si de marinari indrazneti, este posibil sa fi adus cu ei pe corabii exemplare de Moloss de Epir, aclimatizand aceasta rasa in multiple zone ale bazinului mediteranean. Se spune ca stramosul lui Mastino Napoletano ar fi fost cainele preferat al lui Alexandru Macedon. Adnotari pe marginea campaniilor lui Cezar in Britannia (circa 55 i.e.n.) consemneaza ca trupele romane s-au confruntat cu exemplare canine imense crescute de triburile de celti, cel mai probabil molossi. Impresionat de forta dovedita si de curajul in lupta, Cezar a dispus capturarea unor exemplare pentru a fi duse la Roma, unde urmau sa lupte in arena cu alte animale salbatice.

Convingator in postura de gladiator, acest caine imens, neinfricat, cu o muscatura devastatoare a fost repede „inrolat” in legiunile romane care au purtat campaniile de expansiune ale imperiului. Conform relatarilor din epoca Mastifii „legionari” erau echipati cu hamuri de piele care aveau fixate pe spate si flancuri lame si zimti de metal. Acesti caini erau antrenati sa se strecoare fara teama pe sub caii de lupta pentru a le despica burtile, stavilind astfel atacurile cavaleriei. Calitatile sale de paznic extrem de strict cu teritoriul sau l-au promovat in rolul de caine de paza si aparare preferat de patricienii romani. Mozaicuri din epoca romana, descoperite in ruinele vilelor opulente din zonele sudice ale peninsulei italice, retin imagini ale unor caini cu osatura foarte puternica, musculosi, cu capete imense. Probabil ca in urma unor incrucisari intre molossii descrisi a rezultat Mastino Napoletano. In timp, rasa a cunoscut numeroase transformari, pastrandu-si totusi anumite caracteristici cum ar fi robustetea osaturii, trupul musculos, faldurile de piele din jurul capului si marimea craniului. In sudul Italiei, unde rasa a fost permanent perpetuata chiar si in mediul rural, dar fiind mai ales preferata familiilor nobiliare, Mastino Napoletano a fost crescut pe post de caine de paza si aparare, in special, dar a fost folosit si in rol de caine de vanatoare sau paznic si insotitor al turmelor. In anul 1897, reputatul profesor Errico Tecce specialist veterinar la Scoala Regala Veterinara din Napoli descrie cainele Mastino Napoletano ca pe un arsenal de forta util la vanatoare in confruntarile cu animalele mari si feroce, dar si la apararea turmelor de vite. El afirma ca Mastino este intotdeauna atasat si afectuos cu stapanul sau, iar la comanda acestuia poate ataca si sfasia totul intr-o clipa.

In vremurile moderne, numerosi infractori din temuta organizatie mafiota napolitana Camorra foloseau acesti caini ca pe niste bodyguarzi, eliminandu-le, prin antrenamente dure, orice urma de inocenta. Multa vreme rasa a fost necunoscuta in afara Italiei. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale si criza economica inregistrata atunci au afectat foarte serios aceasta rasa de caini. Unul dintre cei care s-au implicat foarte serios in reconstituirea si revitalizarea rasei a fost Piero Scanziani (1908-2003), un reputat scriitor, jurnalist si om de cultura elvetian care a trait mult timp in Italia. El a intuit potentialul si tipicitatea acestei rase, initiind primii pasi in procesul de oficializare. Prima aparitie intr-o expozitie oficiala se inregistreaza la Napoli, in anul 1946. Cele 8 exemplare de Mastino Napoletano expuse nu s-au bucurat de un succes notabil, din cauza lipsei de omogenitate a trasaturilor distinctive. Au urmat ani de atente selectii si incrucisari controlate care au stabilizat rasa, aducand-o in reperele fizice actuale. Primele exemplare au ajuns in SUA in 1970, iar 3 ani mai tarziu lua fiinta Clubul Mastino Napoletano American. Odata cu cresterea popularitatii si a prezentei regulate la show-uri si expozitii, Mastino Napoletano s-a impus in atentia cunoscatorilor si specialistilor, astfel ca in anul 2004 reputata AKC a recunoscut oficial rasa pe care a incadrat-o in grupa cainilor utilitari. Astazi, Mastino Napoletano este prezent in foarte multe tari din intreaga lume, fiind o rasa dosebit de apreciata in rol de caine de paza.

