Caini de rasa : alimentatie, intretinere, dresaj

REPERE GENERALE PENTRU TOALETARE SI IMBAIERE

Un caine de rasa Cocker Spaniel necesita pentru imbaiere un sampon special pentru caini cu par lung. Cainele trebuie spalat cel putin o data pe luna iar periajul se va efectua saptamanal in conditii obisnuite. Daca obisnuiti sa iesiti cu cainele la plimbari pe camp, periajul trebuie executat mai des. Nu amanati aceasta operatiune importanta pentru acesta rasa de caini. Cockerul este un caine cu piele sensibila si nu foarte rabdator, deci, la inceput, un catel nu va fi foarte incantat. Combinand periajul regulat cu incurajari rostite cu voce calma, degajata, veti obtine rezultate foarte bune, iar cainele va percepe activitatea in mod placut. Toaletarea unui Cocker Spaniel implica un mic „arsenal” de ustensile, care va include o perie cu dinti metalici indoiti, un descalcitor, o foarfeca dreapta, o foarfeca de filat, si, eventual, o masina de tuns. Parul se perie mai bine dupa spalare. In timp ce uscati cainele, franjurile de pe urechi, membre, piept si partile laterale ale corpului trebuie periate in sensul de crestere a parului, pentru a nu ramane infoiate. Nodurile din blana se vor indrepta cu descalcitoare speciale, folosite cu blandete. Pe timpul verii este foarte important sa inspectati cainele zilnic pentru a indeparta scaietii, crengutele si alte resturi vegetale agatate in blana. Fiti atenti in special la scaieti, acestia irita usor pielea sensibila a acestor caini, iar ei vor cauta sa ii indeparteze mestecandu-i. Fragmentele inghitite vor produce de multe ori iritatii la nivelul faringelui.



INTRETINEREA BLANII

CAPUL:

Adeseori, cainii din rasa Cocker Spaniel prezinta pe crestet o "creasta" de par cu aspect tern. Aceasta se elimina prin smulgere putin cate putin pana cand pe cap ramane un par scurt si lucios. Acesta actiune de smulgere nu trebuie perceputa in sensul ei agresiv ce sugereaza suferinta pentru animal. Folosirea unor manusi de cauciuc speciale, prevazute cu mici „carlige” in zona palmara este cea mai indicata. Actiunea se aseamana cu o mangaiere mai intensa, repetata, iar cainele o poate percepe pozitiv. Nu tundeti niciodata "creasta" deoarece, pe de o parte capul va capata o expresie aspra, si pe de alta parte parul va creste si mai abundent si de cele mai multe ori ondulat. Parul de pe partile laterale ale botului unui Cocker Spaniel precum si mustatile se taie cu foarfeca de filat.

URECHILE:

Trebuie sa fie foarte bine periate pe ambele fete. Standardul prevede ca la un Cocker Spaniel urechile vor fi inserate la nivelul liniei orizontale ce reprezinta nivelul ochilor. Tot parul care, prin abundenta sa, poate crea impresia ca ele sunt atasate mai sus de linia indicata trebuie eliminat prin smulgere sau cu ajutorul foarfecelor de filat sau al masinii de tuns. Cu masina de tuns si cu ajutorul foarfecelui drept se indeparteaza si parul de pe fata interna a urechii si de pe marginea posterioara pentru a degaja intrarea in conductul auditiv. Varfurile franjurilor se egaleaza. Ca orice caine cu urechi lungi, cazute, un Cocker Spaniel are nevoie de o igienizare atenta a urechilor. In mod normal, un caine sanatos, bine hranit, nu va avea o secretie foarte abundenta in urechi. Folositi la curatare vata sau cu o bucata de tifon steril, scotand catre exterior tot cerumenul, pana cand urechile raman curate. Executati miscarile cu delicatete, cainii sunt sensibili in aceasta zona si percep miscarile uneori ca fiind dureroase, alteori producatoare de mancarimi. Nu este rau sa apelati la produsele speciale pentru curatarea urechilor care se gasesc in farmacii veterinare. Nu patrundeti cu nimic in interiorul urechii animalului (conductul auricular), curatati numai partea urechii pe care o puteti vedea. In anumite situatii, datorita unor cauze variate, la acesti caini secretia auriculara se mareste cantitativ, isi modifica aspectul si mirosul, urechile se inflameaza si devin dureroase, vor aparea manifestari gen scuturat din cap, mers cu capul aplecat intr-o parte. In acest caz aveti un caine sau un catel care a facut ceea ce se cheama o otita externa si trebuie verificat de un specialist la cabinetul veterinar. Principalele cauze care duc la otite la cainii de rasa Cocker Spaniel sunt: permanentizarea umezelii in ureche, corpuri straine patrunse acolo (ariste, in special pe timpul verii), insuficienta aerare sau ventilatie la nivelul conductului auditiv cauzata de excesul de par, alimentatia de proasta calitate (otite de origine alergica).

GATUL:

Se tunde scurt un triunghi cu un varf la nivelul sternului si celelalte doua in partea posterioara a insertiei urechilor.

CORPUL:

Parul mort de pe spate trebuie indepartat prin smulgere cu mana cu o manusa de cauciuc. Franjurile de pe piept vor fi bine periate, egalate, dar in nici un caz taiate de la radacina. Pe ceafa si pe partile laterale ale corpului ale animalului, ca si pe coapsele acestuia, daca este prea mult par, se indeparteaza cu foarfeca de filat.

MEMBRELE ANTERIOARE:

Parul de la nivelul coatelor si de pe partea anterioara a membrelor unui caine din aceasta rasa trebuie epilat sau filat, iar in partea posterioara franjurile vor fi bine periate si, de asemenea, nu se recomanda taierea.

MEMBRELE POSTERIOARE:

Crupa si coapsele trebuie degajate de parul mort, franjurile se egaleaza, iar jaretul se tunde scurt.

LABELE:

Aspectul clasic pentru labele unui Cocker Spaniel poarta denumirea de ”labe de pisica”. Acestea trebuie sa arate rotunde din orice unghi ar fi privite. Este indispensabila si taierea parului dintre cuzineti, dar numai pana la nivelul acestora, pentru a impiedica formarea de noduri care jeneaza cainele in mers. In timpul acestei operatiuni trebuie pieptanat foarte des pentru ca ies mereu fire de par netaiate.

POZE cu Caini Cocker Spaniel Englez si American

Scurt istoric al rasei :

Un caine mai mereu situat in primele zece pozitii ale popularitatii este „pletosul cu zulufi”, simpaticul Cocker Spaniel. Istoricul acestei rase de caini merge mult inapoi in timp, stramosii animalului fiind parteneri de nadejde ai vanatorilor. Acesti caini decorativi sunt cei mai mici ca talie in grupa cainilor de vanatoare (Gundog), dar cu abilitati care ii plaseaza pe o pozitie fruntasa. Specialistii individualizeaza ca stramos al rasei „cainele d’Oysel”, un animal folosit la vanatoarea de pasari, atat in Anglia cat si in Franta, incepand cu secolul al XI-lea. Este foarte probabil ca tara de origine sa fie Spania, intrucat in prima sa mentionare documentara (lucrarea „Tratat de vanatoare” a lui Gaston Phoebus) Cockerul se identifica sub denumirea de „Espainholz”. Desi acest caine dovedeste abilitati atat in vanatoarea de teren cat si in cea pe apa, in Anglia, incepand cu secolul al XVI-lea incepe o prima tendinta de separare pe varietati, astfel ca secolul al XVIII-lea cunoaste popularizeaza deja 2 denumiri pentru cainii acestei rase: Springer Spaniel (mai compact, de talie mai mica, folosit mai des la vanatoarea pe teren) si Cocker Spaniel (un caine de talie mai mare, folosit si la vanatoarea pe balta). In anul 1893 Kennel Club din Regatul Unit a stabilit standardele fiecarei varietati si, din anul 1936, an in care rasa de caini a fost recunoscuta oficial de AKC, cele doua varietati au devenit Cocker Spaniel Englez si Cocker Spaniel American. In zilele noastre, Cockerul Spaniel Englez reprezinta varietatea mai mare in talie, reprezentantii sai dovedindu-se mai sociabili si mai maleabili la dresaj (de asemenea fiind inca destul de des folositi la vanatoare), iar Cockerul Spaniel American varietatea mai mica, cu reprezentanti ceva mai „mofturosi”, dar mai cocheti, caini folositi aproape exclusiv ca animale de companie.




Descrierea si intretinerea rasei:

Durata de viaţă: 14-16 ani
Grupa: Gundog (caine de vanatoare)
Culoare: maro–roscat, rosu inchis, negru cu cafeniu, alb cu negru, rosu sau cu pete rosu-inchis ( cu sau fara margini cafenii), albastre, portocalii
Varietati: Englez si American
Talie: mica spre medie
Naparlire: semnificativa, mai ales in perioadele de naparlire
Inaltime: 38-43cm (Cocker Spaniel Englez) / 35-38cm (Cocker Spaniel American)
Greutate: 12-15kg (Cocker Spaniel Englez) / 10-12kg (Cocker Spaniel American)

Animal cu o certa alura eleganta, cu „aer sic”, acest caine va cuceri usor orice privitor. Este un caine puternic, vioi si alert, rezistent la efort. Capul este bine modelat, cu stopul marcat. Ochii sunt mari, expresivi (o privire atenta si afectuoasa), migdalati, cel mai des caprui in diferite tonuri. Urechile sunt prinse jos pe craniu, in lateral, sunt lungi, stau atarnate, foarte rotunjite la limita inferioara si acoperite cu par lung, bogat, ondulat. Gatul este lung si musculos. Coada cainilor din rasa Cocker Spaniel se taie de obicei cu 1/3, animalul purtand-o orizontal si in miscare. Blana are un par fin, matasos, de lungime medie, cu firul drept sau ondulat, mai scurt pe cap si formand franjuri pe urechi, picioare, piept si abdomen. Parul lung al unui Cocker Spaniel necesita periaj periodic, iar frecventa acestei activitati va trebui sa fie corelata cu specificul si intensitatea activitatii cainelui. Se va acorda atentie inlaturarii parului crescut in exces dintre pernutele de la picioare si din urechi. De 2-3 ori pe an este recomandat ca acesti caini sa fie tunsi, preferabil de catre un specialist, pentru a se pastra aspectul standard al rasei. Cainele din rasa Cocker Spaniel este un animal rezistent la factorii de mediu, de stres, de efort, rezista bine in aer liber si se adapteaza repede la viata intr-un apartament. Nivelul de activitate specific acestei rase de caini poate fi caracterizat ca moderat, dar un Cocker Spaniel se va bucura intotdeauna intens cand i se vor oferi iesiri in natura prelungite unde se va juca, va alerga si va inota cu o energie debordanta. Jocurile de agilitate reprezinta, de asemenea, un domeniu agreat de acest caine. Are nevoie de dresaj, socializare.





Temperament si comportament specifice :

Cocker Spaniel este, in principiu, sinonim cu sociabilitatea si increderea. Acest caine accepta usor strainii atunci cand mediul in care traieste este unul echilibrat si dominat de afectiune. La randul lor afectuosi, ei se dovedesc caini foarte atasati de stapani si se bucura intotdeauna sa fie in preajma acestora. Sunt animale carora le place sa fie rasfatate, dar balanta in acest sens trebuie tinuta cu delicatete, pentru ca un Cocker Spaniel si asa are tendinte de actiune si exprimare independente. Sunt niste caini vioi, agili si energici, mai potriviti unor stapani activi. Dar, daca toti cei din familie denota un comportament mai „asezat”, cainii din aceasta rasa vor dovedi adaptabilitate si se vor manifesta mai potolit. In orice caz, indiferent de ce varietate vorbim, Cockerul Spaniel este un animal cu o „tinerete agitata”, in sensul ca atunci cand sunt catei se comporta ca niste „butoiase de energie”. Senioratul insa va fi dominat de adaptarea la specificul familiei in care s-a integrat. Accepta bine celelalte animale din gospodarie si are un bun nivel de interactiune cu alti caini, dar pentru aceasta trebuie ca procesul de socializare sa debuteze de timpuriu, pentru ca, din gelozie, pot deveni egoisti si exclusivisti. Sunt caini cu un puternic instinct de vanatoare, deci au tendinta sa acopere mult teren in plimbarile in natura. Dar se vor intoarce la stapan la incheierea peregrinarilor. Nu reactioneaza bine daca sunt lasati singuri perioade lungi de timp sau daca sunt tratati prea aspru. In acest caz pot dezvolta o irascibilitate cronica si, de asemenea, tind sa dezvolte comportamente distructive de care vor fi greu dezvatati mai apoi. Se inteleg bine cu copiii, cu conditia sa interactioneze cu acestia de timpuriu. In general, cainii de rasa Cocker Spaniel American sunt mai putin permisivi cu copiii de varste mici si nu suporta foarte bine poznele acestora.