Descrierea si intretinerea rasei

Durata de viata: 9-10 ani
Grupa: Working/Utility
Culoare: nuante solide gri intens (albastru), negru, negru-mahon (cu tenta roscata), caramiziu. Toate aceste culori pot prezenta variatii de intensitate (nuante). Unele exemplare sunt tigrate (tigrare inversa, pe fond negru cu insertii tan). Sunt admise marcaje albe pe piept, zona gatului, burta si pe capetele labelor.
Talia: mare
Naparlire: moderată
Inaltime: 61-79 cm
Greutate: 50-70 kg (masculii pot atinge destul de des 90 kg)

Mastino Napoletano este un caine de talie mare, masiv, viguros, cu un corp solid construit si muschi proeminenti. Trasaturile definitorii sunt osatura puternica si corpul acoperit cu piele abundenta, ce formeaza cute faciale profunde si falduri ample in jurul gatului. Are un cap mare, patrat, cu fruntea plata si ridata, cu un bot scurt, lat cu un nas mare si negru si buze groase care fac ca partea anterioara a gurii sa aiba forma literei „V” intoarse. Capul este acoperit de falduri de piele ce curg pe partile laterale pana la mijlocul gatului. Globii oculari, cu irisul in nuante inchise, sunt adanciti in orbite, iar pleoapele acestora atarna, lasand vizibila membrana interioara. Urechile sunt de marime medie, ascutite si atarnate natural. Multi proprietari prefera sa la cupeze, oferind cainelui un aspect si mai amenintator. Coada este lata la baza, de forma generala conica, potrivit de lunga. Blana este dispusa pe un singur strat, foarte subtire si are un par des, scurt, aspru, stralucitor.

Temperament si comportament specifice

Impresionant in imaginea de impact, Mastino Napoletano este de fapt un caine atent, linistit si echilibrat. Este foarte curajos in situatiile in care se implica, practic nu cunoaste teama. Este un caine inteligent, constient de forta sa, capabil de actiuni in forta cu adevarat periculoase, data fiind forta sa imensa. Nu este galagios, isi manifesta iritarea in faza ascendenta printr-un marait profund, sonor, intimidant. Acesti caini sunt toleranti cu copii, chiar iubitori, dar nu este bine sa fie sacaiti. Impresionant la un animal cu o alura amenintatoare de-a dreptul, Mastino Napoletano se dovedeste tandru cu stapanul sau. Este foarte atasat de familia sa, pe care va simti in mod natural nevoia de a o proteja fara a precupeti nimic. Este dominant cu alti caini si are nevoie de socializare precoce pentru a suporta alte animale in preajma sa.

Despre dresaj

Pentru ca este inteligent, acest caine nu este foarte dificil de dresat dar totusi este recomandat ca dresajul sa fie facut de o persoana cu experienta. Are nevoie de un dresaj bland, echilibrat, consecvent. Instructorul trebuie sa dovedeasca rabdare pentru a obtine rezultate finale bune. In stadiul de catel (la varsta junioratului) nu trebuie lasati sa faca mult efort, sa se angreneze in actiuni prea ample din punct de vedere al implicarii fizice, chiar daca dau semne clare ca au un surplus de energie pe care doresc sa il consume. Sistemul lor osos, cu o rata de crestere mare, dar si articulatiile si incheieturile trebuie protejate. In faza de caine adult va manifesta un regim de activitate redus, dovedindu-se mai degraba un caine sedentar. Trebuie totusi motivat si sustinut sa faca miscare, pentru a nu deveni supraponderal.

Ingrijire si sensibilitate la boli

Blana trebuie periata in perioada de naparlire, pentru a se indeparta parul mort. Pliurile de pe fata trebuie curatate periodic, folosind o solutie recomandata de medicul veterinar, pentru a nu se infecta. Mastino Napoletano este un caine care lasa bale, data fiind conformatia speciala a buzelor (foarte ample, atarnand in falduri). Trebuie curatati in jurul gurii zilnic, insistandu-se in aceasta operatie dupa mesele zilnice, pentru ca in zona pot sa ramana resturi de mancare. Mastino Napoletano nu suporta bine caldura excesiva (are nevoie de zone amenajate la umbra si de o atenta hidratare), dar nici temperaturile scazute (cand termometrul scade in jurul valorii de 0 grade Celsius). Pe timpul iernii are nevoie sa stea la adapost, in interiorul caminului. Totusi, nu este un caine de apartament. Locul ideal este pe o proprietate in care casa este inconjurata de o curte. In sezonul cald va patrula in jurul casei, implicandu-se in paza atenta a perimetrului.
Neo, asa cum este poreclit Mastino Napoletano, are cateva sensibilitati de ordin medical si boli specifice. Cea mai comuna afectiune este boala ochilor rosii („Cherry Eye”). Alte boli semnalate in cadrul rasei sunt: displazia de sold si cea de umar, ectropionul, entropionul, atrofia retinala progresiva, hipotiroidismul, cardiomiopatia, torsiunea gastrica si iritatiile/infectiile cutanate.