Despre dresaj :

Cainii de rasa Cocker Spaniel, de ambele varietati, sunt caini inteligenti, intuitivi, care raspund bine comenzilor si lucreaza cu placere in sedintele de dresaj. Este nevoie de o metoda de dresaj axata pe blandete si permisivitate, intrucat sunt mai poznasi cand sunt catei. Vor fi entuziasmati sa inteleaga comanda de dresaj si sa o puna in aplicare, dar se preteaza mai bine la un antrenament variat si stimulativ, intrucat se plictisesc destul de usor. Pot fi destul de buni in rol de caini de paza, desi firea prietenoasa nu ii recomanda pentru asta, dar indatorirea de paznic se va completa prin semnalizare, pentru ca nu au, in general, tendinte agresive. Fara o educatie si un dresaj adecvate si efectuate in mod consecvent, cainii Cockeri Spaniel se vor dovedi niste animale galagioase, cateii in special exprimandu-si mai toate trairile prin latraturi viguroase si sonore.


Ingrijire si sensibilitate la boli:

Cockerul Spaniel este un animal rezistent si putin pretentios, ca mai toti cainii de vanatoare, adaptabil si cu un bun nivel de sanatate generala. Afectiunile cu un impact mai semnificativ asupra acestei rase de caini sunt: demodicoza, surditatea (peste varsta de 10 ani), paralizia nervului facial, displazia de cot, si cancerul de piele. Cazurile de orbire afecteaza semnificativ rasa, mai ales la varsta senioratului avansat (10-12 ani). De asemenea, acesti frumosi caini de rasa, daca sunt rasfatati, prezinta tendinte de obezitate peste varsta de 6-7 ani.
Concluzia noastra: veti gasi intotdeauna in Cockerul Spaniel un partener afectuos si vioi, cu o permanenta doza de energie pe care v-o poate „imprumuta” cu larghete. Este genul de animal de companie care va imbogateste viata si o dinamizeza, sau, dupa caz, o insenineaza. Tandru si increzator, vioi si foarte istet, capabil sa perceapa cu finete trairile interioare ale stapanului, acesta este Cockerul Spaniel, un caine de referinta printre „cei mai buni prieteni ai omului”.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Cocker Spaniel:

Masculi: Basil, Jozef, Cordoba, Turkish, Leon, Shocker, Bum-Bum, Hamilton, Pachito, Jupiter, Taifun.

Femele: Agape, Fluffy, Ginger, Marlene, Dalila, Cheery, Hilda, Dara, Bonita, Crystal, Carlita, Selma, Dhaisa.

Celebritatile si cainii de rasa Cocker Spaniel:

Charlize Theron




Charlize Theron



Oprah and Sadie




Mickey Rourke

POZE cu Caini Cocker Spaniel Englez si American

Eroina sau victima?

Povestea catelusei devenita peste noapte eroina nationala in URSS a fost una cat se poate de controversata. Secretul sau a iesit la iveala de abia in anul 2002, dupa mai bine de 40 de ani, atunci cand unul dintre oamenii de stiinta care a lucrat la proiectul Sputnik 2, avea sa dezvaluie adevarul.



Fara sa fie neaparat impresionanta prin potential sau calitati, catelusa nu a fost selectionata si crescuta special pentru programul spatial sovietic. Avand trasaturile mai multor specii siberiene, s-a dovedi a fi ‚cainele potrivit la momentul potrivit’. Adevarul este ca a fost luata de la un adapost pentru animale parasite de catre angajatii Institutului Biomedical din Moscova plecati pe teren pentru ‚selectionare de personal’.

Aventura – si, in egala masura drama ei – a avut startul dupa succesul inregistrat de lansarea lui Sputnik 1, primul satelit artificial, la 4 octombrie 1957. Liderul sovietic Nikita Hrusciov a dorit sa celebreze cea de a 40-a aniversare a Revolutiei bolsevice cu o noua lansare de succes, care ar fi impresionat teribil opinia publica si mai ales pe adversarii din Razboiul Rece, Statele Unite ale Americii. Dar sarbatoarea era prevazuta la numai o luna de la primul eveniment, cel cu Sputnik 1. Cercetatorilor sovietici angrenati in programul spatial le ramanea, astfel, o perioada de timp insuficienta pentru a construi o capsula spatiala potrivita unei asemenea ceremonii. Si asta s-a vazut, iar victima a fost Laika.

Laika avea sa fie selectata alaturi de Albina si Mushka (alte doua exemplare canine care isi vor aduce mai tarziu contributia la odiseea spatiala sovietica), pentru a fi antrenate in vederea primei calatorii a unei fiinte in spatiu. In realitate, cercetatorii o botezasera Kudryavka, dar o alintau si ca Zhuchka (Gandacelul) sau Limonchik (Lamaita). Laika a parut numele potrivit la momentul respectiv, ca unul comun in randul cainilor siberieni dar si ca unul care se regasea pe toate meridianele globului. In fond, lumea trebuia sa retina usor numele care urma sa intre in istorie.

Cu Oleg Gazenko ca sef de proiect, cele trei patrupede avea au suportat un antrenament intens si extrem de dur care prevedea, printre altele, izolarea timp de 20 de zile in custi de dimensiuni reduse, care sa imite interiorul capsulei spatiale, plasarea lor in masini centrifuge si camere amenajate special astfel incat sa reconstituie zgomotul puternic produs de nava spatiala in timpul decolarii si vibratiile acesteia de pana la iesirea din atmosfera. Harana pusa la dispozitie a fost exclusiv sub forma de gel, singura disponibila in spatiu.

Desi, la scurt timp de la inceperea antrenamentului, toti subiectii sufereau de blocaje renale si digestive precum si de o crestere a presiunii sangelui datorata conditiilor de stres la care fusesera supusi, oamenii de stiinta rusi au stabilit ca Laika este cea care a raspuns cel mai bine programelor de pregatire de la Cosmodromul din Baikonur.

La data de 3 noiembrie 1957 oficialitatile au declarat ca lansarea a constituit un succes total. Se dovedise ca un mamifer poate supravietui in mediul extraatmosferic, lucru care permitea accesarea urmatoarei etape in cursa spatiala: lansarea primei fiinte umane in afara spatiului terestru. Laika a devenit peste noapte o celebritate, o eroina unanimm aclamata, dar nimeni nu s-a interesat de soarta ei prea curand. Ulterior, cercetatorii rusi aveau sa afirme ca animalul fusese eutanasiat cu o puternica doza de otrava, pentru ca Sputnik 2 nu includea si un program de recuperare a echipajului. Capsula spatiala va fi distrusa cinci luni mai tarziu, pe 14 aprilie 1958, odata cu ramasitele Laikai, datorita arderilor cauzate de intrarea in atmosfera.



Adevarul

Moscova a reusit sa pastreze secretul asupra celor intamplate in ziua de 3 noiembrie 1957, chiar daca, in timp, aparusera numeroase zvonuri in mass media. Asta pana in 2002, atunci cand unul dintre membrii echipei care s-a ocupat de proiectarea si lansarea capsulei spatiale Sputnik 2, Dimitry Malachenkov, s-a hotarat sa rupa tacerea.

Acesta avea sa recunosca faptul ca datorita timpului scurt pe care savantii rusi l-au avut la dispozitie, era practic imposibil ca acestia sa poata crea un sistem viabil de mentinere a vietii. Dublata si de pregatirea insuficienta a cainilor destinati misiunii, operatiunea Sputnik 2 fusese, in realitate, mai aproape de un fiasco.

Cu sistemul de control al temperaturii defectat la scurt timp de la lansare, capsula a devenit irapid si implacabil un cuptor incandescent, in care Laika nu a putut supravietui mai mult de 7 ore.

Cu toate acestea, in ciuda problemelor intampinate, cercatatorii rusi invatasera suficient din experienta Sputnik 2 astfel incat, in anii urmatori, sa poata lansa si alti caini pe orbita Pamantului si sa ii aduca inapoi nevatamati. Peste mai putin de patru ani, la 12 aprilie 1961, Yuri Gagarin devenea primul om care atingea spatiul extraatmosferic, deschizand drumul explorarii Cosmosului.

In memoriam

La patruzeci de ani dupa lansarea capsulei spatiale Sputnik 2, oficialitatile ruse au dezvelit un monument dedicat catelusei Laika, monument care se afla in fata Institutului de Aviatie si Medicina Spatiala, acolo unde aceasta fusese antrenata.

La 9 martie 2005, o zona aflata langa craterul Vostok, situat pe planeta Marte, a fost botezata Laika de catre cercetatorii NASA, in memoria primei fiinte care a atins spatiul cosmic.

De-a lungul timpului, Laika a devenit subiectul a numeroase romane, filme si cantece celebre. Numai in Rusia exista cateva zeci de melodii care poarta numele catelusei cosmonaut.

POZE cu Caini de Rasa

5 INCRUCISARI CANINE LA SUPERLATIV

Iubitorii de caini au visele lor secrete, in care anumite incrucisari de rase pot duce la obtinerea unor superlative canine. Cum ar fi:

1. Pekinez si Lhasa Apso = PEEKASSO, o rasa cu certe iclinatii artistice, desi, este drept, un pic abstracte …


2. Irish Water Spaniel si English Springer Spaniel = IRISH SPRINGER („Primavara Irlandeza”), un caine de o prospetime absoluta, numai bun sa fie lasat sa se tavaleasca prin cosul cu rufe proaspat spalate …

3. Kerry Blue Terrier si Skye Terrier = BLUE SKYE, un companion pentru optimistii incurabili, pentru vizionari si pentru „blondele” cu lentile de contact …

4. Bloodhound si Labrador = BLABADOR, un caine pentru vorbaretii care tot spun, si zic si explica si bla, bla, bla ….

5. Bull Terrier si Shitzu = BULLSHITZ … o rasa pentru cei cu un simt al umorului cu totul si cu totul aparte !






5 LECTII DE VIATA DEPRINSE DE LA CAINI



 Fii direct cu ceilalti; fa-i sa-si dea seama de starea ta de spirit urinandu-le pe pantofi!

 Ai grija cand trebuie sa-ti tii limba si cand trebuie sa ti-o folosesti!

 Intotdeauna lasa-ti loc in programul zilnic pentru un pui de somn.

 Ofera-le intotdeauna cunoscutilor cele mai potrivite saluturi. De exemplu, un nas rece in partile intime este, pur si simplu, irezistibil!

 Daca nu este balos si intins pe toata fata, nu este un sarut adevarat!

POZE cu Caini de Rasa

Scurta istorie a rasei:

Istoria energicului Beagle isi are radacinile in istoria cainilor de vanatoare. In Grecia antica, in jurul anului 400 i.e.n., se consemna organizarea periodica a unor vanatori la care erau folositi multi caini cu caracteristicile generale ale ogarilor. Dupa unii specialisti, cainii din rasa Beagle pot fi considerati cei mai mici ogari, dar cei mai multi ii incadreaza in marea familie Hound (de vanatoare) si sustin ca, ancestral, Beagle-ul se trage din Foxhound si Bloodhound, acesta din urma mai purtand si numele de Kerry Beagle. Preocuparea pentru dezvoltarea si popularizarea rasei a aparut in Anglia secolului XVI. Albionul a primit cu bratele deschise reprezentantii rasei de caine Beagle, regina Elisabeta I ( 7 septembrie 1533-24 martie 1603) detinand o intreaga haita dintr-o varietate Beagle de mici dimensiuni si care purta denumirea „Pocket Beagle”. In vremurile moderne, in contrapartida, varietatea cainilor Beagle de talie mica (maxim 25 cm) a pastrat faimosul nume regal. Originea numelui se plaseaza in Franta, unde erau denumiti Begles si erau intens folositi la vanatoarea de iepuri. In secolul XVII rasa Beagle a fost ameliorata prin incrucisarea cu caini de rasa Terrier, obtinandu-se exemplarele actuale.

Descrierea si intretinerea rasei :

Durata de viaţă: 12-15 ani
Grupa: Hound
Culoare: bicolor (alb si rosu in toate nuantele; gri-albastriu cu pete negre) sau tricolor (baza alba, capul si spatele maroniu si o sa neagra)
Varietati: -
Talia: Medie
Năpârlire: moderată
Înălţime: 25-38 cm
Greutatea: 9-14 kg

Este un caine de talie medie, cu un corp proportionat, armonios. Linia compacta a unui Beagle si robustetea sunt mosteniri de la incrucisarile cu Terrier, lungimea corpului, care intrece inaltimea (oferindu-i, astfel, o alura lansata) pastrandu-se de la Ogar. Sunt caini cu certe calitati atletice, compacti, cu un foarte bun echilibru. Ochii sunt mari, distantati, ovali, de culoare inchisa (caprui, cel mai des). Urechile sunt prinse de craniu in pozitie mediana, sunt mari, moi, cu varfuri rotunjite. Beagle are blana cu par scurt, des si aspru, naparlesc consistent la schimbarea sezonului. Culorile sunt cele intalnite la Copoi, poate fi bicolor (alb si rosu in toate nuantele; gri-albastriu cu pete negre) sau tricolor (baza alba, capul si spatele maroniu si o sa neagra). Coada este de lungime medie, puternica, tinuta ca o sabie. Beagle-ul nu este un caine cu foarte mari pretentii, dar asta nu inseamna ca poate fi multumit cu mancare de proasta calitate. Poate fi hranit atat cu mancare uscata, cat si cu conserve sau preparate mai speciale. Beagle-ul trebuie, in general, sa manance o data, maximum doua ori pe zi, asta mai ales datorita faptului ca are o clara tendinta catre ingrasare. Tocmai de aceea, cantitatea de mancare, ca si continutul nutritiv al acesteia, trebuie atent supravegheate.