Concluzia noastra: Mastino Napoletano este un caine special. Urias, impresionant, amenintator in alura, dar afectuos si sentimental cu stapanul si familia sa, poate fi definit ca un animal al contrastelor. Prin forta pe care o inspira si prin loialitatea dovedita el ofera un inalt sentiment de siguranta posesorilor. Dar forta bruta de care este capabil si necesitatile de hranire si intretinere nu il recomanda orisicui. Necesita un stapan puternic si rational. Dincolo de orice este un urias care trebuie tinut sub control ferm, un partener devotat si loial, dependent de afectiunea partenerului uman, un „urat frumos” ale carui sentimente de atasament si dedicatie nu vor putea fi puse niciodata la indoiala.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Mastino Napoletano:

Masculi: Alfredo, Amaretto, Arturo, Barbaro, Benito, Carro, Corleone, Dante, Dario, Draco, Enrico, Ferro, Fido, Gianni, Piero, Pietro, Rotto, Salvattore, Serafino, Spartacus, Tito, Umberto, Vitale

Femele: Adrina, Alda, Arabela, Bella, Betina, Cara, Carlotta, Fidelia, Fiorella, Fortuna, Gina, Giovanna, Marcella, Minerva, Pietra, Prima, Regina, Speranza, Terza, Trista, Verona, Zola

Articole pe aceeasi tema:
Mastino Napoletano – Ingrijire si afectiune
Mastino Napoletano – Bolile care il ameninta
Mastino Napoletano – Implicare si responsabilitate in dresaj
Mastino Napoletano – Hranirea corecta

Setter Irlandez – Afectiuni in cadrul rasei

Setter Irlandez este o rasa rezistenta la boli, cu un bun tonus si o robustete naturala. De asemenea, acesti caini de rasa detin si o foarte buna medie de viata (12-15 ani). Asa cum se poate spune despre orice rasa de caini, si cainii din rasa Setter Irlandez denota sensibilitati si probleme de sanatate cu substrat genetic, unele afectiuni semnalandu-se mai des in evidentele medicale. Dealtfel, din punctul de vedere al “dosarului medical” si al evidentelor si testeleor puse la punc pentru aceasta rasa, Setterii Irlandezi stau foarte bine, fiind o rasa atent monitorizata si cu posibilitati de evaluare si diagnosticare dintre cele mai evoluate. Sfatul nostru universal valabil: daca aveti in vedere achizitionarea unui catel din rasa Setter Irlandez trebuie sa alegeti un crescator cu experienta si o buna reputatie. Nu va recomandam sa cumparati un pui de la pet shop sau de la o persoana necunoscuta, de la care nu puteti obtine garantii privind starea de sanatate a parintilor si predispozitiile genetice ale acestora. Asigurati-va din start ca parintii micului catel au avut certificate de sanatate eliberate in vederea reproductiei. Iata o lista a celor mai complexe afectiuni intalnite la cainii din rasa Setter Irlandez:

Displazia de cot si cea de sold - Conform datelor statistice furnizate de ESAA (English Setter Asociation of America) rata de impact a displaziei de sold in cazul acestor caini de rasa este de aproximativ 24%. Procentajul este in scadere, dar cifrele comunicate sunt, totusi, ingrijoratoare. In acest sens fiti atenti la mentinerea unei greutati corporale optime la cainele vostru, pentru ca orice Setter Irlandez este pofiticios si va lua repede in greutate cand regimul de hrana este cotat in exces.

Hipotiroidism - Hipotiroidismul canin este cea mai comuna boala hormonala diagnosticata la acesti caini. Termenul hipotiroidism semnaleaza productia sub limita a tiroxinei, hormonul produs de glanda tiroida. Acest hormon este foarte important in controlul cresterii si dezvoltarii organismului si in mentinerea unui nivel corect al proteinelor, lipidelor si carbohidratilor in procesele metabolice ale organismului, fie ca vorbim de cel al unui caine sau al unui om. Boala se declanseaza la caini, cel mai adesea, intre 2 si 6 ani. Simptomele generale sunt cresterea brusca si aparent nejustificata in greutate, letargia si unele afectiuni ale pielii si parului (par subtire, prea fin, pierderea acestuia in cantitati mari, par gras, matreata, mancarimi). Mandria unui Setter Irlandez, bogata si aspectuoasa blana caramizie, va fi compromisa. Tratamentul clasic este accesibil si poate fi recomandat de orice medic veterinar, iar raspunsul la acesta este bun din partea cainelui. Toate semnele particulare ale bolii sunt reversibile dupa un tratament corect aplicat pentru o perioada de 4-6 saptamani.