Temperament si comportament specifice:


Este un caine prietenos si foarte sociabil, cu un sarm aparte, rasa Beagle bucurandu-se de o mare popularitate in SUA, Franta si Anglia. Nu intamplator, cel mai popular personaj canin a fost declarat Snoopie (catelusul Beagle bicolor din serialul „Peanuts”), dupa cum a relevat un sondaj de opinie initiat de AKC. Beagle sunt tributari simtului lor olfactiv foarte dezvoltat si slabiciunii extreme de a urmari tot ce misca, considerat a fi vanat. Deci, uneori, isi abandoneaza stapanul si pleaca „la adulmecat”. Beagle detine si o doza mare de incapatanare, care poate fi modelat, dar cu foarte multa rabdare. Acesti caini au nevoie de multa miscare, sunt companioni foarte buni pentru copii pentru ca oricand sunt gata de joaca. Trebuie socializati de mici cu pisicile, altfel le vor vana o viata intreaga. Cainii din rasa Beagle interactioneaza bine cu alte exemplare canine, ca toti cainii de haita. Este o fire independenta si cu personalitate, necesita dresaj special pentru controlul tendintei de a latra. Putin pretentiosi, robusti si cu o foarte buna stare de sanatate, cainii din rasa Beagle au tendinta de a manca prea mult, alunecand spre obezitate. Daca va avea un spatiu deschis la dispozitie, fiti atenti la inaltimea gardurilor! Beagle este un caine cu exceptionale calitati atletice (amintiti-va de Terrieri!) si, in fara un dresaj adecvat, va gasi o cale sa depaseasca obstacolele cu sarituri impresionante. Cainele Beagle poate fi folosit cu bune rezultate la vanatoarea de iepuri, fazani, vulpi si, in haite, chiar la vanatul mare.


Despre dresaj:

Dresajul rasei Beagle poate ridica probleme, in sensul ca educatia trebuie mentinuta in termeni fermi. Cainii Beagle sunt caracterizati de accese de independenta si se lasa repede furati de detalii. Se plictisesc usor si cauta sa abandoneze concentrarea pentru o repriza de joaca. Dar, pentru ca sunt inteligenti si ambitiosi, le pot fi stimulate aceste calitati pentru a da rezultate la dresaj. Obedienta si stoparea latratului trebuie sa fie obiective principale in programul de dresaj al cainelui din rasa Beagle.





Ingrijire si sensibilitate la boli:


Necesita periaj periodic si portul in ham, nu in lesa. Vor fi caini energici toata viata, indiferent de varsta, vor smuci puternic incercand sa se lanseze in vreun sprint, asa ca protejati-i pe cainii Beagle de socurile pe care lesa le poate induce coloanei vertebrale. Sunt caini robusti, rezistenti, fara probleme deosebite de sanatate. Cu toate acestea, exista momente in care el poate avea unele probleme cu ochii, mai ales in ceea ce priveste cataracta, boala ce devina ereditara. In unele cazuri, dar extrem de rare, un Beagle poate dezvolta unele mici probleme la coloana vertebrala, dar departe de a reprezenta o problema.




Concluzia noastra: Beagle-ii sunt extrem de jucausi si foarte inteligenti, putand fi considerati niste caini extrem de calitativi din aceste puncte de vedere spre deliciul familiilor, care se bucura extraordinar de afectiunea lor.

Nume traditionale pentru cainii din rasa Beagle:

Masculine: Baloo, Dingo, Ranger, Scampy (cu sensul de Strengar), Houdini, Rocko, Tofu.
Feminine: Ally McBeagle, Cleo, Dakota, Fontana, Georgia, Keisha, Pandora, Liberta, Shelby.


• Uma Thurman si micutul sau pui Beagle

POZE cu Caini Beagle

Scurta istorie a rasei :

Originile cainilor din rasa Mops se plaseaza in China, vechimea rasei fiind estimata la peste 2000 de ani. Prima descriere in scris a unui caine asemanator, denumit „caine cu bot scurt”, s-a consemnat in jurul anului 600 i.e.n. In dictionarul complet al caracterelor chinezesti comandat de imparatul Kang Hsi (aprox. 950 e.n.) sunt consemnate caracterele „caine cu picioare scurte” si „caine cu cap scurt” care, in opinia expertilor, face referinta la rasa Mops. Cert este ca, incepand cu secolul al XIII-lea, existau 3 rase in China fiecare cu o oarecare contributie la fundamentarea rasei de caini Mops, si anume: Pechinezul, Spanielul Japonez si Pugul.

Deosebind Pechinezul de Pug doar prin lungimea parului, chinezii au mixat adeseori exemplare canine ale celor doua rase, cea cu parul scurt (denumita Lo-Sze) fiind preferata pentru faptul ca ridurile de pe frunte erau mult mai vizibile si aminteau de anumite caractere ortografice. Cainii Mops cei mai cautati ai rasei erau cei ale caror riduri formau caracterele cuvantului „Print”. Probabil cei mai putin apreciati erau aceia cu ridurile expimand cuvantul „Cersetor”…

Calatoria Mopsului spre „batranul continent” isi are punctul de start pe la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, odata cu schimburile comerciale initiate intre marinarii-negustori chinezi si cei europeni (portughezi, spanioli, olandezi si englezi). Acceptati rapid ca si caini de companie de talie mica, Mopsii s-au raspandit relativ repede mai intai in Olanda, unde au primit denumirea de Mopshond (radacina numelui popular de astazi). Un exemplar al rasei i-a fost de mare ajutor Printului Willem de Orania (zis si Taciturnul), latratul sau sonor anuntandu-l despre apropierea trupelor spaniole si salvandu-i pozitia in cadrul conflictului. De asemenea, caini din rasa Pug (rasa Mops) i-au insotit pe William al III-lea si Mary a II-a (de Orania) cand au acces pe tronul Angliei (1688). Debutul in lumea selecta a artei (filiera engleza) si l-au facut gratie penelului lui William Hogarth care i-a imortalizat in celebrul „House of Cards”- tabloul infatisand caini de rasa Mops jucand carti. Au primit nume diferite in tarile europene in care si-au castigat popularitatea, precum Carlin in Franta, Dogullo in Spania, Mops in regatele germane si Caganlino in Peninsula Italica. Vectorul de popularizare a cainilor de companie din rasa Pug (Mops) in Franta a fost Josephine Bonaparte cu exemplarul sau Fortune. Faimosul Goya a pictat si el mopsi, in 1785, el redand exemplare cu urechile decupate. Incepand cu secolul XVIII rasa devine mult mai standartizata, fiind separata in nuantele de baza: castaniu („Isabella”) si nuantele inchise, pana la negru.


Descrierea si intretinerea rasei:

Durata de viaţă: 12 - 15 ani
Grupa: Toy
Culoare: negru, gri-argintiu, bej si cafeniu
Varietati: -
Talia: medie/mare
Năpârlire: consistenta
Înălţime: 25-35 cm
Greutatea: 6-8 kg

Cu o infatisare reflectata in morfologia altor rase, Mopsul este caracterizat de anume particularitati. Sa nu faceti greseala sa confundati cainii Mops/Pug cu Buldogii Francezi (cu urechile cazute si o alta alura fizica), sau cu exemplare miniaturale de Mastiff ori Bullmastiff. De asemenea, ei nu sunt inruditi cu cainii din rasa Shar-Pei. Cea mai apropiata inrudire a rasei Mops-Pug este cu rasa Pechinez. Sunt caini de talie mica, avand un corp scurt cu aspect patrat, indesat (silueta asemanatoare cu cea a a Bulldogului Englez, dar cu o mai mare suplete). Ca standard de rasa, inaltimea de la sol pana la punctul de maxim al greabanului la un Mops/Pug trebuie sa fie egala cu lungimea de la bot la baza cozii. Craniul este plat, botul scurt si patrat (turtit, dar nu ridicat in sus), fruntea lata brazdata de riduri adanci si intinse. Ochii Mopsului sunt mari, perfect rotunzi si de culoare inchisa. Mopsul are masca neagra, de aceeasi culoare fiind si urechile (cu punct de prindere inalt pe craniu, fine, moi, lasate pe langa cap). Are pieptul lat, coada este dublu inelata si purtata pe spate, iar blana are parul scurt, drept, moale si cu luciu.



Temperament si comportament specifice :

Daca va decideti sa va impartiti tandretea cu un astfel de companion, trebuie sa va puneti intrebarea : „De ce un Mops?”. Mopsii sunt simpatici foc, nimic de zis, cine sustine ca sunt urati sufera de sindromul Stevie Wonder ori se tine de glume! Deci, daca va doriti un caine care sa va faca sa radeti, alegeti un Mops! Daca doriti un caine care sa fie bun cu copiii – de asemenea rasa Mops este o alegere buna, pentru ca un astfel de caine considera copiii „colegi” din rasa sa, doar un pic supradimensionati… Visati ca simpaticul vostru caine de companie sa alerge cu cei mici in timp ce acestia pedaleaza pe biciclete sau aluneca pe role? Schimbati-va optiunea, cainele Mops este un animal comod care nu rezista prea mult in soarele amiezii. Prefera stapanii mai linistiti care-si consuma energia in spatii mici. Un caine Mops va topai in jurul vostru, vi se va uita profund in ochi pentru a ghici exact ceea ce vreti sa-i ascundeti (unde ati dosit biscuitii deliciosi, de exemplu) si va da deseori dovada de gelozie. Vreti un caine cu personalitate puternica? Pai cei din aceasta rasa au un serios surplus de personalitate, cu care nici nu stiu ce sa faca! La capitolul „vigilenta” cam „scartaie”, pentru ca un caine Mops nu are notiunea de strain, este prieten cu toata lumea, iar spargatorii pot fi considerati creaturi simpatice!



Despre dresaj :

Mopsul reactioneaza bine la dresaj, dar uneori are o maniera mai inceata de a intelege ceea ce i se cere. Se recomanda multe repetitii si o gama larga de recompense, la care reactioneaza foarte bine. Fiti rabdatori cu Pugul atunci cand da semne ca nu intelege limba, doar vine din China!




Ingrijire si sensibilitate la boli:

Mopsii racesc foarte uşor, sunt sensibili si la frig, dar si la calduri prea mari. Sunt predispusi la alergii, iar botul scurt contribuie la problemele cronice cu respiratia. Pugul sufera de o slaba aerisire din cauza constituţiei fizice a nasului. De multe ori va fi nevoie de interventia medicului veterinar care sa efectueze operatii de cezariana. La mops ochii reprezinta un punct sensibil, uneori apar: keratita, inflamaţiile la nivelul corneei, chiar si de urcioare. Sunt predispusi la lacrimat. Cainii din acesta rasa au tendinta de a sforai si respira mai greu. Atentie la dieta, Mopsul este predispus la obezitate. Encefalita cainelui Pug (PDE) – o inflamatie a creierului care afecteaza exemplarele tinere, de obicei intre varstele de 2 si 3 ani.



Concluzia noastra: Cainele Mops, acest micut si atractiv animal de companie (il putem numi si caine de apartament, daca vreti) nu este pentru oricine. Are tabieturi, un comportament de batranel astmatic, mai este si usor gelos. Poate ca veti fi tentati sa spuneti ca este un partener dificil, dar poate fi exact companionul pe care il cautati…

Nume traditionale pentru cainii din rasa Mops/Pug:

Masculine: De origine chineza: Ben Ben (Bufon), Chong (Inteligent), Fushi (Zeul Fericirii), Ning (Seninatate). Internationale: Ahile, Ajax, Amigo, Astro, Balboa, Barnabas, Batman, Blackjack, Budha, Brisco, Cartouche, Froggy, Yoda.