Osteosarcomul - Cunoscut si sub denumirea de cancer osos este o forma de cancer care afecteaza relativ multe exemplare reprezentand rase de caini de talie mare si foarte mare. Primele semne sunt date de umflarea unui sau a ambelor picioare din fata, insotita de schiopatat. Diagnosticul este confirmat prin examen radiologic. Cel mai des, se produc rapid metastastaze si la organele interne. Pronosticul este slab, chiar si dupa interventie chirurgicala reusita si efectuarea chimioterapiei.

Boala von Willebrand – este una din putinele boli ereditare semnalate in cadrul rasei. In acest caz vorbim despre o boala a sangelui, care implica o dezvoltare anormala a trombocitelor si o modificare a capacitatii de coagulare.

Daca aveti un Setter Irlandez care prezinta sangerari spontane, mai usoare sau mai severe, iar in cazul ranirilor accidentale ori dupa operatii oprirea sangerarii se face mult mai greu decat in cazurile normale, este foarte probabil sa fie vorba de aceasta boala. Daca este vorba de ereditate, masura prin care se poate evita este de abordare a caniselor si crescatorilor cu o solida reputatie atunci cand va decideti sa achizitionati un pui de Setter Irlandez. Controalele sangvine preventive (dupa varsta de 6 luni) sunt de asemenea indicate. Bineinteles, in functie de gravitatea bolii, exista tratamente capabile sa ajute un animal afectat, dar, in general, in astfel de cazuri media de viata se diminueaza semnificativ.

Boala celiaca (enteropatia glutemica) - Este o afectiune a sistemului imunitar, declansata de ingestia glutenului alimentar, in care apar leziuni la nivelul intestinului subtire. Glutenul este o proteina de origine vegetala care se gaseste in cereale precum graul, orzul sau secara. Leziunile provocate la nivelul intestinului subtire afecteaza absorbtia normala a nutrientelor, in special a grasimilor, calciului si fierului. Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile medicale din ultimii ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie crescuta pentru boala. Factorii de mediu, precum infectiile virale sau bacteriene, pot declansa diferite modificari la nivelul intestinului subtire in cazul cainilor cu predispozitie genetica. De aceea este foarte important sa va axati pe o hranire corecta, evitand hrana uscata cu un continut prea mare de cereale si prea scazut de carne. Sistemul digestiv al cainilor nu este conceput pentru o buna digestie a cerealelor, avand un intestin subtire prea scurt. Chiar daca un aport de fibre in hrana de caini este recomandat, procentajul nu trebuie sa depaseasca 4%.

Articole pe aceeasi tema:
Setter Irlandez – Caine de vanatoare elegant
Setter Irlandez – Hrana corecta, par frumos
Setter Irlandez – Cerinte in ingrijire
Setter Irlandez – Posibilitati in dresaj

Setter Irlandez – Posibilitati in dresaj

Pentru a intelege foarte bine aspectele ce tin de dresaj in cazul unui Setter Irlandez, este necesar, inainte de toate, sa intelegeti instinctele mostenite genetic de reprezentantii acestei rase de caini. Inainte de orice, un Setter Irlandez este caine de vanatoare. Rasa a fost creata pentru a lua urma pasarilor salbatice (cu predilectie) in teren montan, sa le identifice pozitia, sa o indice in liniste si apoi sa astepte ca vanatorul sa se apropie si sa ia initiativa. De aici desprindem aspectul ca, instinctual, un Setter Irlandez este genul de animal in mare parte autonom, care ia de unul singur cele mai multe decizii de actiune, isi „face treaba”conform simturilor sale si colaboreaza cu omul la „locul de munca”. Deci omul poate profita de pe urma actiunilor unui Setter Irlandez, dar nu-l poate transforma intr-un receptor pasiv al unor varii comenzi. Este nevoie de maleabilitate si prevenirea (limitarea) trasaturilor instinctuale.