Feminine: De origine chineza: Jiao (Fermecatoare), Genji (Aur), Li Ming (Gratioasa), Shan (Pretioasa), Zhu (Perla). Internationale: Apricot, Arabella, Athena, Aziza (Pretioasa), Berta, Carlita, Cassandra, Cinderella, Dalila, Ebony, Memphis, Trouble


Celebritatile si cainii de rasa Mops/Pug:

• Denise Richard si Pugul Batman




• Tori Spelling si Mopsul Mimi LaRue



• Ted Danson si cainele sau Pug

POZE Caini Mops - Pug

Scurta istorie a rasei :


Chinologii italieni afirma ca istoria rasei Ogarului Pitic incepe aproape cu 2000 de ani in urma, in zone geografice situate acum pe teritoriul Greciei si Turciei. In sprijinul teoriei lor vin unele pictograme din patrimoniul popoarelor care au trait in aceste spatii. Unele situri arheologice au dat la iveala fosile cu caracteristicile Ogarului Pitic, cel mai pertinent exemplu fiind scheletul mumificat gasit la intrarea in mormantul reginei egiptene Herneit (sotia faraonul Djer, din prima dinastie a Egiptului, aprox. 3000 i.e.n.). Deasupra locului de odihna a ciinelui s-a gasit inscriptia ‚Pe nimeni altcineva nu a dorit regina sa aiba alaturi in calatoria spre Taramul Mortii decat pe credinciosul ei caine’ – text care, sugereaza oarecum ca regina era certata cu sotul ei, probabil mai putin credincios decat cainele. In lava ce a pietrificat Pompeiul s-au gasit ramasitele unui caine asemanator Ogarului Pitic, iar Iulius Caesar dorind sa dea o dovada de galanterie dupa cucerirea Egiptului (48 i.e.n.) i-a daruit Cleopatrei cativa puiuti de Ogar Pitic italian. Probabil nu avea bani de orhidee…
Rasa a devenit foarte populara in Evul Mediu Tarziu, iar incepand cu secolul al XVI-lea a avut multe aparitii in opere de arta, in sculptura sau pictura. Favoriti al roialitatii, exemplare ale rasei Ogar Pitic au fost imortalizate alaturi de Printesa Ana a Danemarcei, Regina Victoria si Caterina cea Mare a Rusiei. Este binecunoscut faptul ca Frederick cel Mare era un mare admirator al acestui caine, fiind mereu in compania unuia sau mai multor exemplare. De asemenea, Piccolo Levriero Italiano era un chirias obisnuit in palatele reginei Mary a Scotiei, Reginei Ann, regelui Charles I. Maestri ai iluminismului ca William Blake, Vittore Carpaccio, Anthony Van Dyck, Teniers sau Ward i-au mentionat/imortalizat in scrieri si picturi. Fara doar si poate Renasterea a fost perioada sa de apogeu, multi artisti mari ai vremii declarand pur si simplu ca il adora (impreuna cu reginele si printesele carora le apartineau, bineinteles). Nu poate fi ignorata aici prezenta Ogarului Pitic italian in preajma celebrei eroine a lui Flaubert, Madame Bovary. Este un caine rafinat si suplu, de o uimitoare eleganta. Multi il aseamana cu o caprioara in miniatura! Rasa Ogar Pitic Italian a fost inregistrata de AKC in 1886, iar primul exemplar care a castigat premiul Best in Show (BIS) intr-o competitie a tuturor raselor a fost Flamina of Alpine, in 1963. De atunci, numarul detinatorilor de premii BIS a crescut constant, recordul de titluri fiind detinut de Scarlet Ribbons, a lui Charles Donmar, cu 22 de titluri! Recordul de prolificitate pentru Ogarul Pitic Italian este de 30 de puiuti la o singura fatare, dar, in medie, catelele fata 2-4 pui.




Descrierea si intretinerea rasei:

Durata de viaţă: 12-14 ani
Grupa: Sport
Culoare: negru, gri, galben, iar albul este acceptat doar pe piept si pe membre
Varietati: cu par scurt si cu par lung (cea de a doua foarte rara)
Talia: mica/medie
Năpârlire: nesemnificativa
Înălţime: 32-38 cm
Greutatea: 5 kg

Capul Ogarului Italian Pitic este ingust, cu o forma alungita, sugerand finete. Are nasul de culoare inchisa, este preferat sa fie negru, cu nari bine deschise; bot cu point. Maxilare sunt alungite, cu dinti perfect aliniati, cu incisivii in forma de coroana, puternici in raport cu marimea cainelui; colturile buzelor sunt foarte pigmentate. Ogarul Pitic Italian are ochii mari si expresivi; irisul este de culoare inchisa, iar marginile pleoapelor sunt, la randul lor, foarte pigmentate. Urechile sunt prinse foarte sus, mici, cu cartilaj subtire, indoite si purtate inspre spate/ceafa; cand Ogarul Italian Pitic este atent, varful urechilor este drept, iar lobul urechii este pozitionat lateral sau orizontal, formandu-se astfel asa-numitele "urechi zburatoare" sau "urechi-elice". Corpul Ogarului Pitic Italian este bine cladit; crupa usor inclinata, bine muscularizata are pieptul adanc, mare, bine lasat; spate arcuit. Coada este asezata cazut, subtire chiar si la baza, usor "tapata" inspre varf, cu varful putin arcuit. Ogarul Pitic Italian se misca gratios, vioi, armonios. Roba este scurta si fina pe toata suprafata corpului, fara franjuri.




Temperament si comportament specifice

Emotiv, sensibil si extrem de afectuos Ogarul Pitic Italian se ataseaza foarte mult de stapan. Mersul elegant si alura mandra dar fina in acelasi timp i-au mentinut cota de popularitate printre reprezentantii marilor case regale. Poate fi considerat un model al gratiei si distinctiei. Ogarul Pitic Italian este rezervat si foarte ascultator. Se integreaza foarte bine in familie, fiecarui membru al acesteia daruindu-i afectiune. Ogarul Pitic Italian este una din acele rase linistite care prefera compania femeilor, tratamentul mai bland, desi nu neaparat cu tenta de rasfat. Nu este un caine galagios, va fi rezervat cu strainii, dar nu agresiv. In general, universul sau este cel al familiei, restul oamenilor sunt acceptati tacit, fara conflicte, dar si fara exces de simpatie. Foarte calm si rabdator cu copiii familiei, are nevoie de socializare timpurie in relatia cu alte animale din curte. Scos la plimbare, Ogarul Pitic Italian se recomanda a fi purtat in ham (are un gat cu vertebre sensibile), pentru ca poate fi atras de perspectiva unei curse de urmarire cu alti caini sau cu pisici. Este extrem de rapid si se dedica cu ardoare alergarii pe care o poate sustine la viteze mari pe distante considerabile, deci se poate pierde. Firea lui blanda il poate face atractiv pentru cei care il gasesc, si il pot adopta usor. Ogarul Pitic Italian este un caine curat si cuminte, care nu latra mult.



Despre dresaj

Este un caine inteligent cu potential bun in dresaj. Lucrul cu Ogarul Pitic Italian este usor si placut, fiind un caine bland si cooperant. Cainele este foarte bun in exercitiile de aport si raspunde frumos la dresajul de obedienta. Isi insuseste temeinic dresajul specific pentru cainii de companie si memoreaza temeinic elementele pe care le exerseaza. Ogarul Pitic Italian raspunde cel mai bine la un dresaj bland, insistent si bazat pe afectiune-recunoastere-recompensa.

Ingrijire si sensibilitate la boli:

Iarna are nevoie de protectie impotriva frigului, fiind sensibil la raceli. Dincolo de sensibilitatea la clima rece, Ogarul Pitic Italian nu prezinta multe riscuri maladive, fiind, in ciuda alurii delicate, un caine rezistent la boli, ca majoritatea ogarilor. Afectiunile cu impact mai mare in cadrul rasei sunt: maladia Legg-Calve Perthes (o afectiune a articulatiilor coxofemurale, determina durere si schiopatura consecutive), discopatia cervicala (o afectiune a discurilor cervicale de la nivelul) diabetul zaharat.

Concluzia noastra: Va recomandam cu caldura cainii din aceasta rasa, care, pe langa faptul ca sunt superbi, va pot induce acea senzatie aparte care creeaza nevoia de a privi in jur dupa valeti si majordomi … „Garcon, trasura te rog !”.


Nume traditionale pentru cainii din rasa Ogar Italian Pitic:

Masculine: Aberto (cu sensul de Nobil), Alonza (cu sensul de Pregatit de Lupta), Bertrando (cu sensul de Stralucitor), Cammeo (cu sensul de Piatra Pretioasa), Lucio (cu sensul de Luminos), Matteo (cu sensul de Dar de la Dumnezeu)

Feminine: Albinia (cu sensul de Alba), Allegra (cu sensul de Jucausa), Bruna (cu sensul de Bruneta), Cara (cu sensul de Iubita), Catarina (cu sensul de Pura, Inocenta), Maura (cu sensul de Creola), Oriana (cu sensul de Aurie).

Doberman – Alt „neamt” calificat pentru servicul de paza. Robust si impunator, cu tendinte de agresivitate si atitudine hotarata, fara reticente, este stapanul absolut al spatiului pe care il are in sarcina. Nu este potrivit in preajma copiilor si este fidel cu precadere liderului familiei, celui care l-a dresat si i-a stabilit limitele de comportament. Tine la distanta orice nepoftit.
Vezi POZE cu caini Doberman



Akita Inu – Este un caine creat in Japonia secolului XVII pentru vanatoarea de ursi in provincia Akita. Considerati simbol national in Tara Soarelui Rasare, Akita Inu reprezinta acolo una din cele 7 rase de animale declarate monumente ale naturii. Cu o poveste emotionanta care i-a adus dragostea tuturor japonezilor (si nu numai) in contextul fidelitatii ce-l caracterizeaza, Akita Inu poate fi prietenul de nadejde pe care-l doreati.



Boxer – Un caine ce-si are originile in Evul Mediu si care are ca stramosi „luptatori din categoria grea”. Exuberant si cooperant, este mult mai inteligent decat se spune despre pugilistii speciei Homo Sapiens. Poate fi folosit si ca indrumator pentru persoanele nevazatoare. Paznic de incredere.


Vezi POZE cu caini Boxer





Buhund norvegian – Rasa foarte veche, foarte probabil descndent al rasei Iceland. Curajos si energic, zgomotos, evita violenta in exces. Bun prietn al familiei, rezistent la intemperii si rabdator. Este amator de drumetii, poate tine pasul cu stapanii aflati pe bicicleta si este foarte atent cu copiii familiei lasati in supraveghere.



Ciobanesc German – Este, dupa parerea multor specialisti, rasa cea mai cunoscuta si mai raspandita in lume. I se atribuie in mod gresit originea in regiunea Alsacia. Pe baza unei vagi asemanari cu lupul i se mai spune si „caine-lup”. Perfect echilibrat prihic, foarte inteligent si de o disciplina prusaca, conlucreaza minunat cu politistii, pompierii, fortele de ordine. Este foarte curajos si de o fidelitate reconfortanta. O „stanca” pe valurile vietii pentru intreaga familie.



Eurasian – Este o rasa relativ noua, realizata din incrucisari intre Chow Chow, Samoyed si Wolfspitz. De talie medie, Eurasianul se impune mai mult prin inteligenta decat prin talie. Echilibrat si calm se comporta bine cu toti membrii familiei, tolerand bine copiii. Are accese de independenta, dar va supraveghea vigilent locuinta.



Pumi – O rasa cu o istorie indelungata, obtinuta din imperecherea exemplarelor din rasa Puli cu diferiti caini ciobanesti din Germania. Foarte activ, vioi si indraznet. Nu-i place sa fie tachinat de copii, dar nu va reprezenta un pericol pentru acestia. Este un dependent de munca si adora sa i se dea ceva de facut. A fost crescut pentru paza, deci este calificat in domeniu.



Rottweiller – Stramosii sai au fost cainii de lupta adusi de romani pe teritoriul ocupat de triburile germanice. Incrucisarile succesive cu puternicii ciobanesti germani au dus la aparitia acestui caine solid, foarte puternic si impunator. Ascultator si darz, se subordoneaza neconditionat familiei din cadrul careia isi va alege un lider absolut. Isi va apara stapanul si teritoriul pana la capat. Este in mod nativ agresiv cu alti caini.



Schnauzer Urias – Un franco-german reusit, in ciuda conflictelor care mai mereu au marcat istoria celor doua mari natiuni europene. Este foarte curajos, chiar temerar, protector devotat si bland al intregii familii. Mereu aflat in preajma stapanului, este atent la orice comanda si intentie a acestuia. Temperament linistit, se comporta bine in preajma copiilor, dar, pentru a tolera alte animale in gospodarie sau alti caini este nevoie de socializare timpurie.



Tosa Inu – Un samurai din arhipelagul nipon, cu alura impunatoare, este rezultatul incrucisarilor dintre exemplarele autohtome Kochi si cainii europeni din rasele: Bulldog, Saint-Bernard si Dog German. De la toate rasele din arborele genealogic a luat principalele calitati exceland prin curaj si forta atacului. In ciuda puterii este tacut, prudent si intelegator. Nu va latra fara rost, dar cand o va face … vai de pielea intrusului! Recomandat persoanelor cu experienta in dresajul raselor mari.

POZE cu Caini de Rasa