Background

Chiar in cazul in care nu folositi un Setter Irlandez ca si de caine de vanatoare, aveti cu adevarat nevoie sa parcurgeti cu el anumite exercitii de dresaj. Cainele trebuie sa-si insuseasca elemente de dresaj necesare in mediul urban, dresajul de interior, interactiunea sociala (socializare multipla). Pentru ca oricine iubeste cainii isi doreste un partener modelat comportamental, nedistructiv si adaptat social. Un aspect mai putin placut este acela ca, datorita unor incrucisari defectuoase produse de persoane prea putin responsabile prin deceniile 8 si 9 ale secolului trecut (mai ales in Europa), au rezultat destule exemplare de Setter Irlandez nereusite, ceea ce le-a creat o faima negativa de caini hiperexcitabili sau chiar prosti. Pata aceasta pe reputatia lor este in mod clar consecinta actiunii unor oameni, neavand nici o legatura cu posibilitatile reale de exprimare si calitatile acestor caini. Setterul Irlandez este un caine inteligent, cu multe resurse, atent, intuitiv, capabil de asocieri logice si cu o buna memorie. De fapt, este impropriu sa se pretinda ca un caine de vanatoare nu este cotat la valori inalte privind inteligenta. Genul acesta de caini au fost selectionati special pentru a coopera indeaproape cu oamenii in activitati cu inalt factor de risc, intr-un mediu dominat de multe elemente complexe, mereu in schimbare. Un Setter Irlandez se incadreaza foarte bine in tiparul general al numeroasei familii a cainilor de vanatoare. Dresajul acestui “irlandez elegant” poate sa va aduca multe satisfactii, mai ales daca dati dovada de abilitate, rabdare, gentilete si perseverenta.

Debutul

Primele exercitii de dresaj trebuie incepute devreme si focusul lor trebuie orientat in egala masura catre regulile vietii in interiorul casei si catre interactiunea buna cu alte animale existente in casa sau pe proprietate. Chiar daca sunt caini dedicati vietii in aer liber, nu va fi foarte dificil sa ii invatati sa se supuna regulilor specifice vietii in casa. Cateva exercitii de socializare de inceput pentru introducerea copiilor si a altor animale mici in atentia cainelui sunt iarasi binevenite. Fara a avea, in mod instinctiv, porniri violente in relatia cu alte animale (este „setat” sa se apropie de prada sa in liniste si sa o observe), totusi un Setter Irlandez are instinctele de vanator foarte puternice si nu se stie cand se va apuca sa urmareasca frenetic vreo pisica (sau un alt animal de dimensiuni mici).

Particularitati

Primele comenzi care trebuie insusite in dresaj (si cele mai dificile in memorare pentru un Setter Irlandez) sunt „Aici-Vino!”, „Stai!”, „Sezi!” si „Asteapta!”. Caini curiosi, energici si deprinsi sa isi configureze independent actiunile, Setterii Irlandezi vor invata greu sa se supuna unor comenzi de dresaj cu impact restrictiv la acest capitol. De fiecare data cand nasul extrem de fin va prinde o urma interesanta, vor interveni momente dificile, pentru ca va simti o nevoie acuta sa urmareasca mirosul. Folosirea lesei in primele lectii este vitala (chiar si ulterior, pe parcursul vietii, cand va deplasati in spatii largi, neingradite si putin cunoscute). Iar comanda “Aici-Vino!” va fi “litera de lege”. Trebuie sa avansati incet, cu rabdare, sa treceti la o comanda noua dupa insusirea temeinica a celei anterioare si sa reveniti din cand in cand la exercitiile deja invatate, pentru reimprospatarea memoriei. Exercitiile de dresaj cu implicare fizica trebuie derulate atent, fara fortari, mai ales in primii doi ani de viata. Orice caine de talie mare se maturizeaza mai lent, iar sistemul sau osos nu trebuie supus unor eforturi prea mari in primii doi ani de viata, pentru consolidarea corecta a acestuia.

Metoda

Inainte de orice, persoanele care se ocupa de dresaj trebuie sa uzeze exclusiv de metode pozitive, sa foloseasca des recompensele (mici suplimente alimentare si mangaieri scurte). Metodele aspre, cu background negativ, chiar si tonul prea aspru al vocii nu duc la rezultate bune. Setterul Irlandez este un caine in egala masura inteligent si sensibil, elemente care pot constitui impedimente in dresaj daca apelati la varianta dura de lucru. Asa cum am mai spus, chiar si tonul vocii poate produce blocaje in raspunsul cainelui angrenat in dresaj. Cand pierd contactul afectiv cu stapanul (dresorul), cainii din rasa Setter Irlandez devin deseori duplicitari: pastreaza o aparenta de normalitate, de comportament linistit si supus, dar creaza suprize neplacute de fiecare data cand sunt scapati din atentie. Deci, fiti blanzi, insistenti si afectuosi cand va implicati in exercitii de dresaj cu acesti caini.

Articole pe aceeasi tema:
Setter Irlandez – Caine de vanatoare elegant
Setter Irlandez – Hrana corecta, par frumos
Setter Irlandez – Cerinte in ingrijire
Setter Irlandez – Afectiuni in cadrul rasei